Tag: desert

Profetul Muhammad s.a.s. – 2

Profetul Muhammad s.a.s. – 2

Khurram Murad

 

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) la Mekka

Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a fost numai un om înţelept, corect şi milos, onorat şi respectat, ci şi o fiinţă spirituală, profund meditativă.

Apropiindu-se de vârsta de 40 de ani, el a început să petreacă din ce în ce mai mult timp, uneori mai multe zile la rând, retras în meditaţie, adorare şi rugăciune în Peştera Hira din Jabal anNur.

Acela a fost locul în care într-o noapte, înainte de zorii zilei, în ultima parte a lunii Ramadan, luna de post pentru musulmani, îngerul Gibril a apărut înaintea lui în chip de om şi i-a spus: „Citeşte!”, iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: „Eu nu ştiu să citesc”, după care − continuă relatarea − „îngerul Gibril m-a copleşit cu îmbrăţişarea sa până ce nu am mai putut suporta. Apoi, el m-a lăsat şi a spus: «Citeşte!». Din nou am spus: «Eu nu ştiu să citesc». A treia oară, după ce m-a eliberat din îmbrăţişarea sa, îngerul a spus:

Citeşte! În numele Domnului Tău care a creat,

Care l-a creat pe om din sânge închegat! Citeşte! Domnul

tău este Cel mai Nobil, Este Cel care l-a învăţat cu calemul,

L-a învăţat pe om ceea ce el nu a ştiut! (Al-‘Alaq 96: 1-5).

El a recitat aceste cuvinte după înger, iar, după aceea, îngerul i-a spus: «Tu eşti trimisul lui Allah!»”

3988676774_d422cdea8aÎnspăimântat de prima experienţă divină şi copleşit de imensa povară a adevărului şi mesajului, el a ieşit din peşteră tremurând şi cu inima cutremurată. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a întors acasă şi i-a spus soţiei sale Khadija: „Acoperă-mă! Acoperă-mă!”. Aceasta l-a acoperit repede cu o mantie pentru a se linişti. Mai târziu, Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a povestit soţiei cele întâmplate în peştera Hira, cum a ajuns el să fie numit trimisul lui Allah.

Întâmplarea din peştera Hira, aşa cum a fost povestită de Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a fost cea mai importantă din viaţa sa.

La baza afirmaţiilor sale a fost şi va rămâne propriul său cuvânt. A fost el cu adevărat un trimis al lui Allah? A fost întradevăr real ceea ce el a văzut? Sau doar o halucinaţie? A fost el un om posedat? A exprimat el în cuvinte, precum poeţii, ideile ascunse din inima sa?

Aceste întrebări sunt puse astăzi, aşa cum au fost puse şi de către companionii lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în acele vremuri. Timp de 15 ani, soţia lui a fost cea care a analizat tot ceea ce se întâmpla. Ea îl cunoştea prea bine pentru a se îndoi fie şi o clipă că el ar putea spune altceva în afara adevărului. De asemenea, îi cunoştea caracterul şi de aceea l-a crezut fără nicio ezitare.

Nu doar soţia lui, Khadija, ci şi prietenul său cel mai apropiat, Abu Bakr, fiul său, Zaid, vărul său, Ali, care locuia cu el, pe scurt − toţi cei care îl cunoşteau îndeaproape pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au crezut în onestitatea şi adevărul spuselor sale.

Khadija l-a dus pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) la vărul ei, Waraqah bin Nawfal, care era creştin şi asimilase multe învăţături din scripturile creştine.

Atât evreii, cât şi creştinii aşteptau venirea ultimului Profet, aşa cum le fusese prorocit în scripturile lor. Nu i s-a spus lui Moise însuşi (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), chiar înainte de a muri:

Eu le voi ridica Prooroc din mijlocul fraţilor lor, cum eşti tu, şi voi pune Cuvintele Mele în gura Lui…

(Deuteronomul 18: 18)?

Doar fiii lui Ismail pot fi aceşti fraţi ai fiilor lui Israel (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

Cine ar putea fi misteriosul Şiloh (Împăciuitor) dacă nu Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), despre care Iacob (Pacea lui Allah fie asupra sa!) prorocise cu puţin timp înainte de moartea sa, că lui îi va reveni responsabilitatea misiunii divine în „zilele de pe urmă”:

Apoi a chemat Iacob pe fii săi şi le-a spus: «Adunaţivă, ca să vă spun ce are să fie cu voi în zilele cele de apoi. Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni Împăciuitorul, căruia i se vor supune popoarele…» (Geneza 49: 1-10).

