Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Islamul, o lume gresit inteleasa si perceputa

Islamul, o lume gresit inteleasa si perceputa In lumea de astazi, superficialitatea umana si abundenta de informatie duce de multe ori la interpretari gresite ale realitatii. Stim doar ceea ce selectam ca vrem sa stim din abundenta de cunoastere care ne inconjoara, creionand adeseori in gand imagini false pe care le atribuim unor indivizi sau […]

0Shares

Islamul, o lume gresit inteleasa si perceputa

In lumea de astazi, superficialitatea umana si abundenta de informatie duce de multe ori la interpretari

gresite ale realitatii. Stim doar ceea ce selectam ca vrem sa stim din abundenta de cunoastere care ne inconjoara, creionand adeseori in gand imagini false pe care le atribuim unor indivizi sau mai rau, unor grupuri de oameni.

Asocierea musulmanilor cu extremismul si intoleranta religioasa se dovedeste a fi una din falsele ipostaze in care ne gasim atunci cand vorbim despre religia islamica. Considerati drept adversari permanenti datorita conflictelor existente in paginile cartilor de istorie sau evenimentelor prezentate de buletinele de stiri, musulmanii ne prezinta, in schimbul unei clipe de atentie si luciditate, o alta fata a personalitatii lor colective.

Comunitatea musulmana este una dintre cele mai diverse din lume, musulmanii fiind intalniti pe aproape fiecare continent si fiind angrenati in roluri cheie in toata lumea politica moderna.

In ciuda diferentelor de limba si cultura, musulmanii impartasesc o credinta comuna, care le aduce un sentiment de pace si stabilitate in viata lor individuala si in comunitate. Islamismul ghideaza fiecare aspect al vietii lor de zi cu zi, de la alegerea activitatilor de timp liber la alimentele pe care le consuma si modul de interactiune cu alti oameni.

Islamul are mai multe lucruri in comun cu alte credinte religioase decat percep celelalte populatii. Musulmanii cred intr-un singur Dumnezeu Atotputernic si in legile si sfaturile Sale trimise oamenilor prin profeti. Cartea Sfanta, Coranul, contine pilde si istorisiri cu personaje familiare precum Noe, Moise, Avraam sau Iisus, propovaduind valori universale cum ar fi egalitatea, onestitatea, mila sau umilinta.

Cuvantul “islam”, in esenta, inseamna “inchinarea linistita si supunerea fata de un Dumnezeu Atotputernic”, acceptarea pe care multi dintre noi am uitat-o. Musulmanii, credinciosii in islam, se mai numesc si “cei care gasesc pacea prin credinta si inchinarea la Dumnezeu Unul”. In urma cu 1400 de ani pornind de la o comunitate mica, musulmanii s-au extins pe trei continente si au condus imperii in istorie. A fost fundament pentru mediile intelectuale si culturale avansate ale tuturor timpurilor, Islamul fiind intruchiparea tolerantei si justitiei.

Islamul se bazeaza pe pace si supunere fata de Dumnezeu, prin instructiunile date de El prin prooroci. Crezul principal indeamna la un monoteism strict, existenta unui Singur Dumnezeu Atotputernic, Creator a tot ce este. Adesea, islamul este considerat un mod de viata mai degraba decat o credinta religioasa. Dumnezeu nu este niciodata departe de mintea unui musulman, credinta fiind prezenta practic in orice decizie.

IslamulConform credintei islamice, Dumnezeu Atotputernic trimite profeti sa comunice mesajul Sau pentru omenire, musulmanii acceptand astfel toate profetiile biblice, inclusiv cele ale lui Noe, Moise, Iisus. Astfel, cuvintele lui Dumnezeu sunt obligatorii de urmat iar Coranul, cartea sfanta a islamului cuprinde toate elementele de instruire a unui credincios musulman.

In ciuda celor 1,2 miliarde de credinciosi in intreaga lume, fapt care aseaza islamismul pe locul doi intre credintele lumii, doar 15 la suta dintre credinciosi sunt arabi.

