Supunere, simțuri și rațiune

  Supunere, simțuri și rațiune F. Gulen Mulți oameni întreabă cum este posibil ca Islamul, ce presupune supunere în fața lui Dumnezeu, să se afle în strânsă legătură cu simțurile și cu rațiunea. Islamul înseamnă într-adevăr supunere lui Dumnezeu și există o strânsă legătură între el, simțuri și rațiune. Principiile vieții islamice sunt expuse în […]

 

Supunere, simțuri și rațiune

F. Gulen

Mulți oameni întreabă cum este posibil ca Islamul, ce presupune supunere în fața lui Dumnezeu, să se afle în strânsă legătură cu simțurile și cu rațiunea. Islamul înseamnă într-adevăr supunere lui Dumnezeu și există o strânsă legătură între el, simțuri și rațiune.

Principiile vieții islamice sunt expuse în Coran. Dacă nu s-ar fi aflat în Coran, de unde le-am fi știut? Coranul este revelația necoruptă a realității; tot ce este scris acolo despre Divinitate presupune Profeție, din moment ce doar Profeții Îl pot face pe Cel Divin cunoscut umanității. Asemenea demonstrații fac apel la rațiune și simțuri, precum cele legate de moarte și de înviere. Intuiția noastră a eternității provine de fapt din viața eternă în sine. Dacă nu fi fost așa, cum am fi putut noi intui existența sa, bazându-ne pe cunoștințele și experiențele noastre umane limitate?

Mă voi limita la a explica faptul că toate lucrurile ce au legătură cu credința, în Islam, por fi demonstrate prin rațiune; deși, asemenea explicații reprezintă nimicuri comparate cu percepția profundă umană.

Prin definiție, orice faptă ce vine de la Dumnezeu este făcută prin simțuri și rațiune, căci El este Înțeleptul, Atotștiutorul. Trebuie să recunoaștem că lucrările noastre, comparate cu ale Lui, nu au aproape nici o semnificație. Acest pământ, pe care El ni l-a oferit pentru a trăi, va depăși întotdeauna orice lucru pe care noi l-am putea face pentru a mai adăuga ceva la Creație. Mai bine spus, putem adăuga creației doar lucrurile pe care Dumnezeu ni le permite. Date fiind aceste lucruri, putem deduce că fiecare dintre acțiunile lui Dumnezeu are un anumit scop.

Tot ceea ce observăm în jurul nostru atunci când contemplăm legile Divine atât de evidente în Creația Lui, precum și convingerile noastre interioare, fac imposibilă necredința în existența lui Dumnezeu. Acea credință în El, simțirea Existenței Lui, fie în lumea exterioară, fie în sinele nostru conduc în mod inevitabil la supunere lui Dumnezeu. În acest fel, o cale ce se deplasează de la simțuri la rațiune, își găsește supunerea la El și o astfel de cale presupune o ascultare voită a lui Dumnezeu prin supunerea noastră în fața comenzilor Lui și respectarea interdicțiilor impuse de El.

Supunere, simturi si ratiuniDumnezeu are motive bine întemeiate în comenzile și interdicțiile ce ni le-a trimis, iar pe unele dintre ele le putem înțelege și singuri.Unul dintre aceste motive este că aceste interdicții sunt pentru binele nostru comun sau individual. Unele beneficii se pot observa ușor: stăpânire de sine și ordine, stabilitate în credință și comuniune. Chiar și modul de a ne ruga este prescris dintr-un anumit motiv. Faptul că ne spălăm mâinile înainte și după venerare prezintă beneficii asupra sănătății noastre, dar nu numai. Rugăciunile congregaționale susțin existența comunității. Zakat-ul contribuie semnificativ în a menține balanța dintre cei bogați și cei săraci. Postul este un beneficiu adus sănătății noastre. Ca ultim exemplu, codul penal islamic studiat în lumina simțurilor și a rațiunii, duce la supunere celui Atotputernic, Înțelept. În ceea ce privește pelerinajul (hajj), Coranul îl prezintă astfel: Oamenii, cei care pot face drumul trebuie să meargă în pelerinaj la Casă (3:97). Respectarea acestei comenzi este de asemenea un act de supunere, iar cei care fac acest lucru pot simți experiența hajj-ului ce îi face să contempleze beneficiile sale: o conferință mondială a tuturor musulmanilor, o ocazie pentru noi de a fi împreună de dragul lui Dumnezeu, liberi de orice discriminare umană și deci artificială bazată pe rasă, sex, culoare sau nivel al educației.

Fie că plecăm de la un act de supunere și folosirea simțurilor și rațiunii, sau folosim rațiunea și simțurile pentru ca apoi să ajungem la supunere, Islamul este bazat pe simțuri, rațiune și supunere.

