Muhammad - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Compasiunea Profetului față de femei și copii

Compasiunea şi mila cu care Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Sa) înconjura tot ceea ce are viaţă, a cuprins în scurt timp şi femeile. Eliberându-le de sub zdrobirea picioarelor oamenilor, Profetul a afirmat că: “Raiul se află sub tălpile mamelor noastre”. Astfel, iubitul nostru profet le slăveşte poziţia şi ne condiţionează intrarea in Rai, dacă primim binecuvântarea mamelor. Profetul Muhammed, îşi iubea nespus familia şi îşi trata soţiile cu deosebită afecţiune şi compasiune.

Profetul le cerea companionilor să se comporte frumos cu soţiile lor şi îi sfătuia astfel: “Vă sfătuiesc să vă comportaţi frumos cu soţiile voastre”. De asemenea, referitor la acelaşi subiect a spus: “Cel mi bun dintre credincioşi este cel care se comportă cel mai frumos cu soţia lui”.“Cel mai evlavios dintre cei credincioşi este cel care are o educaţie frumoasă. Cel mai bun, este cel care se comportă frumos cu femeile”.

Deseori iubitul nostru Profet îşi ajuta soţiile la treburile casnice. Mulsul oilor, curăţenia casei, cârpirea hainelor şi a încălţămintelor, adăpatul cămilelor, participarea la educarea şi îngrijirea copiilor nu erau rezultatul compasiunii lui? De asemenea, Profetul Muhammed nu alegea mâncarea. Se aşeza la masă şi servea din mâncarea pe care soţia sa o gătea, fără să aibă alte pretenţii, şi îi mlţumea lui Allah pentru această binecuvântare.

Compasiunea Profetului faţă de orfani

Copiii care şi-au pierdut unul sau ambii părinţi, la o vârstă fragedă, sunt mai vulnerabili şi au nevoie de mai multă afecţiune şi compasiune. Au nevoie de îngrijire, de sfaturi bune, de educaţie. Orfanii simt mai intens lipsa de afecţiune decât lipsurile materiale. Deoarece şi-a pierdut tatăl înainte de naştere şi mama când avea doar şase ani, Profetul Muhammed înţelegea foarte bine trăirile unui orfan, le arăta afecţiune şi compasiune şi le recomanda şi companionilor săi acelaşi lucru. Doar mângâierea pe cap a orfanilor este un bine şi un vestitor al raiului. Despre acest lucru Profetul a afirmat următoarele: „Cine mângîie cu compasiune capul unui orfan va câştiga atâtea fapte bune cât firele de păr ale orfanului. Eu sunt atât de aproape în rai, de cel care face un bine unui sărman”. Apoi şi-a strâns degetele şi a arătat semnul prin care indica cât de aproape era de cei care aveau grijă de orfani. Mesagerul lui Allah, prin gestul său, parcă voia să spună că nimeni nu se poate interpune între el şi cel care ocroteşte un sărman, la intrarea în rai. De altfel, profetul i-a recomandat unui companion care i s-a plâns că are un caracter dur, să hrănească sărmanii, să bucure orfanii şi să îi mângâie pe cap, astfel încât Allah să-l îmbuneze.

Ebu Seleme era unul dintre cei mai de seamă companioni. A căzut martir în timpul unei lupte, lăsând în urmă cinci copii orfani. Profetul Muhammed s-a căsătorit cu soţia acestuia, doar pentru a nu-i lăsa pe cei cinci copii fără protecţie şi pentru a nu-i priva de dragostea paternă.

Dragostea profetului faţă de copii

Copiii ne sunt încredinţaţi de către Allah. Datoria noastră este să acordăm importanţa cuvenită a ceea ce ni s-a încredinţat. De altfel, PreaÎnaltul Allah ne porunceşte următoarele: “Ei, voi credincioşilor. Protejati-vă pe voi şi pe copiii voştri de focurile iadului, ale cărei vreascuri sunt oamenii şi pietrele. (Sura Tahrim, 66/6). Părinţii trebuie să-şi privească copiii precum un amanet al lui Allah. În ziua de apoi, părinţii vor fi traşi la răspundere dacă nu-şi îndeplinesc responsabilitatea aşa cum trebuie.

sursa: publicația Zaman

Source Link

Asteptatul profet – 1

Rugăciunea lui Avraam (a.s) şi vestea lui Iisus Într-o zi, unul din companioni către Mesagerul lui Allah: „Puteţi să ne spuneţi ceva despre persoana voastră?” Mesagerul lui Allah îi dă următorul răspuns: „Eu sunt ruga lui Avraam şi vestea Măritului Iisus.” În două versete separate Coranul tratează această chestiune: 1) Măritul Avraam (a.s) s-a […]

Rugăciunea lui Avraam (a.s) şi vestea lui Iisus

Într-o zi, unul din companioni către Mesagerul lui Allah: „Puteţi să ne spuneţi ceva despre persoana voastră?” Mesagerul lui Allah îi dă următorul răspuns: „Eu sunt ruga lui Avraam şi vestea Măritului Iisus.”

