Tag: profetul

Onoarea umană – partea a 2-a

Onoarea umană – partea a 2-a

Prin anul 1985, profesorul Jifri Land, doctor în matematică, un mare cercetator american, creştin, căruia, la un moment dat, i-a fost daruit un Coran pe care nu l-a citit imediat, ci l-a așezat în bibliotecă printre alte cărți. După o perioadă de timp s-a hotărât să citească Coranul. Când a ajuns la versetul mai sus menționat, în care Dumnezeu spune că va pune un urmaș dintre oameni pe pământ, s-a produs o schimbare majoră în gândirea lui, care l-a făcut să conștientizeze că acest Coran nu este o carte oarecare, ci este o carte Divină. El a terminat de citit tot Nobilul Coran şi a îmbrățișat islamul.

Indiferent de ce s-ar spune, oamenii au fost creati cu onoare. Mai mult decât atât, Dumnezeu a poruncit îngerilor- cele mai deosebite şi pure creații ale Sale, să se prosterneze în fața lui Adam, primul om creat de Dumnezeu din lut. În secolul al XII-lea după Isus (aleihi selam), undeva prin Italia, a apărut o grupare religioasă care s-a autointitulat “Umaniştii” şi al căror motto era: “Şi Noi l-am onorat pe om”, extras din Coran. Încă de la apariție aceștia au fost hărțuiți de Vatican. Această idee de umanism nu a intrat în Europa decât pe la începutul secolului al XV-lea, cu o pauză de câteva secole, când, prin secolul al XVIII-lea, revenea în prim plan această noțiune de umanism (şi anume că omul este în centrul Universului). Tot în acest secol, unele grupuri de cercetatori au început să susțină ideea că oamenii sunt descendenti al maimuței, că oamenii nu au ce căuta în centrul universului şi că acestia nu au nicio valoare în fața câştigului material.

Toate versetele în care Dumnezeu ne vorbește despre soare, lună , zi, noapte, munți, stele etc, ne arată că acestea fost puse în slujba omului, prin urmare, au fost create sub nivelul voinței omului pentru a răspunde la chemarea acestuia. În sura Luqman şi Al-Jathiya, Dumnezeu spune că a creat cerul, pământul şi tot ceea ce se află între ele, pentru a fi în slujba omului, pentru ca acesta să se poată poată folosi de ele, construind astfel binele. Oare cum pot oamenii să dezvolte şi să transforme toate aceste puteri imense din univers, precum munții sau oceanele, sau pe cele foarte îndepărtate, precum stelele, soarele şi luna, şi cum să se poată folosi de ele decât prin folosirea minții? Astfel, Allah i-a dat omului putere intelectuală pentru a putea transforma toate lucrurile ce se află în acest univers şi a le pune în slujba sa, pentru ajutorul acestuia, ca şi cum omul este cu mult mai înalt decât tot ceea ce se află în acest univers.

Onoarea umană – partea a 2-a

MVC140210109The epitome of the patio andaluz is the PatiodelosLeones Onoarea umană - partea a 2-aPentru această onoare a omului, Dumnezeu a trimis cărți sacre, Profeți şi Trimişi, toate acestea pentru ca omul să nu greșească şi să nu uite, pentru ca el să fie dintre cei care avertizează şi cheamă la adevăr. Tot Allah l-a onorat pe om când i-a dăruit acestuia credință, căci omul fară de credință nu are nicio valoare, adica fara acea hrană a sufletului, deoarece, aşa cum există alimente de care corpul omului are nevoie (hrană şi apă), la fel există un aliment al minții, care se numește intelect şi unul al sufletului, care se numește credință.

Oamenii au mare nevoie de credință, iar credința este hrana sufletului. Toți cei care s-au declarat atei şi au spus că nu cred în metafizică, în ceea ce nu se vede şi nu este palpabil, au ucis această hrană a sufletului. Dar şi aceştia, în cele din urmă, deși spun că nu există Dumnezeu, recunosc într-un fel sau altul existența Lui, spunând că există un fel de putere supranaturală care se manifestă asupra oamenilor şi a întregului Univers. Toate caracteristicile pe care le-am descris duc către un singur lucru, şi anume – onoarea lui, iar această onoare o găsim doar în islam, şi acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu a dăruit această cinste doar musulmanilor, fiindcă islamul este religia tuturor oamenilor, în orice societate şi perioadă de timp, prin urmare, această onoare a fost dăruită de Dumnezeu tuturor oamenilor şi este este un drept garantat al acestora.

Acesta este un material transcris de doamna Camelia H. in cadrul unui seminar tradus de domnul Demirel Gemaledin.Source Link

Views: 4

Ce insemnau ansarii pentru Profet

Jurământul ideal al „ajutoarelor” (ansarilor)

Muhammed Al-Ghazali

„Ajutoarele” (ansarii), asa cum fusesera numiti musulmanii din Medina, au făcut un jurământ înaintea Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), si anume ca vor sprijini acest mesaj cu vieţile şi cu avuţiile lor şi vor face tot ce depinde de ei să apere Profeţia, până când mesajul va fi predat atât arabilor, cât şi celor ce nu sunt arabi. Legământul făcut de cei din neamul „ajutoarelor” (ansar) este considerat a fi cel mai glorios pact din analele credinţei.

