PELERINAJUL – VIRTUȚI ȘI CONDIȚII

PELERINAJUL – VIRTUȚI ȘI CONDIȚII

 

Allah Preainaltul spune in Qur’an:islamic wallpaper hajj kabah black 690x368 PELERINAJUL - VIRTUȚI ȘI CONDIȚII

Cea dintai Casa [de inchinare] ridicata pentru oameni este aceea din Bakka, cea binecuvantata si calauzire pentru toate lumile. In ea sunt semne limpezi, [printre care] locul unde a stat Avraam, iar acela care intra in ea este in siguranta. Este o datorie a oamenilor fata de Allah [sa implineasca] Pelerinajul la aceasta Casa, daca au mijloacele pentru aceasta. Cat despre aceia care tagaduiesc, Allah nu are nevoie de aceste lumi. (Aal `Imran 3:96-97)

 1) Definitia Pelerinajului (Hajj-ului)

Cei mai multi dintre savanti sunt de parere ca Pelerinajul a fost prescris in cel de-al saselea an dupa emigrare (hijra), odata cu revelarea urmatorului verset: “Împliniti Pelerinajul si ‘Umra pentru Allah!” (2: 196) [Aceasta] concluzie se bazeaza pe interpretarea “împlinirii” din versetul de mai sus ca referindu-se la momentul incepand cu care a devenit obligatoriu. Punctul de vedere este, de asemenea, sustinut de ‘Alqamah, Masrouq si Ibrahim An-Nakh’i, cel care, conform unei relatari a lui At-Tabarani sub o autoritate competenta, a interpretat “fondati” [“puneti bazele”] , pentru “împliniti”. Cu toate acestea, Ibn-al-Qayyim este inclinat sa creada ca Pelerinajul a devenit obligatoriu in cel de-al noualea sau zecelea an al emigrarii.

2-3) Perfectiunea Pelerinajului. Pelerinajul – una din cele mai bune fapte.

Creatorul Legii Divine ii indeamna pe musulmani sa efectueze Pelerinajul. In acest sens, putem sa acest act de adorare este una din cele mai bune fapte. Abu Huraira a relatat ca odata Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost intrebat: “Care este cea mai buna fapta?”. El a răspuns: “Sa credeti in Allah si in Trimisul Sau.” Cel care a intrebat a adaugat: “Si urmatoarea?” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Sa va straduiti pe calea lui Allah.” “Si apoi, care este cea mai buna?” El a răspuns: “Hajj-ul acceptat (mabrur).”

Al-Hasan a spus: “Aceasta inseamna ca dupa ce a efectuat Pelerinajul, o persoana ar trebui mai degraba sa-si doreasca si sa fie inclinat spre Viata de Apoi decat spre placerile materiale ale acestei lumi.” O alta relatare transmisa in mod corect de la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) subliniaza ca o efectuare ireprosabila a Pelerinajului este împlinita in cea mai minunata forma prin hranirea celor sarmani si cuvinte frumoase.

4) Pelerinajul – o formă de jihad

Al-Hasan ibn Ali a relatat ca la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a sosit un barbat si i s-a adresat astfel: “Sunt o persoana timorata si bolnava. Exista ceva ce as putea sa fac?” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: “Ai putea sa mergi la jihadul care nu implica lupta, iar acesta este Pelerinajul.” (relatat de Abdur Razzaq si At-Tabarani, toti naratorii sai fiind demni de incredere)

Abu Huraira a relatat ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Pelerinajul este jihadul celor in varsta, al bolnavilor si al femeilor.” (consemnat de Nasa’i, cu un lant sigur de naratori)

‘Aisha a relatat ca odata a intrebat: “Profet al lui Allah! Jihad-ul (straduinta sau lupta pe calea lui Allah) este cea mai buna fapta. Atunci, cum am putea noi, femeile, sa nu participam activ la el?” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: “Cel mai bun jihad pentru voi este Pelerinajul acceptat (mabrur).” (consemnat de al-Bukhari si Muslim) Intro alta relatare, ‘Aisha a spus: “Odata l-am intrebat pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): ‘Profet al lui Allah! Am putea ca noi (femeile) sa nu straduim si sa nu ne implicam in mod activ alaturi de tine in razboiul islamic?’ Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: ‘Cea mai buna si frumoasa straduinta a voastra pe calea lui Allah este Pelerinajul acceptat.’ ” (consemnat de al-Bukhari si Muslim) ‘Aisha a comentat: “Dupa ce am auzit acestea de la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), niciodata nu am mai incetat a efectua Pelerinajul.”

