Bazele credintei – partea a 2-a
Gabriela Guettat
Cum trebuie să credem în Îngeri, aleihum sallam? Credem, în primul rând, în numele lor, transmise prin revelaţii. De exemplu: Jibril, Mikail, Israfil, Malik, Ridwan, Îngerul Morţii, Munkir şi Nakiir, aleihum sallam. În al doilea rând, trebuie să credem în sarcinile lor. Spre exemplu, Jibril, Mikail şi Israfil, aleihum sallam, sunt însărcinaţi cu aspectele ce ţin de făpturi.
Jibril, aleihi salam, este însărcinat cu transmiterea revelaţiei de la Allah subhanahu wa ta’ala la Profeţi, aleihum sallam. În Nobilul Coran, scrie:
„A coborât cu el Duhul cel credincios ~ Peste inima ta, pentru ca tu să fii dintre prevenitori. ~ Într-o limbă arabă limpede. ”
Surat Al-Şu’ara, 26:193-195
Israfil, aleihi sallam, este însărcinat cu suflatul în trâmbiţă în Ziua Judecăţii, după care toate făpturile vor învia. Mikail, aleihi sallam, este însărcinat cu culturile Pământului şi cu ploaia ce dă viaţa Pământului. De aceea, Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, îi amintea pe toţi aceştia în Rugăciunea sa, de începerea Rugăciunii de noapte:
„O, Allah, Stăpânul lui Jibril, Mikail, Israfil, Cel Care a creat cerurile şi pământul, Cunoscătorul celor văzute şi nevăzute, Tu faci judecata între robii Tăi în ceea ce au avut păreri diferite, călăuzește-mă spre dreptate prin Voia Ta, căci Tu călăuzeşti pe cine voieşti spre Calea cea Dreaptă.”
Malik, aleihi sallam, este însărcinat cu Focul, conform spuselor lui Allah subhanahu wa ta’ala:
„Şi ei vor striga: «O, Malik! Să ne piardă Domnul tău! (pentru a scăpa de chinuri).» Iar el le va răspunde: «Voi veţi rămâne astfel [veşnic].»”
Surat Az-Zukhruf, 43:77
Ridwan, aleihi sallam, este însărcinat cu Paradisul, dar numele său nu este atât de sigur şi de autentic cum este cel al lui Malik, aleihi sallam, însărcinat cu Iadul. Însă, el este recunoscut cu acest nume în rândul marilor învăţaţi şi Allahu Alam. Se spune că numele Îngerului Morţii este Azrail, aleihi sallam, cu toate că nu avem o dovadă autentică. Mai bine să îl numim exact aşa cum l-a numit Allah subhanahu wa ta’ala:
„Spune: «Vă va lua Îngerul Morţii căruia i-au fost încredinţate sufletele voastre, dar apoi veţi fi aduşi înapoi la Domnul vostru.» ”
Surat Al-Sajda, 32:11
Munkir şi Nakiir, aleihum sallam, sunt cei doi Îngeri care îl vor lua la întrebări pe om în mormânt, conform unei relatări a Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam. Ei, aleihum sallam, îl vor întreba pe om despre Stăpănul lui, despre religia lui şi despre Profetul lui, salla Allahu aleihi wa sallam. În al treilea rând, credem în descrierea lor. S-a relatat ca Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, l-a văzut pe Jibril, aleihi sallam, aşa cum l-a creat Allah Preaînaltul. El are 600 de aripi care acoperă Orizontul, ceea ce demonstrează imensitatea lui. Însă, cu toate acestea, el se poate preschimba şi în alte forme, aşa cum s-a preschimbat o dată într-un bărbat îmbrăcat cu haine de un alb imaculat, având un păr foarte negru, conform relatării transmise de către Profet, salla Allahu aleihi wa sallam. Însă, el nu poate lua înfățișarea unui om decât cu Voia lui Allah subhanahu wa ta’ala, ca în cazul în care Jibril, aleihi sallam, s-a preschimbat într-un bărbat şi s-a arătat Mariei, fiica lui Imran, aleiha sallam, conform versetului:
„Şi a pus între ea şi el un val! Şi atunci am trimis la ea Duhul Nostru, care i s-a arătat cu înfăţişarea unui om adevărat. ”
Surat Maryam, 19:17
Unul dintre cele mai importante aspecte în care trebuie să credem este că fiecare persoană are doi Îngeri, aleihum sallam, care îi scriu faptele:
