O, oameni! V-a venit vouă îndemn de la Domnul vostru şi tămăduire pentru ceea ce este în piepturi, călăuzire şi îndurare pentru dreptcredincioşi! (Yunus 10:57).
O, oameni! V-a venit vouă îndemn de la Domnul vostru şi tămăduire pentru ceea ce este în piepturi, călăuzire şi îndurare pentru dreptcredincioşi! (Yunus 10:57).
Source LinkViews: 0
Ma numesc Adriana M. si sunt musulmana de 15 ani. Cred ca am avut destul timp sa cunosc Islamul , dar si pe musulmani. Indeajuns ca sa nu fac confuzii grosolane, sa ma refer la Islam, dar sa arat cu degetul spre musulmani, si invers. Musulmanii sunt in numar de un miliard si jumatate […]
Ma numesc Adriana M. si sunt musulmana de 15 ani. Cred ca am avut destul timp sa cunosc Islamul , dar si pe musulmani. Indeajuns ca sa nu fac confuzii grosolane, sa ma refer la Islam, dar sa arat cu degetul spre musulmani, si invers.
Musulmanii sunt in numar de un miliard si jumatate (aproximativ) pe glob, iar o minoritate a lor o reprezinta arabii. Da, in ciuda faptului ca totul pare sa vina dinspre arabi, ei sunt o minoritate printre musulmani. Revelatia a fost pogorata in limba araba, iar profetul Muhammad era un arab. Cu siguranta toate aceste alegeri divine nu au fost intamplatoare, iar noi constientizam putine totusi despre multiplele invataturi pe care le-am putea trage din ele.
Insa, ramanem totusi mult prea concentrati asupra lor si tindem parca sa ignoram ca extrem de mult din ce a urmat dupa acea perioada, se leaga de fapt de non-arabi si de situatiile complexe in care acestia s-au aflat.
Din pacate, multi arabi se considera uneori privilegiati si alesi doar datorita originii lor. Islamul contrazice aceasta gandire, inca de la inceputurile lui. In Predica de Adio a Profetului se spune clar ca „un arab nu este mai presus de un non-arab” si vice-versa. E adevarat ca am intalnit si aroganta din partea unora care ii desconsiderau pe arabi si tot ce tinea de lumea lor.
Fiecare dintre noi ar trebui sa fie preocupat de persoana lui, de modul in care se comporta el, de sinele care unori e problematic, cu disciplinarea gandirilor si comportamentelor sale. Trebuie sa retinem ca atunci cand ne infatisam in fata lui Allah in Ziua Judecatii, noi vom fi trasi la socoteala pentru ceea ce am facut, nu pentru ceea ce au facut altii. Suntem preocupati de persoana celuilalt in permanenta. Iar aceasta atitudine ar trebui sa inceteze si sa incepem sa ne privim cu mai multa dragoste, cu mai mult respect.
Traim intr-o lume care este obsedata parca de prezenta musulmanilor. Citim aproape saptamanal in presa cazuri in care femei musulmane sunt agresate doar pentru ca poarta pe cap un val, dar in presa toate articolele prezinta intamplarile cu fotografii din zone de conflict, femei acoperite pe față, si asa mai departe. Pana si trusturile de presa cele mai profesioniste fac aceste lucruri si vor sa induca o stare de groaza in randul populatiei. Orice victima musulmana ajunge sa fie prezentata in media drept un pericol, fiind asociata cu imagini infricosatoare , astfel incat atentia sa devieze de la experienta groaznica prin care a trecut acea persoana.
Astfel, unitatea musulmanilor este foarte importanta. Desigur, la fel de importanta precum detasarea de acei musulmani care inteleg Islamul in mod gresit prin violenta si agresiuni. Islamul nu a insemnat niciodata teroare, groaza, frica, si nu trebuie sa fie perceput astfel de catre nimeni. De aceea, este foarte important ca musulmanul sa se intoarca la invataturile Profetului Muhammad, sa se intoarca la principiile coranice si sa se comporte cu mai multa dragoste fata de ceilalti, empatie si respect.
Source LinkViews: 1
Demirel Gemaledin Allah Preaînaltul voieşte ca oamenii să trăiască în linişte şi prosperitate pe pământ şi într-o fericire veşnică în Lumea de Apoi. Tocmai de aceea a poruncit oamenilor să facă doar lucruri folositoare. A interzis acele lucruri care aduc nenorociri unei singure persoane sau unei comunităţi întregi. Prima poruncă a lui Allah Preaînaltul […]
Demirel Gemaledin
Allah Preaînaltul voieşte ca oamenii să trăiască în linişte şi prosperitate pe pământ şi într-o fericire veşnică în Lumea de Apoi. Tocmai de aceea a poruncit oamenilor să facă doar lucruri folositoare.
A interzis acele lucruri care aduc nenorociri unei singure persoane sau unei comunităţi întregi. Prima poruncă a lui Allah Preaînaltul este ca oamenii să aibă credinţă în suflete. De această credinţă au nevoie toţi oamenii. Credinţa este indispensabilă pentru toţi.
„Iman” (credinţa) este un cuvânt de origine arabă, având sensul de a crede în ceva sau în cineva, a şti că cineva este drept şi cinstit. În islam însă acest cuvânt are o semnificaţie mult mai largă şi înseamnă credinţa în Allah şi în faptul că Muhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) este trimisul lui Allah. De asemenea ‘iman’ mai înseamnă credinţa atât în mesajele scurte, cât şi în cele lungi transmise de Allah Preaînaltul prin Trimisul Său, exact aşa cum au fost transmise acestea, fără nici o denaturare.
Cei care posedă o credinţă nestrămutată sunt aceia care arată cea mai mare supuşenie faţă de Allah Preaînaltul. Indiferent de situaţie, aceştia urmează fără şovăire şi cu un suprem devotament drumul arătat de Bunul Allah. Ei îşi dedică, cu hotărâre şi dârzenie, inimile lor strădaniei de a putea intra în voia lui Allah şi fac tot ce le stă în putinţa să se ferească de mânia Lui. Aşa cum o inscripţie poate fi durabilă atunci când este gravată în marmură, tot aşa şi adevăratul iman este gravat în inimile credincioşilor. Iman mai înseamnă ca un musulman să încerce să pună în practică toate vorbele spuse de Muhammed – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!, să le accepte din toată inima, adică să creadă în ele.
Fiecare musulman trebuie să asculte de profetul Muhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi să meargă neabătut pe drumul indicat de el. Acest drum este şi drumul arătat de Coranul cel Sfânt. Iată că acest drum este Islamul însuşi.
Islam înseamnă deci supunere absolută faţă de Allah şi adorarea exclusivă a lui Allah. Dar islamul mai înseamnă să te conformezi lui, ceea ce presupune o credinţă nestrămutată, apoi mai înseamnă însuşirea, asimilarea temeinică a islamului, îndeplinirea în întregime a îndatoririlor obligatorii (fard) impuse de islam, evitarea cu cea mai mare atenţie a lucrurilor neîngăduite (haram), îndeplinirea Tradiţiilor Profetice (sunna) şi neacceptarea unor lucruri nepermise (mekruh) de islam. De asemenea, trebuie abordată cu grijă şi lucrurile permise (mubah) de islam. Temelia religiei noastre este credinţa. Allah Preaînaltul nu primeşte rugăciunile şi binele făcut de necredincioşi.
sursa: „Cartea rugaciunii”, Liga Islamica si Culturala din Romania
Source LinkViews: 1