NUME ALE ZILEI DE APOI

  În Nobilul Coran sunt folosite în mod repetat 19 nume diferite pentru a sublinia importanţa Zilei de Apoi. Vom cita în continuare aceste nume, menţionând de asemenea de câte ori a fost folosit fiecare termen. 1. As-Sa’ah: Ceasul. Acest termen se repetă în versetele Nobilului Coran de 48 de ori. Numai de 40 de […]

2diodqs 

În Nobilul Coran sunt folosite în mod repetat 19 nume diferite pentru a sublinia importanţa Zilei de Apoi. Vom cita în continuare aceste nume, menţionând de asemenea de câte ori a fost folosit fiecare termen.

1. As-Sa’ah: Ceasul. Acest termen se repetă în versetele Nobilului Coran de 48 de ori. Numai de 40 de ori este folosit cu sensul de Ziua de Apoi:[6:31], [6:40], [7:187], [12:107], [15:85], [16:77], [18:21,36],[19:75], [20:15], [21:49], [22:1,7,55], [25:11,11], [30:12,14,55],[31:34], [33:63,63], [34:3], [40:46,59], [41:47,50], [42:17,18],[43:61,66,85], [45:27,32,32], [47:18], [54:1,46,46] şi [79:42].

2. Yaum Al-Ba’th: Ziua Învierii. Termenul se repetă în versetele Nobilului Coran doar de două ori cu sensul de Ziua de Apoi: [30:56, 56].

3. Yaum Ad-Din: Ziua Judecăţii, Viaţa de Apoi. Acest termen se repetă  de 13 ori cu sensul de Ziua de Apoi: [1:4], [15:35], [26:82], [37:20], [38:78], [51:12], [56:56],[70:26], [74:46], [82:15,17,18], [83:11].

4. Yaum Al-Nasrata: Ziua suspinului.Termenul este folosit o singură dată cu sensul de Ziua de Apoi: [19:39]

5. Ad-Dar-ul-Aakhira: Casa cea Veşnică. În Coran, termenul acesta se repetă de nouă ori cu sensul de Ziua de Apoi: [2:94], [6:32], [7:169], [12:109], [16:30],[28:77,83], [29:64], [33:29].

6. Yaum At-Tanaad: Ziua Chemării. Acest termen este folosit numai o singură dată cu sensul de Ziua de Apoi: [40:32].

7. Dar Al-Qaraar: Casa Odihnei. În Nobilul Coran, acest termen este folosit o singură dată cu sensul de Ziua de Apoi [40:39]

8. Yaum Al-Fasl: Ziua Despărţitoare (între bine şi rău). Acest termen este folosit în Coran de şase ori cu sensul de Ziua de Apoi: [37:21], [44:40], [77:13,14,38], [78:17].

9. Yaum Al-Jam’a: Ziua Adunării. În Nobilul Coran, termenul se repetă de două ori cu sensul de Ziua de Apoi: [42:7], [64:9].

10. Yaum Al-Hisaab: Ziua Socotirii. Acest termen se repetă de cinci ori în Nobilul Coran cu sensul de Ziua de Apoi: [14:41], [38:16], [38:26], [38:53], [40:27].

11. Yaum Al-Ua’id: Ziua ameninţării. Termenul este folosit o singură dată cu sensul de Ziua de Apoi: [50:20]

12. Yaum Al-Khulud: Ziua Veşniciei. Ca şi precedentul, şi acesta este folosit o singură dată cu sensul de Ziua de Apoi: [50:34]

13. Yaum Al-Khuruj: Ziua ieşirii (din morminte). Termenul este folosit numai o singură dată cu sensul de Ziua de Apoi: [50:42]

14. Al-Uaaqi’a: “cea care trebuie să se întâmple”. În Nobilul Coran, acest termen se repetă de două ori cu sensul de Ziua de Apoi: [56:1], [69:15].

15. Al-Haaqqa: “cea adevărată”. În Nobilul Coran, termenul se repetă de trei ori cu sensul de Ziua de Apoi: [69:1], [69:2], [69:3].

16. Al-Taammat-ul-Kubra: Ziua marii nenorociri. Acest termen este folosit în Nobilul Coran doar o singură dată  cu sensul de Ziua de Apoi: [79:34]

17. As-Sakhha: Ziua “când va veni nenorocirea cea mare”. Termenul este folosit numai o singură dată în Nobilul Coran şi se referă la ziua în care se va auzi vuietul asurzitor (adică a doua suflare din trâmbiţă) ce vesteşte Ziua de Apoi: [80:33].

18. Al-Aazifa: Ziua ce este aproape; se apropie cea care este aproape. În Nobilul Coran acest termen se repetă de două ori cu sensul de Ziua de Apoi: [40:18], [53:57].

