Viața lui Pîrî Reis

Viața lui Pîrî Reis Piri Reis (nume complet Hadji Muhiddin Piri Ibn Hadji Mehmed, reis/rais înseamnă căpitan în limba arabă) (circa 1465-1554 sau 1555) a fost un căpitan apoi amiral turc-otoman, geograf și cartograf născut între 1465 și 1470 în Gallipoli pe coasta Mării Egee a Turciei.   El este cunoscut în primul rând azi […]

Viața lui Pîrî Reis

Piri Reis (nume complet Hadji Muhiddin Piri Ibn Hadji Mehmed, reis/rais înseamnă căpitan în limba arabă) (circa 1465-1554 sau 1555) a fost un căpitan apoi amiral turc-otoman, geograf și cartograf născut între 1465 și 1470 în Gallipoli pe coasta Mării Egee a Turciei.
 
El este cunoscut în primul rând azi pentru hărțile și diagramele adunate în lucrarea Kitab-i lui Bahriye (Carte de navigație), o carte care conține informații detaliate cu privire la navigație, precum și diagramele extrem de precise care descriu porturile și orașele importante ale Mării Mediterane. Cel mai renumit este pentru harta lui Piri Reis.

Deși nu se cunoaște data exactă a nașterii, se presupune că Muhi Al-Din Pîrî s-a născut undeva între 1465 și 1470 în Gallipoli, o bază navală importantă de-a lungul coastei Marmara. Tatăl său a fost Hajji Mehmed, unchiul său unul dintre cei mai faimoși amirali ai perioadei, Kemal Reis. Când Pîrî era de aproape 11 ani, s-a alăturat echipajului unchiului său care începuse ca pirat și apoi s-a înrolat în flota Imperiului Otoman. Între 1487 și 1493, Pîrî a participat la multe bătălii navale cu unchiul său. Cariera sa independentă ca și căpitan naval corespunde performanțelor sale eroice în bătăliile navale dintre 1499 și 1502. Probabil că în timpul acestor bătălii el a pus mâna pe harta lui Columb.

După decesul unchiului său în 1511, el a părăsit mările întinse pentru a trăi în Gallipoli și a început să lucreze la desenarea de hărți. După un timp, el s-a alăturat echipajului faimosului marinar turc Barbarossa Hayr al-Din.

În 1516-1517, Pîrî Reis a comandat numeroase corăbii în campania otomanilor contra Egiptului. El a dat dovadă de o mare bravură în cucerirea Alexandriei care era pe atunci baza navală a Egiptului. Această victorie l-a făcut remarcat la sultanul Selim, căruia i-a prezentat harta lumii pe care el o completase în Gallipoli.

După campania egipteană, Pîrî s-a reîntors la Gallipoli și a început să lucreze la Kitâb-i Bahriyye. Între timp, Selim a decedat și Sultanul Soliman Magnificul i-a urmat la tron; Pîrî a primit delegare în flota turcă.

musulmanÎn jurul acestui timp, în Egipt era neliniște și lui Pîrî Reis i s-a cerut să fie ghid marin pentru Marele vizier Ibrahim Pașa din Parga care conducea campania. În timpul expediției, ei au fost obligați să se adăpostească la Rhodos din cauza furtunilor. Acest fapt i-a oferit ocazia lui Pîrî să îl cunoască mai bine pe Pașă. Ibrahim Pașa de asemenea a observat că Pîrî se uita mereu peste niște notițe, acestea fiind cartea la care lucra el, Bahriyye. Astfel că i-a cerut lui Pîrî să întocmească o carte din aceste notițe. Pîrî a terminat cartea și cu ajutorul lui Ibrahim Pașa i-a arătat-o sultanului Soliman Magnificul, câștigând aprecierea Sultanului. O a doua hartă a lumii i-a urmat. În prezent, doar o parte din această hartă cunoscută ca America de Nord este accesibilă.

La acel moment, portughezii au cucerit Aden. Guvernul Otoman l-a numit pe Pîrî Reis Amiralul Flotei oceanului Indian și i-a ordonat să recucerească Adenul. Pîrî a recuperat Adenul în 1548 cu multe alte victorii după. Aceste victorii i-au înfuriat pe inamicii lui, în special pe guvernatorul din Basra, Kubat Pașa, care a trimis vorbă la Istanbul că Pîrî a părăsit flota la Basra. Când guvernatorul Egiptului, Dukaginzade Mehmed Pasha i-a luat locul, Pîrî Reis a fost condamnat la moarte și a fost executat la Cairo în 1555 fiind un om bătrân care avea peste 80 de ani.

