Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Filosofia și științele

Mustafa Sibaee   Impactul civilizației islamice asupra istoriei Domeniul filozofiei si stiintelor (medicina, matematica, chimia, geografia, astronomia)     Europa s-a trezit ascultand vocea filozofilor si savantilor arabi care predau aceste stiinte in moscheile din Sevilla, Cordoba, Granada si alte orase din Spania. Primii frecventatori ocidentali ai acestor scoli au fost plini de admiratie si […]

Mustafa Sibaee

 

Impactul civilizației islamice asupra istoriei

Domeniul filozofiei si stiintelor (medicina, matematica, chimia, geografia, astronomia)

 

 

averroesEuropa s-a trezit ascultand vocea filozofilor si savantilor arabi care predau aceste stiinte in moscheile din Sevilla, Cordoba, Granada si alte orase din Spania. Primii frecventatori ocidentali ai acestor scoli au fost plini de admiratie si pasiune pentru tot ceea ce ascultau, intr-un climat de libertate pe care nu-l cunoscusera pana atunci in tarile lor. In vremea in care savantii arabi le vorbeau elevilor adunati in cercuri in jurul lor despre rotatia pamantului si sfericitatea lui, despre miscarile corpurilor ceresti, mintile europenilor erau inca pline de superstiti si de inchipuire in legatura cu aceste realitati. Apoi, europenii au inceput sa traduca din araba in latina si lucrarile savantilor arabi au inceput sa fie studiate in universitatile occidentale. Qanun fi at-tibb “Canonul medicinii” de Ibn Sina (Avicenna) a fost tradus inca din secolul XII, iar Al-Hawi “Cartea cuprinzatoare” a lui Ar-Razi, mult mai voluminoasa decat “Canonul medicinei” a fost tradusa la sfarsitul secolului XIII. Aceste doua lucrari au fost sursele de baza pentru studierea medicinii in universitatile europene pana in secolul XVI. Cartile de filozofie au durat chiar mai mult decat atat, iar Occidentul a facut cunostinta cu filozofia greceasca prin intermediul lucrarilor si traducerilor arabe.

 

Numerosi occidentali impartiali reunosc ca in Evul Mediu, arabii au fost profesori pentru Europa vreme de sase secole. Savantul Gustave Le Bon afirma: “Cartile arabe traduse si cu deosebire (lucrarile stiintifice) au continuat sa fie aproape singura sursa de predare in universitatile franceze vreme de cinci-sase secol. Se poate spune ca influenta araba in unele stiinte, asa cum este medicina, s-a prelungit pana in zilele noastre. Cartile lui Ibn Sina erau comentate la Montpellier la sfarsitul secolului trecut.” Acelasi savant spunea: numai pe cartile arabe s-au bizuit Roger Bacon, Leonard al-Bizi, Arno al-Filofi, Raymond Lull, Toma d’Aquino, Albert cel Mare, Alfonso X Castilianul.” Iar Renan afirma ca “ Albert cel Mare ii este dator lui Ibn Sina, iar Saint Toma ii este dator in filozofia sa lui Ibn Rusd.” Savantul orientalist a spus: “ Arabii singuri au purtat stindardul civilizatiei medievale, infrangand barbaria Europei, pe care au zgaltaito invaziile triburilor din Nord. Si au mai spus:”Arabii au mers la izvoarele vesnice ale filozofiei Grecilor, dar nu s-au oprit la comorile cunoasterii pe care le-au dobandit, ci le-au extins si au deschis capitole noi in studiul naturii.” Tot el a afirmat in alta parte: “Cand au urmarit stiinta astronomiei, arabii au acordat o atentie deosebita tuturor ramurilor matematicii, avand un rol deosebit in dezvoltarea lor. Ei ne-au fost cu adevarat maestri in acest domeniu.” Apoi a continuat: “Daca vom cerceta ce au luat latinii de la arabi mai intai, vom constata ca Gerberto, care a devenit papa sub numele de Silvestru II ne-a adus intre anii 970-980 cunostintele de matematica pe care le-a asimilat in Andaluzia, ca si Ohilard Englezul care a calatorit intre anii 1100-1128 prin Andaluzia si Egipt, traducand din limba araba lucrara “Elementele” a lui Euclid, pe care arabii nu o cunosteau, ca si Platon atTiquli care a tradus din araba “Europista” de Theodosius, si Rodolfo Perugianul care a tradus din araba “Geografia” lui Ptolomeu , si Kinianos Navarezul care a dat in secolul XIII o noua traducere comentata a cartii lui Euclid, si Qitalion Bolonezul a tradus o carte de optica a lui Ibn al-Haytam in acelasi secol, si Gerard din Cremona care a contribuit la incurajarea studilor de astronomie prin traducerea lucrarii Al-Magste de Ptolomeu, comentariul lui Jabir si altele. In anul 1250, Alfonso Castilianul a poruncit sa fie difuzate calendarele astronomice care-i poarta numele.

