Etichetă: desert

Viața Profetului Muhammad – partea a 3-a

 

Cat despre Muhammed, el avea un sprijin „exterior”, protectia unchiului sau Abu Talib, noua capatenia a clanului  hasemit. Casatoria cu Khadija i-a furnizat sprijinul „launtric”. Ea era unica sa sotie, careia ii impartasea grijile si aspiratiile sale. Khadija a fost foarte atenta cu el pana la moartea sa, survenita douazeci si cinci de ani mai tarziu. Muhammed  i-a cinstit intotdeauna memoria  si vorbea despre ea numai cu cuvinte dragastoase, in asa fel incat i-a trezit gelozia viitoarei sale sotii, Aysha.

cave_of_hira_ghaar_hiraa-6   În această perioadă a vieţii lui, Muhammed a călătorit mult. Apoi, pe la 40 de ani (610 d.Ch.), el a început să se retragă pentru a medita într-o peşteră pe Muntele Hira în afara Meccăi unde a avut loc primul mare eveniment al Islamului. Într-o zi, pe când stătea în peşteră, el a auzit o voce, mai târziu indentificând-o ca fiind cea a îngerului Gavriil, care i-a poruncit: „Citeşte! În numele Domnului tău care a creat, care a creat pe om din sânge închegat!”   De trei ori Muhammed a susţinut că nu e capabil să o facă, dar de fiecare dată porunca i-a fost repetată. În sfârşit, Muhammed a recitat cuvintele a ceea ce reprezintă acum primele cinci versete ale capitolului 96 din Coran, cuvinte care îl proclamă pe Dumnezeu creator al omului şi sursa întregii ştiinţe.

La început Muhammed a divulgat experienţa lui numai soţiei şi cercului foarte apopiat. Dar cu cât a avut  mai multe revelaţii care proclamau unicitatea Dumnezeului universal, adepţii lui au crescut la număr, la început printre săraci şi sclavi, dar mai târziu şi printre oamenii de vază ai Meccăi.

Revelaţiile pe care le-a avut în această perioadă şi cele pe care le-a avut mai târziu sunt toate încorporate în Coran, Scriptura Islamului.

Nu toţi au acceptat mesajul lui Dumnezeu transmis prin Muhammed. Chiar şi în propriul lui clan au fost unii care au refuzat învăţăturile lui şi mulţi comercianţi s-au opus în mod activ mesajului. Paradoxal, aceasta opozitie, a servit la intensificarea sensului misiunii lui Muhammed şi înţelegerii a felului în care Islamul diferă de păgânism. Credinţa în unicitatea lui Dumnezeu este cea mai importantă în Islam: şi acest concept sta la baza intregii dogme islamice. Versetele coranice subliniază unicitatea lui Dumnezeu, îi avertizează pe cei care o neagă că îi aşteaptă o pedeapsă iminentă, şi declară nemărginită compasiune acelora care se supun voinţei Lui.

Aceste versete vorbesc necontenit de  Ultima Judecată, când Dumnezeu, Judecătorul, va pune în balanţă credinţa şi faptele fiecărui om, răsplătindu-l pe credincios şi pedepsindu-l pe păcătos. Deoarece Coranul a respins politeismul şi a subliniat responsabilitatea morală a omului în imagini puternice, a prezentat o shimbare solemnă pentru meccanii mondeni.

Soucre Link

Visits: 0

Hijrah: planificare perfecta si incredere in Allah – 3

Hijrah: planificare perfecta si incredere in Allah – 3

~ partea a treia ~

Dr. ‘Ali Al-Halawani

 

Increderea in Allah

 

Hijrah a fost astfel o succesiune de incidente care au rezultat in mod victorios in emigrare, prin imbinarea increderii Profetului in Allah, dar si prin rationalizarea aspectelor materiale si a legilor natural puse de Allah in Univers. Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fe asupra lui!) era atat de protejat si de mult sustinut de Allah Preaputernicul, incat toate capcanele rautacioase puse la cale de quraishiti au fost in zadar. Fusese voia lui Allah ca planurile Profetului Muhammad sa reuseasca, iar cele ale necredinciosilor sa esueze. El spune in Gloriosul Coran:

