Profetul Muhammad s.a.s. – un revoluționar

  S. A. A. Mawdudi   Personalitatea acestui om este atât de marcantă că nu are seamăn în istoria multiseculară a umanităţii. El nu are vreun termen de comparaţie. Ca nimeni altul el a exercitat o înrâurire extraordinară asupra tuturor aspectelor vieţii umane, determinând prefaceri atât de fundamentale că pur şi simplu au schimbat mersul […]

S. A. A. Mawdudi

Personalitatea acestui om este atât de marcantă că nu are seamăn în istoria multiseculară a umanităţii. El nu are vreun termen de comparaţie. Ca nimeni altul el a exercitat o înrâurire extraordinară asupra tuturor aspectelor vieţii umane, determinând prefaceri atât de fundamentale că pur şi simplu au schimbat mersul istoriei.
Dacă o personalitate a fost genială într-un domeniu sau altul al activităţii umane, el a fost genial absolut în toate domeniile. El este unic în sensul că tot ce se găseşte genial s-a concentrat în persoana unui singur om. Este filozof, profet şi în acelaşi timp o pildă vie propriei sale învăţături. Pe lângă faptul că este un om de stat, este în acelaşi timp şi un mare comandant de oşti. Este legiuitor şi în acelaşi timp o călăuză religioasă. Cunoştinţele lui vaste acoperă toate aspectele vieţii şi nu există o problemă care să nu o fi abordat sau un lucru pe care să nu-l fi clarificat. Începând cu orânduirea principiilor de relaţii internaţionale şi terminând cu rezolvarea unor probleme legate de trai cotidian privind hrana, băutura şi igiena corporală, poruncile lui vizează absolut toate domeniile activităţii umane. A clădit o civilizaţie şi o cultură având ca bază teoriile sale. A găsit un echilibru între aspectele contraditorii ale vieţii, fără cea mai mică fisură, defecţiune sau lagună. Cine, până la el, a mai avut o asemenea personalitate puternică şi multilaterală?
Se apreciază că majoritatea personalităţilor de excepţie au fost produsul mediului unde au trăit. Doar el face excepţie de la această regulă. Mediul de viaţă nu a influenţat cu nimic formarea personalităţii sale. Apariţia lui istorică nu se poate explica, demonstra prin cerinţele Arabiei din vremea aceea. Totuşi, nu se poate nega faptul că triburile războinice ale Arabiiei simţeau nevoia unui conducător, care să le unească şi mai apoi să supună alte popoare, contribuind astfel la prosperitatea socială şi economică a ţării lor unite. De aici şi concluzia că numai un om poate poseda moravurile cela mai josnice, specifice oricărui arab din vremea aceea, putea să ducă la îndeplinire aceste deziderate de acaparare. Acestea erau condiţiile concrete în Arabia.
Conform filozofiei lui Hegel şi în lumina materialismului istoric a lui Marx, pentru apariţia istorică a unei personalităţi întemeietoare de ţări şi de imperii este nevoie de moment prielnic şi de mediu. Dar filozofiile hegeliană şi marxistă nu pot explica cum de a putut crea mediul acela o asemenea personalitate a cărei scop unic era de a transmite oamenilor principiile unei vieţi morale, de a purifica omenirea de toate murdăriile, de a elimina ideile preconcepute şi superstiţia din miţile oamenilor, de a pune bazele unei suprastructuri morale, spirituale, culturale şi politice, nu numai pentru binele ţării sale, ci şi pentru binele întregii lumi, fără deosebire de rasă, popor sau ţară, de a pune nu numai bazele teoretice, ci şi bazele practice şi morale ale unor domenii ca relaţii de muncă, drepturile cetăţeneşti, relaţii politice şi internaţionale şi ,în sfârşit, de a realiza o sinteză echilibrată şi moderată între viaţa lumească şi progresele în domeniul spiritual, care constitue şi astăzi o capodoperă a gândirii şi inteligenţei umane. Şi atu nci ce om corect şi onest poate afirma că o asemenea personilitate este produsul unei Arabii învăluite complet în întuneric? Apariţia lui este complet independentă de mediul în care a trăit. Când aruncăm o privire asupra extraordinarelor sale realizări, ne dăm seama imediat că acestea nu au limite nici în timp şi nici în spaţiu. Învăţătura lui străpunge toate barierele de timp şi fizice, se întinde ca un arc peste secole şi milenii şi înglobează în ea toată activitatea şi istoria umană.
Aşa cum s-a mai întâmplat cu alţi profeţi, el nu poate fi condamnat la uitare. El este conducătorul fără seamăn al omenirii înaintând în pas cu timpul şi care rămâne pururea modern. Si tocmai de aceea învăţatura lui nu va pirede nimic din modernitatea sa niciodată.

