Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Ce a adus Hudaybiya?

Fethullah Gulen   Relatându-vă un eveniment în mod detaliat, m-am străduit să anticipez o chestiune importantă, şi anume, ceea ce a adus Hudeybiye. Ce a adus Hudeybiye? Mesagerul lui Allah a încheiat pacea şi ce au avut de câştigat musulmanii în urma păcii? 1. Cei care au acceptat Islamul În primul rând, în perioada păcii […]

0Shares

Fethullah Gulen

Relatându-vă un eveniment în mod detaliat, m-am străduit să anticipez o chestiune importantă, şi anume, ceea ce a adus Hudeybiye. Ce a adus Hudeybiye? Mesagerul lui Allah a încheiat pacea şi ce au avut de câştigat musulmanii în urma păcii?

1. Cei care au acceptat Islamul

În primul rând, în perioada păcii a devenit musulman Khalid bin Waleed (radiyallahu anhu), supranumit Sabia İslamului.

Khalid bin Waleed era um om ce nu putea fi îngenunchiat în luptă. Înainte nu era posibilă trecerea la İslam decât cu ajutorul sabiei, pentru a transforma orgoliul în demnitate. Cel Drept l-a protejat pe acest comandant fără pereche al viitorului şi prin gloria lui a pregătit bazele aderării la İslam. Dacă nu exista această perioadă de pace, cum putea fi înmuiat Khalid?

Nemaiavând ce face la Mecca, Khalid, un om căruia îi făceau plăcere conflictele, acum avea timp de reflecţie. Nedreptăţirea evidentă a musulmanilor la Hudaybiya şi comportamentul lor în timpul pelerinajului ce a avut loc al doilea an, l-a impresionat pe Khalid ca şi pe cei ca el. Da, perioada de pace i-a adus linişte, apoi a anunţat că se supune Mesagerului lui Allah. Iar această supunere a avut ca rezulta transformarea lui în „Sayfullah” (Sabia lui Allah).

De altfel, Mesagerul lui Allah se aştepta la acest rezultat.

Amr Ibn Aas (radiyallahu anhu) făcea parte dintre cei care deveniseră musulmani în această perioadă.

Viaţa monotonă şi de înfrăţire i-a făcut să se plictisească pe aceşti voinici şi caii lor arăbeşti. Ei au ales acţiunea şi au trecut de partea Mesagerului lui Allah…

Şi Osman b. Talha (ra) era unul din cei mari câştigaţi în această perioadă. De-alungul vieţii sale, Osman b. Talha avusese în grijă cheia Kaabei, pe care mai târziu Mesagerul lui Allah i-a dat-o tot lui. Aceste persoane, ale căror nume sunt menţionate, prin geniul lor militar şi politic, erau oameni ce distrugeau oştiri. Aceşti oameni s-au făcut cunoscuţi chiar şi în climatul blând din perioada de pace.

2. Kaaba nu poate fi sub monopolul nimănui

Până în acea zi, koreişiţii priveau totul de sus. Ei ziceau: „Kaaba este a noastră.” Şi nu dădeau nimănui voie să se apropie. Cei care veneau plăteau un impozit şi numai aşa puteau vizita Kaaba. În caz contrar, nu era posibilă vizitarea Kaabei.

Pe când în înţelegerea avută cu Mesagerul lui Allah, o asemenea condiţie nu fusese impusă şi pentru acest lucru vinovaţi erau consideraţi qureişiţii, fiind acuzaţi de omisiune. În anul următor, când musulmanii au înconjurat Kaaba fără să plătească impozit, şi celelalte triburi şi clanuri se treziră. Deci qureişiţii nu erau unicii stăpâni ai Kaabei. Dacă ar fi aşa, musulmanii veniţi din Medina cum puteau să viziteze Kaaba fără să plătească impozit? În acest caz, de ce să nu aibă ei un asemenea drept!

Toată lumea gândea astfel şi se dovedea faptul că quraişiţii nu erau singurii care dominau peste Kaaba. Astfel, în anii următori toată lumea putea să viziteze Kaaba fără oprelişti.

