musulman - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

CREDINŢA ÎN ZIUA DE APOI

CREDINŢA ÎN ZIUA DE APOI Ibram Nuredin În Islam, Credinţa în Ziua de Apoi, implică trei aspecte complementare ce formează o unitate organică. Anume, credinţa în înviere şi adunare; o adunare, cum spune un hadis unanim acceptat, într-un singur loc, a celor desculţi, fără nici un fel de straie pe ei şi netăiaţi împrejur; […]

CREDINŢA ÎN ZIUA DE APOI

Ibram Nuredin

În Islam, Credinţa în Ziua de Apoi, implică trei aspecte complementare ce formează o unitate organică. Anume, credinţa în înviere şi adunare; o adunare, cum spune un hadis unanim acceptat, într-un singur loc, a celor desculţi, fără nici un fel de straie pe ei şi netăiaţi împrejur; credinţa în aprecierea faptelor bune sau rele cântărite într-o balanţă (Al-Anbiyaa: 47 şi Sura Al Inşiqaq:7-12); în fine, credinţa în existenţa Raiului şi Iadului. Un Rai conceput cu o casă a plăcerilor veşnice şi Iadul ca loc al chinurilor veşnice, unde există Foc, fiare, dureroase pedepse, mâncare înecăcioasă şi multe alte mizerii.

În Sfântul Coran, Ziua de Apoi este numită şi Ziua Religiei, Ziua Socotirii, Ziua Adunării, Ziua Veşniciei, Ziua Ieşirii din Morminte, Ziua Durerii, Ziua Chemării. Este Ziua Judecăţii şi Ziua Răsplătirii, este Ziua Judecăţii şi a Vieţii după Moarte.

Această Zi de Apoi, consecinţa credinţei, adorării şi supunerii lui Allah, va veni cu certitudine. Drept credinciosul, cu frică de Allah Preaputernicul şi Preaînaltul va aştepta această Zi, înfăptuind fapte bune, evlavioase, pentru a avea un loc în Rai. Căci doar cei ce „…împlinesc Rugăciunea, aduc Dania şi nu se tem decât de Allah” (Al-Tawba: 18) ajung în Rai, vor avea „odihnă, îndurare şi Grădini cu plăceri (Al Waqi’a: 83-89). Plăcerile acestei lumi pământeşti sunt trecătoare şi valoric sunt inferioare plăcerilor din Viaţa de Apoi.

Fiecare moare, la termenul hotărât de Allah (Al-Araf: 187), nimeni şi nimic nu poate „nici să-l întârzie cu un ceas şi nici nu-l pot grăbi” (Al-Araf: 34). Odată mort, decedatul va fi întrebat cine este Stăpânul lui, care este religia lui, cine îi este profetul. Drept-credinciosul musulman va spune: „Stăpânul meu este Allah, religia mea este Islamul, iar profetul meu este Muhammad. Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască”. Cel care este necredincios sau ipocrit va avea parte de chinurile Iadului, va fi pedepsit.

Un concept clasic în Islam este conceptul pedepsei mormântului şi a tihnei lui, un mormânt în care se desfăşoară lucruri de neperceput pentru oameni.

Semnele Ceasului care va veni în mod sigur, prin voinţa lui Allah sunt semne minore şi semne majore. Semnele minore sunt legate de stricarea oamenilor, de neînţelegerea dintre ei, de abaterea de la calea cea dreaptă a lui Allah. Ceasul va veni, potrivit unui hadis umanim acceptat, „Când sclavia va da naştere stăpânei ei şi când îi vei vedea pe cei desculţi goi şi necircumscrişi”.

Un alt hadis consemnat de Al-Bukhari, spune că Ceasul va veni când se pierde lucrul încredinţat, adică religia Islamului, sau „Când un lucru va fi încredinţat altcuiva decât celui căruia i se cuvine”, respectiv religia Islamului şi binefacerile pe care ea le aduce.

Semnele majore sau mari ale Ceasului, potrivit unui hadis consemnat de Muslim, sunt semnele ce vor fi văzute anume: – fumul, şarlatanul (Ad-Dajjal), animalul, fiara, răsăritul soarelui la Apus, pogorârea lui Isus, fiul Mariei binecuvântarea şi pacea lui Allah asupra lui”, Yaghug şi Magug, trei eclipse de lună, una la Răsărit, una la Apus şi alta în Peninsula Arabă şi un foc ce se va ivi in Yemen şi-i va alunga pe oameni către locul adunării lor.

