Rugile sunt ascultate

  Noi, musulmanii, ne prosternăm în rugăciuni lui Allah de cinci ori pe zi şi IL invocăm după fiecare dintre acestea. Atunci când facem du’a, ne aşteptăm ca acestea să ne fie acceptate. Însă, uneori, unii oamenii se pot simţi trişti sau supăraţi şi aleg să nu se mai roage, uitând că semnul unui adevărat […]

Noi, musulmanii, ne prosternăm în rugăciuni lui Allah de cinci ori pe zi şi IL invocăm după fiecare dintre acestea. Atunci când facem du’a, ne aşteptăm ca acestea să ne fie acceptate. Însă, uneori, unii oamenii se pot simţi trişti sau supăraţi şi aleg să nu se mai roage, uitând că semnul unui adevărat credincios este acela că el cere de la Allah, face suplicaţii pentru orice problemă pe care o are.

Ar trebui să ne punem mereu în minte câteva lucruri esenţiale:

  •     Allah este lângă noi întotdeauna. În Coranul cel Glorios ni se spune:

  „Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă, dar şi ei să-Mi răspundă şi să creadă în Mine. Poate că ei vor fi bine călăuziţi.” [Surat Al-Baqara, 2:186]

  •       Allah ne aude întotdeauna. Profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

     Eu sunt (pentru robul Meu) aşa cum gândeşte el despre Mine că sunt, şi Eu sunt cu el dacă M-a pomenit, şi dacă M-a pomenit în sinea lui, l-am pomenit în Sinea Mea, şi dacă M-a pomenit într-o adunare (de oameni), îl voi pomeni într-o adunare mai bună decât aceast .” [Bukhari şi Muslim]

Ruga unei persoane va primi răspuns atâta timp cât aceasta nu este făcută pe grabă. Profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

     «Suplicaţia unei persoane va fi acceptată atâta timp cât suplicaţia nu se referă la un păcat sau la ruperea legăturilor de familie, atâta timp cât persoana nu devine grăbită.» Oamenii l-au întrebat: «O, Mesgaer al lui Allah, cum ar putea o persoană să devină grăbită?»  El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «O persoană care spune: „M-am rugat şi m-am rugat, însă nu am observat ca ruga (dua) mea să fie acceptată.” este grăbită, deoarece a pierdut interesul şi a abandonat suplicaţia sa.»[Muslim]

  •      Trei rugi nu vor fi respinse. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

     „Trei (sunt cei) ale căror rugi nu sunt respinse: cel care ţine Post până ce încheie Postul său, un conducător drept şi cel care este nedreptăţit. Pe acestea (nrugile) le ridică Allah deasupra norilor şi descchide pentru ele porţile cerului şi spune Stăpânitorul: «Jur pe Măreţia Mea că te voi face izbânditoare, chiar şi dacă după un timp.»” [Tirmidhi]

sursa: frumusețea Islamului

Source Link

Views: 1

Dreptul la educaţie

Dreptul la educaţie   Islamul face din educaţie datoria fiecărui musulman. Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Alah fie asupra sa!) a spus: „Căutarea cunoaşterii este datoria fiecărui bărbat musulman şi a fiecărei femei musulmane.” El chiar a legiferat pedepsirea tuturor celor care refuză să înveţe. El a spus: ,,Lasă-i să înveţe de la vecinii […]

Dreptul la educaţie

 

Islamul face din educaţie datoria fiecărui musulman. Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Alah fie asupra sa!) a spus: „Căutarea cunoaşterii este datoria fiecărui bărbat musulman şi a fiecărei femei musulmane.” El chiar a legiferat pedepsirea tuturor celor care refuză să înveţe. El a spus: ,,Lasă-i să înveţe de la vecinii lor şi lasă-i să îi înveţe pe alţi vecini, altfel îi voi pedepsi.”

 

Aşadar Islamul protejează viaţa omului în general, cât şi vieţile prizonierilor, ale civililor, ale răniţilor, ale plantelor şi ale animalelor, mai ales în timpul războiului. Islamul protejează demnitatea şi onoarea femeii. Islamul garantează dreptul fiecărui individ la un proces cinstit şi la o viaţă onorabilă. Islamul asigură, de asemenea, dreptul la libertate, dreptul la egalitate şi dreptul la liberă credință al fiecărei persoane. Islamul garantează dreptul la proprietate şi la demnitate personală. În plus, Islamul asigură dreptul la intimitatea locuinţei, la liberă exprimare, la libertate de conştiinţă, dreptul de a aparține de anumite societăţi caritabile şi acela de a învăţa.

76 Dreptul la educaţie

Islamul a legiferat şi a protejat aceste drepturi ale omului între anii 610 şi 633, cu cincisprezece secole înainte de Declaraţia Drepturilor Omului, dată în 1940. Diferenţa o constituie faptul că Declaraţia Drepturilor Omului a Naţiunilor Unite nu este aplicată, în timp ce drepturile islamice ale omului sunt garantate de către alte subsisteme islamice precum credinţa în Allah, credinţa în Viaţa de Apoi, credinţa în Ziua Judecăţii şi credinţa că fiecare persoană este responsabilă pentru faptele sale în faţa lui Allah. Drepturile islamice ale omului se bazează pe standarde etice clare şi pe adorarea continuă a lui Allah. Aceste drepturi islamice ale omului sunt iniţiate şi protejate de către indivizi cu frică de Allah, care fac tot posibilul să se supună poruncilor divine.