Daca Roger a incurajat raspandirea cartilor in Sicilia, si in primul rand a cartilor lui Al-Idrisi, nici imparatul Frederic al II nu a manifestat mai putin interes pentru studiul stintelor si literelor arabe. Fiii lui ibn Rusd au locuit in palatul acestui imparat, invatandu-l istoria plantelor si a animalelor. Savantul german Humboldt, in cartea sa despre univers a spus ca arabii sunt cei care au creat farmacia chimica. De la arabi au venit primele retete bune, pe care le-a preluat Scoala din Salerno si care dupa un timp s-au raspandit in sudul Europei. Farmacia si medicina pe care se bazeaza arta terapiei au condus la studiul botanicii si al chimiei concomitent, iar prin arabi s-a deschis o epoca noua in domeniul acestei stiinte. Cunoasterea lumii vegetale de catre arabi a avut ca rezultat adaugarea a doua mii de plante la ierbarul lui Zzalifarides si introducerea in farmacologia lor a cateva plante de care grecii nu au avut cunostinta absolut deloc. Sideo afirma despre Ar-Razi si despre Avicenna ca ei au dominat prin cartile lor scolile din Occident vreme indelungata. Avicenna a fost cunoscut in Europa in primul rand ca medic si el a avut o autoritate absoluta in scolile ei vreme de aproape sase veacuri. Cartea sa “Canonul despre medicina”, alcatuita din cinci parti a cunoscut cateva editii, fiind considerate de baza pentru studiul medicinii in universitatile din Franta si Italia.

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 1

Imamul Abu Hanifah

  Este binecunoscut faptul ca, dincolo de anumite intrebari punctuale legate de credinta sau bazele practice ale acesteia, o parte a musulmanilor urmeaza anumite scoli jurisprudentiale. Aceasta si pentru ca stalpii credintei sunt bine definiti, dogma islamica nefacand obiectul incertitudinilor, ea fiind stipulata cu claritate in Nobilul Coran si explicata de invataturile profetului Muhammed (Pacea […]

 

Este binecunoscut faptul ca, dincolo de anumite intrebari punctuale legate de credinta sau bazele practice ale acesteia, o parte a musulmanilor urmeaza anumite scoli jurisprudentiale. Aceasta si pentru ca stalpii credintei sunt bine definiti, dogma islamica nefacand obiectul incertitudinilor, ea fiind stipulata cu claritate in Nobilul Coran si explicata de invataturile profetului Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !).

Renumitii savanti ai principalelor patru scoli de jurisprudenta au fost : Abu Hanifa, Malik ibn Anas, Muhammed ibn Idris As-Safi`i si Ahmad ibn Hanbal (Allah sa fie multumit de ei !). Pentru inceput vom incerca sa ne aplecam asupra personalitatii lui Abu Hanifa, a carui scoala de jurisprudenta este foarte raspandita, cu precadere in Asia (incluzand aici Subcontinentul Indian, intreaga Asie Centrala si tari precum Turcia si Afganistan).

Abu Hanifa An-Nu`man s-a nascut in Kufa, Irak, in anul 80 h. A avut sansa sa se numere printre cei care au format a doua generatie a Islamului, fructificand oportunitatea acumularii de cunostinte direct de la unii dintre companionii profetului Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !), dar si de la mai multi invatati de marca ai generatiei sale. Astfel, Abu Hanifa este primul care a sistematizat legislatia jurisprudentiala islamica (cunoscuta sub denumirea de fiqh), conforma cu invataturile Nobilului Coran si cele profetice.