3. Munca este posibilă într-o atmosferă de pace

Odată cu pacea, se garanta că koreişiţii nu vor aduce neplăceri timp de zece ani. Această perioadă de zece ani era foarte importantă pentru musulmani. Mesagerul lui Allah a găsit prilejul de a trimite în diferite locuri călăuzitorii pe care i-a format în această perioadă şi acest lucru a însemnat perceperea vocii Islamului în toată Peninsula Arabă.

Peste tot se înălţa glasul Coranului şi toată lumea alerga spre religia islamică. Momentul anunţat de Sfântul Coran era acest moment: „Şi vei vedea oamenii intrând în Legea lui Allah cu cetele.” (Nasr [Ajutorul], 110/2).

Zece ani însemna ridicarea unei noi generaţii. Quraişiţii nu realizau ce prilej au acordat musulmanilor. Dacă ar fi fost conştienţi de acest lucru, nu ar fi încheiat o astfel de înţelegere.

În această perioadă musulmanii au avut de câştigat atât cantitativ, cât şi calitativ. Nou intraţii în İslam pe de o parte sporeau forţa armată, iar pe de altă parte le dadeau speranţă. Iată că, prin această forţă, musulmanii vor ajunge la porţile Meccăi şi quraişiţii nu vor mai putea să facă nimic.

4. Au cunoscut İslamul pe timp de pace

Această pace a mai creat un avantaj. Până la înţelegerea de la Hudaybiya, nu existase o comunicare între cele două părţi. Întâlnirile se produceau pe câmpurile de luptă. Sub psihologia războiului, nu era posibilă relatarea adevărurilor İslamului părţii adverse. În perioada de pace s-au făcut călătorii. Cei care trăiseră până atunci fără să cunoască frumuseţile referitoare la İslam, atunci când le-au văzut, nu şi-au putut ascunde uimirea. Viaţa din Medina nu era deosebită de cea din rai şi cei care o vedeau erau fermecaţi. Abluţiunea, chemarea la rugăciune, namaz-ul efectuat cu toată comunitatea şi supunerea şi liniştea celor care se rugau, toate acestea încântau sufletele meccanilor.

Datorită păcii de la Hudaybiya, nu rămăsese nici o casă în care să nu fi intrat vocea Islamului şi mesajul Coranului. Chiar şi în casa lui Abu Jahl, dacă ar mai fi trăit, ar fi rămas singur. De aceea, era o victorie înaintea victoriei de la Mecca.

Da, atunci când făcea un pas, Mesagerul lui Allah ştia foarte bine cum făcea acel pas. Acolo unde îi ajungea privirea, acolo punea piciorul. Datorită acestei coordonări, putea să rezolve orice problemă.

5. Islamul a început să fie recunoscut în mod oficial

În urma păcii încheiate, toate triburile şi clanurile au început să accepte faptul că, Profetul nostru şi statul-oraş pe care îl reprezintă, a căpătat o identitate de stat ce poate încheia convenţii şi înţelegeri în stânga şi în dreapta sa.

Aşa cum în zilele noastre, statele nou create sau care şi-au anunţat independenţa câştigă legitimitate prin recunoaşterea lor drept state de către alte state şi folosesc acest lucru ca o referinţă în relaţiile internaţionale, tot astfel şi Mesagerul lui Allah era renumit datorită faptului că încheiase o asemenea înţelegere. Dacă a fost recunoscut de către quraişiţi, pentru ce să nu fie recunoscut şi de către cei din Taif? Da, recunoaşterile au venit una după alta.

Iată că Mesagerul lui Allah era un om minunat, care dintr-o înţelegere semnată în cele mai grele condiţii precum Hudaybiya, obţinea victorii peste victorii. Să ştii să pregăteşti bazele unei asemenea victorii fără să te gândeşti, într-un moment în care eşti nevoit să iei imediat o decizie, este fără îndoială un succes ce depăşeşte graniţele gândirii omeneşti, ce poate fi considerat un miracol, încât este cea mai vie mărturie a faptului că El este un adevărat profet.

Deoarece nu se mai întâmplase ca un om, chiar dacă era un geniu, să obţină o asemenea victorie dintr-o înţelegere ce aparent părea o înfrângere. Deoarece o asemenea victorie era peste puterile unui om, fiind legată de voinţă şi cunoaştere.

