Sistemul moștenirii

Sistemul moștenirii

Dan Michi

 

old-money-treesSpunem ca avem de-a face cu situatia unei mosteniri atunci cand o persoana aflata inca in viata obtine dreptul legal asupra averii defunctului. Exista mai multe forme ale sale, acolo unde institutia averii private este recunoscuta ca baza a sistemului social si economic. In prezent, atat aceste forme, cat si legile care le guverneaza difera in functie de idealurile pe care le are una sau alta dintre societati. In ceea ce priveste Islamul, cadrul legislativ se fundamenteaza pe cinci consideratii principale :
1- Sa nu permita concentrarea bogatiei in mainile a doar catorva persoane, ci ea sa fie redistribuita societatii.
2- Sa respecte atat dreptul proprietatii individuale, cat si pe cel al averii obtinute prin mijloace cinstite.
3- Sa formeze constiinta ca oamenii, de fapt, nu sunt stapanii absoluti ai averii obtinute, ci doar cei care o administreaza; prin urmare, ei nu sunt autorizati sa o dea altora dupa bunul lor plac.
4- Sa consolideze sistemul familial, elementul de baza al societatii islamice.
5- Sa stimuleze munca si activitatile economice.
In perioada preislamica si chiar in unele dintre societatile moderne, sistemul mostenirii are foarte multe lipsuri, acestea putand sa fie concluzionate astfel :
  • Femeile erau complet omise din procesul mostenirii; ele sunt, mai degraba, o parte din averea defunctului, din acest moment, nemaipunandu-se problema drepturilor de mostenire.
  • In Peninsula Arabiei preislamica, existau societati tribale, in care nu doar femeile erau lipsite de dreptul la mostenire, ci si bolnavii ori copiii minori. In acele vremuri domnea principiul conform caruia „singurul care este indreptatit sa mosteneasca ceva este acela care stia sa manuiasca taisul sabiei.”
  • Apoi, in anumite societati, puteam zari acel aspect legislativ care tinea cont de prima nastere, sistem care inca se mai practica in anumite parti ale lumii, si conform caruia doar cel mai mare dintre copii mosteneau intreaga avere a tatalui sau, in cel mai rau caz, avea prima optiune.
Islamul a reformat aceste sisteme, sinteza noutatilor fiind urmatoarea :
  • a definit in termeni foarte clari cota-parte la care are dreptul fiecare mostenitor si a stabilit limitele in interiorul carora proprietarul poate sa dispuna de drepturile sale dupa bunul plac sau propriile capricii.
  • a ridicat conditia femeii, tratata anterior ca un sclav, si a facut-o coproprietara alaturi de barbat; prin aceasta masura, nu doar ca i-a redat demnitatea, ci chiar i-a instituit drepturile sale sociale si economice.
  • a impus regulile prin care concentrarea bogatiei sa fie sortita esecului, dispunand redistribuirea echitabila a ei in societate, unui numar mare de persoane.
  • a insemnat sfarsitul dreptului primului nascut si a pus la dispozitie o baza corecta de plecare in procesul redistribuirii averii defunctului.
Acestea sunt doar cateva trasaturi specifice sistemului islamic de mostenire. In momentul in care s-au stabilit regulile de distribuire a bunurilor defunctului, primul principiu de care s-a tinut cont a fost cel conform caruia atat bunurile imobile, cat si cele mobile, vor face obiectul redistribuirii, dupa ce in prealabil sunt indeplinite urmatoarele conditii :
– efectuarea cheltuielilor funerare;
– achitarea oricarei datorii pe care o avea persoana decedata;
– executarea testamentara cu pana la 1/3 din totalul activelor, daca este cazul. Este bine sa reamintim ca zestrea (mahr) sotiei, in caz ca nu a fost achitata, trebuie inclusa la datorii. Mai mult decat atat, nu este legal sa fie intocmit un testament in favoarea unei anumite persoane cu drept la mostenire.
In acest mod, drepturile tuturor partilor sunt garantate. In semn de omagiu si onoare pentru cel decedat, au prioritate cheltuielile ocazionate cu inmormantarea sa; pe langa acestea, drepturile celorlalti nu vor fi soldate odată cu disparitia defunctului, ci ele vor fi redistribuite fara nicio preferinta.
sursa: economia-islamica.blogspot.com
Source Link

Views: 0

0Shares

Este timpul să reflectăm!

Este timpul să reflectăm!