5) Pelerinajul sterge pacatele anterioare

Abu Huraira a relatat ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Acela care efectueaza Pelerinajul de dragul lui Allah si evita lucrurile obscene si pacatoase se va intoarce din Pelerinaj fara de pacat, ca in ziua in care l-a nascut mama sa.” (consemnat de al-Bukhari si Muslim)

‘Amr ibn al-‘As a spus: “Cand Allah m-a calauzit spre Islam, am mers la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) si l-am intrebat: ‘Profet al lui Allah! Intinde-ti mana astfel incat sa-ti pot jura loialitate.’ Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a intins mana, insa eu mi-am retras-o pe a mea. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) m-a intrebat: ‘O, Amr! Ce se intampla cu tine?’ Eu i-am răspuns: ‘As dori sa mentionam o conditie!’ Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a mirat: ‘Despre ce vorbesti?’ I-am spus: ‘Aceea ca toate pacatele mele din trecut sa-mi fie iertate!’ Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: ‘O, ‘Amr! Nu cunosti ca Islamul sterge toate pacatele trecute, la fel stand lucrurile si cu emigrarea (hijrah) de dragul lui Alalh, [dar si cu] Pelerinajul?’ ” (consemnat de Muslim)

Abdullah ibn Mas’ud a relatat ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Efectuarea regulata si alternativa a Hajj-ului si ‘Umra inlatura saracia precum foalele fierarului elimina impuritatile din metale precum fierul, aurul si argintul. Rasplata Pelerinajului acceptat nu este alta decat Paradisul.” (consemnat de Nasa’i si Tirmidhi, care l-a considerat un hadis autentic.)

6) Pelerinii sunt oaspetii lui Allah

Abu Huraira a relatat ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Pelerinii si cei care efectueaza ‘Umra sunt oaspetii lui Allah; rugaciunile lor sunt ascultate, iar rugamintile pentru iertare le sunt acceptate.” Aceasta relatare este consemnata de Nasa’i, Ibn Maja, Ibn Khuzaima si Ibn Hibban in colectiile lor de hadisuri Sahih. La ultimii doi citim: “Oaspetii lui Allah sunt trei: persoana care efectueaza Pelerinajul, ‘Umra si cea care lupta pe calea lui Allah.”

7) Rasplata Pelerinaju
lui este Paradisul

Abu Huraira a relatat ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Toate pacatele care au fost savarsite de la o ‘Umra si pana la cealalta [‘Umra] sunt rascumparate si sterse, iar rasplata Pelerinajului acceptat (mabrur) nu este alta decat Paradisul.” (consemnat de al-Bukhari si Muslim)

Intr-un alt hadis autentic Ibn Joraij a relatat de la Jabir ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Aceasta Casa (Ka’ba) a lui Allah este stalpul Islamului, asadar oricine ajunge la ea cu intentia de a efectua Hajj sau ‘Umra, se afla sub protectia lui Allah. Daca el va muri [in timpul calatoriei], ii va fi garantat Paradisul, iar daca se va intoarce in siguranta acasa, isi va purta rasplata si castigul.”

8) Superioritatea cheltuirii in Pelerinaj

Buraida a relatat ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “A cheltui [avere] in timpul Pelerinajului echivaleaza cu oferirea sa pe calea lui Allah si fiecare dirham dat va fi rasplatit de peste sapte sute de ori.” (consemnat de Ibn Abi Shaiba, Ahmad, At-Tabarani si Al-Baihaqi)

9) Pelerinajul este obligatoriu numai o data in viata

Intre savantii musulmani exista un consens in ceea ce priveste faptul ca Pelerinajul este obligatoriu doar o data in viata, cu exceptia cazului in care cineva a jurat sa efectueze suplimentar, caz in care trebuie sa-si duca la indeplinire fagaduinta. Tot ceea ce se efectueaza, insa, peste cele de mai sus tine de optiunea individuala.

