În cautarea identității islamice – partea 2

În cautarea identității islamice – partea 2

 

Noi suntem cei care au rămas în urmă în credința și evlavia noastră, în apropierea de Creatorul nostru. Oare nu ne-a învățat Trimisul lui Allah ﷺ , să iubim credința,  pe Allah subhanahu wa ta’ala și pe Trimisul Său ﷺ ?

Ar trebui să depunem efort pentru a ne îndepărta de această boală ce și-a făcut loc în inimile noastre prin slăbiciunea noastră.

Întreg globul pământesc a devenit precum un sat mic în care mass-media pătrunde rapid și împrăștie doar lucruri denigratoare la adresa islamului, făcând  aceste nedreptăți să pară lucruri de onoare, pe când islamul nu lasă loc de compromisuri în credință.

Să privim puțin în trecut și să observăm marea civilizație ale cărei baze s-au stabilit  în Andaluzia și de unde, mai apoi, a început Renașterea urmată de liniștea sufletească a unei civilizații care a scos la iveală știința,  dezvoltarea științei și valențele islamului.

Profetul Muhammed ﷺ era devotat islamului și din punct de vedere al credinței, dar și al comportamentului, și aceasta va rămâne singura modalitate prin care noi putem lua aminte.

Nu există cineva pe acest pământ, dintre oameni, care să nu aibă greșeli sau care să nu fi făcut lucruri urâte.

Urmările acestor filosofii eronate asupra islamului au dus la un dezechilibru în mintea și sufletul nostru, determinîndu-ne să ne îndoim, într-un fel sau altul, sau să fim confuzi în ceea ce privește propria noastră religie.

Cine sunt musulmanii zilelor noastre? Musulmanul european, musulmanul cel bun, musulmanul credincios pe care îl cunoaștem deja, acel musulman care spune “elhamdullillah” că a descoperit islamul din cărțile savanților, și nu din comportamentul musulmanilor.

Ce înseamnă apartenența mea la islam?

Primul lucru, și cel mai important, este acela că trebuie să luăm aminte și să fim mândri de această credință.

Fiecare dintre noi trebuie să arătăm cu mândrie, dar nu ostentativ, această religie.

Allah subhanahu wa ta’ala îi laudă pe cei care trăiesc islamul și pun în practică în viața cotidiană această credință, și spune despre aceștia că, atunci când erau chemați la Allah, sau Cuvântul lui Allah era pus ca judecată, ei spuneau “Ne supunem!”.

Aceste cuvinte trebuie să oglindească credința noastră și comportamentul nostru; o dată ce ai devenit musulman, lucrurile de care te apropii și pe care vrei să  le faci, să fie dintre cele poruncite și permise de Allah subhanahu wa ta’ala,  iar lucrurile de care trebuie să te îndepărtezi și pe care nu ar trebui să le faci, să fie dintre cele interzise de Allah PreaÎnaltul.

Apartenența noastră la islam înseamnă căutarea și aflarea adevărului, înseamnă să luăm aminte la acest univers și la faptul cum acesta a fost creat, să luăm aminte și să conștientizăm că această viață nu este decât una trecătoare, să conștientizăm ce înseamnă credința și ce înseamnă islamul.

Atât timp cât nu ne vom îndepărta de “Jahiliah” actuală,  nu vom putea trăi islamul cu adevărat. Așa s-a întâmplat și în era preislamică, de exemplu în vremea lui Omar, care a spus că primul lucru pe care ar trebui să îl facă musulmanii pentru a își putea apăra și păstra identitatea și apartenența la islam, este îndepărtarea de era preislamică. Jahiliah nu a existat doar în trecut, Jahiliah a existat în orice timp și perioadă din istorie  și există și în zilele noastre.

Ce înseamnă să fi musulman?

  • A fi musulman înseamnă să fiu dintre cei stabili – să nu mă influențeze absolut nicio formă sau curent modernist care m-ar putea determina să renunț la principiile mele.

Conștiința și identitatea islamică înseamnă să rămâi neînduplecat în fața acestor provocări și drept în fața principiilor, civilizației, educației, modernității.

  • A fi musulman înseamnă să fiu treaz, viu, convins că musulmanul trebuie să împlinească această credință.

Allah subhanahu wa ta’ala a trimis această religie ca un ultim mesaj universal pentru întreaga omenire.

