Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Este religia demodată? – partea 1

  Orbiți de evoluția științei în timpul secolelor 18 și 19 mulți  vestici au considerat că religia este inutilă și o dată pentru  totdeauna a capitulat în fața științei. Aproape toți psihologii și sociologii vestici eminenți s-au exprimat în termeni similari. Astfel, Freud, de exemplu, a arătat inutilitatea oricărui fel de apărare pentru ceea ce […]

 

sigmundOrbiți de evoluția științei în timpul secolelor 18 și 19 mulți  vestici au considerat că religia este inutilă și o dată pentru  totdeauna a capitulat în fața științei. Aproape toți psihologii și sociologii vestici eminenți s-au exprimat în termeni similari.

Astfel, Freud, de exemplu, a arătat inutilitatea oricărui fel de apărare pentru ceea ce religia susținea în timpurile moderne afirmă că viața omului traversează trei faze psihologice distincte: superstiția, religia și știința. Acum, fiind era științei toate religiei au fost considerate demodate.

După cum am explicat deja anterior în prefață existau unele cauze sigure care conduceau oamenii de știință în Europa să adopte o viziune a vieții opusă religiei și bazată pe dușmănia față de ea. S-a datorat marii controverse apărute între oamenii de știință si biserica creștină, ce i-au făcut să gândească – în mod justificat, bineînțeles – că orice susținea biserica a fost reacționar, regresiv, retrograd și superstițios și de aceea este necesar să se facă loc  științei pentru a permite omenirii să înainteze pe calea civilizației.
Fără a aprecia diferența dintre condițiile de viață particulare  dobândite în Europa în timpul acestui conflict nefericit și cei în  propriul lor Orient islamic, oameni care s-au opus tradițiilor lor sacre, care în generațiile trecute și-au plecat capul în fața lor și-au cerut drepturile lor abrogate. Apoi, s-a răspândit imitația care a  afectat Orientul islamic dominat și i-a făcut pe cei naivi dintre  aceștia să creadă că singurul mod de a progresa era acela de a urma națiunile dominante ale Europei și că ei trebuie să renunțe la  religia lor așa cum Europa deja o făcuse temându-se că vor fi prinși  într-un abis al reacționalismului, regresului și înșelăciunii, dar  acești oameni au neglijat faptul că și în Occident nu toți oamenii de  știință renumiți se opuneau religiei; și nici operele lor nu militau  pentru astfel de lucruri, pe de altă parte putem găsi unii  intelectuali de mare valoare care eliberați de materialismul Europei păgâne au ajuns la concluzia că religia este o necesitate psihologică  cât și intelectuală a omenirii.
Cel mai celebru dintre ei este astronomul James Jeans care și-a  început cariera intelectuală ca un sceptic păgân dar a fost condus în  final de cercetările sale științifice la concluzia că cele mai mari probleme ale științei nu pot fi rezolvate fără credința în Dumnezeu.
Faimosul sociolog Jeans Bridge a mers atât de departe în a lăuda  islamul pentru obținerea unui amalgam victorios a laicului cu  spiritualul într-un sistem armonios de gândire amestecat cu un cod de viață practic.

