Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Egalitatea rasială – partea a 4-a

Egalitatea rasială – partea a 4-a Mustafa Sibaee   La o aruncatura de privire de Casa Alba din Washington, in umbra statuii frumoase a lui Lincoln, se afla un cartier groaznic, in care traiau 250,000 de negri, adica un sfert din populatia capitalei, asa cum traiau animalele in grajduri! In acest oras, negrilor le era […]

0Shares

Egalitatea rasială – partea a 4-a

Mustafa Sibaee

 

La o aruncatura de privire de Casa Alba din Washington, in umbra statuii frumoase a lui Lincoln, se afla un cartier groaznic, in care traiau 250,000 de negri, adica un sfert din populatia capitalei, asa cum traiau animalele in grajduri! In acest oras, negrilor le era interzis sa intre in hotelurile, restaurantele, teatrele, scolile si spitalele rezervate albilor, ba chiar si in biserici. Un negru din Republica Panama a intrat intr-o biserica catolica din Washington si in timp ce el era cufundat in Rugaciune a venit la el un preot si i-a dat un biletel pe care i-a scris adresa unei biserici catolice rezervate negrilor. Cand a fost intrebat despre secretul acestei atitudini, preotul i-a raspuns: In oras se afla biserici speciale pentru catolici de culoare, in care negrul poate sta in fata Domnului sau! Astfel se purtau ei care pretindeau ca Isus pacea asupra lui! a venit pentru intreaga omenire.

In aceste conditii de umilinta si dispret si in acest climat dominat de boli, saracie si mizerie, traiau 15 milioane de negri, adica a zecea parte din populatia Statelor Unite, care conduc Organizatia Natiunilor Unite si pretind ca misiunea lor este libertatea popoarelor si pacea intre masele lor!

Consideram potrivit sa citam aici ce a scris Hary Hayood despre adevarul acestei libertati in cartea sa cu titlul “Eliberarea negrilor”.

“Fara indoiala ca apartenenta rasiala nu a fost in nici o alta tara cu exceptia Africii de Sud mijloc pentru inrobirea unui popor, asa cum a fost in aceasta tara. Sclavia ca proprietate asupra robilor a luat sfarsit, insa ea continua sa existe ca sistem de clasa. Prin ea se are in vedere astazi mentinerea populatiei de culoare intr-o poziţie inferioara aceleia de care beneficiaza populatia alba si se actioneaza in scopul consolidarii acestui sistem prin diverse mijloace: uneori prin sentinte de condamnare la moarte sau executii, pe care mase infuriate si nechibzuite le hotarasc fara consimtamantul puterii carmuitoare, alteori prin legi si masuri legislative nedrepte, alteori in virtutea unor obiceiuri si traditii pe care Dumnezeu nu le-a investit cu nici o putere.”

Iar economistul american Victor Berlo afirma: “Este neindoielnic cum ca industriasii din Nord, care au dominat guvernul federal in perioada razboiului civil nu au dorit eliberarea populatiei de culoare cu adevarat, ci s-au straduit doar sa ia locul stapanilor de sclavi din Sud pentru a exploata populatia de culoare cat mai crancen.

Realitatea este ca politica pe care a urmat-o Partidul Republican si armata statelor din Sud a fost incheierea unei aliante cu fostii proprietari de sclavi pentru a supune din nou populatia de culoare.” Si tot el afirma:”Otrava fanatismului rasial s-a raspandit de-a lungul si de-a latul tarii si a patruns in toate canalele vietii americane. Si iata cum se obisnuieste poporul sa inventeze expresii de dispret si desconsiderare cand este vorba de negri si de celelalte minoritati.”

Iar Jaque Leet si Lee Mortimer spuneau: “America este vestita printre popoarele lumii prin faptul ca lozinca ei este libertatea. Aceasta inseamna ca avem datoria de a-i primi pe toti aceia care cauta adapost in tara noastra si pasesc pe pamantul nostru, fie fugind de persecutii, fie pentru a sta departe de nedreptate. Dar se pare ca sensul acestei libertati a disparut cu desavarsire inca din momentul in care statuia a fost asezata pe soclul ei”.