Abu HanifahCa profesie, eroul nostru era comerciant, insa inceputul si sfarsitul zilei il prindeau in moschee, dedicandu-se studiului, manifestand un comportament exemplar atat in comert, cat si in domeniul stiintific. Din aceasta perspectiva a fost onest nu doar in afacerile derulate, constiinciozitatea caracterizandu-l in tot ce a facut, mergand pana acolo incat era in stare sa refuze orice castig pe care-l considera obtinut cu usurinta, desi i se cuvenea pe drept. Odata, in pravalia sa a intrat o doamna care i-a cerut sa vanda in numele ei o rochie confectionata din matase. Abu Hanifa i-a cerut sa-i spuna ce pret era dispusa sa ceara pentru respectivul produs. Cand femeia i-a raspuns ca s-a gandit la 100 de dirhami, Abu Hanifa i-a raspuns ca valoreaza mai mult decat atat. Neincrederea a persistat pana in clipa in care a vazut-o vanduta chiar sub ochii sai pentru 500 de dirhami. Alta data eroul nostru si-a avertizat partenerul de afaceri sa nu vanda o imbracaminte anume din cauza unor defecte pe care le prezenta. Cu toate acestea, partenerul se pare ca a uitat sfatul si a vandut-o. Cand a aflat acest lucru, Abu Hanifa a dat ca milostenie tot ce agonisise in acea zi si a pus capat parteneriatului de afaceri.

Ca profesor, eroul nostru obisnuia sa se ingrijeasca de toate cele necesare studentilor sai astfel incat ei sa se concentreze numai pe invatatura. Aceasta atitudine a sa fata de educatie l-a determinat sa fie generos deopotriva chiar fata de savanti. S-a relatat ca atunci cand dorea sa cumpere haine pentru el sau familia sa, cumpara si pentru o parte a savantilor pe care ii cunostea. De fapt, generozitatea eroului nostru se revarsa asupra oricui intra in contact cu el. Intr-o zi, mergand pe strada a observat un barbat care a incercat sa-l evite. Abu Hanifa l-a intrebat : ‘De ce incerci sa te ascunzi de mine ?’ Cand i s-a raspuns ca ii datoreaza eroului nostru 10.000 de dirhami si s-a simtit jenat ca nu-i poate restitui, acesta l-a informat ca nu mai doreste inapoi banii imprumutati. Mai mult, l-a rugat pe acel om sa-l ierte pentru ca i-a dat atatea batai de cap si ca l-a facut sa se simta rusinat.

Ca orice musulman pios, eroul nostru a fost foarte bun cu toti cei pe care i-a cunoscut, cu bolnavii pe care i-a vizitat si interesandu-se de cei plecati. O intamplare foarte interesanta i-a avut in prim plan pe eroul nostru si vecinul sau betiv, cel care obisnuia sa bea si sa cante cat era noaptea de lunga, deranjandu-l cumplit pe Abu Hanifa. La un moment dat vecinul galagios a fost saltat de politie si intemnitat. Abu Hanifa, observand ca in acea noapte nimeni nu i-a mai perturbat linistea, a mers si s-a interesat de vecinul sau. Si, afland cele petrecute, a fugit cu sufletul la gura la guvernatorul orasului pentru a-l convinge sa-i redea libertatea, ceea ce s-a si intamplat. Mai mult decat atat, Abu Hanifa i-a oferit barbatului o suma de bani drept compensatie pentru ceea ce putea sa castige daca nu era intemnitat. Betivul a fost atat de impresionat de comportamentul sau incat s-a cait si a luat decizia sa-si dedice timpul sau studierii mesajului Islamului in moschee.

Teama lui Abu Hanifa de a nu gresi l-a determinat sa refuze toate ofertele de a ocupa diverse functii publice, inclusiv pe aceea de judecator, propuneri venite din partea guvernatorilor, dar si a califului insusi. Din aceasta cauza, califul Abu Ja`far Al-Mansur a dispus aruncarea sa in temnita, unde s-a si stins din viata in anul 150 h.

In ciuda mortii sale intre zidurile inchisorii, numele eroului nostru continua sa straluceasca in istoria Islamului, a memoriei milioanelor de oameni care ii urmeaza scoala de jurisprudenta, dar si a altora din intreaga lume.