Oamenii pe care noi câteodată îi denumim făuritor de istorie, sunt oamenii pe care i-a creat, într-adevăr istoria. Numai despre el se poate spune fără teama de a greşi că este autentic făuritor de istorie.
Atunci când se investighează viaţa şi condiţiile în care au evoluat geniile lumii, generator de mari transformări în lume, se constată că aceştia au ştiut să evolueze cel mai bine condiţiile favorabile create la un moment dat şi să le canalizeze în direcţia dorită de ei.
Spre deosebire de alte genii, el este singurul, care, pentru a avea la îndemână toate premizele necesare pentru înfăptuirea acestei revoluţii, a fost nevoit să găsească el singur, mijloacele necesare şi tot el singur să pregătească oameni de care avea nevoie pentru atingerea acestui scop al său. Pentru că spiritul revoluţiei şi înzestrarea cu cele necesare acestei revoluţii se aflau în mâinile acestor oameni de care îşi legase destinul.
Cu personalitatea sa puternică a lăsta urme de neşters în inimile miilor săi de adepţi, formându-i precum el a dorit. Cu o voinţă nestrămutată a pregătit premizele revoluţiei, i-a trasat conturile şi i-a stabilit caracteristicile. A canalizat în direcţia dorită evenimentele. Ce alt făuritor de istorie sau revoluţionar poate să-l egaleze?

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 1

Perioada turcilor selgiucizi

    Atunci cand turcii selgiucizi au cucerit Anatolia, nu au gasit o societate prospera sau foarte numeroasa acolo. Aceste tinuturi ramasesera cu mult in urma altor locuri precum Tebriz sau Damasc care aveau deja o conducere islamica. Exista chiar consemnari despre nivelul de ignoranta si analfabetism care apasau aceasta societate in acele vremuri. Insa, […]

 

 

Atunci cand turcii selgiucizi au cucerit Anatolia, nu au gasit o societate prospera sau foarte numeroasa acolo. Aceste tinuturi ramasesera cu mult in urma altor locuri precum Tebriz sau Damasc care aveau deja o conducere islamica. Exista chiar consemnari despre nivelul de ignoranta si analfabetism care apasau aceasta societate in acele vremuri. Insa, dupa ce a devenit parte a tinuturilor musulmane, situatia s-a schimbat in bine in destul de putin timp (aproximativ 50-60 de ani).

Se cunoaste faptul ca in statul infiintat de selgiucizi, mai ales printre cei aflati in marile cetati, existau scolile inca din secolul XII. Scoala era acel sistem care includea copiii intre 5 si 9-10 ani, implicandu-i intr-un program de educare nu doar Islamic, dar si al stiintelor folositoare omului. In acest sens, un exemplu mentionat in numeroase cronici istorice este cel al Scolii de la Sivas (dar nu numai). Cele doua organisme fundamentale ale unei asezari umane pe vremea turcilor selgiucizi s-au dovedit a fi moscheea si scoala. Imamul de la moschee putea fi aceeasi persoana cu invatatorul/profesorul de la scoala.

Un exemplu in acest sens este bine-cunoscutul Șems-i Tebrizi care venise in Konya la jumatatea secolului al XIII-lea și care se transferase mai târziu la școala din Erzincan.

Perioada turcilor selgiuciziGevher Nesibe Harun construise in secolul al XIII-lea in Kayseri un centru medical inedit, insa acesta era doar unul dintr-o serie de astfel de centre instituite pe perioada selgiucizilor. Acestea functionau drept institutii de invatamant, dar si ca centre medicale si existau in toate orasele. Ele erau compartimentate in asa fel incat, o parte a lor erau folosite pentru a trata bolnavii, iar o alta parte a lor era folosita pentru a oferi hrana celor nevoiasi. Spitalele construite de familia aflata la conducere, era sustinuta de fundatii care erau capabile sa isi faca datoria pe o perioada foarte mare de timp, astfel ca aceste spitale nu deveneau o povara pentru stat. Serviciile medicale erau oferite gratuit, iar in ele lucrau doctori, oftalmologi, chirurgi si farmacisti. Putem aminti cele mai elocvente nume de spital: in Mardin, Spitalul Necmeddin Ilgazi (MâristanMâristan) [502-516 H/1108-1121, in Kayseri, Gevher Nesibe Madrasa si Spitalul Medical (Mâristan) [602 H/1205-1206], in Sivas, Spitalul Izzeddin Keykavus (Dar al-Sihha) [614 H/1217) si altele.