Source Link

Views: 4

Arzachel – Fauritorul de metale

Arzachel – Fauritorul de metale Al-Zarqali, cunoscut în latina medievală sub numele de Arzachel sau Arsechieles, a fost un celebru meșter în instrumente astronomice și astronom arab musulman. El a trait intre anii 1029 – 1087, iar numele sau complet era Abū Isḥāq Ibrāhīm ibn Yaḥyā al-Naqqāsh al-Zarqālī.   Craterul lunar Arzachel (crater)⁠(en) poartă numele său. […]

Arzachel – Fauritorul de metale

Al-Zarqali, cunoscut în latina medievală sub numele de Arzachel sau Arsechieles, a fost un celebru meșter în instrumente astronomice și astronom arab musulman. El a trait intre anii 1029 – 1087, iar numele sau complet era Abū Isḥāq Ibrāhīm ibn Yaḥyā al-Naqqāsh al-Zarqālī.

 
Craterul lunar Arzachel (crater)⁠(en) poartă numele său.
Al-Zarqālī (Ibn Zarqala) s-a născut într-o familie vizigotă convertită la islam în apropiere de Toledo, oraș din Andaluzia.
 
În secolul al XII-lea Gerard din Cremona a tradus în limba latină operele sale, numindu-l astronom și magician.
 
În secolul al XVI-lea savantul Nicolaus Copernicus îl menționează în lucrarea “De Revolutionibus Orbium Coelestium”.
 
A fost supranumit Al-Nekkach (făuritor de metale), căci, după cum se spune, a fost mecanic și artizan de metale.
 
Inițial construia instrumente astronomice pentru alți savanți, însă când aceștia au observant calitățile sale intelectuale, au devenit interesați de el.
 
În acest sens, i-au pus la dispoziție cărți pentru a studia astronomie, căci nu avea studii de specialitate în acest domeniu.
 
azarquielÎn scurt timp, el devine membru al unui cerc de savanți, ajungând chiar să dețină titlul de director al grupului.
 
Al-Zarqali continuă să construiască instrumente pentru ceilalți savanți, dar în scurt timp ajunge să îi învețe el pe maeștrii lui anumite lucruri.
 
 
În 1050 el construiește la Toledo, centru major de transmitere a științei musulmane în Europa, două ceasuri uriașe cu apă care se alimentau din bazine săpate pe malurile râurilor Tajo, pentru a determina fazele lunii și orele diurne și nocturne.
 
Ceasurile din Toledo au fost folosite până în 1135 când, în urma deciziei regelui Alfonso VI, Hamis Ibn Zabara le-a demontat pentru a descoperi cum funcționează.
 
O dată demontate, acestea nu au mai fost asamblate niciodată.
 
Fiind cel mai important observator din epocă, construiește un nou instrument, asemănător unui astrolab, numit safiḥa.
 
Astrolabul conținea un cerc zodiacal, un disc cu proiecția Ecuatorului, a Tropicelor și a orizontului (conceput pentru o latitudine geografică anume).
 
Acesta soluționa diverse probleme ale astronomiei sferice și permitea măsurarea (calcularea) orelor zilei.
 
Utilizând modelul ptolemaic, a construit un aparat (“Ecuatorial”) pentru măsurarea poziției unei stele.
 
Totodată, acesta permite să se determine prin mijloace mecanice la orice moment longitudinea celestă a unei planete.
 
 
Al-Zarqālī (Ibn Zarqala) operează unele corecții cu privire la unele informații consemnate de Ptolemeu și Al Khawarizmi, legate mai ales de lungimea Mării Mediterane.
 
De asemenea, Al-Zarqali descrie mișcarea planetelor și a Soarelui astfel încât Copernicus, influențat de teoriile sale, va promova teoria heliocentristă în lucrarea “De Revolutionibus Orbium Coelestium”.
 
Al-Zarqali a fost primul care a dovedit deplasarea apogeului solar față de stele.
 
Opere cunoscute:
1 – Tabelele toledane cuprind o sumă de tabele astronomice alcătuite de Al-Zarqālī (Ibn Zarqala) în scopul prezicerii mișcării Soarelui, Lunii, planetelor și stelelor.
De asemenea, acestea cuprindeau și unele informații geografice preluate de la Ptolemeu și al-Khwārizmi.
 
Includ ecuații ale Soarelui, Lunii, planetelor.
 
Ulterior, toate tabelele astronomice din Europa au fost construite pornind de la modelul lui Al Zarqali.
 
2 – Almanahul conține tabele trigonometrie, autorul descriind aici descoperirea mișcării seculare a unui plan ecliptic care induce trepidația. A demonstrat matematic teoria trepidației pornind de la idea că mișcarea stelelor fixe este determinată de mișcarea unei linii drepte care se intersectează cu centrul Pământului într-un punct mobil.
 