Dumnezeul Unic este nucleul credintei musulmane, un Dumnezeu care a creat si sustine tot ceea ce este in ceruri si pe pamant. Islamul reprezinta un angajament total fata de Dumnezeu, musulmanii se inchina numai Lui respingand orice notiune de impartire a Divinitatii. Dumnezeu este, conform islamului, milostiv, iertator dar si echitabil. Este nevazut de nimeni vreodata dar El poate vedea si auzi totul, are putere peste toate lucrurile si nu exista nici un intermediar necesar pentru a veni aproape de El.

Pe langa faptul ca-i unic, Dumnezeu este si neschimbator. Profetii trimisi la diferite perioade de timp in istorie au repetat acelasi mesaj: “Credeti in Dumnezeu si urmati calea Lui”.

Musulmanii recunosc faptul ca de-a lungul istoriei au existat cei care au urmat mesajul si cei care l-au respins. Este dreptul unui individ de a alege intre credinta sau nu, nimeni nu este obligat sa urmeze mesajele Lui. Dar in ciuda instructiunilor specifice si a legilor catre anumite comunitati locale, mesajul lui Dumnezeu a ramas constant de-a lungul timpului.

Conform islamului, Dumnezeu a fost initiatorul intregii creatii, Dumnezeu din toate timpurile si toate locurile. Dumnezeu nu are parteneri sau intermediari, precum nimeni nu actioneaza in puterea Sa. In islam, Dumnezeu Atotputernic si Unic poarta un nume propriu, Allah.

Conform islamului, Dumnezeu este Atotputernic si Atotstiutor, fiind nevazut de nimeni, de aceea El poate fi inteles doar prin caracteristicile si atributele Sale. Musulmanii au identificat mai mult de nouazeci si noua de atribute folosite pentru a-L descrie pe Dumnezeu. Spe exemplu, Dumnezeu este:

– Al-Khaliq (Creatorul); Al-Rahman (Milostivul); Al-Qudoos (Sfant); Ca-Salaam (Izvor de Pace); Al’-Aleem (Cunoastrerea); Al-Ghafoor (Iertarea); Al-Wadood (Iubirea) etc.

Aceste atribute ale lui Dumnezeu il ajuta pe credinciosul musulman in a intelege mai bine pe Creator si sa se apropie de El in iubire si smerenie. Credinciosii il considera pe Dumnezeu aproape de ei, El stie gandurile lor cele mai ascunse, sentimentele si temerile lor. Dumenzeu este descris ca fiind mai aproape de om decat “vena jugulara”(Coran 50:16). Insa acesta apropiere ii determina pe credinciosi a-l aborda cu reverenta si respect, Dumnezeu este iubitor si milostiv dar exista o datorie fata de El, datorie pe care nici un musulman adevarat nu o uita toata viata, credinta nefiind un subiect de gluma.

Astfel, Islamul, descris adesea ca o religie puternica, cu razboinici nemilosi in a obliga populatii numeroase de a accepta Islamul sau moartea devine un fapt inexact din punct de vedere istoric, dar mai ales contrar invataturilor lui Faith. Coranul, textul sfant al Islamului, care contine revelatia lui Allah prin Profetul Mahomed, afirma foarte clar: “Sa nu fie nici o constrangere in religie” (Coran 2;256)

 

sursa: privireinviitor.ro

Source Link

Views: 4

0Shares

Harun al-Rashid

  Hārūn al-Rashīd a fost al cincilea și cel mai cunoscut calif din Dinastia Abbasizilor. S-a născut în Rayy, lângă Teheran, și a locuit în Bagdad. În timpul domniei (786 – 809) a locuit în Rakka, oraș pe malul Eufratului. Domnia lui a fost o perioadă de avânt cultural, științific și religios, a fost fondatorul […]

0Shares

 

Harun al-RashidHārūn al-Rashīd a fost al cincilea și cel mai cunoscut calif din Dinastia Abbasizilor. S-a născut în Rayy, lângă Teheran, și a locuit în Bagdad. În timpul domniei (786 – 809) a locuit în Rakka, oraș pe malul Eufratului. Domnia lui a fost o perioadă de avânt cultural, științific și religios, a fost fondatorul bibliotecii Bayt al-Hikma (Casa Înțelepciunii).
 