Nu există alt termen de comparaţie în ceea ce priveşte sinceritatea, credinţa altruistă şi deplina supunere faţă de adevăr. Acest legământ a fost încheiat într-o noapte superbă din perioada pelerinajului (hajj). După aceea oamenii au plecat, fiecare în drumul său, şi s-au ocupat de afacerile pe care le aveau. Dar cei care au făcut jurământ s-au preocupat să împlinească acest legământ istoric şi au acceptat de bunăvoie toate cerinţele şi provocările acestuia.

În bătălia de la Bedr şi în alte bătălii sângele lor a curs în valuri. Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a avut mare încredere în acel legământ făcut pentru supremaţia religiei în vremuri de restrişte şi pentru înălţarea tărâmului lui Allah.

În acest sens, când, după primul asalt în bătălia de la Hunain, musulmanii s-au retras, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) nu s-a uitat înspre rândurile de musulmani nou-veniţi, ci şi-a chemat vechii credincioşi care au făcut jurământ în acea vale, în noaptea din perioada de hajj, pentru ca să poată prelua controlul situaţiei.

Anas (Allah să fie mulţumit de el!) ne povesteşte că, pentru bătălia de la Hunain, triburile Hauazan şi Ghatfan au participat la luptă cu averea, echipamentul şi fiii lor.

Jannat.ul .Baqi Madina panoramio Ce insemnau ansarii pentru ProfetProfetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) avea o armată de zeci de mii de oameni, din care făceau parte şi cei ce-i erau îndatoraţi pentru victoria de la Mekka, însa toţi l-au părăsit şi a rămas singur. La vremea aceea a făcut a doua chemare. El s-a întors către dreapta sa şi a chemat: „O, neamul «ajutoarelor»!” Ei au zis: „Aici suntem, o, Trimis al lui Allah! Suntem cu tine, fii pe pace!” Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) călărea pe un catâr cenuşiu. A descălecat şi a zis: „Eu sunt supusul lui Allah şi Trimisul Său!” Politeiştii au fost înfrânţi şi armata islamică a dobândit o pradă consistentă. Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a împărţit prada între noii veniţi, cei care au acceptat Islamul în ziua în care a fost cucerită Mekka, şi „emigranţi” (muhagirin). El nu a împărţit nimic „ajutoarelor”. Aceştia au fost puţin tulburaţi. Au început să vorbească între ei: „Când situaţia era disperată, noi am fost cei chemaţi, dar când prada a fost capturată, ea este împărţită la alţii.” Când Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a aflat acest lucru, i-a adunat şi i-a întrebat: „O, neam al ansar-ilor! Ce zvonuri am auzit despre partea voastră?” Ei au rămas tăcuţi. Atunci el a zis: „O, «ajutoarelor»! Nu vă convine ca alţii să aibă parte de bunurile pământeşti, iar voi să vă întoarceţi acasă cu Muhammed?” Ei au răspuns: „De ce nu, o, Trimis al lui Allah! Suntem mulţumiţi.” Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Dacă oamenii umblă pe o vale şi «ajutoarele» (ansar) pe altă vale, atunci eu voi umbla pe valea pe care umblă «ajutoarele».” (Bukhari).

Adevărul este că acest important mesaj avea nevoie de ascuţişul săbiilor „ajutoarelor”. Ei şi-au împlinit promisiunea, sacrificându-şi vieţile şi tot ce aveau. Nu aveau dinaintea ochilor profiturile efemere ale acestei lumi, nici vreo plăcere sau vreun avantaj trecător. Politica pe care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a adoptat-o la împarţirea prăzii de război s-a bazat pe sinceritatea şi credinţa lor. Beduinii care au devenit musulmani într-o etapă ulterioară aveau nevoie de ajutor financiar ca să nu se descurajeze în faţa greutăţilor ce aveau să apară în calea lor ca o consecinţă a aderării lor la Islam. Din această pricină, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a vrut să-i reasigure şi să-i îmbărbăteze şi, fiindcă „ajutoarele” aveau o credinţă de nezdruncinat, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a lăsat aşa cum erau. În asemenea condiţii, profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Dau câteva lucruri unui om astfel ca (din cauza faptelor sale rele) Allah să nu-l arunce în iad, deşi există alte persoane care îmi sunt mai dragi.” (Bukhari).Source Link

Views: 5

Dragostea pentru umanitate – p. 1

 

 

Doi îngeri a căror poveste este spusă în Coran (2:102).