6. Era protejat de Allah

Luând în considerare problemele pe care le-a rezolvat Mesagerul lui Allah, nu se poate să nu observi protecţia Puterii Nelimitate ce domină întreaga viaţă. Mai cu seamă, în spatele rezolvării cu uşurinţă a problemelor grele de la Muntele Kaf de către Mesagerul lui Allah, noi vedem Braţul Puterii, forţa, consideraţia, ocrotirea lui Allah, declaraţia „Acesta este Profetul Meu” şi ne exprimăm mândria zicând „Muhammad (sas) este Mesagerul lui Allah„.

Da, Mesagerul lui Allah, atunci când avea de luat o decizie, se hotâra foarte repede, analiza în amânunt orice lucru şi lua decizia corectă. În viaţa Lui – ca mărturie stă cartea despre viaţa Lui – nu întâlnim măcar o dată o faptă care să necesite a fi corectată, mai mult, potrivit unora, chiar şi în situaţii de înfrângere, de zbucium, reuşea să obţină o victorie din acea înfrângere, putând să trasforme nenorocul în noroc.

Da, nereuşitele deveneau reuşite, înfrângerile se trasformau în victorii şi clipele de derută, datorită Lui, apăreau sub forma unor cuceriri. De regulă, contrar curgerii lucrurilor, a naturii, a firii, El aducea o altfel de curgere, de natură, de fire. Acestea erau lucruri ce aparţineau lui Allah (cc), aşa cum se arată în Coran: „Iar Allah v-a creat pe voi şi ceea ce faceţi.” (Saffat [Cei aşezaţi în rând], 37/96).

Allah  îşi crează lucrurile cu braţele făpturii celei mai desăvârşite, celei mai onorate, celei mai merituoase…Pentru ce le crează? Pentru a zice: „Acesta este robul, profetul Meu, voi ştiţi acest lucru.Voi ştiţi că Eu îl susţin pe El în toate. Voi dacă sunteţi milioane, miliarde, El este unicul meu rob şi chiar dacă este singur, vă va aduce biruinţa. Din ce cauză? Deoarece Eu îl susţin cu tot tezaurul de putere de lângă Mine.

El este ocrotit de Allah şi nimeni să nu uite că, a declara război Persoanei care se află sub ocrotirea lui Allah, înseamnă a declara război împotriva lui Allah. Mesagerul lui Allah nu a fost învins şi nu va fi învins. Cei care doresc înfrângerea Lui, contravin gândirii şi inimii lor. Aceştia sunt nefericiţii care se lasă duşi de fantezie. Pe aceşti oameni Allah îi scutură, îi deşteaptă zicându-le: „Veniţi-vă în fire, voi ce nu cunoaşteţi măsura!” şi dacă ei nu înţeleg, îi pedepseşte.

Da, nu te poţi război cu Măritul Mohamed (sas), nu-i poţi sta împotrivă. O confirmă Allah. Împotriva atitudinii soţiilor Sale, una dintre ele, ca o consolare, zice: „Allah este Stăpânul Său şi drept ajutoare are chiar pe îngeri.” (Tahrim [Opreliştea], 66/4). Adică, toate spiritele ce locuiesc în ceruri confirmă acest lucru. Dacă oştirea Ta este formată din ei, atunci nu ţi se pot împotrivi milioane, miliarde de oameni. Cei care ţi se împotrivesc îşi pot pierde capetele.

Poate Allah  îi va mai păsui şi zicând să nu existe obiecţii şi scuze, le va acorda timp de zece ori, de douăzeci de ori, de reizeci de ori şi le va zice: „Să vedeţi, să înţelegeţi, urmaţi calea cea dreaptă, ca să nu aveţi ce obiecta în lumea de apoi!” Dar, după cum se redă în hadis, odată ce te-a înhăţat, nu mai ai scăpare.

ro.fgulen.com

Source Link

Views: 3

0Shares

Domnul Lumilor – part 1

    Ne vom opri in cele ce urmeaza, cu voia lui Allah, asupra sensurilor si semnificatiilor preafrumosului si absolutului nume al lui Allah Preaslavitul si Preainaltul de Ar-Rabb – Rabbi-l-‘aalamin  =  Stapanul, Domnul tuturor lumilor. Din punct de vedere lingvistic, termenul de „ar-rabb” – are sensul de cel care imbunatateste, cel care reformeaza ceva, precum […]

0Shares

Ne vom opri in cele ce urmeaza, cu voia lui Allah, asupra sensurilor si semnificatiilor preafrumosului si absolutului nume al lui Allah Preaslavitul si Preainaltul de Ar-Rabb – Rabbi-l-‘aalamin  =  Stapanul, Domnul tuturor lumilor.