Şi la cine altul în afară de Muhammed s-a referit Iisus (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lor!) când a spus:

Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi… (el) nu va vorbi de la Sine, ci câte va auzi va vorbi… (Ioan 16: 7-14)?

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul AziSource Link

Views: 2

Viața Profetului Muhammad – partea a 3-a

 

Cat despre Muhammed, el avea un sprijin „exterior”, protectia unchiului sau Abu Talib, noua capatenia a clanului  hasemit. Casatoria cu Khadija i-a furnizat sprijinul „launtric”. Ea era unica sa sotie, careia ii impartasea grijile si aspiratiile sale. Khadija a fost foarte atenta cu el pana la moartea sa, survenita douazeci si cinci de ani mai tarziu. Muhammed  i-a cinstit intotdeauna memoria  si vorbea despre ea numai cu cuvinte dragastoase, in asa fel incat i-a trezit gelozia viitoarei sale sotii, Aysha.

cave_of_hira_ghaar_hiraa-6   În această perioadă a vieţii lui, Muhammed a călătorit mult. Apoi, pe la 40 de ani (610 d.Ch.), el a început să se retragă pentru a medita într-o peşteră pe Muntele Hira în afara Meccăi unde a avut loc primul mare eveniment al Islamului. Într-o zi, pe când stătea în peşteră, el a auzit o voce, mai târziu indentificând-o ca fiind cea a îngerului Gavriil, care i-a poruncit: „Citeşte! În numele Domnului tău care a creat, care a creat pe om din sânge închegat!”   De trei ori Muhammed a susţinut că nu e capabil să o facă, dar de fiecare dată porunca i-a fost repetată. În sfârşit, Muhammed a recitat cuvintele a ceea ce reprezintă acum primele cinci versete ale capitolului 96 din Coran, cuvinte care îl proclamă pe Dumnezeu creator al omului şi sursa întregii ştiinţe.

La început Muhammed a divulgat experienţa lui numai soţiei şi cercului foarte apopiat. Dar cu cât a avut  mai multe revelaţii care proclamau unicitatea Dumnezeului universal, adepţii lui au crescut la număr, la început printre săraci şi sclavi, dar mai târziu şi printre oamenii de vază ai Meccăi.

Revelaţiile pe care le-a avut în această perioadă şi cele pe care le-a avut mai târziu sunt toate încorporate în Coran, Scriptura Islamului.

Nu toţi au acceptat mesajul lui Dumnezeu transmis prin Muhammed. Chiar şi în propriul lui clan au fost unii care au refuzat învăţăturile lui şi mulţi comercianţi s-au opus în mod activ mesajului. Paradoxal, aceasta opozitie, a servit la intensificarea sensului misiunii lui Muhammed şi înţelegerii a felului în care Islamul diferă de păgânism. Credinţa în unicitatea lui Dumnezeu este cea mai importantă în Islam: şi acest concept sta la baza intregii dogme islamice. Versetele coranice subliniază unicitatea lui Dumnezeu, îi avertizează pe cei care o neagă că îi aşteaptă o pedeapsă iminentă, şi declară nemărginită compasiune acelora care se supun voinţei Lui.

Aceste versete vorbesc necontenit de  Ultima Judecată, când Dumnezeu, Judecătorul, va pune în balanţă credinţa şi faptele fiecărui om, răsplătindu-l pe credincios şi pedepsindu-l pe păcătos. Deoarece Coranul a respins politeismul şi a subliniat responsabilitatea morală a omului în imagini puternice, a prezentat o shimbare solemnă pentru meccanii mondeni.

Source Link

Views: 1

Hijrah: planificare perfecta si incredere in Allah – 3

Hijrah: planificare perfecta si incredere in Allah – 3

~ partea a treia ~

Dr. ‘Ali Al-Halawani

 

Increderea in Allah

 

Hijrah a fost astfel o succesiune de incidente care au rezultat in mod victorios in emigrare, prin imbinarea increderii Profetului in Allah, dar si prin rationalizarea aspectelor materiale si a legilor natural puse de Allah in Univers. Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fe asupra lui!) era atat de protejat si de mult sustinut de Allah Preaputernicul, incat toate capcanele rautacioase puse la cale de quraishiti au fost in zadar. Fusese voia lui Allah ca planurile Profetului Muhammad sa reuseasca, iar cele ale necredinciosilor sa esueze. El spune in Gloriosul Coran:

Si-l va inzestra pe el de unde el nici nu asteapta. Iar aceluia care se increde in Allah, El ii este de ajuns, caci Allah implineste lucrul Sau si Allah a stabilit un termen pentru fiecare lucru. (At-Talaq 65:3)