Abu Huraira a relatat ca odata, intro predica, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “O, oameni! Allah v-a poruncit Pelerinajul, asadar trebuie sa-l efectuati.” Un barbat l-a intrebat: “Profet al lui Allah, [trebuie] in fiecare an?” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a pastrat linistea. Dupa ce barbatul a repetat si a treia oara, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: “Daca as fi spus ‘da’, atunci ar fi devenit o obligatie anuala, ceea ce v-ar fi fost peste putinta.” Apoi a adaugat: “Lasati-ma in pace, cata vreme nu va solicit [n.t., nu ma bateti la cap cu intrebari despre ceea ce omit sa vorbesc]. Unii dintre cei care au trait inaintea voastra au fost distrusi pentru ca au pus prea multe intrebari si au devenit neascultatori fata de profetii lor. Prin urmare, daca va poruncesc sa faceti ceva, trebuie sa-mi dati ascultare si sa-l indepliniti in cel mai bun mod, iar daca va interzic ceva, atunci evitati [acel lucru].” (consemnat de al-Bukhari si Muslim)

Ibn ‘Abbas a relatat ca odata Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ni s-a adresat si a spus: “O, oameni! Vi s-a poruncit Pelerinajul.” In acel moment Al-Aqra’ bin Habis s-a ridicat si a intrebat: “Profet al lui Allah! Trebuie sa-l facem in fiecare an?” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Daca as spune ‘da’, atunci ar deveni o sarcina [anuala] si in aceasta situatie nu ati fi reusit sa o indepliniti. Pelerinajul este obligatoriu numai odata in viata. Acela care doreste sa il efectueze de mai multe ori [sa stie ca] face un act peste limita obligatiei.” (consemnat de Ahmad, Abu Daw’ud, Nasa’i si Al-Hakim, care l-a retinut ca un hadis autentic)

10) Efectuarea Pelerinajului poate fi amanata pentru o perioada de timp mai convenabila sau trebuie realizata imediat ce o persoana este capabila pentru acest lucru?

Ash-Shafi’i, Ath-Thawri, Al-Awza’i si Muhammad bin al-Hasan sunt de parere ca Pelerinajul se poate efectua oricand in timpul vietii, nefiind ceva gresit daca o persoana care are aceasta obligatie o amana. Desi Pelerinajul a fost poruncit in al saselea an dupa emigrare, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a amanat pana in al zecelea an, atunci cand l-a efectuat impreuna cu sotiile sale si mai multi companioni. Daca efectuarea sa mai repede ar fi fost esentiala, atunci Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) niciodata nu ar fi amanat-o.

Ash-Shafi’i noteaza: “Prin urmare, noi credem ca Pelerinajul este obligatoriu pentru un musulman, barbat sau femeie, incepand cu varsta pubertatii si pana sa moara.”

Abu Hanifa, Malik, Ahmad, unii dintre urmasii lui Ash-Shafi’i si Abu Yusuf considera ca Pelerinajul trebuie indeplinit cat mai repede cu putinta, din momentul in care respectiva persoana este fizic si financiar apta de acest lucru. Aceasta opinie se bazeaza pe un hadis relatat de Ibn ‘Abbas si conform caruia Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Pe cel care intentioneaza sa efectueze Pelerinajul, lasati-l sa o faca cu prioritate, pentru ca s-ar putea imbolnavi, sa nu mai fie in stare sa-si finanteze calatoria sau sa fie impiedicat de alte urgente.” (consemnat de Ahmad, Al-Baihaqi, At-Tahawi si Ibn Maja) Intro alta relatare a lui Ahmad si Al-Baihaqi, putem citi ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Grabiti-va sa indepliniti Pelerinajul, obligatia de baza, pentru ca nu stiti ce vi s-ar putea intampla,” insemnand “cineva s-ar putea imbolnavi sau sa fie retinut de alte prioritati.” Primii savanti au interpretat aceste relatari ca fiind o recomandare pentru o persoana sa efectueze Pelerinajul cat mai repede cu putinta, de cand are capacitatea de a o face.