[1] Credința în Islam se bazează pe convingere spirituală și rațională ce presupun gândire, raționament, căutare și verificare. Oamenii își pot baza credința inițială doar prin imitarea celorlalți, dar nu pot rămâne la cel stagiu dacă vor să fie credincioși adevărați. Coranul conține mai mult de 700 versete ce îndeamnă oamenii să studieze fenomenele naturale, să gândească, să raționeze, să reflecteze, să studieze și să verifice. Multe dintre aceste versete se finalizează cu fraze ca: O, voi oameni, folosiți-vă rațiunea, gândirea; reflectați, studiați. Coranul descrie necredincioșii ca oameni fără intelect, incapabili de a gândi, de a-și folosi văzul sau auzul. Primul verset revelat Profetului a fost: Citește în numele Domnului tău (96:1), fapt ce indică clar că credința unei persoane nu poate fi oarbă.
[2] Potrivit Islamului, doar bărbații pot fi Profeți sau Mesageri. Motivele sunt date în capitolul despre Profet și Profetism.
[3] Islamul definește păcatul ca fiind ceva oprit de la Dumnezeu. Cele mai bine știute și bine de evitat sunt: alcoolul, drogurile, carnea de porc, relațiile sexuale înafara căsătoriei și interesele.
[4] Bukhari, Wudu ‘, 3; Muslim, Taharah, 34, 35; Ibn Hanbal, Musnad, 2:334,362,400,523.
[5] Musannaf, 11:428.

Source Link

Views: 2

Crede și cercetează! – partea a 2-a

    Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), care ne-a poruncit să nu ne arătăm cu nesupunere faţă de adevăr, nu este mulţumit dacă noi acceptăm ceva fără dovadă sau considerăm ipoteza şi teoria drept adevăruri axiomatice:   Şi nu urma [lucrul despre] care nu ai nicio cunoştinţă! Auzul şi văzul şi inima, pentru toate acestea vei fi […]

 

 

1b161c606e1900782677b6b7a79c52b0_largeAllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), care ne-a poruncit să nu ne arătăm cu nesupunere faţă de adevăr, nu este mulţumit dacă noi acceptăm ceva fără dovadă sau considerăm ipoteza şi teoria drept adevăruri axiomatice:

 

Şi nu urma [lucrul despre] care nu ai nicio cunoştinţă! Auzul şi văzul şi inima, pentru toate acestea vei fi întrebat! (Al-‘Isra’: 36);

 

Insă ei nu au ştiinţă despre aceasta. Ei nu urmează decât bănuiala, însă bănuiala nu este de niciun folos faţă de Adevăr. (An-Najm: 28);

 

Spune: «Aduceţi dovada voastră, dacă voi sunteţi cei care grăiesc adevărul…» (An-Naml: 64);

 

Aduceţi-mi mie o carte de dinaintea acesteia sau vreo urmă de ştiinţă, dacă voi grăiţi adevăr. (Al-ʽAhqaf: 4);

 

Ei nu urmează decât bănuiala şi ceea ce poftesc sufletele, în vreme ce la Domnul lor le-a venit călăuzirea. (An-Najm: 23).

Aceasta este marea diferenţă dintre mentalitatea islamică şi celelalte mentalităţi. Mentalitatea musulmană acordă o importanţă deosebită verificării şi certitudinii; nu acceptă nimic fără argument şi nu situează în rândul adevărurilor decât ideile care se bazează pe argumente categorice, spre deosebire de cealaltă mentalitate care uneori facilitează abuzurile, descriind ceea ce nu este ştiinţific drept ştiinţific şi crezând în acest lucru ca şi cum ar fi cert, în pofida argumentului slab sau a posibilităţii prăbuşirii lui.

Raţiunea islamică, aşa cum refuză să nu fie ştiinţifică, tot la fel refuză să fie intuitivă, prezumtivă sau bănuitoare.

De când a apărut Islamul ca religie, raţiunea islamică s-a dovedit a fi deschisă către viaţă, ştiinţă şi experienţă şi a început să dezlege enigmele Universului, manifestând dorinţa de a cunoaşte totul şi de a supune întregul Univers experienţei ştiinţifice pentru a-i deduce legile.

Civilizaţia islamică a devenit treptat o civilizaţie strălucitoare, avansând în direcţia unor noi şi importante descoperiri ştiinţifice.

Este incontestabil faptul că bazele gândirii islamice au dat naştere raţiunii occidentale experimentale din care s-a născut – apogeu al devenirii sale – civilizaţia ştiinţifică şi industrială occidentală.