A devenit un personaj legendar, unele din poveștile despre el fiind adevărate (de exemplu ceasul pe care l-a dăruit lui Carol cel Mare), altele, precum cele din 1001 de nopți ale Șeherezadei, fiind doar ficțiune.
Hārūn s-a născut în provincia Teheran a Iranului. A fost fiul lui al-Mahdi, al treilea calif abbasid, și al al-Khayzuran, o fostă sclavă din Yemen, o femeie cu o puternică personalitate, care a influențat politica din timpul domniilor soțului ei și fiului ei, până în 789, când a murit.
 
Hārūn a domnit începând din 786, când avea 23 de ani. În 796, a mutat curtea și guvernul la Rakka, pe malul Eufratului, unde a petrecut 12 ani din domnie. Mutarea a fost motivată de apropierea de frontiera Bizanțului și de ușurința comunicațiilor cu celelalte orașe mari.
 
Primul său ministru (vizir) a fost Yahya Barmakid, de origine persană, membru al familiei Barmakizilor, o familie foarte influentă. Yahya l-a ajutat pe Hārūn să obțină tronul și a fost un favorit al califului până în 798, când a fost aruncat în închisoare și i s-a confiscat averea.
 
A numit în funcție miniștri pricepuți, care au îmbunătățit nivelul de trai al poporului. În timpul lui, Bagdadul a devenit cel mai frumos oraș din lume. Tributurile plătite de vasali au fost folosite la ridicarea de construcții, la sponsorizarea artelor și pentru luxul curții sale. A adus la curtea sa oameni de știință din alte țări.
 
A avut relații diplomatice cu China și cu Carol cel Mare. Acestuia din urmă, într-un schimb de daruri, i-a trimis un ceas deosebit, care funcționa cu apă, marcând orele prin căderea unor bile de bronz într-un vas în timp ce niște figurine care reprezentau cavaleri ieșeau pe niște uși care se închideau în urma lor. Ceasul a făcut o impresie deosebită în Europa Occidentală.
 
A fost și un militar prieput. În 798 a comandat o armată care a invadat Imperiul Bizantin, condus atunci de împărăteasa Irina. După ce l-a învins pe faimosul general Nicetas, și-a condus oștirea până în apropierea Constantinopolului, care a evitat cucerirea cu prețul unui tribut anual de 70.000 piese de aur.
 
Urmașul Irinei, Nicefor I Genikos, încetează plata tributului, ceea ce provoacă o nouă invazie arabo-persană condusă de Harun-al-Rashid, care se încheie prin restabilirea plății tributului anual.
 
În 797/798 a cucerit fortăreața numită “Sălciile” de dincolo de porțile Ciliciei, ocupă Ciprul în 805 și Rodosul în 807.
 
A întreprins pelerinajul musulman la Mecca de 5 ori, în 793, 795, 797, 802 și 803.
 
În anul 809, în timpul unei expediții de înăbușire a insurecției lui Rafi ibn-Leith din Transoxania, a căzut bolnav și a murit. A fost înmormântat în palatul lui Hamid ibn Qahtabi, guvernatorul provinciei Khorasan, palatul fiind în prezent cunoscut ca Mashhad (locul martiriului).
Source Link

Views: 5

0Shares

Omul față de sine

  A. A. Mawdudi   Este un adevăr de necontestat faptul că omul constituie cel mai crud şi cel mai nedrept duşman al său personal. La prima vedere acest lucru s-ar părea ceva incredibil. Cum de este posibil ca omul să fie nedrept faţă de el însuşi, mai ales că o sumedenie de exemple arată […]

0Shares

 

