Tag: monoteism

Expresia unicității

  Cuvântul tawhid – La ilaha illa Allah (Nu exista alta divinitate în afară de Allah!) – rezuma şi cuprinde credinţa. Aceasta fraza este sloganul şi baza islamului. Înţelesul acestei fraze este: Nu exista alta divinitate care merita să fie venerata în afară de Allah. Cei care o interpreteaza ca nimic nu exista cu exceptia […]

la ilaha

 

Cuvântul tawhid – La ilaha illa Allah (Nu exista alta divinitate în afară de Allah!) – rezuma şi cuprinde credinţa. Aceasta fraza este sloganul şi baza islamului.

Înţelesul acestei fraze este: Nu exista alta divinitate care merita să fie venerata în afară de Allah. Cei care o interpreteaza ca nimic nu exista cu exceptia lui Allah greşesc, deoarece înţelesul cuvântului ilah este divinitate sau obiect al venerării. Deci conform acestor oameni, înţelesul ar fi ca nu exista alta divinitate în afară de Allah şi acest lucru este incorect deoarece atunci ar sugera ca tot ceea ce este venerat corect sau greşit, este Allah, ceea ce ar insemna ca tot ceea ce polietiştii venereaza cum ar fi Soarele, Luna, stelele etc sunt Allah. Este ca şi cum ei ar spune ca nimic nu este venerat în aceasta maniera cu exceptia lui Allah – ceea ce este fals.

Înţelesul corect este ceea ce am menţionat anterior: ca nu exista alta divinitate care merita să fie venerata în afară de Allah şi numai Allah.

Exista texte care indica virtutea şi beneficiile mari ale frazei La ilaha illa Allah. Am citat anterior texte în care se sugerează că oricine spune La ilaha illa Allah sincer din inima va intra în Paradis. Prin aceasta afirmaţie (aceste cuvinte) bogăţia şi sângele unei persoane sunt protejate şi acea persoana devine musulman.

Dar exprimarea acestei afirmaţii (acestor cuvinte) nu este de ajuns. Aceasta afirmaţie nu va aduce beneficii unei persoane când se va afla în faţa Stăpânului lui decât cu sapte condiţii:

1) Cunoaşterea înţelesului

Allah spune:

Deci să ştii [O, Muhammad] că nu există altă divinitate afară de Allah…  (Muhammad 47: 19)

… ci numai aceia care fac mărturie despre Adevăr [adică cred în Unicitatea lui Allah şi se supune poruncilor Lui] şi care ştiu [lucruri despre Unicitatea lui Allah]…  (Az-Zukhruf 43: 86)

S-a relatat de la Uthmaan ibn Affaan ca Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care moare ştiind ca nu exista alta divinitate în afară de Allah va intra în paradis. ”

2) Siguranta

Cel care o rosteste trebuie să fie absolut sigur de ceea ce aceasta afirmaţie implica. Credinţa nu îi va fi de ajutor decât dacă el este sigur, neavand nicio umbra de dubiu. Allah spune:

Dreptcredincioşi sunt numai aceia care cred în Allah şi în Trimisul Său, care apoi nu s-au mai îndoit…  (Al-Hujurat 49: 15)

Sinceritatea credinţei este condiţionala asupra dubiilor lor. S-a relatat de la Abu Hurairah ca Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:

„Stau martor ca nu exista alta divinitate în afară de Allah şi ca eu sunt Trimisul lui Allah. Fiecare persoana care îl va intalni pe Allah cu aceasta, fără să aibă dubii în privinţa ei, va primi Paradisul. ”

De asemenea s-a relatat că Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) l-a trimis pe Abu Huraira cu pantofii sai spunând: „Pe oricine vei intalni în spatele acestui zid (al gradinii în care se afla) care spune La ilaha illa Allah cu siguranţă în inima sa, da-i lui vesti bune despre Paradis. ”

Condiţia pentru ca o persoană care afirma acest lucru intra în Paradis este aceea ca trebuie să fie sigur în inima sa, fără absolut nici un dubiu. Dacă aceasta condiţie nu este îndeplinita, atunci răsplata nu va fi obţinuta.