Din punct de vedere lingvistic, termenul de „ar-rabb” – are sensul de cel care imbunatateste, cel care reformeaza ceva, precum si sensul de posesiune, de stapanire a ceva (asa cum se spune, spre exemplu, in limba araba „rabbu-d-daar” = stapanul / domnul casei).

Si se foloseste in mod uzual insotit de un substantiv cu functie de atribut (ca in  exemplul de mai sus – „stapanul casei”;  si nu este permis sa fie atribuit intr-o forma absoluta (adica fara a fi insotit de un atribut de care sa se lege ca si sens)  – Ar-Rabb = Domnul decat si numai lui Allah Preainaltul, Cel care El Unicul este Domnul a tot si a toate, Domnul tuturor lumilor, slavit fie El!

Si „ar-rabbany” vine cu sensul de cel care cugeta si ajunge sa Il cunoasca pe Allah Preaslavitul, ca si in Cuvantul Preainaltului:

…“Fiti supusi Domnului…”  (‘Aal Imran 3:79)

Si a fost, de asemenea, consemnat verbului in limba araba „rabba” si sensul de suveranitate, de a fi deasupra / superior cuiva  sau a ceva.

Si, de asemenea, „rabba ualadahu” adica l-a educat pe copilul sau, in sensul de „educare / asigurare a conditiilor pentru o dezvoltare benefica”.

Si s-a spus cum ca printre sensurile lingvistice ale termenului de „ar-rabb” se pot distinge trei categorii, si anume:

*ar-rabb = al-maalik – stapanitorul, propietarul

*ar-rabb = as-sayd al-mutaa’a – stapanul pe care il slujeste, caruia i se supune

*ar-rabb = al-muslah – cel care imbunatateste / repara situatia a ceva anume

Si s-a spus, de asemenea, cum ca originea cuvantului „ar-rabb” este „tarbiah” – adica educarea, asigurarea conditiilor benefice dezvoltarii a ceva de la o etapa la alta, pana la ajungerea sa la starea dezirabila.

Acest absolut si preafrumos nume al lui Allah Preaslavitul si Preainaltul a fost consemnat de foarte multe ori in cuprinsul Nobilului Coran, unii invatati mentionand ca a fost semnalat de mai bine de 900 de ori, dintre care in 151 de cazuri a fost consemnat in forma individuala  – Ar-Rabb (adica fara a fi insotit de un atribut de care sa se lege ca si sens). Dintre acestea amintim Cuvantul lui Allah Preaslavitul si Preainaltul:

Laudã lui Allah, al lumilor Stãpânitor.  (Al-Fatihah 1:2)

Când i-a zis Domnul lui: „Supune-te!”, el a rãspuns: „M-am supus [Tie], Stãpân al lumilor!”  (Al-Baqarah 2:131)

Spune: „Într-adevãr, Rugãciunea mea, actele mele de devotiune, viata mea si moartea mea îi apartin lui Allah, Stãpânul lumilor!  (Al-‘An’am 6:162)

Spune: „Sã caut eu un alt Domn în afarã de Allah, când El este Stãpân peste toate?

(Al-‘An’am 6:164)

Domnul vostru este Allah, care a creat cerurile si pãmântul în sase zile, iar apoi s-a asezat pe Tron. El face ca noaptea sã învãluie ziua, urmându-i degrabã. [El a creat] Soarele, Luna si stelele supuse poruncii Sale. Si nu este decât a Lui înfãptuirea si stãpânirea. Binecuvântat este Allah, Domnul lumilor!

(Al-‘A’araf 7:54)

Nu existã altã divinitate afarã de El; El dã viatã si dã moarte si El este Stãpânul vostru si Stãpânul pãrintilor vostri cei dintâi.