Pe perioada turcilor selgiucizi, musulmanii cunoscusera progrese semnificative in ceea ce priveste institutiile de invatamant superior in domeniul astronomiei, matematicii și fizicii.

In domeniul medicinii, renumiti doctori ai timpului se aflau in Anatolia: Malik al-Hukama’, Sultân al-Atibbâ, Aflâtun al-Dahr, Bakurat al-‘Asr, Masîh al-Zaman, Fakhr al-Milla wa-l-Din… Alti doctori si invatati in medicina ai vremii fusesera chemati sa isi continue cercetarea medicala in Anatolia. Printre acestia, Hakim Barka/Baraka, Ekmeleddin Muayyad el-Nahcuvani, Abu Bakr b. Al-Zaki el-Mutatabbib el-Konavi, Gazanfer Tabrizi, Hubaysh al-Tiflisî.

Nu putem trece fara a enumera cateva din lucrarile lui Husaysh Al-Tiflisi: Adviyat al-Adviya (stiinta farmaceutica), Ihtisaru Fusuli al-Bukrat (o copie a lucrarii in limba araba a lui Hippocrate), Kifayat al-Tibb (o lucrare scrisa in limba persana pe doua volume, impartita pe 224 de capitole), Risala fi Sharh Ba’zi al-Masail- li-Asbab si  ‘Alamat Muntahabe Min al- Qanun (o publicatie care explica cauzele si simptomele bolilor, folosind exemple din lucrarea Qanun a lui Ibn Sina),  Sihhat al-Abdan, Takdîm al-‘ilac si  Bezrekat al-Minhac, Rumuz al-Minhac si Kunuz al-‘Ilac si Lubab al-Asbab.

Perioada musulmanilor selgiucizi este cunoscuta si pentru profunzimea gandoitorilor precum: Yunus Emre, Mevlana, Abdulmecid b. İsmail el-Herevî (1142), Muhammed Talekanî (1217), Yusuf b. Said es-Sicîstânî (1241-42) si Ömer el-Ebherî (1205).

Aceasta a fost o scurta abordare a intelegerii unei societăti in care iubirea de Dumnezeu se rasfrangea atat de mult in relatiile dintre oameni, dar si in modul de organizare a ei, in care spiritualitatea profunda, toleranta si iubirea fata de oameni dincolo de orice bariere domneau in mod exemplar.

 

 

sursa: www.truth-seeker.com/ro

Source Link

Views: 2

Importanța societății în Islam

  Khurram Murad   Ordinea socială şi beneficiile sale nu sunt separate de binele individual şi nici nu intră în conflict cu acesta. Ambele ar trebui să funcţioneze împreună – contopite şi în armonie, cooperând şi susţinându-se reciproc – pentru a sluji un unic Dumnezeu. Ambele sunt interdependente şi în echilibru. Amândouă au propriile lor […]

 

Khurram Murad

 

man vs societyOrdinea socială şi beneficiile sale nu sunt separate de binele individual şi nici nu intră în conflict cu acesta. Ambele ar trebui să funcţioneze împreună – contopite şi în armonie, cooperând şi susţinându-se reciproc – pentru a sluji un unic Dumnezeu. Ambele sunt interdependente şi în echilibru.

Amândouă au propriile lor funcţii bine definite şi propriile orbite de urmat.

Nici Soarele nu se cuvine să ajungă Luna, nici noaptea nu poate să o ia înaintea zilei şi toate plutesc pe orbite proprii. (Yasin: 40).

De asemenea, echilibrul este păstrat, datorită îndrumării divine, în cazul manifestării unor tensiuni între diferitele elemente ale vieţii umane – între individ şi societate, între bărbat şi femeie. Caracterul colectiv, comunitar, al tuturor formelor de adorare – fie ele rugăciuni, danie, post sau pelerinaj – şi accentul deosebit pus pe formarea Ummei ca un întreg desăvârşit reflectă clar preocuparea Islamului faţă de societate şi rolul societăţii în evoluţia, purificarea şi realizarea de sine a individului.

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 3