Capitolele introductive cuprind diverse teorii trigonometrice și computații.
 
Secțiunile dedicate trigonometriei conțin tabele cu sinusuri, cosinusuri, secante, tangente etc.
 
A fost tradus în latină de italianul John din Pavia în 1154 și de William de St. Cloud în 1296.
 
De asemenea, a fost tradus și în ebraică de către Jacob Ibn Tibbon în 1301.
 
Traducerile în alte limbi, precum portugheză, catalană, castiliană etc., dovedesc o largă circulație a operei sale în epocă.
 
3 – Tratatul asupra mișcării stelelor teoretizează determinarea valorii poziției stelelor.
4 – Despre anul solar (Tratat comprehesiv despre soare) cuprinde observații asupra a 25 de ani solari.
5 – Tratat asupra mișcării planetelor (Risāla fī Ḥarakāt al‐kawākib al‐sayyāra wa‐tadbīri‐hi) este o lucrare de magie și conține indicații în privința creării talismanelor.
 
Numeroși savanți musulmani au fost influențați de Al Zarqali: Ibn al-Kammad, Al-Bitruji, Abu Hasan al-Murrakushi, Ibn al-Banna.
 
Nicolaus Copernicus îl citează în lucrarea De Revolutionibus, iar Abraham Zacut are în vedere teoria sa asupra mișcării Soarelui și a planetelor în tratatul referitor la astrolab.
 
Opera lui Al Zarqali a fost intens tipărită în întreaga Europă până în secolul XVII.
Source Link

Views: 2

3 savanti musulmani

3 savanti musulmani   Ibn Al-Baladi (…-971) a fost un pediatru eminent de-a lungul secolului XX, care a scris capitole întregi referitoare la afecțiunile urechii, nasului și gâtului în cartea sa medicală „Îngrijirea Femeilor Însărcinate, a Sugarilor și a Copiilor”. El a detaliat afecțiunile congenitale, traumatice, inflamatoare și neoplastice ale acestor organe.[1] Avinzoar (1092-1162), un […]

3 savanti musulmani

 

Ibn Al-Baladi (…-971) a fost un pediatru eminent de-a lungul secolului XX, care a scris capitole întregi referitoare la afecțiunile urechii, nasului și gâtului în cartea sa medicală „Îngrijirea Femeilor Însărcinate, a Sugarilor și a Copiilor”. El a detaliat afecțiunile congenitale, traumatice, inflamatoare și neoplastice ale acestor organe.[1]

Avinzoar (1092-1162), un mare doctor din Andaluzia, care a locuit în Sevilla în timpul secolului XII, a scris o carte medicală „Al-Tayseer”, în care a discutat pe larg afecțiunile urechii, nasului și gâtului. El a fost primul medic arab care a contestat teoria umorală a lui Hipocrate; el a negat cele patru umori ale corpului și a confirmat prezența unui singur lichid în corp, adică sângele. El a fost primul care a oferit o etiologie științifică reală a afecțiunilor inflamatoare ale urechii, a expus cauzele stridorului și a oferit o descriere corectă a operației de traheostomie pentru pacienții care se sufocă.[2]

 

Ali Ibn Isa

IAA126303 3 savanti musulmaniCel mai faimos oculist al Islamului a fost născut în Bagdad (Irak). Opera sa „Tashkiratul-Kahhalin” (Agenda Oculiștilor), cea mai bună și mai completă carte pentru afecțiunile ochiului, a fost tradusă și comentată în limba germană de Hirschberg și Lipert (1904) și în limba engleză de Casey Wood (1936). Cartea lui Ibn Isa a fost luată ca referință cel mai mult de oftalmologii ulteriori. A fost prima dată tradusă în persană, apoi în latină și printată în Veneția în 1497 E.N. Contemporanii faimoși ai lui Ibn Isa au fost Ammar Ibn Ali Al-Mosuli și Abul Hasan Ahmed Ibn Muhammad Al-Tabari, care în opera sa „Kitab-ul Mu’alaja l-Buqratiyya” (Cartea Tratamentului hipocratic) afirmă că a scris un tratat lung pe tema afecțiunilor ochiului. Din păcate, acest tratat nu mai există.

3 savanti musulmani

 

 

[1] Ibn al-Baladi,„ Îngrijirea femeilor însărcinate, ale sugarilor și copiilor” (în lb. arabă), tradusă de Dr. Mahmoud Kassem, Ministerul Culturii, Iraq, 1980, pag. 262.

[2] Avinzoar, Abd al-Malek Ibn Zohr, Al-Tayseer Fil Modawat Wal-Tadbeer, Înaltul Consiliu al Științei, Damasc, Syria, 1972, pag. 148.

Source Link

Views: 8