Și au urmat ceea ce șeitanii (aici prezicătorii și oamenii răi) au născocit în timpul împărăției lui Solomon, dar nu a fost necredincios Solomon, ci șeitanii au fost necredincioși. Ei i-au învățat pe oameni vrăjitoria și ceea ce a fost trimis celor doi îngeri din Babel, lui Harut și Marut. Dar ei doi nu învățau pe nimeni înainte de a-i spune: „Noi suntem o ispită, deci nu fi necredincios!” Și au învățat de la ei doi (chiar și) cum să semene dezbinare între bărbat și soața lui. Însă ei nu puteau să facă rău nimănui, fără îngăduința lui Allah. Ei au învățat ceaa ce le aduce rău și nu le folosește și totuși au știut că cei care vor dobândi aceasta nu vor avea parte în Viața de Apoi. Ce lucru de nimic au dobândit în schimbul vinderii sufletelor lor! Dacă ei ar fi știut! 

Ei  i-au învăţat pe oameni fundamentele magiei şi i-au avertizat cu privire la abuzarea ei.

dragostea pentru umanitateDragostea este un elixir; omul trăiește cu dragoste, este făcut fericit cu dragoste și îi face pe cei din jur fericiți cu dragoste. În vocabularul umanității, dragostea este viață; ne simțim și ne percepem unul pe celălalt prin dragoste. Dumnezeu Atotțiitorul nu a creat nicio altă relație mai puternică decât dragostea, acest lanț care leagă oamenii. În fapt, pământul nu ar fi decât o ruină fără dragostea care îl face să se mențină proaspăt și viu. Spiritele (jinn) și oamenii au sultani; albinele, furnicile și termitele au reginele lor; iar pentru fiecare dintre aceștia există un tron. Regii și reginele vin la putere în moduri diferite și apoi se urcă pe tronul lor. Dragostea este sultanul care domnește pe tronul inimilor noastre, fără să implice niciun fel de luptă pentru putere. Limba și buzele, ochii și urechile au valoare doar dacă ele poartă steagul dragostei, chiar dacă doar dragostea în sine este valoroasă. Castelele pot fi cucerite fără vărsare de sânge doar prin fluturarea steagurilor dragostei în fața lor. Sultanii devin soldați ai afecțiunii atunci când sunt cuceriți de soldații dragostei.

Noi am fost crescuți într-o atmosferă în care victoriile dragostei se află înaintea ochilor noștri, iar sunetul tobelor dragostei răsună în inimile noastre. Ele bat cu putere atunci când vedem fluturându-se steagul dragostei. Suntem atât de legați de dragoste, încât suntem pur și simplu dependenți de ea și ne dedicăm sufletele ei. Atunci când trăim, trăim cu dragoste, iar atunci când murim, murim cu dragoste. O simțim cu toată ființa noastră, la fiecare respirație. Este căldura noastră pe timp de frig și oaza noastră pe timp de caniculă.

În această lume foarte poluată, unde răul există pretutindeni, dacă există ceva care a fost lăsat neatins și curat, aceea este dragostea; în fața tuturor ornamentelor vremelnice ale vieții, dacă există o frumusețe care și-a menținut măreția și farmecul, aceea este tot dragostea. Nu există în nicio națiune sau societate a lumii nimic mai real sau mai durabil decât dragostea. Acolo unde se aude dulcele și caldul sunet al dragostei, toate celelalte voci, toate celelalte instrumente tac și i se alătură într-o contemplare a liniștii cu cele mai melodice note.

Creația este rezultatul aprinderii fitilului candelei dragostei, fitilul stării „de a fi cunoscut și văzut”. Dacă Dumnezeu nu ar fi iubit creația, atunci nu ar fi existat nicio lună, niciun soare și nicio stea. Raiul este și el o poezie a dragostei, Pământul fiind ritmul ei. În natură este resimțită răsuflarea puternică a dragostei, iar în relațiile dintre oameni putem vedea cum flutură steagul dragostei. Dacă există o monedă în societate care își menține valoarea, aceea este dragostea, și, din nou, trebuie spus că dragostea este o valoare în sine. Dragostea cântărește mai mult decât cel mai pur aur. Atât aurul cât și argintul își pot pierde valoarea pe diferitele piețe și în diferitele locuri ale lumii, însă ușile dragostei sunt închise pentru orice tip de pesimism și nu există nimic ce ar putea să îi altereze stabilitatea și armonia interioară. Până în acest moment, doar cei care se află cufundați în ură, furie și dușmănie plănuiesc să reziste și să lupte împotriva dragostei. În mod ironic, singurul remediu care poate să calmeze aceste suflete brutale este dragostea. Dincolo de efectul comorilor lumești, există alte probleme care pot fi depășite doar cu cheile mistice ale dragostei. Lingourile de aur sau argint, banii sau orice alte obiecte de valoare sunt aproape mereu învinse în acest maraton de cei care se devotează afecțiunii și dragostei. Atunci când va venit timpul, în ciuda tuturor bogățiilor și a stilului de viață bogat, oamenii care dețin o avere considerabilă vor avea cuferele goale, iar focurile lor se vor stinge; cu toate acestea, lumânările dragostei vor arde în permanență, oferind lumină și transmițând-o sufletelor și inimilor noastre.

 

 – sfârșitul primei părți –

sursa: publicația Zaman

Source Link

Views: 2