Tag: musulman

Condițiile sacrificării animalelor

Condițiile sacrificării animalelor Yusuf Al-Qardawi   Sacrificarea legală a animalelor domestice este o condiţie necesară   Animalele de uscat a căror carne este îngăduită se împart în două categorii: 1.- Categoria celor aflate în stăpânirea omului, cum sunt cămilele, bovinele, ovinele şi alte animale domestice, precum şi păsările crescute în gospodărie şi cele asemenea lor. […]

Condițiile sacrificării animalelor

Yusuf Al-Qardawi

 

Sacrificarea legală a animalelor domestice este o condiţie necesară

 

Animalele de uscat a căror carne este îngăduită se împart în două categorii:

1.- Categoria celor aflate în stăpânirea omului, cum sunt cămilele, bovinele, ovinele şi alte animale domestice, precum şi păsările crescute în gospodărie şi cele asemenea lor.

2.- Categoria celor care nu se află în stăpânirea omului.

În privinţa acestei categorii, Islamul a condiţionat îngăduirea acestor animale şi păsări de sacrificarea lor legală.

 

 

 

Condiţiile sacrificării legale

Sacrificarea legală presupune întrunirea următoarelor condiţii:

 

qurban1. Animalul să fie junghiat cu un obiect ascuţit care să facă sângele să ţâşnească şi să despice venele jugulare, chiar dacă este vorba de piatră sau de lemn ascuţit. Se relatează că ’Udai bin Hatim at-Ta’i a spus: Am zis: “O, Trimis al lui Allah, noi prindem un vânat şi nu găsim niciun cuţit, afară de o piatră sau de o aşchie. Atunci, el a răspuns: ’’Fă să curgă sângele, cu ce voieşti şi pomeneşte numele lui Allah asupra lui ’’.

 

2. Animalul să fie junghiat printr-o tăietură la gât cauzatoare de moarte sau printr-o lovitură pătrunzătoare în gât cauzatoare de moarte.

Junghierea ideală constă în tăierea gâtlejului, împreună cu esofagul şi traheea, şi a celor două vene jugulare (cele două vene groase de pe cele două părţi ale gâtlejului ).

Această condiţie este anulată dacă nu este posibilă junghiarea animalului în locul indicat, ca urmare a prăbuşirii lui într-un puţ cu capul în jos, încât nu se poate ajunge la gâtul lui, sau ca urmare a scăpării animalului supus sacrificării. În asemenea cazuri el este tratat asemenea vânatului şi este suficientă tăierea lui cu un obiect ascuţit în orice zonă la care se poate ajunge.

În cele două Sahih-uri se relatează că Rafi’ bin Khadij a zis: Eram împreună cu Profetul -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- într-o călătorie şi a fugit o cămilă, iar ei nu aveau cai ca să o prindă. Atunci, un bărbat a slobozit o săgeată care a lovit-o şi a oprit-o. Trimisul lui Allah -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- a zis: ’’ Aceste dobitoace se poartă uneori ca animalele sălbatice. Aceluia dintre ele care face aşa ceva, faceţi-i aşa!’’.

 

3. Să nu fie rostit asupra animalului care este junghiat decât numele lui Allah. Există un consens în această privinţă, întrucât în perioada anterioară Islamului, păgânii se apropiau de zeii sau idolii lor când le aduceau ofrande, fie rostind numele lor la sacrificarea animalelor, fie junghiindu-le pe altarele monumentelor, în vreme ce Coranul a interzis toate lucrurile acestea, aşa după cum am menţionat.

’’Cele asupra cărora a fost pomenit numele altcuiva decât al lui Allah (…) – ca şi vitele junghiate pe pietrele înălţate [ale idolilor] ’’ ( Al-Ma’ida 5:3 ).

 

4. Să fie folosit numele lui Allah asupra animalului sacrificat, acest lucru fiind exprimat explicit în textul Coranului:

’’Mâncaţi [numai] din cele peste care s-a pomenit numele lui Allah, dacă voi sunteţi încrezători în versetele Lui. ’’ ( Al-’An’am: 118 ).