Binecunoscutul scriitor englez, Somerset Maugham a  rezumat întreaga atitudine a Europei moderne față de religie când a  remarcat că Europa a descoperit în timpurile prezente un nou Dumnezeu – știința, cu excepția celor vârstnici.
Dumnezeul științei s-a dovedit de fapt a fi extrem de schimbător,  capricios și constant schimbând pozițiile, susținând astăzi ca fiind  adevărat și real ceea ce a susținut ieri că ar fi fals și ilogic și vice versa, iar ca rezultat îi vedem pe „veneratorii” lor sortiți  unei existențe de neliniște veșnică și anxientate, atunci cum își pot  găsi ei liniștea sufletească cu un asemenea Dumnezeu capricios?
Această constantă neliniște de care vestul modern este afectat este o  realitate, este confirmată de numărul mare de psihologi și tulburări  majore care sunt atât de comune în comunitate vestică în ziua de azi.
Un alt rezultat al acestei divinizări a științei moderne constă în  faptul că lumea în care trăim, este lipsită de toate înțelesurile și  scopurile cu nicio putere mai înaltă sau poruncă de călăuzire, o  lupta persistentă are loc între forțele opozante. Ca un rezultat,  totul din această lume suferă schimbări: sistemul economic și politic  se schimbă, relațiile dintre state și individuali se alterează, chiar  și realitățile științifice se schimbă. La ce poate omul să se aștepte  în afară de sărăcie și neliniște perpetuală într-o lume cu o  atitudine atât de sobră, în care nu există nicio Putere Măreață către  care să se întoarcă pentru susținere, putere și confort în această  luptă dură a vieții.
Este religia și numai religia cea care poate reda umanității pace și  liniște. Pune în om dragostea față de divinitate și curaj pentru a  face față forțelor răului și tiraniei ca o condiție necesară de a  obține mulțumirea lui Dumnezeu și pentru a face predominantă voința  Lui pe pământ așteptând cu răbdare răsplata lui în Viața de Apoi. Nu  are nevoie umanitatea de pace, liniște, confort, într-un singur  cuvânt, religie?
Ce se va alege din om fără credință și care nu crede într-o viață  eternă în Viața de Apoi? În acest context, viața omului pe pământ  necesită noi dimensiuni deschizătoare de orizonturi mult mai înalte ale progresului dinaintea lui, în absență fiind inevitabil asuprit de  un sentiment de lipsă de însemnătate, care înseamnă o scurtare  virtuală a duratei totale de viață a omului, făcându-l o jucărie în  mâinile propriilor sale dorințe și capricii care nu îl învață altceva  decât să se îndepărteze pe cât posibil de cantitatea de mulțumire în  timpul scurtei sale șederi pe pământ. Rivalități, bătălii sălbatice  și conflicte asupra câștigurilor materiale, căci nu există o Putere  mai măreață pentru controlarea dorințelor omului. Astfel, orbiți de  capriciile și lăcomia lor, fiecare dintre ei vor să aibă parte de  orice le cade în mâini în cel mai scurt timp posibil.
Astfel, omul se coboară la planuri mai joase ale gândirii și  sentimentelor. Imaginația sa se scufundă și în același mod și  idealurile și mijloacele de a le obține. Omenirea este sortită unei  existențe cu veșnice războaie nimicitoare și oribile care abia îi  permit să se înalțe spre  mai înalte și nobile ale vieții. Într-o asemenea lume, nu există loc  pentru dragoste și susținere deoarece oamenii sunt în totalitate  obsedați de plăcerile lor carnale. Ei sunt conduși orbește de  plăcerile lor. Cum reușesc ei în asemenea context să aibă aspirații  înalte sau chiar să aprecieze sentimentele sincere ale omului?
Omul într-o asemenea lume fără îndoială câștigă unele profituri  materiale. Dar cât de utile sunt când oamenii se ceartă constant  pentru ele, fiecare fiind pregătit să taie gâtul fratelui său dacă  este o oportunitate pentru propria sa bunăstare materială.
Materialismul afectează viața atât de mult încât realizările  materiale ale omului sunt transmise fără sens și fără nicio  folosință. Oamenii sunt înrobiți de lăcomie, capricii și avariție. Ei nu au absolut niciun control asupra lor. Nici nu pot spera vreodată  să se elibereze de aceste dificultăți. În mod similar, națiunile,  datorită unor asemenea cauze, sunt implicate în războaie devastatoare  care afectează toată armonia vieții. știința cu toate armele sale  cumplite este implicată în exterminarea rasei umane și distrugerea  sa, mai degrabă decât în a ajuta omul și a contribui la bunăstarea  sa.
Privită din acest context, religia înseamnă limitarea orizontului  mintal al omenirii, deoarece viața nu face parte din această lume,  dar continuă chiar după ea – o eternitate. Acest lucru aduce speranță  în inima omului și îl încurajează să lupte cu fermitate împotriva  răului și asupririi. Religia ne învață să iubim, să apreciem și  frăția universală și este astfel singura cale de pace, prosperitate  și progres care ea însăși constituie un motiv suficient pentru  conservarea sa. Înzestrează omul în cele mai bune maniere pentru  lupta dură a vieții. Mai mult, este credința și numai credința care  poate inspira omul să se autodepășească și să sufere pentru  susținerea idealurilor nobile și înalte. Odată îndepărtate de el nu  îi este lăsat nimic spre care să tânjească și în care să își pună  speranțele. El se schimbă brusc într-o brută. Mulți oameni caută să  lupte pentru cauze nobile ale adevărului petrecându-și întreaga viață luptând și cu toate astea, nu au obținut nimic din punct de vedere material. Ce le-a inspirat pe aceste suflete nobile să lupte pentru o cauză care nu le-a adus nicio răsplată materială, și pentru care mai mult au pierdut și puținul pe care îl aveau? Fără îndoială, a fost unul dintre multele miracole ale credinței, pentru care, în privința motivațiilor egoiste, avariția, lăcomia, capriciile etc acestea niciodată nu pot face omul să obțină ceva într-adevăr bun, nobil sau de o valoare permanentă. De aceea, triumfurile materiale dobândite prin avariția egoistă sunt atât de puțin trăite și temporare încât stimulentul pentru un câștig imediat nu poate înzestra omul cu o personalitate, nici nu îi poate oferi curajul să aibă răbdarea în fața suferinței îndelungate pentru o cauză cu adevărat înaltă și nobilă.