„Când cei doi primitori primesc, stând [unul] în dreapta şi [celălalt] în stânga, ~ Şi el nu va rosti niciun cuvânt, fără să aibă lângă el un supraveghetor pregătit [să scrie]. ”
Surat Qaf, 50:17-18
Aşadar, fiecare musulman trebuie sa ştie că îi sunt notate toate faptele sale, atât cele mici, cât şi cele mari, ca şi vorbele sale. De aceea, musulmanul trebuie să fie atent şi să nu săvârşească fapte urâte, să-şi controleze limba, ca să nu i se scrie vorbe ce vor fi împotriva sa în Ziua Judecăţii, Zi în care fiecărui individ i se va arăta Cartea în care au fost scrise toate faptele şi spusele sale:
„Şi fiecărui om i-am legat de gât faptele sale. Iar în Ziua Învierii, vom scoate pentru el o carte pe care el o va găsi deschisă. ~ [Şi i se va zice]: «Citeşte cartea ta! Astăzi tu eşti de ajuns ca să fii pentru tine socotitor!» ”
Surat Al-‘Isra’, 17:13-14
Credinţa în Cărţile Sfinte
Noi credem în Nobilul Coran şi în toate Scripturile revelate şi menţionate în el. Acestea sunt: – Foile lui Avraam, aleihi sallam – Foile lui Moise, aleihi sallam, adică Tora – Psalmii lui David, aleihi sallam – Evanghelia lui Isus, aleihi sallam. Nobilul Coran a fost revelat pentru a confirma mesajul adevărat şi original, ca şi pentru a înfăţişa denaturarea Mesajelor anterioare.
Foile lui Avraam, aleihi sallam
Allah subhanahu wa ta’ala ne-a informat despre ceea ce este menţionat în Foile lui, fapt care este repetat şi în Foile lui Moise, aleihi sallam:
„Că niciun suflet nu va purta povara altuia. ”
Surat An-Najm, 53:38)
De asemenea, ni se spune:
„Va izbândi cel ce se curăţeşte ~ Şi numele Domnului său îI pomeneşte şi face Rugăciunea. ~ Dar voi alegeţi viaţa din această lume, ~ Însă Viaţa de Apoi este mai bună şi este dăinuitoare. ~ Aceasta se află încă şi în Foile cele vechi, ~ În Foile lui Avraam şi a lui Moise.”
Surat Al-‘A’la, 87:14-19
Foile lui Moise, aleihi sallam, sau Tora, este, de asemenea, o carte revelată de Allah subhanahu wa ta’ala şi în ea se află călăuzire pentru oameni şi hotărârea lui Allah subhanahu wa ta’ala:
„Dar cum iţi vor cere ei să fi Judecător, căci ei au Tora, în care se află judecata lui Allah? ~ Noi am pogorât Tora, în care este călăuzire dreaptă şi lumină (…)”
Surat Al-Ma’ida, 5:44
Tora conţine, de asemenea, vestea cea bună despre venirea Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam:
Pentru aceia care îl urmează pe trimis, Profetul neînvăţat despre care se afla scris la ei in Tora (…)”
Surat Al-‘A’raf, 7:157
Psalmii lui David, aleihi sallam Allah subhanahu wa ta’ala a grăit:
” (…) şi am dat noi Psalmii lui David. ”
Surat An-Nisa’, 4:163
Este menţionat în Psalmi că cei drepţi vor avea parte de moştenirea Pământului. Allah subhanahu wa ta’ala spune în Nobilul Coran:
„Şi noi am scris în Psalmi după pomenire: Robii mei cei evlavioși vor moşteni Pământul. ”
Surat Al-‘Anbiya’, 21:105
În aceste versete, Pământul poate însemna Raiul, aşa cum reiese din alt verset:
„Şi vor zice ei: «Slavă lui Allah, care a îndeplinit făgăduinţa sa faţă de noi şi ne-a făcut pe noi să moştenim pământul, ca să locuim în Rai oriunde vom voi»(…)”
Surat Az-Zumar, 39:74
În Evanghelia lui Isus, aleihi sallam, Allah subhanahu wa ta’ala a grăit:
„Şi i-am dat Lui Evanghelia, în care este îndreptarea şi lumina, întărind Tora, care se află dinaintea Lui. ”
Surat Al-Ma’ida, 5 :46
Evanghelia conţine Legile Divine:
„Deci să judece neamul Evangheliei după ceea ce Allah a trimis în Ea. ”
Surat Al-Ma’ida, 5:47
Astfel, noi credem în tot ceea ce Allah subhanahu wa ta’ala ne-a revelat. Nobilul Coran este o Carte Divină, Miracolul Profetului Mohammed, salla Allah aleihi wa sallam. Nobilul Coran este o Carte ce nu poate fi realizată de nicio fiinţă umană şi nu putea fi revelată de nimeni, decât de Allah subhanahu wa ta’ala.