  • A fi musulman înseamnă a fi un exemplu viu al Tradiției Profetului Muhammed ﷺ care a spus că viitorul va fi al nostru și al celor care vor urma după acest adevăr, după această credință.

Această lumină a adevărului se va împrăștia și va cuprinde inimile tuturor oamenilor, în ciuda faptului că astăzi mulți dintre aceștia urăsc islamul și musulmanii, motivul fiind chiar noi, așa cum am spus anterior. Însă,  dacă noi vom prezenta acest islam așa cum trebuie prin comportamentul nostru, prin faptele și vorbele noastre, toată lumea se va minuna și va vedea că islamul nu poate să aducă și nici să provoace vreun rău nimănui pe acest pământ.

descărcare 2 În cautarea identității islamice - partea 2Islamul nu este un ucigaș care vrea să curgă sângele pe acest pământ, dimpotrivă,  islamul interzice vărsarea de sânge nevinovat și poruncește protejarea sufletului, care este cel mai neprețuit și demn lucru în fața lui Allah subhanahu wa ta’ala.

Islamul este adevăr întru totul,  islamul este dreptate întru totul.

Trebuie să fim convinși din adâncul inimii și al rațiunii noastre, că trebuie să împlinim această credință pentru astăzi, pentru mâine, pentru viitor, fiindcă ne vom întoarce la Allah pentru a da socoteală,  iar aceasta va fi cea mai grea întrebare.

Allah ne interzice să fim nedrepți cu oamenii  pe pământ,  indiferent de naționalitate sau religie.

Nu se cuvine ca un dreptcredincios și nici o dreptcredincioasă să mai aleagă, dacă Allah și Trimisul Său au hotărât în privința lor un lucru. Iar acela care se răzvrătește împotriva lui Allah și  a Trimisului Său se află  în rătăcire învederată.”

Păstrarea identității islamice ne va ajuta să rămânem drepți, în picioare, indiferent în ce loc de pe pământ vom trăi, iar reușita constă în apropierea de Allah subhanahu wa ta’ala.

Niciodată nu-i vom putea mulțumi pe oameni, indiferent ce haină vom îmbrăca sau ce haină vom da jos în fața lor.

Ați auzit probabil de Nixon, fostul președinte al Statelor Unite. La un moment dat, acesta a spus: “Noi îi vedem pe musulmani ca fiind o singură bucată din două (uniți).  Ei sunt foarte credincioși și se țin strâns de credința și valorile lor.”

Allah subhanahu wa ta’ala a spus în Sfântul Coran: “Dacă ei vin în fața voastră (cei care vor răul islamului doar pentru foloase lumești) să vă întoarcă de la credința voastră, să nu îi urmați!”

Onoarea,  cinstea, adevărul nostru este alături de islam,  alături de Allah PreaÎnaltul și de Trimisul Său ﷺ, și oricât de mult ne-am dori alte lucruri care să ne ofere această cinste și onoare,  nu le vom găsi nicăieri în afară islamului.

 

 

Transcrierea predicii de vineri (11.oct.2019) de către doamna Camelia Hejou 

Predicator – imam Adnan Oun

Traducere din limba arabă – profesor Demirel Gemaledin – Director Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 1

0Shares

Dintre marile păcate…

mari pacate in islamIn scopul salvarii noastre in Viata de Apoi, iata aici menționate, câteva dintre păcatele mari, astfel incat sa le putem evita.

Cel mai mare păcat în Islam este de a asocia ceva sau pe cineva lui Allah.

Allah spune (traducerea sensurilor):

Allah nu iarta sa I se faca vreun partas. Afara de aceasta, El iarta cui voieste. [4.48]

Pe cel care aseaza langa Allah pe altcineva, Allah il va opri de la Rai, iar adapostul lui va fi Focul si cei nelegiuiti nu vor afla ajutor. [5.72]

Aceste forme de adorare includ chemarea asupra mortilor, cerere de ajutor de la ei, juraminte in numele lor, etc.

A pune intermediari intre sine si Allah, a cere prin intermediul lor, si a-si pune increderea absoluta in ei reprezintă păcate mari.

Allah spune (traducerea sensurilor):

Aceasta fiindca ei au pizmuit ceea ce a pogorat Allah si, de aceea, El a zadarnicit faptele lor. [47.9]

Un alt mare păcat este vrăjitoria in toate formele ei, inclusiv a intoarce pe cineva de la cel pe care il iubeste sau a face ca cineva sa iubeasca ceva sau pe cineva pe care nu il place in mod normal.