Si-l va inzestra pe el de unde el nici nu asteapta. Iar aceluia care se increde in Allah, El ii este de ajuns, caci Allah implineste lucrul Sau si Allah a stabilit un termen pentru fiecare lucru. (At-Talaq 65:3)

Iar in legatura cu DhulQarnain, Allah spune:

Intr-adevar, Noi am intarit puterea lui pe pamant s ii-am dat lui caile si mijloacele pentru toate lucrurile. Si a urmat el astfel o cale. (Al-Kahf 18:84-85)

Asmaa’ fiica lui Abu Bakr relateaza intr-un hadis consemnat de  Imamul Ahmad: “Le pregateam provizii de mancare… ei au reusit sa iasa dimprejurul muntilor Meccai si au mers pan ace au gasit un munte pe care l-au ales drept popas temporar. Cand a vazut un om stand in fata pesterii, Abu Bakr a spus: <O, Profet  al lui Allah! Ne-ar putea vedea!> Profetul a raspuns: <Nu! Sunt ingeri care ne acopera cu aripile lor.> Omul s-a asezat pentru a se usura cu fata spre [gura] pesterii. Atunci Profetul a spus: <Daca ne-ar fi vazut, nu ar fi facut aceasta.>” (Musnad Ahmad)

In ciuda tuturor eforturilor pe care le-a facut Profetul pentru a ascunde emigrarea si a pastra secretul ei, quraishitii tot au ajuns la gura pesterii unde se ascundeau el impreuna cu Abu Bakr. Aceasta insemna ca atunci cand eforturile umane sunt epuizate, ajutorul lui Allah vine, Cel care nu il lasa si nu il abandoneaza niciodata pe Profetul Sau si/sau pe cei care IL adora, intr-un fel in care ei sa cada prada adversarilor Lui.

Atotputernicul graieste despre aceasta semnificatie in Coran, ca il va proteja pe Profetul Sau atunci cand el este neajutorat sau atunci cand va fi nesustinut de toti ceilalti. Companionii erau dispersati  la acea vreme, dupa cum unii emigrasera la Medina mai devreme, iar unii ramasesera in Mecca. Astfel, Profetul (Pacea fie asupra lui!) nu avea pe nimeni alaturi in acele moment, in afara de Allah si Abu Bakr…

Daca voi nu-i veniti in ajutor, [sa stiti ca] l-a ajutat Allah mai inainte, cand cei care nu credeau l-au alungat, ca unul dintre cei doi. Cand ei doi se aflau in pestera si cand el i-a zis insotitorului sau: Nu fi mahnit, caci Allah este cu noi!” Si a pogorat Allah linistea Sa asupra lui s ii-a venit in ajutor cu osteni pe care voi nu i-ati vazut si a facut cuvantul celor care nu credeau sa coboare in jos, in timp ce cuvantul lui Allah s-a inaltat cel mai sus. Iar Allah este Puternic si Intelept. (At-Tawbah 9:40)

Astfel, dupa ce a avut grija de toate aspectele materiale ale calatoriei, Profetul si-a pus increderea in Allah si si-a marturisit dependenta completa de EL, si-a indreptat fata si inima spre Allah cautand Mila, Calauzirea si ajutorul Lui. Pe scurt, Profetul (Pacea fie asupra lui!) si-a pus increderea in Allah fara sa neglijeze aspectele materiale.

Hijrah: planificare perfecta si incredere in Allah – 3

Aceasta este o mare lectie care trebuie invatata de fiecare musulman care ar trebui sa aiba o credinta stricta in faptul ca ajutorul lui Allah va veni si sa fie increzator ca victoria si reusita sunt intotdeauna de la Allah care spune:

Si Allah nu a facut-o decat o veste buna si pentru ca inimile voastre sa se linisteasca prin aceasta. Victoria nu poate veni decat de la Allah, Puternicul, Inteleptul. (Aal ‘Imran 3:126)

leafIn concluzie, efortul uman nu poate fi neglijat sau minimalizat de catre musulmani, mai ales de catre cei care poarta responsabilitatea chemarii celorlalti la calea lui Allah, pentru ca ei sunt dependent  de Allah si incredinteaza totul Lui. Daca Profetul Muhammad – care era foarte bine protejat de Allah – a avut grija de toate aspectele materiale pentru a se asigura ca planul sau va functiona, fara indoiala noi ar trebui sa avem grija de acestea mult mai mult si sa ne folosim de toate abilitatile si planificarea noastra pentru a reusi. Trebuie sa facem tot ce ne sta in putinta, iar apoi sa lasam rezultatul in voia lui Allah Care stie mai bine decat creatiile Sale.