3) Acceptarea a ceea ce implica aceasta afirmaţie

Atât acceptarea verbala cât şi acceptarea în inima. Coranul ne spune ca Allah a pedepsit necredincioşii naţiunilor care au respins aceasta afirmaţie (kalima) şi care au fost prea aroganti sa o accepte:

Când li s-a zis lor “Nu există altă divinitate afară de Allah”, ei s-au semeţit, Zicând: “Să-i părăsim noi pe zeii noştri pentru un poet nebun? ” (As-Saffat 37: 35-36)

Deci Allah a spus că motivul pedepsirii lor a fost din cauză refuzului din aroganta de a rosti La ilaha illa Allah, şi necredinţa lor în cel care a adus acest mesaj.

4) Supunerea la ceea ce implica

Allah spune:

Întoarceţi-vă cu căinţă spre Domnul vostru şi supuneţi-vă Lui, …  (Az-Zumar 39: 54)

Acela care supune faţa sa lui Allah şi este binefăcător, acela s-a prins de toarta cea mai trainică. La Allah se află sfârşitul [tuturor]lucrurilor…  (Luqman 31: 22)

A-şi supune fata înseamnă a te supune, în timp ce este binefacator (muhsin) adică cel care crede numai în Allah. „Toarta cea mai trainica” a fost interpretata ca făcând referire la fraza La ilaha illa Allah.

5) Sinceritate

Acest lucru înseamnă afirmatia ei din inima fără nici un dubiu şi nicio contradictie între ceea ce este afirmat şi ceea ce este în inima.

Allah spune:

Printre oameni sunt unii care spun: “Noi credem în Allah şi în Ziua de Apoi”, în vreme ce ei, de fapt, nu cred. Ei incearcă să-I inşele pe Allah şi pe cei care au crezut, dar nu se inşală decât pe ei inşişi, fără a-şi da seama. (Al-Baqarah 2:8-9)

Aceştia sunt cei care mint când vorbesc şi ei ascund ceva diferit decât ceea ce ei arata deschis. Mu’aadh ibn Jabal a relatat că Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Oricine care marturiseste ca nu exista alta divinitate în afară de Allah şi ca Muhammad este Trimisul lui Allah, sincer din inima, Allah nu îi va oferi Focul.”

Deci condiţia pentru salvarea de la Foc este ca omul trebuie să o rosteasca sincer din inima.

6) Puritatea intentiei (ikhlaas)

Acest lucru înseamnă purificarea faptelor având cea mai corectă intentie nepatata de shirk. Allah spune:

Lui Allah I se cuvine credinţă[adică venerare şi supunere] curată… (Az-Zumar 39: 3)

Şi nu li s-a poruncit decât să-L adore pe Allah, cu credinţă curată şi[abtinerea de a-i nu-i atribui parteneri Lui] statornică în religia Lui, …  (Al-Bayyinah 98: 5)

S-a relatat de la Abu Hurairah ca Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa ) a spus: „Cel mai indreptatit dintre oameni la interventia mea va fi cel care spune La ilaha illa Allah sincer cu inima şi sufletul sau.”

S-a relatat de la Utbaan ibn Maalik ca Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa ) a spus: „Allah a interzis de la Foc pe toti cei care spun La ilaha illa Allah, căutând astfel Fata lui Allah.”

7) Dragostea

Pentru aceasta afirmaţie (kalima) şi pentru ceea ce sugerează şi indica; dragostea pentru cei care se comporta şi se ramani fideli condiţiilor sale, şi urasc pe cei care actioneaza împotriva acestui lucru. Allah spune:

Dar sunt printre oameni [şi unii] care primesc în afară de Allah încă şi semeni (1) , pe care-I iubesc cu iubirea [credincioşilor] pentur Allah. Dar cei care cred sunt mai staruitori în iubirea pentru Allah [decât nimic altceva]….  (Al-Baqarah 2: 165)

Deci Allah ne spune ca supusii Lui credincioşi îl iubesc pe El mai mult (decât orice) deoarece nu Îi asocieaza Lui nimic. Semnul iubirii supusului pentru Stăpânul lui reprezinta faptul că oferă prioritate la ceea ce El iubeste, chiar dacă se întoarce opus dorintelor sale şi uraste ceea ce Stăpânul uraste chiar dacă dorinţele sale inclina spre aceasta directie. El ajuta pe cei care sunt prietenii lui Allah şi ai Trimisul Lui (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) şi considera dusmani pe cei care sunt dusmanii lui Allah şi ai Trimisului Lui (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) , mergând pe urma sa şi acceptand călăuzirea sa.