Allah spune in Qur’an (traducerea sensurilor):

Dar ei doi [ingerii] nu invatau pe nimeni inainte de a-i spune:”Noi suntem o ispita, deci nu fi necredincios!” [2.102]

Source Link

Views: 0

0Shares

Este apostazia o crima capitala? – part 1

Este apostazia o crima capitala? – part 1

de Taha Jabir Alwani

 

În ciuda lipsei de consens asupra verdictului islamic pentru apostazie (al-riddah) în primele trei secole ale Islamului, cei care susțin existența unei pedeapse cu moartea prevăzută de legea islamică pentru apostazie, afirmă că un astfel de consens a existat. În acest sens, ei au căutat să distragă atenția de la faptul că oameni importanți precum companionii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), Omar ibn al-Khattab (Allah fie mulțumit de el!), Ibrahim al-Nakhi (Allah fie mulțumit de el!), Sufyan al-Thawri (Allah fie mulțumit de el!) și alți oameni de știință nu au susținut o astfel de pedeapsă. Ei au căutat să împiedice orice regândire a acestei pedepse din partea gânditorilor posteriori.

În soluționarea actelor de apostazie, ar trebui acordată prioritate dreptului individului de a-și exprima opiniile și convingerile personale, sau dreptului comunității de a păstra și de a proteja acele lucruri pe care le consideră sacre?

În 2006, cetățeanul afgan, Abd al-Rahman Abd al-Mannan, a fost în atenția știriilor din întreaga lume pentru convertirea sa la creștinism și ulterior pentru divorțul, pierderea custodiei copiilor săi și arestarea sa. Datorită presiunii liderilor mondiali, în cele din urmă a fost eliberat și a primit azil politic în Italia. Cazul său a atras atenția asupra problematicii apostaziei în Islam, respectiv asupra impactului său mediatic în întreaga lume.

Națiunile, de obicei, subscriu la un set de valori neschimbate pe care se străduiesc să le păstreze cu atenție, în special valoarea identității naționale. Înainte de epoca actuală, aproape fiecare națiune a considerat religia sa ca fiind elementul component cel mai vital al identității sale. Existența, structura și identitatea națiunilor au fost legate de faptul că au adoptat și s-au identificat cu o anumită religie sau sistem de credință spirituală.

Savanții musulmani au considerat religia printre cele cinci nevoi umane esențiale ca bază pentru numeroase hotărâri importante din legislația islamică și printre cele mai remarcabile astfel de hotărâri a fost cea referitoare la jihad, care este privit în parte ca mijloc de apărare și protecție a religiei islamice la nivel național.

question mark icon on white puzzle royalty free image 917901148 1558452934 Este apostazia o crima capitala? - part 1Conform unor persoane, pedeapsa prevăzută în mod legal pentru apostazie se aplică atât la nivel individual, cât și colectiv, deoarece se consideră că se bazează pe necesitatea de a proteja religia de cei care intenționează să-i facă rău, să o manipuleze sau să se revolte împotriva ei.

La emiterea hotărârilor în acest sens, oamenii de știință musulmani nu au perceput nicio contradicție între principiul unanim recunoscut al libertății religioase consacrate în declarația din Coran: „Nu există constrângere în credință“ și ratificarea pedepsei cu moartea pentru apostazie.

În diferitele perioade ale istoriei noastre islamice, această ratificare a constituit punctul de vedere predominant. Opiniile savanților proeminenți timpurii care nu au fost de acord cu majoritatea covârșitoare – inclusiv persoane importante și influente, cum ar fi companionii Omar ibn al-Khattab (Allah fie mulțumit de el! – d.23 d.Hj), Ibrahim al-Nakhi (Allah fie mulțumit de el! – d.cca 96 d.Hj) și Sufyan al-Thawri (Allah fie mulțumit de el! – d. 160 d.Hj) și alte figuri ilustre – nu au avut suficientă rezonanță și nici răspândire largă.

 

 

Extras din cartea Apostazia in Islam. Analiza istorica si scripturala de Taha Jabir Alwani, IIIT, Editura A.M.R., Constanta 2019Source Link

Views: 0

0Shares