Islamul este cu adevărat o binecuvântare pentru care trebuie să Îi mulţumim lui Dumnezeu!

 

Source Link

Views: 1

Generozitate şi mulţumire – partea 2

Generozitate şi mulţumire – partea 2   Donaţiile au fost instituţionalizate în Islam încă de la întemeierea sa, fiind denumite în limba arabă ‒ zakaah (acte de caritate obligatorii). Fiecare credincios cu avere în exces este obligat să dea o anumită parte din ea nevoiaşilor, anual, ca un act de adorare. A nu da zakaah […]

Generozitate şi mulţumire – partea 2

 

Donaţiile au fost instituţionalizate în Islam încă de la întemeierea sa, fiind denumite în limba arabă ‒ zakaah (acte de caritate obligatorii). Fiecare credincios cu avere în exces este obligat să dea o anumită parte din ea nevoiaşilor, anual, ca un act de adorare. A nu da zakaah este considerat un păcat major. Oferirea acestei donaţii ajută credincioşii să realizeze că averea lor nu este doar ca s-o folosească cum doresc. Îi învaţă că sunt doar deţinătorii temporari ai acestei averi din care trebuie să ofere o parte celor nevoiaşi. În consecinţă, Dumnezeu îi descrie pe adevăraţii credincioşi ca fiind aceia care recunosc dreptul nevoiaşilor la o parte din averea lor:

,,Şi în averea lor se află un drept pentru cerşetor şi pentru cel nevoiaş.” (Coran 51: 19).

Donaţiile ar trebui să fie un act sincer de mulţumire a lui Dumnezeu şi nu un act făţarnic sau un mod de a-i controla pe alţii. Răsplata pentru actele de caritate este complet pierdută atunci când este făcută pentru câştiguri lumeşti. Allah face referire la această realitate în capitolul Al-Baqara după cum urmează:

,,O, voi, cei care credeţi! Nu faceţi deşarte milosteniile voastre prin pomenirea lor şi prin necăjire.” (Coran 2: 264).

Dorinţa de îmbogăţire este sporită de invidie. În consecinţă, Dumnezeu ne-a poruncit să nu râvnim la ceea ce le-a dat altora. Dumnezeu se referă la această chestiune în capitolul An-Nisa’ al revelaţiei finale după cum urmează:

,,Nu râvniţi la ceea ce Allah a dăruit [cu harul Său] unora dintre voi mai mult decât altora.(Coran 4: 32).

Profetul a reiterat acest sfat, spunând: „Priveşte-i pe cei mai puţin norocoşi decât tine şi nu îi privi pe cei de deasupra ta. Este mai bine pentru tine, pentru a nu nega cele cu care te-a binecuvântat Allah.”

Când oamenii îşi concentrează atenţia asupra acelora care sunt mai bogaţi decât ei, invidia începe să se dezvolte. Ei simt şi exprimă astfel faptul că Dumnezeu a fost nedrept cu ei. În ultimă instanţă, ei ar putea comite multe păcate pentru a-şi îndeplini dorinţa de a avea ceea ce au alţii. În loc de aceasta, Dumnezeu îi sfătuieşte să se gândească la cei mai puţin norocoşi decât ei. Indiferent de cât de dificile ar fi circumstanţele, există întotdeauna alţii în situaţii mai dificile. În consecinţă, a reflecta cu privire la alţii mai puţin norocoşi le aminteşte fiinţelor umane de multiplele recompense cu care i-a binecuvântat Dumnezeu. În această luptă spirituală de a evita invidia se dezvoltă cea mai importantă calitate, aceea a mulţumirii. Mai mult decât atât, potrivit învăţăturilor profeţilor, posesiunile materiale nu constituie adevărata bogăţie a acestei lumi. Abu Hurayrah a relatat spusele ultimului Profet: „Bunăstarea nu este măsurată în proprietăţi, ci în mulţumire.”

A fi mulţumit nu înseamnă că fiinţele umane trebuie să accepte orice circumstanţă în care se găsesc şi să nu încerce să-şi îmbunătăţească situaţia. A fi mulţumit înseamnă că, după ce individul se străduieşte să obţină un standard ridicat de viaţă, el trebuie să accepte cu conştiinţa curată ceea ce doreşte Allah. Doar prin a lăsa chestiunile personale în mâinile lui Dumnezeu, după ce s-a făcut un efort, inimile găsesc odihnă și se îndepărtează de la plăcerile acestei lumi. În această privinţă, Dumnezeu afirmă în capitolul Ar-Ra’d al revelaţiei finale:

,,Prin pomenirea lui Allah se liniştesc inimile.” (Coran 13: 28).

Source Link

Views: 0