 

 

sursa: New-Muslims.infoSoucre Link

Visits: 0

Emigrarea Profetului – partea a 3-a

  Acolo papucii i s-au rupt, iar unii spuneau chiar că umbla în vârful picioarelor pentru a nu lăsa urme. Abu Bakr – Allah să fie mulţumit de el! -l-a purtat pe munte până la o peşteră care avea acelaşi nume ca şimuntele, Peştera Seur. Abu Bakr a intrat primul pentru a cerceta peştera şi […]

 

Acolo papucii i s-au rupt, iar unii spuneau chiar că umbla în vârful picioarelor pentru a nu lăsa urme. Abu Bakr – Allah să fie mulţumit de el! -l-a purtat pe munte până la o peşteră care avea acelaşi nume ca şimuntele, Peştera Seur.

Abu Bakr a intrat primul pentru a cerceta peştera şi a se asigura cănu este nici un pericol. A înfundat toate găurile cu bucăţi rupte din hainelelui, a curăţat-o şi apoi l-a rugat pe Profet să intre. Profetul – Allah să-lbinecuvânteze şi să-l miluiască! – a intrat şi imediat şi-a pus capul în poala lui Abu Bakr şi a adormit. Deodată, Abu Bakr a fost înţepat în picior de oinsectă veninoasă. L-a durut atât de tare încât i-au dat lacrimile, care aucăzut pe faţa Profetului.

thawrImediat, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a dat cu puţină salivă pe piciorul lui Abu Bakr şi durerea a dispărut ca prin minune. Ei au stat în peşteră timp de trei nopţi, de vineri, până duminică. După lăsarea întunericului, ‘Abdullah, fiul lui Abu Bakr, venea să-i vadă şi rămânea acolo peste noapte, punându-i la curent cu situaţia din Mekka. Dimineaţa devreme pleca înapoi şi ca de obicei se amesteca printre mekkani, pentru a nu atrage câtuşi de puţin atenţia asupra activităţilor lui clandestine. ‘Amir bin Fuhaira care avea grijă de turma de capre a stăpânului său, Abu Bakr, se furişa în fiecare seară fără a fi observat şi ducea câteva capre până la peşteră, pentru a-i alimenta cu lapte pe cei doi care sălăşluiau acolo.

Quraişiţii, pe de altă parte, au fost foarte nedumeriţi şi de-a dreptul exasperaţi, când ştirea evadării celor doi tovarăşi a fost confirmată. Ei l-au adus pe ‘Ali la Al-Ka’ba, l-au bătut cu sălbăticie şi l-au închis acolo un timp, într-o încercare disperată de a-l face să mărturisească secretul dispariţiei celor doi “fugari”, dar fără nici un rezultat. Ei au mers atunci la Asma’, fiica lui Abu Bakr, dar nici aici n-au avut succes. Când a ajuns la uşa ei, Abu Jahl a pălmuit-o pe fată atât de puternic, încât i-a rupt cercelul.

Notabilii din Mekka au convocat o adunare de urgenţă pentru a determina viitorul curs al acţiunii şi pentru a cerceta toate variantele care i-ar fi putut ajuta să-i prindă pe cei doi bărbaţi.

Ei au hotărât să blocheze toate drumurile spre ieşire şi au pus supraveghetori bine înarmaţi la toate ieşirile posibile. A fost pus şi un preţ de 100 de cămile pe capul fiecăruia dintre cei doi.[1] Călăreţii, infanteria şi cercetaşii au răscolit ţara. Odată au ajuns chiar şi până la gura peşterii unde se ascundeau Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi Abu Bakr. În momentul în care a văzut duşmanul la o distanţă aşa de mică, Abu Bakr i-a şoptit Profetului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!: “Dacă ei se uită prin crăpătură şi ne descoperă, ce facem atunci?” Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – i-a răspuns, cu calmul său de inspiraţie divină: “Ce rău crezi tu că va veni peste aceiadoi pe lângă care al Treilea este Allah?”

 

finalul celei de-a treia parti

Soucre Link

Visits: 2