Dacă în lumea occidentală adevărurile descoperite în mod empiric de către ştiinţă s-au ciocnit cu religia care domina societatea, vina a aparţinut religiei deformate, mistificate, care nu a rezistat în faţa adevărului.

Ceea ce s-a petrecut în spaţiul occidental nu s-a întâmplat în lumea musulmană nici în vechime, nici în timpurile moderne şi nici nu se poate întâmpla, deoarece adevărul nu se opune adevărului, ci îl sprijină; religia adevărată este religia lui Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) şi Universul a fost creat de către El, iar ceea ce a creat Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) nu poate fi în contradicţie cu lucrurile pe care El le-a transmis.

De aceea unul dintre fenomenele minunate permise de către Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a fost faptul că Surele Qurânului au menţionat fapte şi fenomene pe care ştiinţa l-a descoperit ulterior, dar şi fapte care s-ar putea să fie descoperite în viitor.

 

 

 

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 3

Acestea sunt inviolabile!

  Credința:  Credința (adorarea exclusivă a lui Dumnezeu) a fost întotdeauna motivația și scopul creării omului. Acesta este motivul pentru care profeții lui Dumnezeu au venit cu aceasta și au chemat oamenii la:   Noi am trimis la fiecare comunitate un trimis [ca să le zică]: „Adorați-l pe Allah și țineți-vă departe de Taghut!” (An-Nahl […]

 

Credința:

youthhr Credința (adorarea exclusivă a lui Dumnezeu) a fost întotdeauna motivația și scopul creării omului. Acesta este motivul pentru care profeții lui Dumnezeu au venit cu aceasta și au chemat oamenii la:

 

Noi am trimis la fiecare comunitate un trimis [ca să le zică]: „Adorați-l pe Allah și țineți-vă departe de Taghut!” (An-Nahl 16:36)

 

Așadar fericirea constă în aflarea răspunsului la întrebarea: De ce suntem creați și ce misiune ar trebui să îndeplinim?

 

Intelectul și Rațiunea:

 

Intelectul și rațiunea sunt fundamente cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe om, și prin urmare i-a pouncit să aibă grijă de ele. În mai multe pasaje din Coran apelativul folosit este adresat nouă, oamenilor, să ne folosim mințile și să ni le folosim în mod corect. De aceea Dumnezeu interzice alcoolul și orice ne întunecă gândirea și ne afectează cumpătarea.

 

O, voi cei care credeți! Vinul, jocul de noroc, pietrele ridicate [idolii] și săgețile [pentru prezicere] sunt numai murdării din lucrătura lui Șeytan. Deci feriți-vă de ele ca să izbândiți! (Al-Ma’idah 5:90)

 

Nafs (Sufletul):

 

Uciderea unei persoane este un păcat major în Islam. Interzicerea crimei și sacralitatea vieții umane sunt foarte clar evidențiate în Coran:

 

…și nu vă aruncați cu propriile voastre mâini [pradă] pieirii! Și faceți bine, căci Allah îi iubește pe binefăcători! (Al-Baqarah 2:195)

 

Dumnezeu stabilește măsuri și pedepse pentru a asigura sigranța omului și pentru a îl proteja de agresiunea și atacurile oamenilor, indiferent de credința lor:

 

O, voi cei care credeți, v-a fost prescris talionul pentru cei uciși…  (Al-Baqarah 2:178)

 

Familia și descendența:

 

Islamul a evidențiat chestiunea conservării an-nasl (familiei și decendenței) într-un fel care asigură recunoașterea descendenței oamenilor și a progeniturilor lor într-un sistem social sigur și stabil bazat pe moralitate și bună conduită.

 

– In Islam căsătoria este un legământ sacralizat.

 

– Islamul încurajează căsătoria și subliniază importanța facilitării accesibilității ei, ușurând împlinirea ei.

 

– Islamul interzice relațiile sexuale ilicite și perversiunile sexuale.

 

– Protejarea onoarei reprezintă unul dintre cele cinci obiective ale legii islamice.

 

-Islamul interzice acuzațiile de adulter sau discreditare a descendenței.

 

– Dumnezeu a onorat umanitatea și a interzis atingerea persoanei individuale, a pielii sau a onoarei lui. Și aceia care sunt uciși în scopul auto-apărării sau apărării familiei sunt considerați martiri în islam.

 

Banii și proprietatea:

Economisirea și câștigarea banilor este o necesitate legitimă în Islam. Însă Islamul condamnă și interzice riba (dobândă/interes), categorisindu-le drept modalități de manifestare a urii și dușmăniei, drept urmare sunt considerate a fi fraudă, corupție și lăcomie.

 

sursa: truth-seeker.info

Source Link

Views: 1