 

Şi mai departe adaugă:

’’ Şi nu mâncaţi din cel peste care nu s-a pomenit numele lui Allah, căci aceasta este nelegiuire! ’’ ( Al-’An’am: 121 ).

 

Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: ’’Mâncaţi din cele din care a curs sângele şi asupra cărora a fost rostit numele lui Allah!’’

 

Hadisurile considerate atunci autentice referitoare la condiţia rostirii numelui lui Allah asupra vânatului, la slobozirea săgeţii sau la trimiterea câinelui dresat – aşa cum se va arăta – confirmă obligativitatea acestei condiţii.

 

Unii erudiţi au exprimat părerea că pomenirea numelui lui Allah este necesară, dar acest lucru nu trebuie să se întâmple în mod obligatoriu în momentul junghierii, ci se poate şi la consumarea cărnii. Dacă musulmanul rosteşte numele lui Allah asupra cărnii mâncate, în momentul în care se consumă carnea, atunci el nu va fi un consumator de carne asupra căreia nu a fost numele lui Allah. În Sahih-ul lui Al-Bukhari se relatează că ’A’işa a spus că nişte oameni de curând convertiţi la Islam i-au zis Profetului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – : „Nişte oameni ne aduc carne şi noi nu ştim dacă a rostit numele lui Allah asupra ei sau nu… Mâncăm din ea sau nu? Trimisul lui Allah -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- le-a răspuns: ’’ Rostiţi voi numele lui Allah şi mâncaţi! ’’.

 

 

____________________

(extract din cartea “Permis şi Interzis în Islam”, autor Dr. Yusuf Al-Qardawi, cap. II “Lucrurile permise si interzise in viata credinciosului musulman”, Editura Islam, 1999, Liga Islamică şi Culturală din România)

Source Link

Views: 2

EMIGRAREA PROFETULUI

Safi-ur-Rahman al-Mubarakpuri   Allah l-a trimis la Muhammad pe îngerul Gavriil pentru a-i dezvălui complotul quraişilor şi pentru a-i da permisiunea Domnului său de a părăsi Mekka. El i-a fixat data emigrării şi i-a cerut să nu doarmă în noaptea aceea în patul său. La prânz, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – […]

Safi-ur-Rahman al-Mubarakpuri

 

Allah l-a trimis la Muhammad pe îngerul Gavriil pentru a-i dezvălui complotul quraişilor şi pentru a-i da permisiunea Domnului său de a părăsi Mekka. El i-a fixat data emigrării şi i-a cerut să nu doarmă în noaptea aceea în patul său. La prânz, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a mers să-l întâlnească pe prietenul său Abu Bakr şi a aranjat cu el ultimele detalii pentru călătoria plănuită. Abu Bakr s-a arătat surprins să-l vadă pe Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – deghizat la acea oră neobişnuită de amiază, dar de îndată ce a aflat, a exclamat: „El nu vine la noi pe căldura asta decât pentru o poruncă!” A cerut voie să intre, apoi, după ce a obţinut permisiunea, a intrat şi i-a spus lui Abu Bakr: „Vreau să vorbesc doar cu tine!” Abu Bakr a răspuns: „Dar ei sunt familia ta!” Muhammad a spus: „Mi s-a permis intrarea în Medina.” Atunci, Abu Bakr a zis: „Doresc să-ţi fiu tovarăş de drum”, iar Profetul a încuviinţat, zicând:

SONY DSC

SONY DSC

„Bine!” Pentru a face pregătirile necesare pentru aplicarea planului lor diavolesc, căpeteniile din Mekka au ales unsprezece oameni: Abu Jahl, Hakam bin Abul Al-’As, ‘Uqba bin Abu Mu’ait, An-Nadr bin Harith, Omaiia bin Khalaf, Zama’a bin Al-Asuad, Tu’aima bin ‘Udai, Abu Lahab, Ubai bin Khalaf, Nabi bin Al-Hajjaj şi fratele său, Munbi bin Al-Hajjaj. Toţi erau în alertă. La căderea nopţii ei au postat asasinii în jurul casei Profetului. Astfel au stat de pază toată noaptea, aşteptând să-l omoare în momentul în care va pleca de acasă în zorii zilei. Din când în când, ei trăgeau cu ochiul printr-o gaură a uşii pentru a se asigura că Profetul se afla încă în patul lui.