În două versete separate Coranul tratează această chestiune:

1) Măritul Avraam (a.s) s-a rugat astfel: „Domnul nostru! Ridică în mijlocul lor un trimis dintre ei care să le recite versetele Tale, care să-i înveţe Cartea şi înţelepciunea, şi care să le dea curăţenie, căci Tu eşti Puternicul, Înţeleptul!” (Al-Baqarah [Vaca], 129).

2) Vestea Măritului Iisus: „Iisus, fiul Mariei spuse: „O, fii ai lui Israel! Eu sunt, într-adevăr, trimisul lui Allah la voi ca să vă vestesc un trimis ce va veni după mine şi al cărui nume va fi Ahmad.” Şi când acela veni la ei cu dovezi vădite, ei spuseră: „Aceasta este o vrajbă vădită!” (As-Saf [Rândul], 61/6).

Da, Mesagerul lui Allah nu este cineva care a apărut ca o surpriză. El este un profet anunţat cu secole înainte şi a cărui venire a fost aşteptată de tot universul. Cea mai mare dovadă a profeţiei Lui este minunea veşnică, Coranul. Sute de versete din Cartea Minunilor relatează despre faptul că El este profetul de drept. Un om care nu poate să-L nege în totalitate, nu are cum să nege profeţia Lui. Deocamdată nu vom aborda această chestiune, care formează o temă de sine stătătoare. Când va veni momentul, oferind versetele apelate ca argument, şi această temă în parte va fi abordată.

Veştile din Tora

Deoarece la acest capitol am întâmpinat mii de denaturări, dorim să relatăm unele părţi din cărţile sfinte, Tora, Biblie şi Psalmi, care poartă în ele semne şi vestiri despre Mesagerul lui Allah. Încredinţând detaliile problemei operelor independente, care au o legătură directă cu tema şi, în special, lucrării lui Huseyin Gisri, „Risale-i Hamîdiye”; aici vom oferi doar unele chestiuni pe care le considerăm importante.

Munţii Faran

Într-un verset din Tora, tradus în limba arabă la Londra, în anul 1944, se spune: „Allah şi-a întors faţa către oameni la Sina, i-a poftit în Sâîr. Pe munţii Fâran s-a ivit în toată desăvârşirea. ” (Sifr. Tesniye. Bab: 33, verset: 2).

Adică, ocrotirea, compasiunea şi binefacerea lui Allah s-au manifestat la Sina, acolo unde Moise a stat de vorbă cu Cel Drept. Această îndurare s-a mani-festat prin desemnarea lui Moise ca profet. Sair înseamnă Palestina. Acolo, îndurarea Celui Drept venind pe calea profeţiei, l-a învăluit pe Măritul Iisus şi pe cei din jurul lui. Măreţul Iisus este un mare profet, având onoarea de a-L vedea de mai multe ori pe Stăpân. Datorită faptului că mulţi au confundat termenul de „a se arăta” cu „aparıţia”, şi în această problemă au existat replici. Da, ceea ce se poa-te vedea la El este suflul divin. În munţii Faran, Cel Drept a apărut prin taina unicităţii. Faran este Mecca, deoarece, într-un alt loc din Tora se relatează cum Măreţul Avraam şi-a lăsat fiul İsmail, la Faran. Dacă este aşa, Fâran-ul de care se vorbeşte în Tora, este Mecca.

În acest verset se vorbeşte pe rând de trei profeţi. Primul este Moise, al doilea, profetul Iisus (a.s), iar al treilea este ultimul profet, Muhammed Mustafa (s.a.s). Versetul din Tora continuă cu următoarele explicaţii: „În jurul Său va avea mii de companioni neprihăniţi, curaţi precum briliantul. În mâna dreaptă va ţine o secure de foc cu două tăişuri.” Din acest text reiese că El va fi însărcinat cu răz-boiul sfânt.

Este lucru ştiut că, Mesagerul lui Allah, la începutul revelaţiei, se retrage într-o peşteră aflată în Munţii Hira, unde se cufundă în meditaţie şi rugăciuni. Prima revelaţie a sosit în aceşti munţi.

