În mitologia irlandeză, Lumea de dincolo are diferite nume. Numele Lumii de Dincolo, sau locurile din ea, includ Tír nAill („celălalt tărâm”) Tír Tairngire („Țara făgăduinței/pământul promis”), Tír na nÓg („Țara tinerilor/ țara tinereții”), Tír fo Thuinn („țara sub val”), Tír na mBeo („țara celor vii”), Mag Mell („câmpia desfătării”), Mag Findargat („ câmpia alb-argintie”), Mag Argatnél (“câmpia norilor de argint”), Mag Ildathach (“câmpia multicoloră”), Mag Cíuin (“câmpia blândă”), și Emain Ablach (posibil „insula mere”). Este descris ca un tărâm supranatural în care există tinerețe veșnică, frumusețe, sănătate, abundență și bucurie și în care timpul se mișcă diferit. Este locul de locuit al zeilor (Tuatha Dé Danann), precum și al anumitor eroi și strămoși. Probabil a fost similar cu Elysium-ul mitologiei grecești și ambele ar putea avea o origine comună în vechea religie proto-indo-europeană. Lumea de dincolo este evazivă, dar diverși eroi mitici, cum ar fi Cúchulainn, Fionn și Bran, o vizitează fie din întâmplare, fie după ce sunt invitați de unul dintre locuitorii săi. În mitul irlandez și în folclorul de mai târziu, festivalurile Samhain și Beltane sunt vremuri liminale, când contactul cu Lumea de dincolo era mai probabil.
În povești, se ajunge adesea la Lumea de dincolo intrând în movile antice, cum ar fi cele de la Brú na Bóinne și Cnoc Meadha. Acestea erau cunoscute sub denumirea de sídhe („Locuințele din afara Lumii”) și erau locuințele zeilor, numite mai târziu aos sí sau daoine sí („Oamenii din afara Lumii”). Mitologia irlandeză spune că zeii s-au retras în sídhe când gaelii (milezienii) le-au luat Irlanda de la ei. În unele povești, se ajunge la Lumea de dincolo mergând sub apele bazinelor, lacurilor sau mării, sau altfel traversând marea de vest. În poveștile irlandeze Immrama („călătorie”), o tânără frumoasă femeie de dincolo se apropie adesea de erou și îi cântă despre acest pământ fericit. Uneori ea îi oferă un măr, sau promisiunea iubirii ei în schimbul ajutorului lui în luptă. El o urmează și ei călătoresc împreună peste mare și nu mai sunt văzuți. Călătoria lor poate fi într-o barcă de sticlă, într-un car sau călare (de obicei pe un cal alb, ca în cazul zeiței Niamh a părului de aur). Uneori, eroul se întoarce după ceea ce crede că este o perioadă scurtă de timp, doar pentru a descoperi că toți însoțitorii lui sunt morți și că de fapt a fost plecat de sute de ani. Uneori, eroul pornește într-o căutare și o ceață magică coboară asupra lui. S-ar putea să se treacă în fața unui palat neobișnuit și să intre să găsească un războinic sau o femeie frumoasă care să-l facă binevenit. Femeia poate fi zeița Fand, războinicul poate fi Manannán mac Lir sau Lugh, iar după aventuri ciudate eroul se poate întoarce cu succes. Cu toate acestea, chiar și atunci când muritorul reușește să se întoarcă la propriul său timp și loc, el este schimbat pentru totdeauna prin contactul său cu Lumea de dincolo.
Lumea de dincolo a fost văzută și ca o sursă de autoritate. În povestea Baile in Scáil („viziunea extatică a fantomei”), Conn of the Hundred Battles vizitează o sală de altă lume, unde zeul Lugh își legitimează regalitatea și pe cea a succesorilor săi.
În mitul irlandez există un alt tărâm de altă lume numit Tech Duinn (“Casa lui Donn” sau “Casa celui întunecat”). Se credea că sufletele morților au călătorit la Tech Duinn; poate să rămână acolo pentru totdeauna, sau poate înainte de a ajunge la destinația lor finală în Lumea de dincolo[8] sau înainte de a se reîncarna. Donn este portretizat ca un zeu al morților și strămoșul gaelilor. Tech Duinn este de obicei identificat cu Bull Rock, o insuliță de pe coasta de vest a Irlandei, care seamănă cu un mormânt portal. În Irlanda exista credința că sufletele morților plecau spre vest peste mare, odată cu apusul soarelui.[10] West-ward fiind, de asemenea, locația insulei fantomă, anglicizată ca, Hy-Brasil.
Sursa: wikipedia.org
Textul a fost trunchiat.
Views: 0