(Ad-Dukhan 44:8)

Stãpânul celor douã rãsãrituri si Stãpânul celor douã apusuri. (Ar-Rahman 55:17)

Dar voi nu puteti voi decât dacã voieste Allah, Stãpânul lumilor. (At-Takwir 81:29)

Precum si numeroase altele dintre versetele Nobilului Coran.

Referitor la sensul si semnificatia numelui de Ar-Rabb in ceea ce Il priveste pe Allah Preaslavitul si Preainaltul invatatii in islam au facut numeroase afirmatii, dintre care vom  consemna in cele ce urmeaza….

Plecand de la cele trei categorii mai sus amintite in care se pot incadra din punct de vedere lingvistic sensurile termenului de „ar-rabb”, si anume:  ar-rabb = al-maalik – stapanitorul, propietarul / ar-rabb = as-sayd al-mutaa’a – stapanul pe care il slujeste, caruia i se supune / ar-rabb = al-muslah – cel care imbunatateste / repara situatia a ceva anume, s-a spus cum ca, pe langa acestea, in ceea ce Il priveste pe Allah Preaslavitul si Preainaltul „Ar-Rabb” sporeste in sensuri si semnificatii. Si astfel, Allah este Acel Stapan care nu are asemanare si nici egal in stapanirea Sa, si Allah este Cel care imbunatateste situatia creatiilor Sale prin ceea ce a pogorat asupra lor dintre binecuvantarile Sale, si el este Stapanitorul („Propietarul”) caruia ii apartin creatia si creatiile si oranduirea situatiei lor.

Si asa cum aminteam deja, nu este permis a fi atribuit numele / atributul de „Ar-Rabb” intr-o forma absoluta decat si numai lui Allah Preaslavitul si Preainaltul, Cel care Unicul este Domnul tuturor lumilor.

Si s-a mai spus si ca „Ar-Rabb” este Acela care ii „educa”  pe toti supusii Sai in totalitatea lor, prin oranduirea si imbunatatirea situatiei lor si diferite alta tipuri de binecuvantari.

Si a favorizat / a particularizat Allah aceasta „educare” celor care au fost alesi prin imbunatatirea situatiei inimilor lor, si a sufletelor lor, si a caracterului lor, si pentru aceasta au si sporit ei intru a se ruga Lui, Preaslavitul si Preainaltul, prin intermediul acestui preafrumos nume, pentru ca, de fapt, ei il implora pe El intru a-i face pe ei dintre beneficiarii acestei „educari speciale”.

Si, subhan Allah = slava lui Allah, ca si in cazul celorlate nume si atribute ale lui Allah Preaslavitul si Preainaltul, si credinta in Allah ca Domn (Ar-Rabb) are asupra dreptcredinciosului musulman numeroase consecinte si dintre acestea amintim in cele ce urmeaza…

Cel care crede cu adevarat in Allah Preaslavitul ca „Rabb” – Domn va sti cum ca Allah Unicul este Cel care intru adevar este Domn, si nu exista nimeni si nimc care, in afara Lui, sa poata fi cu adevarat Domn, iar El, Preainaltul, este Domnul domnilor, si Stapanul imparatiei (al stapanirii) si Imparatul imparatilor (Stapanul stapanitorilor).

sursa:  cineesteallah.blogspot.ro

Source Link

Views: 4

0Shares

Domnul lumilor – partea 2

    Si Allah Preainaltul si Preaslavitul este Domnul domnilor, si Cel Adorat de catre supusii Sai, si detine (in posesiunea Sa) imparatiile si pe cei care le stapanesc si pe toti robii Sai, si El Unicul este Creatorul si Indestulatorul (cu cele necesare traiului) pentru acestia, si orice „domn” sau „stapanitor” in afara Sa, […]

0Shares

Si Allah Preainaltul si Preaslavitul este Domnul domnilor, si Cel Adorat de catre supusii Sai, si detine (in posesiunea Sa) imparatiile si pe cei care le stapanesc si pe toti robii Sai, si El Unicul este Creatorul si Indestulatorul (cu cele necesare traiului) pentru acestia, si orice „domn” sau „stapanitor” in afara Sa, Preainaltul, nu este nici creator si nici indestulator; si fiecare dintre cei care sunt la un moment dat „stapani” ajung ei sa detina ceva dupa ce mai inainte ei nu il posedau, si acesta poate fi, de asemenea, pierdut de catre ei, si detin ei ceva, fara de altceva. Semnificatia si sensul atributului de „Domn” (Ar-Rabb) al lui Allah, insa, este, cu siguranta, diferita de aceasta, prin aceasta facandu-se tocmai si diferenta intre creat si Creator, slavit fie El!