Credinţa în Profeţi, aleihum sallam
Toţi Profeţii, aleihum sallam, sunt fiinţe umane: ei se nasc ca fiinţe umane şi mor tot la fel; ei pot suferi de boli sau se pot bucura de sănătate, asemenea oamenilor şi au acelaşi fizic ca şi fiinţele umane, nedeosebindu-se în nicio privinţă, referitor la existenţa lor materială. Profeţii, aleihum sallam, nu au caracter divin, deoarece această calitate este EXCLUSIV a lui Allah subhanahu wa ta’ala. Însă, Profeţii, aleihum sallam, primesc revelaţii. Profetul este o fiinţă umană, dar este superior tuturor fiinţelor umane prin faptul că Revelația Divină i-a fost încredinţată lui. Allah subhanahu wa ta’ala îi spune lui Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam:
„Spune: «Eu nu sunt decât un om, ca şi voi, însă mie mi se revelează …» ”
Surat Fussilat, 41:6
Cuvântul «decât» din acest verset a fost folosit cu scopul de restricţie şi de limitare; de asemenea, acesta exclude posibilitatea ca Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, să aibă vreo însușire incompatibilă cu fiinţele umane:
„Nu rosteşte nimic după pofta lui. ”
Surat An-Najm, 53:3
„O,voi oameni! Trimisul v-a adus vouă Adevărul de la Domnul vostru (…)”
Surat An-Nisa’, 4:170
Este cu totul imposibil pentru Profet, după ce dobândeşte darul profeţiei, să săvârşească orice viciu sau orice act contrar dreptăţii şi a corectitudinii.
” Voi aţi avut în ei o pildă frumoasă, pentru cel ce nădăjduieşte în Allah. ”
Surat Al-Mumtahana, 60:6
Nobilul Coran stipulează că Profetul,salla Allahu aleihi wa sallam, nu are cunoştinţe despre cele nevăzute; Allah subhanahu wa ta’ala I-a poruncit Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, să transmită oamenilor că el nu are cunoştinţe despre cele nevăzute:
„Spune [-le lor]: «Eu nu vă spun că la mine se află comorile lui Allah, nici că eu aş ştii necunoscutul şi nici nu vă spun că eu aş fi Înger, ci eu urmez ceea ce mi se dezvăluie mie. ”
Surat Al-‘An’am, 6:50
Profeţii, aleihum sallam, sunt mulţi, dar Mesajul a fost unul singur. Toţi Profeţii, aleihum sallam, au fost trimişi să transmită credinţa în Unicitatea lui Allah subhanahu wa ta’ala şi necesitatea de a rămâne credincioşi Căii lui Allah subhanahu wa ta’ala. Cerinţele de bază ale Islamului sunt, de aceea, aceleaşi cu cele ale religiilor străvechi, aşa cum au fost transmise de către Profeţii anteriori, aleihum sallam:
„El v-a orânduit vouă religia pe care i-a prescris-o lui Noe, pe care ţi-a relevat-o ţie şi am prescris-o pentru Avraam şi Moise, şi Isus: «Întemeiaţi religia şi să nu vă despărţiţi întru ea »”
Surat Aş-Şura, 42:13
Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, este ultimul Profet .Orice Relevaţie Divină a încetat odată cu părăsirea acestei lumi de către Profetul nostru, salla Allahu aleihi wa sallam:
„În ziua aceasta, am desăvârşit religia voastră şi am împlinit harul Meu asupra voastră şi am încuviinţat Islamul ca religie pentru voi. ”
Surat Al-Ma’ida, 5:3
Credinţa în Ziua Judecăţii (Ziua de Apoi)
Ei privesc ziua care a trecut ca ceva ce trece în uitare şi niciodată nu iau în considerare ziua care urmează. Ei spun:
„Orice a trecut este terminat.”