Ad-Dajjal, şarlatanul, este izvorul necredinţei şi rătăcirii, al schismelor şi al spaimelor. Şarlatanul este necredincios (Kâfir), este „chiar şi mincinos”, şi după cum spunea Abu Huraya, are, un singur ochi şi va aduce cu el ceva asemenea cu Raiul şi cu Iadul şi ceea ce seamănă cu Raiul va spune că este Iad”.

Pentru a scăpa de încercarea lui Ad-Dajjal e nevoie de cunoaşterea lui şi de faptă. Pentru a se apăra de el, credinciosul trebuie sa memoreze zece versete de la începutul surei Al-Kahf, potrivit hadisului relatat de Muslim.

Învierea este scrisă în Sfântul Coran şi în Tradiţie (Sunna). Islamul consideră că Allah îi va readuce la viaţă pe morţii din morminte, că sufletele lor se vor întoarce în trupuri, că oamenii se vor înfăţişa înaintea Stăpânului Lumilor. În Ziua Învierii, oamenii vor fi aduşi la viaţă (Al-Mu’minun: 15-16).

În această zi, ei „se vor aduna desculţi, goi şi necircumcişi” (hadis general acceptat). Revenirea la viaţă, după moarte, este demonstrată de Legea divină (Shari’a), în versetul şapte din At-Taghabun, prin intuiţie (versetele din AlBaqara) şi prin raţiune. În Surat Al-Baqara, se întâlnesc cinci exemple prin care Allah îi readuce la viaţă pe cei morţi , încă în această lume. Este cazul fiilor neamului lui Moise cărora le-a fost luată viaţă şi apoi le-a fost redată, cazul fiilor lui Israel, ucişi, prin voia lui Allah, de trăsnet şi reînviaţi (Al-Baqara: 55-56), cazul celui ucis şi lovit la porunca lui Allah cu o bucată de carne sacrificată, pentru ca Allah să le spună cine l-a ucis, este cazul oamenilor care au ieşit din casele lor pentru a fugi de moarte, dar au fost omorâţi şi readuşi la viaţă de Allah, este cazul celui ce a trecut prin cetatea moartă, a fost omorât pentru o sută de ani şi readus la viaţă, şi, în fine, este exemplul părinţilor lui Avraam, readuşi la viaţă (Al-Baqara : 73,243, 259-260).

În ce priveşte raţiunea, ea ne arată că numai Allah, Cel care a creat făpturile le poate readuce la viaţă, după moarte (Ar-Rum: 27 Ya-Sin: 79, 81) şi că aşa cum Allah dă viaţă unui ţinut mort (de pildă Pământului care prin intermediul ploii binecuvântate este populat de grădini, palmieri, grâne), astfel va fi ieşirea din mormânt a celor decedaţi (Al-Qaf: 9-11).

În Ziua de Apoi, cerul se va despica, pământul cu munţii săi vor fi risipiţi pe marginile cerului, îngerii vor fi la marginile cerului şi opt dintre ei vor purta Tronul Domnului. În acea Zi, oamenii se vor înfăţişa în faţa Domnului şi vor fi aşezaţi în faţa Lui. Nimic din al lor nu va putea fi ascuns de El. (Al Kahf: 48, Al-Haqqa: 15-18). Allah va cere socoteală făpturilor sale, în mod individual, şi fiecare va fi judecat după faptele bune sau rele îşi va primi răplata, cartea faptelor sale. Cel bun va primi Cartea la dreapta sa, se va bucura de Rai (AlHaqqa: 19-24), cel rău va primi Cartea prin spatele său, va arde în flăcări (AlInşiqaq: 6-15) va fi supus în lanţuri, va arde in Iad (Al-Haqqa: 25-31)

În ziua de Apoi va funcţiona Balanţa dreaptă a faptelor , cântărirea lor.

Oamenii vor străbate drumul drept (sirat), adică puntea de deasupra Gheenei, ca drum spre Paradis. Şi dacă faptele lor sunt bune, ei vor trece pe această punte, vor intra în Paradis, dacă faptele lor sunt rele, ei vor fi agăţaţi şi aruncaţi în Gheena, vor cădea în Iad. Cei buni pot trece puntea în mai multe moduri: într-o clipită, ca fulgerul, ca vântul, cu alergarea unui cal de rasă pură, în galop sau asemenea călăreţilor pe culmi. Cel care s-a abătut de la drumul drept în această lume nu va rezista pe drumul drept din Lumea de Apoi. Necredincioşii, ipocriţii vor rămâne în urmă şi în faţa lor se va ridica un zid, astfel că ei nu vor ajunge, precum drept credincioşii în Rai. Averea nu va fi de nici un folos.