 

Este timpul să reflectăm!Nu putem acuza religia din cauza erorilor acelora care îi folosesc numele sau simbolurile pentru a-şi justifica acţiunile haine. Aşa cum Harun Yahya ilustrează în întreaga sa carte, toate religiile au grupul lor de oameni care pretind că sunt aderenţi stricţi ai tradiţiei, dar care au interpretat greşit, în  mod flagrant, textele lor sacre pentru a da curs propriilor acţiuni într-o aparentă legitimitate.

Toate tradiţiile religioase adevărate condamnă categoric orice fel de act de agresiune şi, normal, orice act terorist.

Religia nu poate fi blamată, dar nebunia şi ura care îi animă pe oameni şi îi determină să comită asemenea atrocităţi pot exista.

Nu  este suficient să renunţăm la condamnare; depinde de noi să căutăm rădăcinile adânci ale acestei uri: care este cauza cererilor lor, a agitaţiei, a supărării, amărăciunii, frustrărilor, a lipsei de speranţă şi cum putem să-i ajutăm să le elimine?

În curând vom realiza că aceste cauze nu au la bază dispute referitoare la creaţia lui Allah sau alte idei religioase, ci reprezintă doar rezultatele regimurilor care asupresc şi a politicilor care ucid sau corup.

Acum, mai mult ca niciodată, există nevoia de a investiga legătura dintre terorism şi susţinerea care continuă să fie oferită regimurilor dictatoriale, în particular în lumea musulmană.

Nu este cazul să credem că lumea musulmană urăşte „Occidentul” sau America. Sunt foarte mulţi musulmani care trăiesc în Occident şi ar fi ipocrit să denunţăm într-o retorică a urii pe cea mai primitoare ţară care i-a găzduit. Majoritatea  musulmanilor realizează că există multe similarităţi în preceptele occidentale şi cele islamice, cum ar fi libertatea, toleranţa, dreptul la educaţie şi libertăţile civile. Graham E. Fuller, fostul vice-preşedinte al Consiliului Naţional de Informatii din CIA, a scris recent în L.A. Times: „Dacă vei călători prin lumea musulmană, imediat va deveni  evident că există un respect imens pentru o varietate largă de valori americane”. Mai degrabă, frustrarea este generată de ceea ce este receptat drept manifestare a unor standarde duble în politicile guvernamentale. Oamenii se bucură de asemenea valori în Vest, dar se pare că s-a făcut un efort mare pentru a restricţiona asemenea valori „potrivite pentru consumul  domestic şi nu pentru export.”

Musulmanii din Vest înfruntă un moment definitoriu.

Musulmanii trebuie să reînvie spiritul adevărat al Islamului şi să îl pretindă de la cei care i-au rănit intregritatea şi onoarea.

Aşa cum Tim Winter afirma:

„Islamul va fi capabil să facă declaraţii puternice în public referitoare la ceea ce simte deja în suflet: că teroriştii nu sunt musulmani. Atacarea civililor reprezintă negarea oricărei şcoli posibile din Islamul sunnit.”

Elucidarea făcută de Harun Yahya este oportună şi foarte necesară. Va oferi musulmanilor – cu voia lui Allah! – şi nu numai lor o înţelegere esenţială privind sufletul Islamului şi ceea ce a fost înţeles şi practicat de majoritatea vastă a musulmanilor de-a lungul istoriei. Acesta este ortodoxismul, doctrina sunnită, Islamul dominant. El ilustrează prin folosirea textelor-cheie a tuturor musulmanilor – Coranul cel Sfânt – că Islamul adevărat nu poate sub nicio formă să fie asociat cu  terorismul. Este în completă contradicţie cu el, fără nicio îndoială; Islamul, prin definiţie, denunţă terorismul.

 

 

 

 

______________________________

sursa: Asociatia Musulmanilor din RomaniaSource Link

Views: 1

0Shares

Lucrarile lui Al-Shatir reflectate in Copernic

Lucrarile lui Al-Shatir reflectate in Copernic

un secol mai tarziu

Ala Al-Din Abu’l-Hasan Ali Ibn Ibrahim Ibn Al-Shatir și a fost cel mai renumit astronom musulman al secolului XIV, făcând progrese substanțiale în proiectarea instrumentelor astronomice. A fost de asemenea muwaqqit la Moscheea Omeyada din Damasc, matematician, inginer și inventator. Cea mai semnificativă contribuție a sa în astronomie a fost teoria planetară.