Tawhid poate fi obţinut prin două lucruri:

a) Mărturisirea ca Allah este Singur în Esenta şi Atributele Lui,

b) Cautarea Lui şi a nimănui altcuiva în toate actele de venerare.

Venerarea (ibaadah) este un cuvânt care cuprinde toate vorbele şi acţiunile lautrince şi externe, pe care Allah le iubeste şi de care este multumit.

Faptele externe includ exprimarea shahadei (cele două marturisiri), rugăciunea şi postul; acţiunile lautrince includ credinţa în Allah, Îngerii Sai, Cărtile Sale şi Profeţii Sai şi frica de El precum şi încrederea în El.

 

______________

islaminromania.wordpress.com

Source Link

Views: 1

Tawhid-ul şi implicaţiile sale

    Consecinţe fireşti, precise, decurg, din înţelegerea islamică a lui Allah: a) Numai Allah, singur, este Divinitatea adevărată şi nimeni altul, decât Allah, nu are vreun drept de a fi adorat de oameni. b) Numai Allah are autoritate asupra forţelor din Univers şi numai El poate să îndeplinească sau să zădărnicească speranţele oamenilor. Ei […]

 

 2305_thumbnailCAETLPXZ

Consecinţe fireşti, precise, decurg, din înţelegerea islamică a lui Allah:

a) Numai Allah, singur, este Divinitatea adevărată şi nimeni altul, decât Allah, nu are vreun drept de a fi adorat de oameni.

b) Numai Allah are autoritate asupra forţelor din Univers şi numai El poate să îndeplinească sau să zădărnicească speranţele oamenilor. Ei nu trebuie să-şi imagineze vreodată că rugăciunile pot fi adresate altcuiva în afara lui Allah.

c) Allah este Stăpânul destinului oamenilor şi nimeni altcineva nu poate interveni în soarta altora şi nici în propria lui soartă. Toate speranţele şi temerile oamenilor trebuie îndreptate numai către Allah. Nimeni altcineva nu trebuie să fie subiect care să inspire teamă sau sursă de bunăvoinţă sau favoare.

d) Allah este Creatorul lumii şi numai El posedă o cunoaştere completă şi sigură a realităţilor lumii şi oamenilor. Numai El poate călăuzi omul în complicatul curs al vieţii şi îl poate îndruma cu privire la bine şi rău.

Creatorul şi Stăpânul, El este Singurul care are autoritate asupra Universului şi a oamenilor. Omul comite un act de blasfemie, dacă doreşte să fie independent (de Allah) sau să pretindă autoritate asupra altor oameni. De asemenea, este un act de blasfemie ca un om să devină propriul său legiuitor şi să accepte autoritatea oricărui alt individ sau instituţie. Singurul Legiuitor şi Stăpân al creaţiei Sale pe acest Pământ este numai Allah, iar legea Sa are statutul legii supreme. Omul poate legifera numai în cadrul acestei legi supreme. Dincolo de ea nu există nici o altă autoritate legislativă.

 

_____________________

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 1

Domnul lumilor – partea 9

      Robul are nevoie de Allah Preainaltul in fiecare clipa a vietii sale pentru a-l ajuta sa ramana ferm pe calea cea dreapta si pentru a-l face mai puternic si perseverent pe aceasta cale si robul nu are nici o putere de a-si face siesi rau sau bine, decat cu permisiunea lui Allah. […]

Robul are nevoie de Allah Preainaltul in fiecare clipa a vietii sale pentru a-l ajuta sa ramana ferm pe calea cea dreapta si pentru a-l face mai puternic si perseverent pe aceasta cale si robul nu are nici o putere de a-si face siesi rau sau bine, decat cu permisiunea lui Allah. De aceea, Allah l-a indrumat pe supusul Sau sa Il invoce in mod constant, pentru a-i asigura ajutorul Sau cu fermitate si success, pentru ca un om fericit este cu adevarat numai acela pe care Allah l-a ghidat sa Ii ceara indrumarea Sa, si acesta pentru ca fiecare este neincetat intr-o nevoie stringenta de a fi ajutat de Allah. Si a spus Allah:

“O voi, cei credinciosi! Credeti in Allah, si in Trimisul Sau, si in Carte (Coran) care a fost coborata Trimisului Sau, si in Scripturile pe care Le-a coborat celor de dinaintea (lui)”, poruncindu-le dreptcredinciosilor sa creada, si aceasta porunca nu este de prisos atata vreme cat dezirabila este fermitatea si continuitatea actelor de adorare care sa il ajute pe credincios sa ramana pe calea cea deapta, corecta.