In ceea ce priveste, insa, vorbele faraonului:

Si a zis: „Eu sunt Domnul vostru cel mai înalt!” (An-Naaziat 79:24)

El isi dorea sa detina stapanirea absoluta asupra poporului sau si sa devina domnul domnilor, crezand in crunta si imensa sa necredinta si ignoranta ca ar putea astfel sa il inlature pe Allah Preaslavitul si Preainaltul ca Domn si Suveran, luandu-I astfel locul – ‘na’udzu bi-llah – cautam adapost la Allah de ratacire si deviere si ignoranta!

Si si-a primit faraon pedeapsa mult meritata. Si spune Allah Preaslavitul si Preainaltul:

Atunci l-a lovit pe el Allah cu pedeapsa Lumii de Apoi si a acestei lumi.

(An-Naaziat 79:25)

Si s-a spus cum ca termenul „ar-rabb” isi are originea in cuvantul „tarbiah” (educatie, oferirea conditiilor pentru o dezvoltare eficienta) si Allah Preaslavitul este Cel care oranduieste situatia creatiilor Sale si Cel care le ofera lor conditiile necesare pentru o dezvoltare eficienta, si Cel care le imbunatateste lor situatia lor, si Cel care ii intareste pe ei, si Oranduitor al situatie lor, si Sustinator si Stapanitor al acestei vieti si al vietii de apoi si tot si toate sunt numai creatia Lui; si oricine ar putea fi mentionat in afara Sa este supusul Sau, iar El, Preainaltul, este Domnul sau, si nu se poate imbunatati situatia acestuia decat prin oranduirea lui Allah, si nu poate afla el sustinere, decat prin Allah, si nu este el stapanit de catre altcineva in afara de El, Preaslavitul si Preainaltul.

Si oranduirea situatiei creatiilor Sale si oferirea acestora a conditiilor necesare pentru o dezvoltare eficienta si imbunatatirea situatiei lor – sunt acestea atribute ce i se atribuie lui Allah Preaslavitul si Preainaltul in sens actional, in timp ce atributul lui Allah Ar-Rabb (Domnul) de a fi Stapanitor si Stapan, acestea ii sunt atribuite ca si atribute intrinseci, aflate in natura Divinitatii Insasi.

Si asa cum au spus si unii invatati, Allah este Cel care le ingrijeste si le ofera creatiilor Sale  mijloace propice unei dezvoltari eficiente in diferitele lor stagii si faze de dezvoltare; pentru ca „Ar-Rabb” este Acela care face totul ca ele sa poata ajunge la cea mai inalta treapta de dezvoltare ce le-a fost destinata. Si tot El, Preainaltul este Cel care coboara celuleLE reproductive ale femeii si ale barbatului pentru a crea oul fecundat ce seamana initial cu o lipitoare, apoi il face sa devina ca un bol alimentar mestecat, apoi face ca din acesta sa se iveasca oasele, apoi imbraca aceste oase cu carne, apoi da trupului suflet  si il scoate afara din pantecele mamei ca o creatie diferita si el este mic si slab si plapand, si nu inceteaza Domnul sau Preaslavitul si Preainaltul intru a-l face sa se dezvolte si a avea grija de el pana ce ajunge barbat, in putere, si este la inceput flacau si apoi creste si devine matur, iar apoi batran, subhan Allah = slava lui Allah! Si tot astfel si pentru tot ceea ce El a creat – El este Cel care il sustine si ii ofera conditiile propice  dezvoltarii sale pana ce ajunge la cea mai inalta treapta de dezvoltare ce i-a fost destinata.