In anul 1946, un negru împreuna cu mama lui s-au dus la un atelier pentru a repara un aparat de radio, in orasul Columbia. Dupa ce au achitat suma ceruta, au constat ca aparatul nu fusese reparat, ci se afla in aceeasi stare. Atunci mama a incercat sa protesteze: Am achitat treisprezece dolari si aparatul de radio continua sa fie mut! Stapanul atelierului a poruncit sa fie alungati si unul dintre angajati a lovit-o cu piciorul, incat femeia a cazut cu fata la pamant. Tanarul negru a reactionat atunci, lovindu-l si doborandu-l la pamant pe cel care o lovise pe mama lui, insa vecinul sau a strigat catre lume: Ucideti-l pe fiul de tarfa! Lumea s-a adunat gramada si a inceput sa urle: Sa ne razbunam pe ei! Iar la americani, razbunarea pe negri inseamna despartirea capetelor lor de trupuri pe loc, fara nici un fel de judecata sau hotarare!

albNumai cu greu au scapat de linsare si au fost condusi la inchisoare, dar albii n-au fost multumiti de acest lucru, ci s-au indreptat in graba spre cartierul negrilor pentru a se razbuna pe negresa si pe fiul ei. Politia a asediat cartierul mizer, iar negrii nefericiti au fost urmariti pana in casele si magazinele lor, care au fost jefuite si incendiate si a deschis focul impotriva acestor sarmani, provocand moartea si ranirea multora dintre ei.

Toate acestea s-au intamplat din cauza ca negresa s-a plans stapanului atelierului ca a achitat suma ceruta pentru repararea aparatului de radio fara ca acesta sa fi fost reparat. Acesta este un exemplu pentru ceea ce inseamna civilizatia lor!

In anul 100 h., adica in urma cu treisprezece secole, o sclava neagra cu numele de Fartuna i s-a plans emirului credinciosilor, Omar ben Abd al-Aziz, ca are un gard scund peste care sare cineva si-i fura gainile. Omar a trimis de indata pe cineva sa o instiiteze ca el i-a cerut guvernatorului Egiptului sa-i repare gardul si sa-i consolideze casa si in acelasi timp i-a scris guvernatorului egiptean Ayyub ben Sarhabil: Fartuna, roaba lui Zi Asbah, mi-a scris ca gardul ei este scund si ca cineva sare peste el si-i fura gainile si a cerut sa-i fie reparat. De indata ce primesti aceasta epistola, incaleca tu in persoana si du-te si repara-l.

Cand a ajuns scrisoarea la el, a incalecat numaidecat si s-a dus in AlJiza, a intrebat de Fartuna si cand a dat de ea, a gasit o biata negresa. I-a spus ce i-a scris emirul credinciosilor si i-a reparat gardul si casa.

Acest lucru a fost implinit cu treisprezece veacuri in urma si el este un exemplu pentru ceea ce inseamna civilizatia islamica.

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 3

0Shares

Legislația preislamică și rolul său ulterior

Legislația preislamică și rolul său ulterior Dan Michi   Legislația unanim acceptată, specifică perioadei preislamice, constituie sursa unor termeni specifici ulteriori. Cu toate acestea, mai mulți termeni preislamici au trebuit să fie tratați de o maniera pozitivă, atât sub aspect istoric, cât și strict legislativ, astfel încât să devină operaționali în noul sistem legislativ islamic. […]

0Shares

Legislația preislamică și rolul său ulterior

Dan Michi

 

Legislația unanim acceptată, specifică perioadei preislamice, constituie sursa unor termeni specifici ulteriori. Cu toate acestea, mai mulți termeni preislamici au trebuit să fie tratați de o maniera pozitivă, atât sub aspect istoric, cât și strict legislativ, astfel încât să devină operaționali în noul sistem legislativ islamic.
Screenshot_35Termenii de specialitate, arhaici la bază, adesea au fost supuși modificărilor care să le confere un sensuri bine delimitate. În cadrul acestui proces de transformare, unii termeni fie și-au pierdut sensul de bază, cum este și cazul strânsului mâinii pentru perfectarea unui contract de vânzare, gest denumit al-safqa, fie au fost desemnați ca unici pentru unul sau altul dintre cei obișnuiți până atunci, situație întâlnită și la garanția împotriva unor defecte specifice unei anumite categorii de bunuri (al-‘uhda). Alt set de termeni se aplică unor cutume pe care legislația islamică nu le recunoaște pe deplin, precum contribuția obligatorie la piață (al-maks) din perioda preislamică și pe care legislația islamică o consideră ilegală, ori cazul donația cu clauza conform căreia obiectul devine proprietate a părții care supraviețuiește (al-ruqba).
De asemenea, este un fapt binecunoscut că arabii din perioada preislamică foloseau documente scrise. Ei erau foarte familiarizați cu această practică, cu precădere în relațiile pe care le întrețineau cu populația sedentară din jur. Această practică, se pare că a intrat în conștiința arabilor atât dinspre Irakul sasanid, cât și dinspre Siria bizantină. Oricum, numai câțiva termeni și practici au reușit să se impună dinspre sudul Peninsulei, cu civilizațiile sale distincte, spre nord. Cu toate acestea, se poate afirma că regula celor doi martori iși are rădăcinile întrun act juridic particular, derivat din civilizația părții sudice a Peninsulei.
sursa: economia-islamica.blogspot.com
Source Link