Însă, nimic nu este terminat : sunt înregistrate toate faptele noastre, bune sau rele, niciuna dintre acţiunile noastre, fie ele mari sau mici, nu va fi omisă. Viaţa de Apoi este Adevărata Viaţă; NU este vizibilă unei persoane «mioape»; vorba despre Viaţa de Apoi nu se va înregistra în mintea celor reduşi şi insensibili. Omul începe viaţa ca o masă retrasă, închisă în uterul mamei. În acest stadiu, dacă ar avea puterea de a raţiona, ar considera uterul ca fiind viaţa sa şi nu îl va părăsi decât sub constrângere, iar dacă ar avea darul vorbirii în acest stadiu, ar declara că ieşirea din uterul mamei înseamnă să mori şi să fii înmormântat. În mod similar, ceea ce noi considerăm moartea şi despărţirea, este, de fapt, un proces de naştere, de deplasare din această lume în alta, mai întinsă spaţial, foarte îndepărtată de această viaţă materială «Viaţa Eternă». Interesul pentru viaţă este un instinct înnăscut în noi, toate fiinţele umane! Datorită acestui motiv, moartea în ciuda faptului că se află în strânsă legătură cu simţul nostru de percepţie este departe de gândurile noastre. Trăim cu iluzia că vom trăi aici pentru totdeauna. Observăm multe cimitire şi morminte în jurul nostru, dar refuzăm să ne gândim că, într-o zi, vom fi şi noi depuşi spre odihna într-un asemenea loc.
Trupul omenesc nu este altceva decât o cămaşă murdară, pe care o lepezi când o murdăreşti! Sufletul se desprinde de trup la fel cum copilul se desprinde de placenta mamei în momentul naşterii. Omul uită de moarte, dar un credincios nu uită, el se pregăteşte pentru aceasta prin căinţa faţă de Allah subhanahu wa ta’ala, căutând iertarea Lui. Ţinem seama de următoarele versete din Nobilul Coran:
„Şi cum va fi când sufletul va ajunge la gât ~ Şi voi veţi privi în vremea aceea, ~ Fiind noi mai aproape de el decât voi, însă nu ~ Ne veţi zări ~ De ce dacă voi credeţi că nu aveţi de dat socoteală, ~ Nu-l aduceţi înapoi, dacă voi sunteţi întru adevăr? ”
Surat Al-Waqia’, 56:83-87
Ziua Învierii
Nobilul Coran pune acelaşi accent pe acest principiu ca şi pe acela al credinţei în Allah subhanahu wa ta’ala, fiind întotdeauna menţionate împreună. Fiecare persoană decedată va reveni la viaţă în Ziua Judecăţii, în aceiaşi stare sufletească în care a murit. Ea va reveni la această activitate fără să simtă că a fost lipsită de cunoştinţă. Toate persoanele, începând cu Adam, aleihi sallam, şi terminând cu ultimul său descendent, aceia care au murit în patul propriu sau înecaţi în mări, au fost devoraţi de animale sălbatice, au murit în accidente de avion sau au fost incineraţi, cenuşa lor fiind risipită în aer, toţi oamenii vor fi readuşi la viaţă de către Domnul nostru, care ne-a creat din nimic. Necredincioşii vor zice:
„Aceasta este o zi grea. ”
Surat Al-Qamar, 54:8
Cu toţii ne vom prezenta la «Balanţa dreptăţii absolute».
Tribunalele lumii sunt prezidate de oameni cu pregătire juridică. Tribunalele celeilalte lumi vor fi prezidate de Stăpânul Tuturor Creaţiilor, unde dreptatea va fi Absolută şi Nelimitată. Profeţii, aleihum salla, vor depune mărturie, iar Îngerii, aleihum sallam, care ţin evidenţa tuturor lucrurilor bune şi rele, vor aduce dovezi. Membrele corpului uman vor fi martore ale acţiunilor comise. Allahu Akbar! Allahu Akbar! Allahu Akbar!