Si cine a stiu aceasta, asadar, nu va chema pe nimeni altcineva in afara lui Allah Preaslavitul si Preainaltul ca Domn si nici ca Adorat (ca Divinitate), ci, dimpotriva, il va accepta si va fi impacat cu Allah ca Domn, si cel caruia ii va fi specific aceasta, atunci cu adevarat a gustat el din dulceata credintei, asa cum a spus si profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!): „A simtit gustul credintei cel care l-a acceptat pe Allah ca Domn si islamul ca religie a sa si pe Muhammad ca trimis.”

Si s-a spus cum ca sensul acestui hadith ar fi acela cum ca a corectat / a imbunatatit credinta sa si s-a linistit prin aceasta sinele sau si s-a umplut de ea, pentru ca a acceptat o chestiune usoara pentru el (care se potriveste felului in care el a fost creat – „fitrah”); si astfel este dreptcredinciosul in a carui inima daca a intrat credinta, aceasta i-a usurat lui actele de supunere fata de Allah si le-a facut placute pentru el, si Allah stie cel mai bine.

Si a vorbit marele invatat al islamului Ibn al-Qayym despre legatura /conexiunea dintre preafrumoasele si absolutele nume ale Preaslavitului si Preainaltului de „Ar-Rabb”, „Allah” si „Ar-Rahman”, spunand cum ca daca vei cugeta asupara conexiunii creatiilor si a oranduirii situatiei lor in legatuta cu aceste trei preafrumoase si absolute nume vei vedea cum au decurs / s-au legat de ele creatia si oranduirea situatiei lor si rasplata si pedeapsa si cum s-au adunat/asemanat si s-au despartit/diferentiat creatiile intru aceasta.

Si astfel, numele de „Ar-Rabb” are calitatea de a cuprinde totul sub semnificatia sa, Allah Preaslavitul si Preainaltul fiind  Domnul tuturor creatiilor si El este Domnul a tot si a toate si El le-a creat, si El este Cel cu putere asupra lor si nu iese nimic de sub domnia si stapanirea Sa, si tot ceea ce se afla atat in cer cat si pe pamanturi este supus Lui si sub prinderea Sa si sub puterea si suveranitatea Sa.

Asadar, s-au unit creatiile in relatie cu atributele lui Allah ca Domn (Ar-Rabb), dar s-au separat in relatie cu atributele lui Allah ca si Divinitate Unica (Allah).

Si s-au diferentiat creatiile in relatie cu numele Preainaltului de Allah, ca si Divinitate, iar cei preafericiti L-au adorat intru unicitatea Sa si au marturisit si I s-au supus ca Divinitatea Unica in afara de care nu mai exista alta divinitate, Cel care numai El, Unicul este demn de a fi adorat, si de a te increde in El, si de a-I cere apropiindu-te de El, si de a te teme de El, si de a-L iubi, si de a te intoarce la El cu cainta, si de a simti teama fata de El si supunere si pietate numai in ceea ce Il priveste, Preainaltul.

Si aici s-au diferentiat oamenii si s-au impartit in doua tabere – unii dintre ei politeistii a caror destinatie este iadul, iar ceilalti monoteistii a caror destinatie va fi paradisul, inshaAllah.

Si astfel, prin adorarea lui Allah ca si Divinitate Unica s-au diferentiat oamenii, in vreme ce atributul de Domn, de Suveran, a lui Allah Preainaltul i-a unit.

Si astfel religia si legea islamica si prescriptiile si interzicerile sunt emise si exercitate sub atributele ce decurg din calitatea lui Allah ca si Divinitate Unica, in timp ce creatia si facerea si oranduirea si actiunea decurg din calitatea lui Allah ca si Domn; iar recompensa prin rasplata sau pedeapsa si prin paradis sau prin iad decurg din calitatea de Stapanitor (Al-Malik) si El este Stapanitorul in ziua de apoi, si le-a prescris lor in relatia cu ei ca si Divinitate Unica, ca Unic Adorat, si i-a ajutat pe ei si i-a facut pe ei sa izbandeasca si i-a calauzit  pe unii si  i-a ratacit pe altii prin calitatea Sa ca Domn.

Si i-a rasplatit si i-a pedepsit prin stapanirea Sa si dreptatea Sa si fiecare dintre aceste chestiuni nu se despart una de cealalta.

sursa: cineesteallah.blogspot.com

Source Link

Views: 2

0Shares