A. A. Mawdudi

 

indivEste un adevăr de necontestat faptul că omul constituie cel mai crud şi cel mai nedrept duşman al său personal. La prima vedere acest lucru s-ar părea ceva incredibil. Cum de este posibil ca omul să fie nedrept faţă de el însuşi, mai ales că o sumedenie de exemple arată că el se iubeşte mult pe sine. Cum de poate fi propriul său duşman? Apar destul de ilogice aceste afirmaţii, dar la o gândire mai aprofundată ne dăm seama că lucrurile, din păcate, stau aşa.
Partea cea mai slabă a omului este că el nu poate rezista, întotdeauna, unor tentaţii, devenind victima acestora, cu toate consecinţele ce decurg din această situaţie. Sunt oameni care sunt cuprinşi de patima băuturii. Aceştia după ce consumă băuturi alcoolice îşi pierd judecata şi echilibrul. Cei care sunt cuprinşi de acest viciu nu mai ţin cont de nimic, mergând până la distrugerea lor biologică. Există oameni care, consumând alimente în cantităţi exagerate, îşi periclitează propria sănătate. Unii oameni sunt sclavii propriei lor pasiuni sexuale, din care se degradează în ultimul hal.
În acelaşi timp mai există un soi de oameni care sacrifică totul în numele aşa-zise înălţări spirituale. Ei neglijează, în întregime, cerinţele lor fizice, ţin sub control strict pasiunile, îşi leapadă îmbrăcămintea, îşi abandonează casa şi familia, refugiindu-se în munţi, în păduri. Aceştia sunt animaţi de convingerea că lumea nu are niciun sens pentru ei şi nutresc un sentiment de degust faţă de orice este pământesc.
Aceste exemple reprezintă dovezi, de necontestat, ale slăbiciunii umane, care de cele mai multe ori îi conduc la distrugerea personală. Asemenea dovezi de slăbiciune ne este dat să întâlnim la tot pasul.
Islamul propovăduieşte numai şi numai binele şi prosperitatea omului. Scopul lui este de a stabili un echilibru şi o stabilitatea în viaţă. Tocmai de aceea este necesar să arătăm că Șari’ah are un rol aparte în modelarea sufletului fiecărui musulman.
Șari’ah interzice cu desăvârşire orice lucru care prejudiciază grav existenţa fizică, intelectuală şi morală a omului. Se consideră haram (spurcat, nepermis) consumarea sâgelui, băuturile alcoolice, cărnii de porc, cărnii animalelor de pradă otrăvitoare şi murdare şi de asemenea consumarea mortăciunilor, întrucât toate acestea au efecte nocive asupra stării fizice intelectuale, morale şi spirituale ale omului. Interzicând consumarea tuturor acestora, islamul îndeamnă, în acelaşi timp oamenii să consume alimente şi băuturi curate, salubre şi folositoare.
Islamul interzice goliciunea şi îndeamnă oamenii să se îmbrace decent. Condamnă lenevia şi viaţa fără muncă, propovăduind necesitatea de a munci pentru asigurarea celor trebuincioase traiului.
Islamul nu îndeamnă nici la înăbuşirea pornirilor, dorinţelor sexuale. Cere doar ca aceste porniri să se afle tot timpul sub control, subliniind în acest sens importanţa căsniciei.
Islamul interzice cu desăvârşire înrădirile morale şi intelectuale pe care şi le impune omul singur. Permite, chiar porunceşte ca fiecare om să se bucure de binefacerile vieţii, îndemnându-l să lupte pe căi cinstite, să dobândească o viaţă cât mai plăcută.
Nu e neapărat nevoie să părăseşti această lume pentru înălţarea spirituală, puritatea morală, apropierea de Allah, se realizează aici, pe pământ şi de aceea el trebuie să trăiască, supunându-se legilor Lui. Calea izbăvirii nu se află în afara greutăţilor vieţii, ci se află în miezul acestor greutăţi şi în modul cum noi ne achităm de datoriile noastre faţă de Allah.
Islamul interzice cu desăvârşire sinuciderea şi îi înştiinţează pe oameni că viaţa lor aparţine lui Allah. Viaţa este darul dat de către bunul Allah oamenilor, pentru ca ei să se bucure de ea o perioadă de timp determinată. Ea nu ne-a fost dată pentru ca noi s-o prăpădim fără niciun rost.

 

sursa: Liga Islamica si Culturala din Romania

Source Link

Views: 7

0Shares