Abu Jahl, marele duşman al islamului, se plimba prin jur cu trufie, batjocorind cu aroganţă vorbele lui Muhammad şi spunând oamenilor din jurul său: “Muhammad vă promite că dacă-l urmaţi o să vă numească stăpâni atât peste arabi, cât şi peste cei care nu sunt arabi şi că în Viaţa de Apoi răsplata voastră va fi Grădinile asemănătoare cu cele ale Iordanului, iar dacă nu-l urmaţi o să vă ucidă şi după moarte veţi fi arşi în foc. Era plin de încredere în succesul planului său diavolesc.

 

Source Link

Views: 2

De ce sa citim Coranul in limba araba?

 De ce sa citim Coranul daca nu intelegem nimic in limba araba? Un batran musulman american traia la ferma in muntii din estul  statului Kentucky impreuna cu nepotul sau. In fiecare dimineata, bunicul se trezea devreme si statea la masa din bucatarie citind Coran. Nepotul sau isi dorea sa fie exact ca el si incerca […]

cos De ce sa citim Coranul daca nu intelegem nimic in limba araba?

Un batran musulman american traia la ferma in muntii din estul  statului Kentucky impreuna cu nepotul sau. In fiecare dimineata, bunicul se trezea devreme si statea la masa din bucatarie citind Coran. Nepotul sau isi dorea sa fie exact ca el si incerca sa-l imite cu orice chip. Intr-o zi, nepotul il intreba:

„Bunicule, am incercat sa citesc Coranul la fel ca si tine, insa nu am inteles, iar ce am inteles am uitat imediat ce am inchis cartea.

 

Ce binefacere este in citirea Coranului?”

Bunicul s-a intors in liniste, punand carbuni in soba si i-a raspuns:

„Rastoarna acest cos cu carbuni la rau si adu-mi inapoi un cos cu apa!”

Baiatul a facut ce i s-a spus, insa toata apa s-a scurs inainte de a ajunge acasa.

Bunicul a ras si a spus:

„Data viitoare trebuie sa te misti mai repede” si l-a trimis inapoi la rau cu cosul, pentru a incerca din nou. De aceasta data baiatul alerga mai repede, insa din nou cosul se goli inainte de a se intoarce acasa. Abia respirand, el ii spuse bunicului sau ca era imposibil sa care apa in cos si s-a dus sa ia o galeata in locul lui.

Batranul spuse:

„Nu vreau o galeata cu apa, vreau un cos cu apa; trebuie doar sa te straduiesti din nou, mai puternic” si a iesit pe usa, privindu-l pe baiat, incercand.

In acel moment baiatul stia ca era un lucru imposibil, insa a dorit sa-i arate bunicului sau ca, chiar daca ar fi alergat oricat de repede cu putinta, apa s-ar fi scurs inainte de a se intoarce acasa. Baiatul a cufundat cosul in rau si a alergat cu repeziciune, insa cand a ajuns la bunicul sau, cosul era din nou gol. De-abia respirand, el a spus:

„Vezi, bunicule, este imposibil!”

„Asadar crezi ca este inutil?” Batranul spuse: „Uita-te la cos!”

Baiatul privi cosul si pentru prima oara isi dadu seama ca, cosul era diferit.

Se transformase dintr-un cos vechi si murdar, intr-unul curat, inauntru si in afara!

„Fiule! Asta se intampla cand citesti Coranul, poate ca nu vei retine si nu vei intelege totul, insa atunci cand vei citi, te vei schimba, atat inauntrul tau cat si in afara.

ACEASTA ESTE LUCAREA LUI ALLAH IN VIETILE NOASTRE!”

 

sursa: Grupul de yahoo al Asociației Musulmanilor din România

Source Link

Views: 1