19. Al-Qaari’a: Ziua Judecăţii; Ziua aceea care loveşte. În Nobilul Coran acest termen se repetă de patru ori cu sensul de Ziua de Apoi: [69:4], [101:1,2,3].

 

Source Link

Views: 1

POGORÂREA LUI IISUS PE PĂMÂNT ÎNAINTE DE SOSIREA ZILEI JUDECĂŢII

POGORÂREA LUI IISUS PE PĂMÂNT ÎNAINTE DE SOSIREA ZILEI JUDECĂŢII   Pogorârea lui Iisus pe pământ este unul din cele mai importante semne ale apropierii Zilei Judecăţii. El va coborî, bucurându-se încă de prima lui viaţă pe care i-a dăruit-o Allah şi va întări stâlpii Legii Islamului cu care a venit profetul Muhammad – acel […]

POGORÂREA LUI IISUS PE PĂMÂNT ÎNAINTE DE SOSIREA ZILEI JUDECĂŢII

Pogorârea lui Iisus pe pământ este unul din cele mai importante semne ale apropierii Zilei Judecăţii. El va coborî, bucurându-se încă de prima lui viaţă pe care i-a dăruit-o Allah şi va întări stâlpii Legii Islamului cu care a venit profetul Muhammad – acel mesaj care anulează toate rânduielile anterioare – fiindcă mesajul lui este o confirmare a mesajului lui Muhammad, fără ca el să mai fie confirmat cu ajutorul vreunei noi revelaţii de la Allah Preaputernicul şi Preaînaltul.

Acest lucru este confirmat atât de Coranul cel sfânt, cât şi de Tradiţia [Sunnah] cea curată despre Profet.

Allah Preaînaltul a grăit:

“Nu va fi nici unul dintre oamenii Cărţii care să nu creadă în el, înaintea morţii sale. Iar în Ziua de Apoi, el va fi martor împotriva lor” (4 : 159).

Sensul este că nu va mai rămâne nici unul dintre oamenii Cărţii, după ce se va pogorî Isus – pacea asupra lui!

Există, de asemenea, numeroase tradiţii [hadis-uri], dintre care le menţionăm pe următoarele:

1. Cei doi şeihi – Al-Bukhari şi Muslim – au relatat, preluând de la Abu Hurayrah, că profetul Muhammed a zis: “Jur pe Acela în mâinile căruia se află sufletul meu că este aproape să coboare printre voi fiul Mariei ca judecător drept, şi el o să sfarme crucea, o să omoare porcul, o să oprească războiul şi bunurile se vor revărsa atât de mult, încât să nu le mai primească nimeni şi o singură prosternare să fie mai bună decât această lume cu tot ceea ce se află în ea”. Apoi, mai zice Abu Hurayra: “Citiţi, dacă voiţi, ceea ce a grăit Allah Preaînaltul: “Nu va fi nici unul dintre oamenii Cărţii care să nu creadă în el, înaintea morţii sale. Iar în Ziua de Apoi, el va fi martor împotriva lor”.

2. Muslim a consemnat, preluând de la Huzayfa: “Profetul Muhammed a venit la noi în timp ce noi ne sfătuiam şi ne-a întrebat: Despre ce vorbiţi voi? Am zis: Vorbeam despre Ceasul. Atunci el a zis: El nu va veni înainte ca voi să vedeţi zece semne: fumul – exegeţii au apreciat că este vorba de fumul despre care Coranul a pomenit atunci când Allah a grăit:

“Deci, aşteaptă o zi în care cerul va veni cu un fum învederat” (Ad-Dukhan 44 : 10)

– Antichrist; animalul (ad-dabla); soarele răsărit de la Apus; pogorârea lui Isus, fiul Mariei; Iagug şi Magug; trei despicături de pământ – o despicătură în partea de răsărit, o despicătură în partea de apus şi o despicătură în Peninsula Arabă; iar ultima dintre acestea este un foc care va porni din Yemen şi-i va alunga pe oameni către locul lor de adunare”.

3. Muslim a relatat un hadis de la An-Nawas ben Sam’an, care a spus că profetul Muhammed :s: a zis în legătură cu Antichrist: “(…) şi în vreme ce el [Antichristul] va fi astfel, Allah îl va trimite pe Mesia, fiul Mariei, şi el va pogorî în minaretul cel alb de la răsărit de Damasc, acoperit cu două straie, ţinând mâinile sale pe aripile a doi îngeri… Şi nu se cuvine ca un necredincios să simtă suflarea lui fără să moară. Iar suflarea lui ajunge până în zarea lui. şi el îl urmăreşte (pe Antichrist) până ce îl va prinde la poarta oraşului Ludd şi-l va omorî. Apoi va veni la Iisus un neam de oameni pe care Allah i-a apărat de ei şi le va mângâia feţele lor şi le va vorbi despre treptele lor din Rai”.