 

– finalul părții întâi –

 

Sursa: Grupul Resurse Islamice

Source Link

Views: 4

Teme științifice în Coran – 1

F. Gulen   Coranul a fost dezvăluit în scopuri bine stabilite: a ne face pe noi conștienți de existența Creatorului, să afirmăm că El se face cunoscut prin Creația Sa, să ne ghideze spre credință și venerare și pentru a ne ordona viețile individuale și colective în așa fel încât să atingem adevărata fericire aici […]

F. Gulen

 

Coranul a fost dezvăluit în scopuri bine stabilite: a ne face pe noi conștienți de existența Creatorului, să afirmăm că El se face cunoscut prin Creația Sa, să ne ghideze spre credință și venerare și pentru a ne ordona viețile individuale și colective în așa fel încât să atingem adevărata fericire aici și în Viața de Apoi. Coranul tratează fiecare subiect conform importanței oferite de către Dumnezeu.

stiinta moderna si coranFiind date motivele de mai sus, Coranul este cuprinzător. Se poate vedea acest lucru prin existența numeroaselor cărți și comentarii scrise despre variatele sale aspecte. Perfecțiunea stilului și elocvența cu care a fost scris Coranul au fost atestate de marii maeștri literari musulmani ai fiecărui secol, și asta i-a inspirat să exceleze nu numai în învățarea limbii arabe dar și a altor limbaje. Cu ajutorul Islamului, învățații musulmani ai umanității sau lumea fizică au putut înțelege adevărata natură a lucrurilor și a evenimentelor. Datorită înțelepciunii Coranului, psihologi și sociologi au putut rezolva cele mai apăsătoare probleme legate de chestiunile individuale sau colective. Moraliștii și pedagogii au apelat la Coran ca la o resursă infinită prin intermediul căreia se pot educa viitoarele generații.

În ziua de azi multă lume vrea să știe ce anume menționează Coranul despre chestiunile științifice și tehnologice și cum relaționează acestea cu științele pozitive. S-au scris numeroase cărți cu aceste subiect. Ei au încercat să relaționeze adevărurile coranice cu dezvoltările din știință. Multe dintre aceste cărți au fost influențate de cultura și știința prezente în timpurile lor; dar în ciuda ostenelii depuse pentru a alcătui aceste comentarii, oamenii tot nu cred în ele și le consideră prea elaborate și prefăcute. În plus eforturile de a face ca adevărurile coranice să corespundă cu anumite ipoteze științifice, par să distorsioneze Coranul.