De asemenea, Allah a poruncit robilor Sai credinciosi sa se roage spunand:
Doamne! Nu duce în rãtãcire inimile noastre, dupã ce Tu ne-ai cãlãuzit
si dã-ne nouã îndurarea Ta, cãci Tu esti Cel Darnic [Al-Wahhab]! (3:8)
Si aceasta este inca un indiciu pentru faptul ca ”pe drumul drept Tu fi-ne calauzitor” inseamna de fapt – “fa-ne pe noi fermi pe calea cea dreapta si nu ne lasa sa deviem de la ea.”

“Drumul celor cu care fost-ai Tu dãruitor” defineste calea, ia cei cu care Allah a fost daruitor sunt tocmai cei pe care Preainaltul i-a mentionat in Surat An-Nisa’, cand spune:

Cei care se supun lui Allah si Trimisului, aceia vor fi împreunã cu cei pe care i-a binecuvântat Allah cu harul Sãu, ca si profetii, adevãratii evlaviosi, martirii si cei piosi.Si ce buni tovarãsi vor fi acestia)! . Acest har este de la Allah si Allah este de ajuns ca Atoatestiutor [‘Alim]!
„Nu al celor pe care Tu Te-ai mâniat, nici al rãtãcitilor” inseamna calauzeste-ne pe noi pe calea corecta, calea celor asupra carora ai pogorat mila Ta, pentru ca acestia sunt oamenii indrumati, sinceri si supusi lui Allah si trimisilor Sai. Ei sunt oamenii care respecta poruncile lui Allah si se feresc sa comita ceea ce El a interzis si care in acelasi timp se roaga sa fie ajutati sa nu ajunga pe calea celor pe care Allah s-a maniat, adica al celor care desi stiu adevarul au deviat de la acesta, si de asemenea, se roga sa fie indepartati de calea celor care au fost deviati, care au pierdut adevarata stiinta si au devenit astfel rataciti, incapabili intru a gasi adevarata cale. Si Allah ne-a instiintat cum ca aceste doua cai  sunt amandoua gresite, iar calea credinciosilor unica este cea dreapta si ea este cunoasterea adevarului si practicarea lui.

Concluzionand, asadar, Surat Al-Fatiha contine sapte versete ce cuprind lauda si multumirea aduse lui Allah, glorificarea si elogierea  Lui prin mentionarea celor mai frumoase nume ale Sale si a celor mai inalte atribute. Este amintita, de asemenea cealalta lume – Ziua de Apoi si il indeamna pe supus sa se roage numai lui Allah, sa-L invoce si sa il elogieze declarand ca toata puterea si forta vin numai de la El.

De asemenea, aceasta nobila sura cheama la sinceritatea in adorare numai a lui Allah, acceptandu-L numai pe el ca Unica Divinitatea crezand in absolutul, perfectiunea si unicitatea Sa, Cel lipsit de nevoia de avea orice asociat, Cel fara de rival si fara de egal.

Surat Al-Fatihah indeamna  dreptcredinciosii spre a-L invoca pe Allah cerandu-i indreptarea si indrumarea catre calea cea dreapta, care nu este alta decat religia cea adevarata si pentru a-i ajuta sa ramana pe aceasta cale toata viata, cat si in a-i ajuta sa treaca cu succes peste Sirat (podul peste iad pe care toti cei ce vor ajunge in rai trebuie sa-l treaca) in Ziua Judecatii, ziua in care dreptcredinciosii vor fi indreptati inspre gradinile confortabile ale Paradisului  in compania profetilor,  a celor plini de adevar, a martirilor pe calea lui Allah si a celor drepti, fie ca Allah Preainaltul sa ne faca dintre acestia, amin!