11) Conditiile Pelerinajului

In randul juristilor exista un consens in ceea ce priveste conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o persoana astfel incat Pelerinajul sa devina o obligatie a sa:

a) Sa fie musulmana
 b) Sa fie adulta
c) Sa fie in deplina sanatate mintala
d) Sa fie libera
e) Sa aiba forta si capacitatea necesare

Oricare nu indeplineste una dintre aceste conditii, nu are obligatia de a indeplini Pelerinajul. Toate aceste conditii sunt valabile tuturor celorlalte forme islamice de adorare. Aceasta afirmatie se bazeaza pe un hadis al Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), in care acesta a spus: “Trei persoane nu vor fi trase la raspundere: cea care doarme, pana cand se trezeste, copilul pana cand creste si cea lipsita de ratiune pana cand isi revine.” Libertatea reprezinta o cerinta esentiala pentru Pelerinaj deoarece aceasta forma de adorare necesita atat timp, cat si mijloace financiare pentru a o indeplini. Sclavul nu are niciuna din cele doua, intregul sau timp petrecandu-si-l in serviciul stapanului sau, lipsindu-i si capacitatea financiara.

Qur’anul spune:

Este o datorie a oamenilor fata de Allah [sa implineasca] Pelerinajul la aceasta Casa, daca au mijloacele pentru aceasta. (Aal `Imran 3: 97)

________________________

sursa: Fiqh-us Sunnah, Cartea Pelerinajului, autor: Sayyid Sabiq

Traducere: www.islamulazi.ro

Source Link

Views: 1

0Shares

ZIUA DE ‘ARAFAH

 

 

Arafah vine de la verbul din limba araba عرف “a cunoaste / a sti”.crowds arafat 1762039i ZIUA DE 'ARAFAH

Profetul Adam si sotia lui Eva au fost pedepsiti de Allah pentru nesupunere fiind trimisi pe pământ. Aceasta pedeapsa era una foarte mare pentru ei: pământul era un loc necunoscut pentru ei, cu care ei nu erau obisnuiti, un loc ciudat pentru ei care coborasera din Paradis; pământul era ceva prea rece, dar si prea cald… dar cel mai important era ca ei fusesera izgoniti din Paradis in locuri diferite pe pământ.
Adam si Eva (Pacea fie asupra lor!) s-au cautat ani de-a randul pe intreg Pământul. Se relateaza ca ei s-au întâlnit in locul cunoscut de noi drept Arafah si ca si acolo s-au cait pentru greselile lor si s-au rugat mult la Allah pentru iertarea lor. Conform unei alte opinii ei s-ar fi întâlnit intr-un alt loc unde acum se afla orasul Jeddah si ca apoi ar fi mers impreuna la Arafah, dupa cum le poruncise Allah.

Ziua de sambata, 10 august 2019, coincide cu cea de-a zecea zi a lunii Pelerinajului (luna Dhu-l Hijjah), zi în care musulmanii din întreaga lume se vor bucura de prima zi de Sărbătoare a Sacrificiului (ar. Eid Al-Adha / tr. Kurban Bayram). Ziua de dinaintea sărbătorii este petrecută de către pelerini pe platoul Muntelui Arafat, unul dintre cele mai importante momente ale pelerinajului. Cei rămași acasă, trebuie să îl preaslăvească pe Allah ținând post, adorându-L și invocându-L. Ei spun: „Nu există altă divinitate în afară de Allah, Unicul, Care nu are pe nimeni asociat. A Lui este împărăția și a Lui este mulțumirea și El este peste toate Atotputernic.” (pronunțarea aproximativă în limba arabă: „La ilaha illa Allahu, WahdaHu, la șarika Lahu, Lahul-mulku wa Lahul-hamdu wa Hua ’ala kulli șai-in Qadir.”)

 

A’işah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat că Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Nu există nicio altă zi în afară de ziua de ‘Arafah când Allah îi eliberează pe cei mai mulţi dintre slujitorii Săi din Iad. Într-adevăr, El se apropie şi îi laudă pe pelerini îngerilor Lui. Apoi, El întreabă: «Ce caută aceşti slujitori ai Mei?». ( Aşa că El îi iartă)”.

Acest hadith este autentic (sahih) şi a fost consemnat de Muslim.

 

Poposirea la Arafat

 

Așadar, pelerinii se vor afla pe platoul Muntelui Arafat în ziua de sambata, 10 august 2019.

 

1. Odată ajuns la Arafat, este bine să se stea la Moscheea Namira până la amiază, însă nu este păcat dacă stă până la apus.

2. La amiază, așa cum se spune în „Tradiția Profetului”, este bine ca imamul să țină o predică, prin care să îi încurajeze pe oamenii să înfăptuiască fapte bune și să se teamă de Allah.