Trebuie să ne menținem o poziție obiectivă atunci când vorbim despre Coran și să rămânem credincioși preciziei și clarității cu care a fost scris. Ar trebui să interpretăm totul în contextul coranic și nu în lumina anumitor fenomene sau a unui limbaj non-coranic. Desigur, Coranul este mai bine înțeles atunci când sunt folosite cunoștințe nuanțate ale vocabularului și regulilor gramaticale arabe și ocazia cu care au fost revelate anumite versete. Așadar, cea mai bună interpretare este cea a Companionilor, apoi a Succesorilor (generațiile ce au urmat), apoi cea a primilor comentatori, precum Ibn Jarir. Acestea sunt cele în acord cu adevărurile științifice stabilite mai târziu.

Oferim câteva exemple din Coran pentru a ilustra acest argument:

Creatorul Omnipotent afirmă că viitorul va reprezenta era cunoașterii și a informației, și deci, ca consecință naturală, a credinței: Noi le vom arăta semnele Noastre curând în zări și în ei înșiși, până ce li se va desluși că acesta este Adevărul.Nu este de ajuns că Domnul tău este tuturor Martor? (41:53)

Încă din primele zile ale Islamului, sufiții au acceptat acest verset și l-au privit ca pe un semn și o garanție a înțelepciunii spirituale pe care ei o căutau(1). Oricum, citirea acestui vers prin prisma progresului științific, propria sa existență ar fi un miracol.

Tot ce se află în sfera noastră de gândire și cercetare afirmă Unicitatea lui Dumnezeu, iar adevărata natură și interrelaționarea dintre macrocosmos și microcosmos sunt mai bine înțelese. Când vedem sute de cărți scrise pe acest subiect, înțelegem că ceea ce a fost revelat de către Divinitate se va putea dovedi în curând. Chiar acum simțim că în curând vom putea vedea și înțelege mărturiile și laudele aduse lui Dumnezeu prin miile de limbaje ce aparțin naturii: Pe El Îl preamăresc cele șapte ceruri, pământul și cele din ele. Nu este nimic care să nu Îl preamărească cu laude, dar voi nu înțelegeți preamărirea lor. Dumnezeu este Blând, Iertător. (17:44)

Acest verset ne explică cum diferite părți ale creației comunică cu noi, în propria lor limbă, cu supunere în fața lui Dumnezeu și a glorificării Lui. Cu toate acestea, foarte puțini oameni pot înțelege această preaslăvire universală. Musulmanii onești care pot face ca ceilalți oameni să asculte această preaslăvire sunt foarte puțini.

Source Link

Views: 2

Științele moderne și Coranul

  F. Gulen   În ziua de azi facem referire la multe ramuri ale științei și la fapte științifice pe care le folosim pentru a analiza diferite lucruri și evenimente-chiar și chestiunile legate de religie. Menționăm aceste fapte pe rând sau grupate, pentru a dovedi existența și Unicitatea lui Dumnezeu celor care au nevoie de […]

 

F. Gulen

 

În ziua de azi facem referire la multe ramuri ale științei și la fapte științifice pe care le folosim pentru a analiza diferite lucruri și evenimente-chiar și chestiunile legate de religie. Menționăm aceste fapte pe rând sau grupate, pentru a dovedi existența și Unicitatea lui Dumnezeu celor care au nevoie de asemenea dovezi.

În mod similar, când privim știința prin lumina Coranului,subliniem faptul că acesta conține informații despre natura lucrurilor ce sunt în acord cu descoperirile științifice. Să luăm în discuție medicina. Am citit o dată o carte ce se numea Medicina este Niche al Științei; chiar așa și este, și trebuie să îl pomenim pe Dumnezeu atunci când studiem existența noastră trupească și dezvoltarea noastră. De exemplu, descrierea coranică a embrionului corespunde exact cu ceea ce știm astăzi despre acest lucru. În plus, în Coran nu există nici măcar o singură greșeală referitoare la asta, pe care știința să o poată critica. Cum ar fi putut ști un arab neînvățat ce trăia în deșert acum mai mult de 1.400 de ani despre toate aceste lucruri abia descoperite cu ajutorul razelor X și a altor echipamente mult mai sofisticate doar după multe secole de cercetări științifice asidue? Noi folosim asemenea argumente coranice pentru a demonstra originea Divină a Coranului, care la rândul lui arată că Profetul Mahomed (s.a.a.w.s) spunea lucruri adevărate.