Aceasta sura indeamna, de asemenea, la facerea cat mai multor fapte bune si avertizeaza asupra urmarii cailor catre devieri, astfel incat omul sa se poata insoti cu cei dreptcredinciosii in ziua judecatii si sa nu sfarseasca in compania celor pacatosi printre care si cei asupra carora a coborat mania lui Allah si cei rataciti.
Asadar, sa ne pastram consecventi in cererea calauzirii pe calea cea dreapta pentru ca aceasta calauzire nu vine decat si numai de la Allah Preaslavitul si Preainaltul, asa cum gasim expus si in Cuvantul lui Allah:

Cel pe care îl cãlãuzeste Allah este bine cãlãuzit, iar aceluia pe care El îl duce în rãtãcire tu nu-i vei gãsi nici un ocrotitor cãlãuzitor. (18:17)
Si, de asemenea:
Aceia pe care Allah îi duce în rãtãcire nu au ocârmuitor, iar El îi lasã sã rãtãceascã în nelegiuirea lor. (7:186)

Vom incheia, cu voia lui Allah, calatoria noastra prin lumea minunatelor sensuri si semnificatiei ale uneia dintre cele mai marete sure ale Nobilului Coran  cu cele care au fost spuse de catre invatatii in islam cu privire la rostirea „Amin!” la sfarsitul recitarii Surat Al-Fatihah.

A fost consemnat astfel cum ca este recomandat sa spunem „amin” dupa ce am recitat Surat Al-Fatiha, ceea ce inseamna “ O, Allah, accepta ruga noastra.” Evidenta care sustine ca a spune „amin” este recomandat este continuta in aceea ca a fost consemnat cum ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a fost auzit recitand “Drumul celor cu care fost-ai Tu dãruitor, nu al celor pe care Tu Te-ai mâniat, nici al rãtãcitilor” si a spus apoi „Amin” alungind litera „ya” in pronuntia cuvantului si radicand putin vocea, astfel incat cei care se aflau in prima linie a celor ce faceau rugaciunea in spatele sau (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) sa il poata auzi.
De asemenea, trebuie ca cei care fac rugaciunea in grup sa rosteasca „amin” dupa imam, conform hadisului in care profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Cand Imamul spune „amin”, spuneti „amin” deoarece cine spune „amin” spune impreuna cu ingerii si (astfel) toate pacatele sale de mai inainte ii vor fi iertate.”
De asemenea, a fost consemnat de Muslim cum ca trimisul lui Allah(Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus : “Cand Imamul (conducatorul rugaciunii) spune „ua la-d-daallin” spune „amin” si Allah iti va raspunde rugii.”

De asemenea, Imam Ahmad a notat ca sotia profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) – A’isha (Allah sa fie multumit de ea!) a spus ca atunci cand cineva aducea vorba despre evreii in prezenta profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) acesta spunea: “ Nu ne vor invidia (ei) pentru nimic mai mult decat (invidia lor) pentru ziua de vineri catre care am fost calauziti, in acelasi timp in care si ei au fost calauziti catre ea, si pentru Qibla spre care am fost indreptati, in timp ce si ei au fost indepartati catre ea, si pentru „Amin” in spatele imamului.”
Intr-o alta relatare, profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi spus: “ Evreii nu v-au invidiat niciodata mai mult decat pentru „salam” si „amin”.”

Acestea sunt cateva dintre semnificatiile prezentate in interpretarea Surat al-Fatihah. Fie ca, cu voia lui Allah, cunoasterea semnificatiilor acestei minunate si marete sure sa ne ajute intru a fi mult mai piosi si mai apropiati in rugaciunile noastre de Unicul nostru Domn si Stapanitor – Allah, obtinand astfel o rasplata cat mai are pentru actele noastre de adorare, amin.

Il rugam pe Allah Preaslavitul si Preainaltul sa ne sporeasca pe noi in stiinta si in credinta si sa ne faca noua pasii stabili pe calea ce dreapta si sa ne departeze de tot ce e rau, si sa ne dea numai binele, atat in aceasta viata, cat si in viata de apoi.

De asemenea, Il rugam pe Domnul nostru, Unic Stapanitorul, sa ne binecuvanteze pre noi, cat si pe cei dragi noua, cu o viata lunga ca un prilej de a face cat mai multe fapte bune si sa ne binecuvanteze, dupa o viata lunga, in momentul mortii noastre cu marturisirea de credinta, si sa faca mormintele noastre o gradina dintre gradinile Paradisului, si sa ne rasplateasca cu Raiul fara a fi socotiti si cu compania profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!)) in cea mai inalta treapta a Paradisului si cu bucuria de a privi la minunata fata a lui Allah preaslavitul si Preainaltul in paradis, amin.

sursa: cineesteallah.blogspot.com

Source Link

Views: 1