Mâinile celor păcătoşi vor fi legate cu lanţuri la ceafă şi vor fi aruncaţi în Focul Iadului.

Ziua Judecăţii de Apoi va fi Ziua în care cerul se va învolbura într-un vârtej şi munţii se vor uni din loc (52: 9-10), când se va sufla în trâmbiţă, când va veni pedeapsa Domnului, pedeapsă pe care n-o poate împiedica nimeni.

În Ziua Judecăţii de Apoi stelele se vor stinge, cerul se va despica, munţii se vor fărămiţa (77: 8-10), păcătoşii, cei care se abat de la religia lui Allah, nu vor avea nici un prieten sau apropiat, care să-i ajute, iar de mâncare vor avea doar sângele şi puroiul care curg din sângele celor aflaţi în Infern (Al-Haqqa: 33-37).

În Ziua aceea a Învierii „va fi cerul precum arama topită” (70:8), cerul va curge asemenea metalelor topite sau asemenea catranului care fierbe, iar munţii se vor risipi asemenea scamelor de lână. Necredinciosul, nestatornicul în credinţă nu va scăpa de pedeapsă, nu va putea fi răscumpărat de nimeni, va intra în Infern pentru a arde. Când se vor apropia de Infern „li se vor smulge scalpurile” (70: 11-16).

În Ziua Învierii, oamenii vor ieşi din mormintele lor „cu grabă”, iar păcătoşi vor avea ochii plecaţi, copleşiţi şi învăluiţi de umilinţă, rătăciţi, aşteptând pedeapsa lui Allah.

În Ziua Judecăţii, „zi în care Duhul (Gavriil) şi îngerii se vor aşeza în rând şi nimeni nu va vorbi, afară de acela căruia Cel Milostiv (Ar-Rahman) îi va da îngăduinţă şi care va spune adevărul” (78:38). Ziua Învierii este Ziua înfăptuirii Adevărului, o zi care trebuie să aibă loc.

În Ziua Învierii se va produce un vuiet care îi surzeşte pe oameni şi cum fiecare va fi preocupat în acea Zi de soarta sa, nu va mai da nici o atenţie celorlalţi. Astfel că fratele va fugi de fratele său, amândoi de mama, de tatăl lor, de soţiile şi copii lor, etc.

Source Link

Raţionalitate și credinţa în Viaţa de Apoi

Raţionalitate și credinţa în Viaţa de Apoi S. A. A. Al-Mawdudi În legătură cu viaţa de apoi există următoarele concepţii în lume: 1. Unii oameni susţin că după moarte nu mai rămâne nimic din om şi că după viaţa pământească nu mai există o altă viaţă. După aceşti oameni, credinţa în viaţa de apoi, […]