Views: 1

0Shares

P. Crone și criticile asupra statutului Meccăi

P. Crone și criticile asupra statutului Meccăi Dan Michi   Și totuși, Crone combate toate teoriile deja expuse1. Conform ei, Mecca nu era situată la intersecția tuturor rutelor importante ale Peninsulei Arabe. De asemenea, Mecca nici nu constituia un loc de pelerinaj, al-Azraqi demonstrând că punctele de intrare ale pelerinilor erau amplasate în Mina, Arafa, […]

0Shares

P. Crone și criticile asupra statutului Meccăi

Dan Michi

 

e68251c88da0e9701adc2210.LȘi totuși, Crone combate toate teoriile deja expuse1. Conform ei, Mecca nu era situată la intersecția tuturor rutelor importante ale Peninsulei Arabe. De asemenea, Mecca nici nu constituia un loc de pelerinaj, al-Azraqi demonstrând că punctele de intrare ale pelerinilor erau amplasate în Mina, Arafa, ‘Ukaz, Majjana și Dhu’l-Majaz. Mai mult, la acea dată Mecca nu constituia o zonă inviolabilă (haram), ori, chiar dacă era, quraișii nu o aveau în custodie. Autoarea a mai subliniat că, în perioada preislamică, solul Meccăi era neroditor, iar teritoriul său – slab amenajat pentru comerțul maritim și poziționat prea departe de cel terestru, executat cu caravanele, dinspre nord, în special din Siria, cum este arătat de majoritatea cercetătorilor. În ciuda acestor amendamente, comerțul meccan poate fi reanalizat întro alta lumină, ca desfășurându-se, în general, independent de Mecca, în afara granițelor sale.
Pentru a trage linie acestor argumente, putem spune că, fără urmă de îndoială, Mecca preislamică s-a dovedit a fi un spațiu important, care a atras mulți oameni, deopotrivă arabi și străini. Mai mult, Mecca devenise centrul spiritualității, prin pelerinaj, încă din vremea profetului Avraam (Pacea lui Allah să fie asupra sa !), după cum este arătat în Nobilul Coran :
“[Și adu-ți aminte] când Noi i-am arătat lui Avraam locul casei [Al-Ka‘aba], [zicându-i] : Nu-Mi face Mie nimic ca asociat și curățește Casa Mea pentru aceia care o înconjoară și pentru aceia care stau în picioare [rugându-se] și pentru cei ce se închină sau se prosternează ! 
Și cheamă-i pe oameni la Pelerinaj și ei se vor îndrepta către tine pe jos și pe cămile slabe, sprintene, venind pe toate drumurile din depărtări. (2 : 26-27)
‘Abd Allah ibn ‘Abbas, Mujahid ibn Jabr, Sa’id ibn Jubayr și ‘Ikrima ibn Khalid al-Mukhzumi au spus că versetele de mai sus demonstrează că pelerinii s-au îndreptat către Mecca încă din timpul lui Avraam. Conform lui Mujahid ibn Jabr și ‘Ata’ ibn Abi Raba, Mecca s-a dovedit a fi, deopotrivă, un loc dedicat atât activităților lumești, inclusiv afacerilor dintre arabi și străini, cât și celor spirituale, precum Pelerinajul, încă înainte de afirmarea Islamului și continuând după. Ei și-au sprijinit concluzia pe versetul :
Pentru a vedea unele avantaje ale lor2 […] (2 : 28)
‘Abd Allah ibn ‘Abbas și Sa’id ibn Jubayr au adăugat că acest verset indică faptul că pelerinii au venit la Mecca, în perioada preislamică și după aceea, nu doar pentru Pelerinaj, ci și pentru comerț.
1.      Patricia Crone, Comerțul meccan și răsăritul Islamului, Oxford, 1987, p.168-199.
2.      Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt în limba română, București, Editura Islam, 2004, la nota de subsol de la pag. 445, explică următoarele : “Avantajele provenind din negoțul pe care-l fac și alte foloase în această viață și în Viața de Apoi.”
sursa: economia-islamica.blogspot.com
Source Link

Views: 4

0Shares