3. Cine nu a făcut rugăciunea de amiază și de după-amiază împreună cu imamul poate să le facă împreună cu un alt grup care se roagă, însă să nu se uite că aceste două rugăciuni se fac împreună.

4. Pelerinul va rămâne apoi în perimetrul zonei Arafat și nu în afara acesteia, iar muntele Rahma este bine să fie între el și Qiblah, iar dacă nu reușește se îndreaptă spre munte.

5. Este bine ca în timpul șederii la Arafat pelerinul să-L pomenească pe Allah, să facă rugăciuni, ridicând mâinile, până la apusul soarelui. Una dintre pomeniri e spuse de Profet – Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui! – și cea mai plăcută este aceasta:

„La ilaha illa Allahu, wahdahu, la șerika lahu, lahul-mulku wa lahul-hamdu wa huwa ’ala kulli șai-in qadir.”

„Nu există altă divinitate în afară de Allah, Unicul, care nu are pe nimeni asociat. A Lui este împărăția și a Lui este mulțumirea și El este peste toate Atotputernic.”

6. După ce soarele apune, se pleacă spre Muzdalifa în liniște, rostind talbia.

httpv://www.youtube.com/watch?v=UKgLSn4pQww&feature=related

Jabir (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Nu există zile mai bune pentru Allah decât primele zece zile din luna Hajj”. Naratorul a spus: „Un bărbat a întrebat: «O, Profet al lui Allah! Sunt aceste zile mai bune sau sunt la fel cu acelaşi număr de zile petrecute în luptă, pe calea lui Allah?». Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Aceste zile sunt mai bune decât acelaşi număr de zile petrecute în luptă, de dragul lui Allah. Şi nicio altă zi nu este mai bună pentru Allah decât ziua de ‘Arafah, când Allah Atotputernicul şi Gloriosul coboară la cel mai de jos cer (cerul lumii) şi se laudă cu oamenii de pe pământ locuitorilor Raiului (îngerilor) şi spune: ´Uitaţi-vă la slujitorii Mei care vin cu părul lung, prăfuiţi şi îndeplinesc pelerinajul. Ei au venit din toate direcţiile, cu speranţă în Îndurarea Mea, deşi ei nu au văzut pedeapsa Mea. Deci nu există nicio altă zi în afară de ziua de ‘Arafah când atât de mulţi oameni sunt scăpaţi de Foc´»”.

Acest hadith este autentic datorită altor hadithuri sahih (sahih li ghairihi) şi a fost consemnat de Ibn Hibban.

După apusul Soarelui în Ziua de Arafat, pelerirnii se îndreaptă către Muzdalifah.

 

__________

sursa: www.femeiamusulmană.blogspot.comSource Link

Views: 1

0Shares

CONCEPŢII GREŞITE INFIRMATE – 2

 

 