Raţionalitate și credinţa în Viaţa de Apoi

S. A. A. Al-Mawdudi
În legătură cu viaţa de apoi există următoarele concepţii în lume:
1. Unii oameni susţin că după moarte nu mai rămâne nimic din om şi că după viaţa pământească nu mai există o altă viaţă. După aceşti oameni, credinţa în viaţa de apoi, n-are nicio legătură cu realitatea. Ei afirmă că aşa ceva nu este posibil şi că o asemenea concepţie este antiştiinţifică.
Această concepţie aparţine ateilor, care susţin că se bazează pe o abordare ştiinţifică a problemei şi că această concepţie a lor este susţinută şi de ştiinţele occidentale.
2. Alţii, pentru a justifica faptele lor, pe acest pământ, susţin că oamenii, după moarte, se nasc din nou. Dacă cineva a dus o viaţă nedemnă, a doua oară se naşte cu înfăţişare de animal sau plantă, sau cu înfăţişare de om rău, de om nedemn. Această concepţie apare în unele credinţe orientale.
3. Există o altă concepţie care este concepţia conform căreia se spune că morţii ar învia la sfârşitul lumii şi că toţi oamenii vor fi prezentaţi la judecata de apoi, adică la judecata divină unde se hotărăşte soarta lor: raiul şi fericire sau iadul şi osânda veşnică. Acum să analizăm fiecare concepţie în parte.
Cei din prima categorie care au, spun ei, de partea lor autoritatea şi sprijinul ştiinţei, suţin că nu există o altă viaţa după moarte. Ei susţin că nu au întâlnit pe nimeni care să fi revenit la viaţă, după moarte, ca oricine să vadă că oamenii după moarte se transformă în praf şi pulbere şi de aceea moartea constitue sfârşitul vieţii, neexistând nicio formă de viaţă după moarte. Să fim atenţi puţin la logica acestora. Ceea ce susţin ei are într-adevăr o bază raţională? În această situaţie când n-au întâlnit niciun caz de revenire la viaţă, ei logic ar trebui să spună că nu ştiu ce se întâmplă cu omul după moarte. În loc de această atitudine loială şi corectă, ei susţin sus şi tare că după moarte nu există nicio formă de viaţă şi când spun acest lucru ei nu uită să amintească că această afirmaţie a lor are o bază ştiinţifică. În realitate, toate aceste afirmaţii ale lor sunt pure speculaţii.
În această problemă ştiinţa nu poate să ne dea un răspuns afirmativ sau negativ, din contră, ne atrage atenţia că afirmaţiile legate de inexistenţa unei alte vieţi după moarte, sunt nefondate. Această atitudine a lor nu se poate asemui cu cea a unuia care, dacă nu a văzut niciodată vreun avion în viaţa lui, susţine că nu poate exista un asemenea aparat zburător făcut de mâna omului. Dacă un om sau chiar mai mulţi oameni n-au văzut cu ochii lor ceva, asta nu înseamnă că acel ceva nu există în realitate.
A doua concepţie susţine că oamenii se nasc şi mor de mai multe ori. Dacă în prima generaţie a trăit o viaţă nedemnă, atunci a doua oară se naşte animal, iar dacă în prima generaţie a trăit ca un animal, datorită bunei comportări, a doua oară se naşte om. Şi tot aşa viaţa şi moartea intră într-un cerc vicios, care nu poate să aibă nicio fundamentare raţională.
Acum să analizăm a treia concepţie. Prima argumentare de la care pleacă această concepţie este următoarea: Într-o bună zi această lume va avea un sfărşit. Allah va distruge acest univers şi în locul lui va crea un sistem superior.
Acest argument este corect fără posibilitatea de a fi contestat într-un fel. Cu cât ne concentrăm gândirea asupra esenţei acestui univers, cu atât ne dăm seama că el nu este dat o dată pentru totdeauna. Această concluzie se degajă din cel adevăr că resursele sale de energie nu sunt nelimitate. Este aproape cert că acestea se vor epuiza într-o zi. Tocmai de aceea oamenii de ştiinţă acceptă ipoteza că la un moment dat soarele se va răci şi îşi va pierde toată energia, că aştrii se vor ciocni între ei şi că toate sistemele universului se vor transforma într-un haos general.
Admiţând distrugerea completă a universului, trebuie să admitem implicit că va intra într-o altă etapă de evoluţie, superioară.
A doua argumentare a acestei concepţii este următoarea: Omul va căpăta din nou viaţă. Oare acest lucru este imposibil? Să zicem că acest lucru n-ar fi posibil, atunci cum de a fost posibilă actuala viaţă a omului? Este fără îndoială că Allah, care a creat omul pe lumea aceasta, va proceda la fel şi pe lumea cealaltă. Acest lucru nu este doar o probabilitate, ci o certitudine.
A treia argumentare: Toate faptele oamenilor sunt înregistrate cu precizie, fiind mai apoi prezentate lui Allah, în ziua judecăţii de apoi.