Atunci când explicăm Islamul ne referim la fapte științifice deoarece unii oameni sunt determinați să respingă tot ceea ce nu este “științific”. Materialiștii, dar și oponenții (sau cei indiferenți) religiei au încercat să exploateze știința pentru a sfida religia și pentru a folosi prestigiul pentru a răspândi modul lor de gândire. Mulți oameni au urmat modul lor de gândire, ceea ce înseamnă că noi trebuie să folosim aceleași unelte ale științei și tehnologiei pentru a demonstra că ele nu contrazic Islamul și să încercăm să aducem oamenii pe calea cea bună.

Sunt de acord cu ideea că musulmanii ar trebui să cunoască foarte multe fapte științifice pentru a combate afirmațiile materialiștilor și ale ateilor. Multe versete coranice ne fac să privim în jurul nostru, să învățăm, să studiem, să observăm galaxiile și stelele. Toate acestea ne impresionează într-un asemenea fel încât ne fac să vrem să călătorim pentru a cunoaște miracolul creației. Coranul ne spune că cei care într-adevăr se tem de El, dintre servitorii Lui, sunt cei știutori (35:28), și astfel ne încurajează să reflectăm și să cunoaștem[1]; dar numai dacă o facem în acord cu spiritul Coranului.

Cunoștințele noastre în ceea ce privește faptele științifice ar trebui folosite pentru a explica faptele islamice și nu pentru a-i impresiona pe ceilalți sau a-i face să nu-și mai expună argumentele. Scopul nostru principal trebuie să fie acela de a câștiga satisfacția lui Dumnezeu și de a-i face pe cei ce ne ascultă capabili să înțeleagă ceea ce noi le explicăm.

Este greșit să privim știința ca fiind superioară religiei și să justificăm chestiunile islamice sau Islamul prin fapte științifice. A face acest lucru înseamnă că avem dubii în ceea ce privește Islamul și de aceea avem nevoie de știință, pentru a ne consolida credința. Nu va putea fi confirmat niciodată Coranul etern, neschimbător de lucrurile schimbătoare, temporare. Fiind date acestea, musulmanii ar trebui să folosească știința doar ca pe o unealtă de a trezi la realitate mințile confuze.

coranul si stiintele moderneFaptele științifice și știința sunt adevărate doar atâta timp cât sunt de acord cu Coranul și hadis-ul. Nici chiar faptele științifice bine stabilite nu pot susține adevărul credinței; ne pot folosi doar ca instrumente ce ne oferă idei sau ne împing să reflectăm. Dumnezeu este Cel ce stabilește adevărul credinței în conștiința noastră, și nu știința, căci credința o primim doar prin ghidarea Divină. Cei care vor să acumuleze credința cu ajutorul științei nu vor simți niciodată prezența lui Dumnezeu în conștiința lor și vor venera doar natura, nu și pe Dumnezeu.

Suntem credincioși datorită credinței din inimile noastre și nu datorită cunoașterii din mințile noastre. Doar până aici ne pot conduce dovezile subiective și obiective, de aici încolo trebuie să renunțăm la tot pentru a progresa spiritual. Atunci când urmăm ceea ce ne dictează inimile și conștiința în lumina și ghidarea Coranului, Dumnezeu ne îndreaptă pașii spre iluminarea pe care o așteptăm. Așa cum a afirmat filozoful german Kant: ” Trebuie să las în urmă tot ce am citit pentru a putea crede în Dumnezeu”.

[1] În termeni islamici cunoașterea nu este restrănsă doar la cunoaștere religioasă, ci include toate tipurile de cunoaștere benefică umanității. Pentru noi, acest lucru include și cunoașterea științifică.
Source Link

Views: 2