Sursa: Grupul yahoo IslamRomania (‘Eroi ai Islamului’, autor prof.Mahmud Esma`il Sieny)

Source Link

Views: 0

Crede și cercetează! – partea a 2-a

    Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), care ne-a poruncit să nu ne arătăm cu nesupunere faţă de adevăr, nu este mulţumit dacă noi acceptăm ceva fără dovadă sau considerăm ipoteza şi teoria drept adevăruri axiomatice:   Şi nu urma [lucrul despre] care nu ai nicio cunoştinţă! Auzul şi văzul şi inima, pentru toate acestea vei fi […]

 

 

1b161c606e1900782677b6b7a79c52b0_largeAllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), care ne-a poruncit să nu ne arătăm cu nesupunere faţă de adevăr, nu este mulţumit dacă noi acceptăm ceva fără dovadă sau considerăm ipoteza şi teoria drept adevăruri axiomatice:

 

Şi nu urma [lucrul despre] care nu ai nicio cunoştinţă! Auzul şi văzul şi inima, pentru toate acestea vei fi întrebat! (Al-‘Isra’: 36);

 

Insă ei nu au ştiinţă despre aceasta. Ei nu urmează decât bănuiala, însă bănuiala nu este de niciun folos faţă de Adevăr. (An-Najm: 28);

 

Spune: «Aduceţi dovada voastră, dacă voi sunteţi cei care grăiesc adevărul…» (An-Naml: 64);

 

Aduceţi-mi mie o carte de dinaintea acesteia sau vreo urmă de ştiinţă, dacă voi grăiţi adevăr. (Al-ʽAhqaf: 4);

 

Ei nu urmează decât bănuiala şi ceea ce poftesc sufletele, în vreme ce la Domnul lor le-a venit călăuzirea. (An-Najm: 23).

Aceasta este marea diferenţă dintre mentalitatea islamică şi celelalte mentalităţi. Mentalitatea musulmană acordă o importanţă deosebită verificării şi certitudinii; nu acceptă nimic fără argument şi nu situează în rândul adevărurilor decât ideile care se bazează pe argumente categorice, spre deosebire de cealaltă mentalitate care uneori facilitează abuzurile, descriind ceea ce nu este ştiinţific drept ştiinţific şi crezând în acest lucru ca şi cum ar fi cert, în pofida argumentului slab sau a posibilităţii prăbuşirii lui.

Raţiunea islamică, aşa cum refuză să nu fie ştiinţifică, tot la fel refuză să fie intuitivă, prezumtivă sau bănuitoare.

De când a apărut Islamul ca religie, raţiunea islamică s-a dovedit a fi deschisă către viaţă, ştiinţă şi experienţă şi a început să dezlege enigmele Universului, manifestând dorinţa de a cunoaşte totul şi de a supune întregul Univers experienţei ştiinţifice pentru a-i deduce legile.

Civilizaţia islamică a devenit treptat o civilizaţie strălucitoare, avansând în direcţia unor noi şi importante descoperiri ştiinţifice.

Este incontestabil faptul că bazele gândirii islamice au dat naştere raţiunii occidentale experimentale din care s-a născut – apogeu al devenirii sale – civilizaţia ştiinţifică şi industrială occidentală.

Dacă în lumea occidentală adevărurile descoperite în mod empiric de către ştiinţă s-au ciocnit cu religia care domina societatea, vina a aparţinut religiei deformate, mistificate, care nu a rezistat în faţa adevărului.

Ceea ce s-a petrecut în spaţiul occidental nu s-a întâmplat în lumea musulmană nici în vechime, nici în timpurile moderne şi nici nu se poate întâmpla, deoarece adevărul nu se opune adevărului, ci îl sprijină; religia adevărată este religia lui Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) şi Universul a fost creat de către El, iar ceea ce a creat Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) nu poate fi în contradicţie cu lucrurile pe care El le-a transmis.

De aceea unul dintre fenomenele minunate permise de către Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a fost faptul că Surele Qurânului au menţionat fapte şi fenomene pe care ştiinţa l-a descoperit ulterior, dar şi fapte care s-ar putea să fie descoperite în viitor.

 

 

 

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 3