Dacă Fâran nu este Mecca, atunci ce loc poate fi, de unde o religie precum religia islamică, făcându-şi apariţia, să se răspândească de la răsărit la apus. În lume neexistând un asemenea loc, Faran-ul pomenit în Tora, desemnează Mecca. Aşa cum am arătat mai sus, în versetul 21 din Tora, în care se relatează locul în care s-a stabilit İsmail, demonstrează acest lucru, fiind dovada cea mai elocventă. Nimeni n-are puterea să se opună acestei dovezi. Contestaţiile în legătură cu această temă sunt departe de a fi ştiinţifice, fiind consideraţii personale. Deoarece părţile de la sfârşitul versetului despre companioni şi misiunea de a purta războiul sfânt nu lasă loc nici unei îndoieli sau dubii, ele arată că acea Persoană este Muhammed Mustafa (s.a.s).

Din neamul lui Ismail

În versetul al doilea din Tora, Cel Drept îi spune Măreţului Moise (Musa): „Pentru ei (fiii lui İzrael), dintre fraţii săi voi face un profet ca tine; Voi pune vorbele mele în gura Lui şi El le va spune tot ceea ce am poruncit.” (Sifr: Tesniye Bab: 18, Verset:18).

Versetul 19 completează acest lucru: „Mă voi răzbuna pe cei care nu se supun cuvintelor pe care le va rosti în numele meu!”

În acest verset, relatat de către unul din fiii lui İzrael, se semnalează venirea unui profet din neamul lui İsmail. Or, se ştie că singurul profet din neamul lui İsmail este Domnul nostru, Muhammed (s.a.s). El, ca şi profetul Moise, va veni cu o legislaţie. Pe de altă parte, în acest verset se precizează că profetul ce ur-mează a veni, este „fără carte”

Răzbunarea împotriva celor care nu se supun se va face prin sancţiuni şi pedepse specifice religiei, şi acest lucru se găseşte numai în religia islamică.

Probabilitatea ca profeţii specificaţi în Tora să poată fi profetul Iisus sau profetul İoşua, nu are nici un temei, deoarece aceşti profeţi sunt din neamul lui Izrael. În multe probleme, profetul Iisus nu a adus o nouă legislaţie, el conformându-se profetului Moise. Este evident faptul că profetul İoşua nu seamănă cu profetul Moise. Deoarece el nu a venit cu o nouă legislaţie. Versetul: „Noi v-am trimis vouă un profet care este martor a ceea ce sunteţi, aşa cum am trimis un profet şi la Faraon.” (Müzzemmil [Cel înfăşurat], 73/15) comunică asemănările dintre profetul Moise şi Domnul nostru.

sursa: fgulen.com

Source Link

Evreii si musulmanii – 1

M. ‘Imarah Avraam – Pacea asupra lui! – în cultura islamică – pe care a descriso Coranul cel Sfânt este imaginea iubitului lui Allah, pe care Allah l-a făcut sub ochii Lui, şi l-a apropiat ca tainic, i-a vorbit cu glas tare, a răspuns chemării lui, l-a binecuvântat, l-a făcut pe […]

M. ‘Imarah

Avraam – Pacea asupra lui! – în cultura islamică – pe care a descriso Coranul cel Sfânt este imaginea iubitului lui Allah, pe care Allah l-a făcut sub ochii Lui, şi l-a apropiat ca tainic, i-a vorbit cu glas tare, a răspuns chemării lui, l-a binecuvântat, l-a făcut pe el puternic, demn de încredere şi i-a dăruit lui Cartea Doveditoare. Iar imaginea acestei cărţi – Tora – în Coranul cel Sfânt – este imaginea cărţii de îndreptare, îndurare, călăuzire şi lumină.

Şi am pogorât asupra ta dragostea Mea, pentru ca tu să fii crescut sub ochii Mei. (Ta-Ha 20:39).

Şi pomeneşte-l în Carte pe Moise! El a fost ales şi a fost un trimis şi un profet./ Noi l-am chemat din partea dreaptă a Muntelui Tor şi l-am apropiat de Noi ca tainic. (Maryam 19:51-52).

Iar lui Moise i-a vorbit Allah Însuşi, cu glas tare. (An-Nisaa’ 4:164).

A grăit Allah: “O, Moise! Te-am ales, peste toţi oamenii pentru mesajele Mele şi pentru cuvintele Mele! Deci, primeşte ceea ce-ţi dau şi fii dintre cei mulţumitori! (Al-’A’raf 7:144).

A zis: “Doamne, deschide-mi mie pieptul/ Şi uşurează-mi lucrul ce trebuie să-l împlinesc/ Şi dezleagă-mi nodul limbii mele,/ Pentru ca ei să priceapă vorbele mele!/ Şi dă-mi mie un sfetnic din familia mea,/ Pe Aaron, fratele meu,/ Sporind prin el forţa mea,/ Şi fă-l pe el părtaş la lucrul meu,/ Pentru ca noi să Te lăudăm mereu!/ Şi să Te pomenim mereu!/ Iar Tu întotdeauna ne-ai văzut pe noi, ştiind astfel tot ceea ce facem noi!”/ A zis: “Cererea ta a fost împlinită, Moise!” (Ta-Ha 20:25-36).