Iar in legatura cu DhulQarnain, Allah spune:

Intr-adevar, Noi am intarit puterea lui pe pamant s ii-am dat lui caile si mijloacele pentru toate lucrurile. Si a urmat el astfel o cale. (Al-Kahf 18:84-85)

Asmaa’ fiica lui Abu Bakr relateaza intr-un hadis consemnat de  Imamul Ahmad: “Le pregateam provizii de mancare… ei au reusit sa iasa dimprejurul muntilor Meccai si au mers pan ace au gasit un munte pe care l-au ales drept popas temporar. Cand a vazut un om stand in fata pesterii, Abu Bakr a spus: <O, Profet  al lui Allah! Ne-ar putea vedea!> Profetul a raspuns: <Nu! Sunt ingeri care ne acopera cu aripile lor.> Omul s-a asezat pentru a se usura cu fata spre [gura] pesterii. Atunci Profetul a spus: <Daca ne-ar fi vazut, nu ar fi facut aceasta.>” (Musnad Ahmad)

In ciuda tuturor eforturilor pe care le-a facut Profetul pentru a ascunde emigrarea si a pastra secretul ei, quraishitii tot au ajuns la gura pesterii unde se ascundeau el impreuna cu Abu Bakr. Aceasta insemna ca atunci cand eforturile umane sunt epuizate, ajutorul lui Allah vine, Cel care nu il lasa si nu il abandoneaza niciodata pe Profetul Sau si/sau pe cei care IL adora, intr-un fel in care ei sa cada prada adversarilor Lui.

Atotputernicul graieste despre aceasta semnificatie in Coran, ca il va proteja pe Profetul Sau atunci cand el este neajutorat sau atunci cand va fi nesustinut de toti ceilalti. Companionii erau dispersati  la acea vreme, dupa cum unii emigrasera la Medina mai devreme, iar unii ramasesera in Mecca. Astfel, Profetul (Pacea fie asupra lui!) nu avea pe nimeni alaturi in acele moment, in afara de Allah si Abu Bakr…

Daca voi nu-i veniti in ajutor, [sa stiti ca] l-a ajutat Allah mai inainte, cand cei care nu credeau l-au alungat, ca unul dintre cei doi. Cand ei doi se aflau in pestera si cand el i-a zis insotitorului sau: Nu fi mahnit, caci Allah este cu noi!” Si a pogorat Allah linistea Sa asupra lui s ii-a venit in ajutor cu osteni pe care voi nu i-ati vazut si a facut cuvantul celor care nu credeau sa coboare in jos, in timp ce cuvantul lui Allah s-a inaltat cel mai sus. Iar Allah este Puternic si Intelept. (At-Tawbah 9:40)

Astfel, dupa ce a avut grija de toate aspectele materiale ale calatoriei, Profetul si-a pus increderea in Allah si si-a marturisit dependenta completa de EL, si-a indreptat fata si inima spre Allah cautand Mila, Calauzirea si ajutorul Lui. Pe scurt, Profetul (Pacea fie asupra lui!) si-a pus increderea in Allah fara sa neglijeze aspectele materiale.

Hijrah: planificare perfecta si incredere in Allah – 3

Aceasta este o mare lectie care trebuie invatata de fiecare musulman care ar trebui sa aiba o credinta stricta in faptul ca ajutorul lui Allah va veni si sa fie increzator ca victoria si reusita sunt intotdeauna de la Allah care spune:

Si Allah nu a facut-o decat o veste buna si pentru ca inimile voastre sa se linisteasca prin aceasta. Victoria nu poate veni decat de la Allah, Puternicul, Inteleptul. (Aal ‘Imran 3:126)

leafIn concluzie, efortul uman nu poate fi neglijat sau minimalizat de catre musulmani, mai ales de catre cei care poarta responsabilitatea chemarii celorlalti la calea lui Allah, pentru ca ei sunt dependent  de Allah si incredinteaza totul Lui. Daca Profetul Muhammad – care era foarte bine protejat de Allah – a avut grija de toate aspectele materiale pentru a se asigura ca planul sau va functiona, fara indoiala noi ar trebui sa avem grija de acestea mult mai mult si sa ne folosim de toate abilitatile si planificarea noastra pentru a reusi. Trebuie sa facem tot ce ne sta in putinta, iar apoi sa lasam rezultatul in voia lui Allah Care stie mai bine decat creatiile Sale.

 

 

sursa: New-Muslims.infoSource Link

Views: 1