 
Ibn Al-Shatir s-a născut în Damasc.  Cand el avea vârsta de 6 ani, tatăl său a murit, fiind crescut de rudele sale. A adunat o avere, pe care a folosit-o în scopul studierii matematicii. A plecat pentru o perioadă în Egipt, întorcându-se apoi în Damasc, unde a aprofundat studiul în domeniul astronomiei, domeniu în care a excelat.
 
CopernicCel mai important tratat astronomic al său a fost „Ultima întrebare privind originea” (The Final Quest Concerning the Rectification of Principles) unde a adus schimbări majore reformelor lui Ptolemeu privind Luna, Soarele și planetele. Ibn al-Shatir a studiat cu atenție dimensiunile Soarelui și ale Lunii în timpul eclipsei și a ajuns la concluzia că rezultatele contravin teoriei lui Ptolemeu. Spre deosebire de astronomii anteriori, Ibn al-Shatir nu a avut obiecții filosofice vis-a-vis de modelul astronomic al lui Ptolemeu, dar era preocupat să vadă cât de bine se potrivesc propriile sale observații empirice. Creând prima teorie a Cosmosului, bazată pe nenumărate calcule matematice, Ibn al-Shatir a marcat o nouă eră a astronomiei care poate fi considerată „Revoluția științifică dinaintea Renașterii”.
 
 
Lucrarile lui Al-Shatir reflectate in CopernicDeși sistemul său a fost unul geocentric, eliminând pe cel excentric al lui Ptolemeu, detaliile matematice ale sistemului său le cuprindea pe cele ale lui Nicolaus Copernicus, care a păstrat totuși elemente din cele ale lui Ptolemeu, modelul lunar al lui Ptolemeu fiind astfel identic cu cel al lui Ibn al-Shatir. De fapt, modelele lui Al-Shatir erau identic matematice cu cele ale lui Copernic de mai tarziu, ceea ce ridica foarte mult probabilitatea ca lucrarile lui Al-Shatir sa fi fost transmise in Europa si folosite de astronomul renascentist. 
Un istoric contemporan a declarat că a vizitat și inspectat în anul 1343 un laborator în care își desfășura activitatea al-Shatir. Mențiunile acestuia sunt dificil de înțeles, dar se pare că instrumentul avea forma uni arc, măsura trei sferturi dintr-un cubit lungime și era fixat perpendicular pe un perete . O parte a instrumentului se rotea o dată la 24 de ore, și uneori afișa atât orele echinocțiale, cât și cele sezoniere. Mecanismul de funcționare nu era vizibil și probabil era fixat în perete. În afară de aceste referințe, nu avem nicio altă relatare contemporană despre continuitatea acestor sofisticate dispozitive mecanice care au apărut în Siria cu 200 de ani înainte ca ele să fie cunoscute în lume. Astronomii care au urmat, din Damasc și Cairo, nu par să fi fost interesați de modelul non Ptolemeic al lui al-Shatir, venind cu alte versiuni, însă, în forma sa originală, acest model a fost folosit în ambele orașe, timp de mai multe secole, aceste principale instrumente rămânând populare până târziu în Siria, Egipt și Turcia, cele trei centre de pontaj astronomic din lumea islamică . Modelul lui al-Shatir a influențat astronomia din lumea islamică, răspândindu-se pe scară largă, însă s-a dovedit a fi neroditoare. Ibn al-Shatir a realizat și un sistem de tabele pentru afișarea valorilor anumitor funcții astronomice sferice referitoare la timpul de rugăciune, însă latitudinea utilizată pentru aceste tabele a fost de 34 de grade, corespunzătoare unei localitați neprecizate situate la nord de Damasc. El a proiectat și construit de asemenea un cadran solar orizontal, care a fost ridicat pe minaretul moscheei Omeyade din Damasc. Astăzi, pe minaret există o copie identică a instrumentului, realizată în secolul XIX. Fragmente ale instrumentului original sunt conservate în grădina Muzeului Național din Damasc.
Compendiu, un instrument astronomic multi-scop deosebit de important în acea perioada, a fost proiectat și construit de Ibn al-Shatir, devenind popular mai târziu, în Europa Renașterii.
Ibn al-Shatir a realizat si alt instrument astronomic, pe care l-a numit instrument universal. O analiză a acestui instrument a fost realizată de astronomul și inginerul otoman Taqi al-Din, în lucrarea sa intitulată „Cartea fructelor coapte din clusterele instrumentului universal” (Book of Ripe Fruits from Clusters of Universal Instrument) care s-a păstrat la Observatorul Istanbul – Taqi al-Din.
Source Link

Views: 0

0Shares