Moştenirea

femeie musulmanaDiferenţa dintre bărbat şi femeie în ce priveşte părţile lor de moştenire este stabilită de către Allah astfel:
„Allah vă porunceşte în privinţa [moştenirii] copiilor voştri: un fiu are [o parte] cu partea a două fiice.” (An-Nisaa’ 4: 11)
şi se datorează în mod clar diferenţelor dintre datoriile şi cheltuielile la care fiecare trebuie să facă faţă conform învăţăturilor islamice.
De exemplu, dacă un bărbat care are un fiu şi o fiică moare, fiul se căsătoreşte şi plăteşte dota (zestrea) miresei şi imediat ce se mută împreună trebuie să asigure şi să plătească integral cheltuielile lor. Pe de altă parte, când sora lui se mărită, ea primeşte dota de la mire şi, atunci când locuiesc împreună, soţul ei are grijă de ea fără ca ea să plătească vreun ban, chiar dacă este una dintre cele mai bogate persoane. Săracă sau bogată, cheltuielile ei de trai sunt estimate în funcţie de înzestrarea financiară a soţului său. Qur’anul spune astfel:
„Cel care este înstărit să cheltuiască după averea sa.” (At-Talaq 65: 7).
Pentru a simplifica problema, dacă tatăl lasă o avere de 150.000 de dolari, fiul va lua 100.000, iar fiica va lua 50.000 de dolari. Apoi fiul plăteşte dota soţiei (zestrea), îi dăruieşte cadouri miresei şi mobilează un apartament care poate costa cel puţin 25.000 de dolari. Dacă fiica se căsătoreşte, are banii de nuntă şi cadourile; atunci va lua încă 25.000 de dolari. Astfel vor avea în mod egal.
Dar aceasta nu este tot; îndatoririle şi cheltuielile bărbatului cresc atunci când trebuie să aibă grijă din punct de vedere financiar de copii, în anumite cazuri, de părinţii lui care îmbătrânesc, de fraţii şi surorile lui, dacă nu au niciun venit sau pe cineva care să aibă grijă de ei, şi de alte rude care se află în circumstanţe asemănătoare – toate conform învăţăturilor islamice şi în anumite condiţii. Însă femeia nu este obligată din perspectiva legislaţiei islamice să ofere ajutor; ea poate face aceasta doar din proprie iniţiativă, la liberă alegere.
Aşadar nu există absolut nicio diferenţă. Uneori, partea femeii din moştenire este aceeaşi cu a bărbatului. De exemplu, când cei doi părinţi îi moştenesc pe copiii lor; Qur’anul ne spune că:
„… Cât despre părinţii lui, primeşte fiecare dintre ei a şasea parte din ceea ce a lăsat [defunctul], dacă el are un copil.” (An-Nisaa’ 4: 11).
Motivul în acest caz este că nevoile părinţilor sunt deseori similare. Pentru fraţi sau surori vitrege ce moştenesc de la un frate care nu are părinţi sau copii, Qur’anul stabileşte că:
„Dacă un bărbat sau o femeie moare fără a avea niciun moştenitor direct, dar are un frate sau o soră, fiecăruia dintre cei doi le revine a şasea parte. Dacă ei însă sunt mai mulţi de-atât, atunci ei toţi sunt părtaşi la o treime…” (An-Nisaa’ 4: 12).
Astfel, sora din partea mamei primeşte o şesime, parte ce este egală cu a fratelui din partea mamei. Dacă sunt mai mult de doi fraţi vitregi, ei moştenesc o treime pe care o vor împărţi în mod egal. Toate acestea confirmă că egalitatea în moştenire există în multe cazuri, cunoscute foarte bine de juriştii şi experţii din acest domeniu.
Mai mult, sunt cazuri în care femeia ia o parte mai mare decât a bărbatului. De exemplu: dacă o femeie moare lăsând în urma ei un soţ, o mamă, doi fraţi şi o soră din partea mamei ei, sora va primi o şesime şi doar o şesime va fi dată celor doi fraţi. De asemenea, dacă o femeie moare, lăsând în urmă un soţ, o soră din aceiaşi părinţi şi doi fraţi din partea tatălui, soţul primeşte o jumătate din moştenire, iar sora cealaltă jumătate, pe când fraţii vitregi nu primesc nimic, întrucât sunt doar rude. Dar dacă este vorba de o soră vitregă, aceasta va primi o şesime pentru întreţinere.
Încă un caz în care femeia primeşte mai mult decât bărbatul, conform interpretării lui Ibn ‘Abbas a versetului:
„Dacă însă nu are copil şi-l moştenesc părinţii lui, atunci mama sa are dreptul la o treime…” (An-Nisaa’ 4: 11).
Pentru Ibn ‘Abbas, aceasta înseamnă că dacă o femeie moare, lăsând un soţ şi pe cei doi părinţi ai ei, soţului i se cuvine o jumătate, mamei o treime, iar tatălui o şesime. Ibn Hazim le relatează această specificare lui Ibn ‘Abbas prin Abdul-Taziq, lui ‘Ali Ibn Abi Talib prin Abi Uwana şi lui Mu’az Ibn Gebel care erau companioni ai Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), cunoscuţi ca experţi în chestiuni de acest gen. Ibn Hazim îi relatează, de asemenea, lui Şuraih şi lui Dawud Al-Zahiry, în mijlocul juriştilor, şi citează axioma companionului Ibn Mas’ud pe această chestiune: „Lui Allah nu îi va plăcea să vadă că îl prefer pe tată în faţa mamei.” Alte persoane importante care au fost de acord sunt companioni precum ‘Omar, ‘Osman şi Zeid Ibn Sabit. Dintre adepţii lor sunt Al-Hasan, Ibn Sirin şi Al-Nakh’i. Printre jurişti se numără Abu Hanifah, Malik şi Aş-Şafi’yi – fie ca Allah să fie mulţumit de ei!

Source Link

Views: 1

0Shares