4. Ahmed a relatat că Abu Hurayra a spus că profetul Muhammad a zis: “Profeţii sunt fraţi, mamele lor sunt diferite, însă religia lor este una singură. Iar eu sunt cel mai apropiat dintre oameni de Isus, fiul Mariei, căci între mine şi el nu a fost nici un alt profet. Şi el va pogorî, iar când îl veţi vedea, o să-l cunoaşteţi: el este un bărbat de înălţime mijlocie, alb-roşcat, cu două straie pe el; capul lui parcă picură, cu toate că nu l-a udat. Şi va lovi el crucea şi va omorî porcul şi va pune birul şi-i va chema pe oameni la Islam. Iar Allah va nimici în vremea lui toate religiile, afară de Islam, iar Mesia îl va nimici pe Antichrist şi va rămâne pe pământ patruzeci de ani, iar după aceea va muri şi se vor ruga musulmanii pentru el.”

De aceea, toţi musulmanii au crezut în pogorârea lui Isus, fiul Mariei, în vremurile cele din urmă, în modul şi cu calităţile pe care le-a pomenit profetul Muhammad, ca şi în faptul că el s-a urcat la cer cu trupul său viu, aşa cum a arătat Allah Preaînaltul şi Preaputernicul în Coranul cel sfânt cu toată limpezimea.

Încheiem istoria despre Isus cu discuţia care va avea loc între el şi între Allah Preaslăvitul în Ziua Învierii, aşa cum se relatează în Coran: “şi când va zice Allah:

“O, Isus, fiu al Mariei! Le-ai spus tu oamenilor: “Luaţi-mă pe mine şi pe mama mea drept dumnezei în locul lui Allah?” el îi va răspunde: “Mărire Ţie! Eu nu aş fi putut să spun ceea ce nu aveam dreptul să spun! Dacă aş fi spus, ai şti, căci Tu doară ştii ce este în sufletul meu, pe când eu nu ştiu ce este în sufletul Tău! Doară Tu eşti Marele ştiutor al celor neştiute! / Eu nu le-am spus decât ceea ce mi-ai poruncit: “Adoraţi-L pe Allah, Domnul meu şi Domnul vostru!” şi am fost martor împotriva lor atâta vreme cât m-am aflat printre ei. şi după ce m-ai luat la Tine, ai fost doar Tu Priveghetor peste ei, căci Tu eşti Martor tuturor lucrurilor!” (Al-Ma’idah 5 : 116-117).

Source Link

Views: 3

Vegetaţia

Vegetaţia   Responsabilitatea omenirii de a avea grijă de această lume nu se opreşte la a proteja animalele. Regnul vegetal este de asemenea considerat important în legile divine. De aceea musulmanilor angajaţi în război le este interzis să distrugă pomii; plantarea copacilor este considerată a fi un act de caritate. Jaabir l-a citat pe Profetul […]

Vegetaţia

 

hands holding small plant 23 2147807276 VegetaţiaResponsabilitatea omenirii de a avea grijă de această lume nu se opreşte la a proteja animalele. Regnul vegetal este de asemenea considerat important în legile divine. De aceea musulmanilor angajaţi în război le este interzis să distrugă pomii; plantarea copacilor este considerată a fi un act de caritate. Jaabir l-a citat pe Profetul lui Allah: „Orice musulman care plantează un copac câştigă răsplata actelor de caritate. Ceea ce se mănâncă din el, ceea ce se fură din el, ceea ce mănâncă animalele din el şi ceea ce mănâncă păsările constituie caritate. Oricine și oricare ia din el adună, pentru cel care l-a plantat, răsplata carităţii.”

 

Islamul încurajează efortul de a planta, chiar dacă acesta este ultimul lucru pe care credinciosul îl poate face în viaţa sa. Anas a relatat că Profetul a spus: „Dacă semnele începutului Zilei Judecăţii apar şi unul dintre voi are în mâna sa un răsad, el trebuie să îl planteze, dacă poate să facă aceasta înainte ca învierea să înceapă.”

În consecinţă, fiinţele umane sunt responsabile de protejarea mediului în care au fost create, aceasta fiind o datorie sacră către Dumnezeu. Oamenii trebuie să se opună activ poluării masive şi distrugerii habitatelor naturale de către societăţile materialiste, consumeriste, din toată lumea. Potrivit revelaţiei, neglijarea acestei îndatoriri este considerată un păcat, în timp ce îndeplinirea ei este considerată un act de adorare.

Source Link

Views: 0