Autenticitatea acestui argument este confirmată chiar de ştiinţa însăşi. Mai mult se consideră că sunetul determină apariţia unor unde uşoare în aer şi că apoi dispare cu totul. În momentul actual se ştie că sunetul lasă nişte amprente asupra obiectelor cu care vine în contract şi că datorită acestor amprente acest sunet poate fi reconstituit. Discurile de gramofon sunt făcute conform acestui principiu.
Al patrulea argument se bazează pe faptul că în ziua judecăţii de apoi Allah va cere socoteală oamenilor pentru faptele lor din timpul vieţii, hotărând raiul şi fericirea pentru cei cu credinţă şi cei buni şi osânda veşnică pentru cei necredincioşi şi răi.
Oare în această idee există ceva care să vină în contradicţie cu logica? Deseori ne este dat să vedem că cineva, deşi făptuieşte numai fapte bune, totuşi nu beneficiază de pe urma acestei comportări a sa, dar, în acelaşi timp, ne este dat deseori să ne întâlnim cu oameni care, deşi câştigă enorm datorită comportării lor nedemne şi mârşave, nu sunt pedepsiţi de nimeni. Observând la tot pasul o asemenea nedreptate, involuntar ne gândim că odată şi odată primul va fi recompensat pentru faptele sale bune, iar cel de-al doilea va fi pedepsit aspru pentru faptele sale rele. La această judecată de apoi vor fi dezvăluite toate păcatele, fără excepţie, chiar şi acele păcate săvârşite cu gândul. În urma acestei judecăţi de apoi va fi hotărâtă soarta oamenilor în funcţie de comportamentul practic şi mental pe care l-au avut în trecerea lor pe pământ. În lumea de apoi, spre deosebire de lumea aceasta, lumea pământeană, nu există anomalii de felul celor existente pe pământ când un om de o valoare deosebită să fie în slujba unui prost sau un om cu o integritate morală aparte să fie batjocorit de unul lipsit de orice scrupule.
Ultimul argument al acestei concepţii este legat de probabilitatea existenţei raiului şi iadului.
Din moment ce Allah a putut să creeze soarele, luna, stelele şi pământul, atunci de ce n-ar fi putut crea raiul şi iadul?! Când toţi morţii vor învia la sfârşitul lumii şi vor răspunde, înaintea lui Allah pentru faptele bune şi rele pe care le-au făptuit în funcţie de gravitatea lor, Atotputernicul va hotărâ pentru unii recompensa, iar pentru alţii osânda şi de asemenea va stabili şi locul unde vor sta cei buni, cei fără păcate, adică raiul şi locul unde îşi vor ispăşii osânda veşnică cei răi, cei păcătoşi, adică iadul.
După analiza tuturor acestestor aspecte ale acestei chestiuni, credem că nimeni cu o gândire raţională şi nimeni de bună credinţă, nu va putea să nu admită , să creadă în existenţa unei vieţi după moarte. Mai mult, oamenii cred în viaţa de apoi, şi pentru că profetul Muhammed îi învaţă că nu trebuie să se îndoiască de existenţa ei şi că această credinţă este numai şi numai pentru binele nostru.
Principiile enumerate mai sus constituie cele cinci dogme fundamentale ale Islamului. Esenţa lor este concentrată într-o mică propoziţie numită Al-Kalimatul Tayyiba (Cuvinte de împăcare). Când un credincios pronunţă cuvintele La ilahe illAllah( Nu există alt Allah înafara lui Allah) înseamnă că el nu recunoaşte nicio altă divinitate înafară de Allah. Şi dacă la aceste cuvinte adaugă şi cuvintele Muhammed un –rasulullah ( Muhammed este trimisul şi profetul lui Allah), înseamnă că el atestă şi acceptă faptul că Muhammed este trimisul lui Allah. Deci, alături de recunoaşterea ca profet a lui Muhammed, un musulman crede în Allah şi arată supunere devotată faţă de voia Lui, crede în toate cărţile sfinte vestite de Dumnezeu, în îngerii Lui şi în viaţa de apoi. Deasemenea, un bun musulman trebuie să respecte căile şi mijloacele de manifestare a credinţei şi a supunerii noastre faţă de Allah, definite şi cerute de profetul Muhammed. Aceasta este singura cale de mântuire şi izbăvire…

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Dragostea pentru Profet

Dragostea pentru Profet Pentru aceia care îl urmează pe trimis, profetul neînvăţat, despre care află scris la ei în Tora şi în Evanghelie. El le porunceşte ceea ce este bine şi-i opreşte de la ceea ce este urât, le îngăduie lor bunătăţile şi le opreşte lor pe cele necurate şi-i uşurează pe ei de […]

Dragostea pentru Profet

Pentru aceia care îl urmează pe trimis, profetul neînvăţat, despre care află scris la ei în Tora şi în Evanghelie. El le porunceşte ceea ce este bine şi-i opreşte de la ceea ce este urât, le îngăduie lor bunătăţile şi le opreşte lor pe cele necurate şi-i uşurează pe ei de povara lor şi de lanţurile care au fost asupra lor. Cei ce cred în el şi îl susţin şi îl ajută şi urmează lumina care a fost pogorâtă să fie cu el, aceia vor fi izbânditori. (Al-A’raf 7:157).

httpv://www.youtube.com/watch?v=u5nfj2kcOFo

Source Link