Month: June 2022

Confucianismul se învârte în jurul urmăririi unității eului individual și a Dumnezeului Cerului (Tiān 天), sau, altfel spus, în jurul relației dintre umanitate și Rai.[24][25] Principiul Raiului (Lǐ 理 sau Dào 道), este ordinea creației și sursa autorității divine, monistă în structura sa.[25] Indivizii își pot realiza umanitatea și pot deveni una cu Raiul prin contemplarea unei astfel de ordini.[25] Această transformare a sinelui poate fi extinsă la familie și societate pentru a crea o comunitate fiduciară armonioasă.[25] Joël Thoraval a studiat confucianismul ca religie civilă răspândită în China contemporană, constatând că acesta se exprimă în închinarea larg răspândită a cinci entități cosmologice: Cerul și Pământul (Di 地), suveranul sau guvernul (jūn 君), strămoșii (qīn 親) și maeștri (shī 師).[26]

Raiul nu este o ființă preexistentă în lumea temporală. Potrivit savantului Stephan Feuchtwang, în cosmologia chineză, care nu este doar confuciană, ci împărtășită de toate religiile chineze, „universul se creează pe sine dintr-un haos primar de energie materială” (hundun 混沌 și qi 氣), organizându-se prin polaritatea yin și yang care caracterizează orice lucru și viață. Creația este așadar o ordonare continuă; nu este o creație ex nihilo. „Yin și yang sunt invizibil și vizibil, receptiv și activ, neformat și modelat; ele caracterizează ciclul anual (iarna și vara), peisajul (umbrit și luminos), sexele (feminin și masculin) și chiar istoria sociopolitică (dezordine și ordine). Confucianismul se preocupă de găsirea „căilor de mijloc” între yin și yang la fiecare nouă configurație a lumii.”[27]

Confucianismul conciliează atât polaritățile interioare, cât și cele exterioare ale cultivării spirituale, adică autocultivarea și răscumpărarea lumii, sintetizate în idealul „înțelepciunii în interior și împărăției în afară”.[25] Rén, tradus ca „umanitate” sau esența proprie a ființei umane, este caracterul minții pline de compasiune; este virtutea înzestrată de Cer și, în același timp, mijlocul prin care omul poate atinge unitatea cu Cerul, cuprinzând propria sa origine în Rai și, prin urmare, esența divină. În Dàtóng shū (大同书; 大同書) este definit ca „a forma un singur corp cu toate lucrurile” și „când sinele și ceilalți nu sunt despărțiți… compasiunea este trezită”.

Sursa: wikipedia.org

Licență: https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/deed.ro

Textul a fost trunchiat. Textul a fost tradus.

Views: 4

În mod tradițional, se credea că Confucius este autorul sau editorul celor cinci clasici, care erau textele de bază ale confucianismului. Savantul Yao Xinzhong admite că există motive întemeiate să credem că clasicii confuciani s-au conturat în mâinile lui Confucius, dar că „nimic nu poate fi luat de la sine înțeles în ceea ce privește versiunile timpurii ale clasicilor”. Profesorul Yao spune că, probabil, majoritatea savanților de astăzi susțin opinia „pragmatică” conform căreia Confucius și adepții săi, deși nu intenționau să creeze un sistem de clasici, „au contribuit la formarea lor”. În orice caz, este de necontestat că în majoritatea ultimilor 2.000 de ani, se credea că Confucius fie a scris, fie a editat aceste texte. [21]

Savantul Tu Weiming explică aceste clasici ca întruchipând „cinci viziuni” care stau la baza dezvoltării confucianismului:

I Ching sau Classic of Change sau Book of Changes, considerată în general a fi cea mai timpurie dintre clasici, arată o viziune metafizică care combină arta divinatorie cu tehnica numerologică și înțelegerea etică; filosofia schimbării vede cosmosul ca o interacțiune între cele două energii yin și yang; universul arată întotdeauna unitate și dinamism organismic.
Classic of Poetry sau Book of Songs este cea mai veche antologie de poezii și cântece chinezești. Ea arată viziunea poetică în credința că poezia și muzica transmit sentimente umane comune și receptivitate reciprocă.
Cartea documentelor sau Cartea istoriei Culegerea discursurilor unor figuri importante și a înregistrărilor evenimentelor din antichitate întruchipează viziunea politică și abordează calea regală în ceea ce privește fundamentul etic al guvernării umane. Documentele arată inteligența, pietatea filială și etica muncii a lui Yao, Shun și Yu. Au stabilit o cultură politică bazată pe responsabilitate și încredere. Virtutea lor forma un legământ de armonie socială care nu depindea de pedeapsă sau constrângere.
Cartea Riturilor descrie formele sociale, administrarea și riturile ceremoniale ale dinastiei Zhou. Această viziune socială a definit societatea nu ca un sistem contradictoriu bazat pe relații contractuale, ci ca o comunitate de încredere bazată pe responsabilitatea socială. Cele patru ocupații funcționale sunt cooperative (agricultor, cărturar, meșter, negustor).
Analele de primăvară și toamnă relatează perioada căreia îi dă numele, perioada de primăvară și toamnă (771–476 î.e.n.), iar aceste evenimente subliniază importanța memoriei colective pentru autoidentificarea comunității, pentru că reanimarea vechiului este cel mai bun mod de a atinge nou.

Sursa: wikipedia.org

Licență: https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/deed.ro

Textul a fost trunchiat. Textul a fost tradus.

Views: 1

Strict vorbind, nu există niciun termen în chineză care să corespundă direct „confucianismului”. În limba chineză, caracterul rú 儒 care înseamnă „învățat” sau „învățat” sau „om rafinat” este folosit în general atât în ​​trecut, cât și în prezent pentru a se referi la lucruri legate de confucianism. Personajul rú în China antică avea semnificații diverse. Câteva exemple includ „a îmblânzi”, „a modela”, „a educa”, „a rafina”.[19]: 190–197  Mai mulți termeni diferiți, dintre care unii de origine modernă, sunt folosiți în diferite situații pentru a exprima diferite fațete. a confucianismului, inclusiv:

儒家; Rújiā – „școală de gândire ru”;
儒教; Rújiào – „religie ru” în sensul „doctrinei ru”;
儒学;儒學; Rúxué – „Ruologie” sau „învățare ru”;
孔教; Kǒngjiào – „Doctrina lui Confucius”;
孔家店; Kǒngjiādiàn – „afacerea familiei Kong”, o expresie peiorativă folosită în Mișcarea Noii Culturi și Revoluția Culturală.

Trei dintre ei folosesc rú. Aceste nume nu folosesc deloc numele „Confucius”, ci se concentrează în schimb pe idealul omului confucianist. Folosirea termenului „confucianism” a fost evitată de unii savanți moderni, care preferă în schimb „ruism” și „ruiști”. Robert Eno susține că termenul a fost „împovărat… cu ambiguitățile și asocierile tradiționale irelevante”. Ruism, după cum afirmă el, este mai fidel numelui chinezesc original al școlii.[19]: 7.

Potrivit lui Zhou Youguang, 儒 rú s-a referit inițial la metode șamanice de a ține rituri și a existat înainte de vremurile lui Confucius, dar cu Confucius a ajuns să însemne devotament pentru a propaga astfel de învățături pentru a aduce civilizația oamenilor. Confucianismul a fost inițiat de Confucius, dezvoltat de Mencius (c. 372–289 î.Hr.) și moștenit de generațiile ulterioare, suferind transformări și restructurari constante de la înființare, dar păstrând principiile omenirii și dreptății în nucleul său.

Sursa: wikipedia.org

Licență: https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/deed.ro

Textul a fost trunchiat. Textul a fost tradus.

Views: 2