Credinţa în Destin
Nobilul Coran se referă la Destin în multe versete, din diferite sure:
„Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite (…)”
Surat Al-Qamar, 54:49
„(…) tot lucrul are la El măsură. ”
Surat Ar-Ra’d, 13:8
Şi multe altele sunt surele în care versetele sunt elocvente. Este evident că Destinul, pe care în arabă îl numim «QADAR», înseamnă legile, orânduielile, sistemele, funcţiile şi operaţiile impuse de către Atotputernicul acestui Univers. Totul există într-o anumită măsură şi proporţie. Orice mişcare sau nemişcare, a tot ceea ce există în acest Univers, a fost predestinat înainte de a se fi ivit. Atât Destinul, cât şi Voinţa Divină aparţin doar lui Allah subhanahu wa ta’ala. El Preaînaltul poate schimba Destinul prin Mila şi Îndurarea Sa, ca răspuns la Rugăciuni. Allah subhanahu wa ta’ala este Unicul care poate determina Destinul şi care îl poate schimba în urma Rugăciunilor.
Un lucru deosebit de important, care trebuie ştiut şi conştientizat, este acela că totul se poate schimba prin dua, bineînţeles, numai cu ajutorul lui Allah subhanahu wa ta’ala. Doar un singur lucru nu se poate schimba: ora când trebuie să părăsim această lume. Este un hadith care ne spune că singurul care a fost întrebat de Îngerul Morţii, aleihi sallam, dacă vrea să mai zăbovească în viaţa aceasta a fot Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, la care el spune:
„Şi voi mai face ceva pentru Ummati (…)”
la care i se răspunde că nu misiunea lui a luat sfârşit atunci Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, spune:
„Atunci du-mă cât mai repede aproape de cel ce m-a creat. „
Mintea omenească nu are capacitatea de a pătrunde şi de a înţelege Însuşirile Divine şi Acţiunile Divine decât în limitele făcute cunoscute prin Revelaţii. Omul are puterea intelectuală cu ajutorul căreia evaluează problemele materiale şi diferenţa dintre bine şi rău, ca şi dintre virtute şi viciu. El are puterea voinţei cu ajutorul căreia poate săvârşi acte bune sau acte rele. Omul este constrâns Sunt capabil să îmi mut mâna când doresc, deoarece Allah subhanahu wa ta’ala a făcut ca muşchii mâini să mi se supună. Însă, nu-mi pot controla mușchiul inimii sau al stomacului, toate aceste probleme sunt dincolo de puterea noastră, nimeni nu îşi poate modifica mărimea nasului, culoarea ochilor, pentru a apărea mai frumos şi nici înălţimea nu o putem modifica; toate aceste aspecte fiind predestinate. Omul nu este privat de libertatea sa, de voinţa de câte ori se confruntă cu dificultăţi, greutăţi şi obstacole care sunt dificil de depăşit în limitele capacităţilor sale umane. El îşi are libertatea de voinţă şi îşi urmează calea în limitele capacităţii sale.
El nu este Atotputernicul să facă tot ce doreşte:
„De te va atinge Allah cu vreun rău, nimeni în afară de El nu-l va putea îndepărta. Iar de te va atinge cu ceva bun, să ştii că El este peste toate cu putere. ”
Surat Al-‘An’am, 6:17
Atotputernicul nu este tras la răspundere pentru acţiunile Sale, noi suntem cei întrebaţi de către El Preaînaltul, pentru acţiunile noastre. Allah subhanahu wa ta’ala este drept şi nu este nicio îndoială cu privire la dreptatea Sa. Multe persoane păcătoase iau Destinul ca pe o scuză pentru acţiunile lor. Politeiştii s-au gândit să îşi justifice credinţele lor politeiste tot pe baza unei astfel de scuze:
„De ar fi voit Allah, nu i-am fi făcut asociaţi nici noi (…)”
Surat Al-‘An’am, 6:148
Răspunsul Divin la aceasta a fost:
” Aveţi voi vreo ştire pe care să ne-o arătaţi? ”
Surat Al-‘An’am, 6:148
Cu alte cuvinte, cum ai putut ştii înainte să devii politeist, că politeismul ţi-a fost predestinat? Ai încercat credinţa şi ai constatat că ea îţi este imposibilă?
sursa: Revista Annisaa
Source Link
Views: 4