Pacea asupra lui Moise şi a lui Aaron!”/ Astfel îi răsplătim Noi pe cei care împlinesc bine;/ Fiindcă ei doi au fost printre robii Noştri dreptcredincioşi . (As-Saffat 37:120-122).

A zis una dintre ele: “Tată, ia-l cu simbrie, căci cel mai bun pe care-l poţi lua cu simbrie este cel puternic şi vrednic de încredere!” (Al-Qasas 28:26).

Şi datu-i-am lui Moise Cartea Doveditoare, nădăjduind că veţi fi călăuziţi. (Al-Baqarah 2:53).

…Şi l-am dăruit pe Moise cu dovezi limpezi… (An-Nisaa’ 4:153)

Noi le-am dat lui Moise şi lui Aaron Cartea de îndreptare, ca o lumină şi o îndemnare pentru cei cu frică. (Al-Anbiyaa’ 21:48)

Însă mai înainte de el a fost Cartea lui Moise, ca îndreptar şi ca îndurare. (Al-’Ahqaf 46:12).

Spune: “Cine a pogorât Cartea pe care Moise a adus-o ca lumină şi călăuză pentru oameni? Voi o faceţi foi, arătându-le, dar şi ascunzând multe din ele. (Al-An’am 6:91).

Allah! Nu este Dumnezeu în afară de El, Cel Viu, Cel Veşnic!/ El ţi-a pogorât Cartea cu Adevărul, întărindu-le pe cele de dinaintea ei. El a pogorât Tora şi Evanghelia,/ Mai înainte, drept călăuză pentru oameni şi a pogorât Îndreptarul. (Aal ‘Imran 3:2-4).

Aceasta este imaginea coranică pe care a transmis-o cultura islamică despre profeţii iudaismului, legilor şi cărţilor lor.

Pot oare cei mai fanatici hahami ai iudaismului ortodox sau cei mai liberali laici ai lui să găsească ceva asemănător în conceptul iudeilor şi în cultura lor despre celălalt, mai ales dacă acel celălalt este Islamul, Coranul, trimisul musulmanilor, comunitatea islamică, civilizaţia şi istoria lor?

Pe lângă această imagine coranică despre “celălalt” (iudeu), musulmanii, civilizaţia lor, statul lor, istoria lor, nu s-au oprit cu această imagine despre “celălalt” (iudeu) la cadrul Coranului, ideilor abstracte şi al teoriilor, ci au pus-o în practică şi în aplicare, din vremea profeţiei, de-a lungul întregii istorii a civilizaţiei islamice.

Constituţia primului stat musulman, întemeiat la Medina în urma emigrării Trimisului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – de la Mekka (anul 1h/622 d.Chr.) – cunoscută în istoria islamică sub numele de “Foaia” şi “Cartea” – conţine 52 de articole şi în 14 dintre ele se vorbeşte despre evrei. Aceste articole legiferează integrarea evreilor în cadrul statului, calificându-i drept “o comunitate alături de credincioşi” emigranţi şi ansari, precum şi egalitatea lor cu credincioşii în ceea ce priveşte drepturile şi îndatoririle, precizând dreptul lor deplin la credinţa religioasă prin care se deosebesc de musulmani. Găsim în aceste articole cea mai înaltă formă de recunoaştere a celuilalt, expresia deplinei egalităţi între minoritate şi majoritate, recunoaşterea pluralismului religios pentru supuşii aceluiaşi stat. Astfel, într-unul din aceste articole citim:

“Evreii sunt o comunitate alături de credincioşi; evreii au religia lor, iar musulmanii au religia lor, iar slujitorii evreilor sunt (trataţi) la fel ca ei, mai puţin aceia care sunt nedrepţi şi păcătuiesc – iar de vor fi astfel nu-şi vor face rău decât lor înşişi şi familiilor lor.. Evreii care ne vor urma vor avea ajutor şi vor fi egali cu neamul acestei Foi; nu vor fi nedreptăţiţi şi nu va fi sprijinit nimeni împotriva lor. Şi vor cheltui laolaltă cu credincioşii, atunci când vor lua parte la război. Evreii vor cheltui pentru ei înşişi şi musulmanii vor cheltui pentru ei înşişi. Ei se vor ajuta împotriva acelora care se vor război cu neamul acestei Foi şi se vor sfătui şi se vor respecta fără de păcat”.

Fundația Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link