Viața Profetului Muhammad – partea 1

 

Cronicarii arabi relateaza in unanimitate[1] ce s-a intamplat in acel an. un general abisinian pe nume Abraha, insarcinat de Negus sa guverneze Yemenul, se interesa de Arabia. Spre deosebire de sassanizi si de bizantini care o considerau doar un desert neinteresant, locuit de nomazi indisciplinati si infricosatori, pe abisinianul Abraha il interesa Arabia, se pare, din motive religioase.

yemenDeterminat de convingerile sale religioase, el a vrut sa-i evanghelizeze  pe acesti acesti rataciti in cultul pagan. Stiind ca arabii venerau sanctuarele de la Mecca, el a construit la San’a o mare catedrala si a invitat triburile sa vina acolo in pelerinaj in loc sa se mai invarta in jurul celebrei Ka’aba din Mecca[2]. Arabii nu au raspuns acestei invitatii, ba mai mult decat atat, se pare ca un beduin a urinat in interiorul catedralei.

Cuprins de furie, Abraha s-a hotarat sa distruga imediat Ka’aba. Qurayisitii, foarte puternici si foarte temuti in razboaiele intertribale, nu avusesera niciodata de a face cu o armata imperiala organizata si bine echipata, mai ales avand in vedere ca aceasta armata era precedata de mai multi elefanti, animale fioroase, nemaivazute pana atunci in peninsula. Abdul-Muttalib, capetenia clanului Qurays, a gasit o solutie convenabila – sa negocieze cu Abraha pentru ca el sa nu se atinga de bunurile lor. Cat despre Ka’aba, ea avea Stapanul ei care o ocrotea, Allah.

Relatarile tuturor cronicarilor, confirmate mai  tarziu de Coran, semnaleaza ca elefantul urias care mergea in fruntea oastei a refuzat sa intre in Mecca si ca  in clipa aceea s-au ivit din cer pasari in stoluri care au aruncat asupra lor cu pietre din lut ars. Intreaga armata a murit, cadavrele soldatilor cazand la pamant si semanand cu un „ogor mancat”[3]. Dupa o alta relatare, nu a fost vorba de stoluri de pasari, ci de o ploaie de pietre de o natura neidentificabila. Dupa toate aparentele, o epidemie a facut ravagii in randurile armatei abisiniene si ale elefantilor in anul 570 d.Ch. Acesta a fost numit „anul elefantului”.

În anul elefantului, copilul care avea să se numească Muhammed şi care avea să devină Profetul uneia dintre marile religii ale lumii- Islamul-  a fost născut într-o familie care aparţinea de clanul Qurayş, tribul conducător al Meccăi, un oraş din Hijaz din partea de nord-vest a Arabiei.

Odată cu declinul zonei de sud a Arabiei, Mecca, aşezarea originală a Kaabei – un chivot cu origini străvechi -, a devenit un important centru comercial al secolului al şaselea, puterea sa economica fiind comparabila cu cea a sassanizilor, bizantinilor şi etiopienilor. Astfel, oraşul era locuit în special de familii de comercianţi puternici printre care oamenii din Qurayş erau predominanţi.

Source Link

Views: 0

0Shares

Nașterea Fecioarei Maria – Pacea fie asupra ei!

Islamic Art 5 Nașterea Fecioarei Maria - Pacea fie asupra ei!

 

Allah Preaînaltul a arătat în Coran că profetul Isus este unul din robii Săi, l-a creat şi i-a dat chip în pântecele mamei sale, aşa cum a dat chip şi celorlalte făpturi, şi că l-a creat fără să aibă un tată, după cum l-a creat pe Adam fără să aibă tată şi nici mamă. Allah l-a creat rostind cuvântul Lui: “Fii!”. Totodată, el se referă la originea şi naşterea mamei sale şi la felul cum l-a purtat pe el în pântecul său. Allah Preaînaltul a grăit:

Allah i-a ales pe Adam, pe Noe, familia lui Avraam şi familia lui Imran peste toate lumile [din vremea lor], / Ca scoborâtori unii din alţii. Allah este Cel care Aude Totul, Atoateştiutor [Sami’, ‘Alim]. / Muierea lui Imran a zis: “Doamne, Îţi juruiesc [numai] Ţie ceea ce este în pântecul meu, devotat numai Ţie! Primeşte-l de la mine! Tu eşti Cel care Aude Totul şi Atoateştiutor! [Sami’, ‘Alim]”. / şi când a născut, a zis ea: “Doamne, am zămislit o copilă!”, dar Allah ştia bine ceea ce născuse ea. Și un băiat nu este întocmai ca o copilă!

Eu i-am pus numele Maria şi o încredinţez pe ea şi pe scoborâtorii ei ocrotirii Tale, împotriva lui şeitan cel izgonit!”. / Domnul ei a acceptat-o cu bună primire şi a lăsat-o să crească cu bună creştere şi a încredinţat-o lui Zaharia. şi de fiecare dată când intra Zaharia la ea în templu, găsea lângă ea mâncare. şi a întrebat-o el: “O, Maria, de unde ai aceasta?” Iar ea îi răspundea: “Ea este de la Allah!” Allah îl hrăneşte pe cel pe care El voieşte, fără socoteală! / Atunci Zaharia s-a rugat Domnului său, zicând: “Doamne, dăruieşte-mi mie de la Tine vlăstare binecuvântate, căci Tu eşti Cel care Aude ruga!”. / Atunci, l-au chemat îngerii, în vreme ce el se ruga, stând în picioare, în templu [zicându-i]: “Iată că Allah ţi-l vesteşte pe Yahya, care va adeveri un cuvânt al lui Allah. [şi el va fi] un bărbat nobil, neprihănit, un profet dintre cei evlavioşi”. / El a zis: “Doamne, cum să am eu un băiat, când m-au ajuns bătrâneţile, iar muierea mea este stearpă?” şi i-a răspuns [Allah]: “Aşa!” Allah face ceea ce voieşte! / A zis [Zaharia]: “Doamne, dă-mi mie un semn!”. I-a răspuns [Allah]: “Semnul tău va fi că nu vei putea vorbi cu oamenii, vreme de trei zile, decât prin semne! Pomeneşte-L pe Domnul tău des şi laudă-L pe El seara şi dimineaţa!”. / Îngerii au zis: “O, Maria! Allah te-a ales şi te-a făcut curată. El te-a ales peste femeile lumilor! / O, Maria! Fii cu ascultare faţă de Stăpânul tău, prosternează-te şi pleacă-te, rugându-te împreună cu cei ce se pleacă!” / Acestea sunt dintre veştile necunoscutului pe care Noi ţi le revelăm. Tu nu ai fost lângă ei, când ei au aruncat calemurile lor [pentru a hotărî] care dintre ei s-o ocrotească pe Maria şi nu ai fost lângă ei nici când ei au avut discuţia. / Îngerii au zis: “O, Maria! Allah îţi vesteşte un Cuvânt din partea Lui: numele lui va fi Al-Mesih, Isa, fiul Mariei, măreţ în această lume ca şi în Lumea de Apoi şi unul dintre cei mai apropiaţi [de Allah]. / El le va vorbi oamenilor din pruncie, la fel şi când va fi bărbat între două vârste, şi va fi dintre cei evlavioşi”. / Ea a zis: “Doamne, cum să am un copil fără să mă fi atins un bărbat?” I-a răspuns El: “Întocmai aşa!” Allah creează ceea ce voieşte El. Când El hotărăşte un lucru, El spune doar “Fii” şi el este de îndată! / şi El îl va învăţa scrierea şi înţelepciunea, Tora şi Evanghelia. / şi trimis la fiii lui Israel [le va zice]: “Eu vin la voi cu semn de la Domnul vostru! Eu plămădesc pentru voi din lut ca un chip de pasăre şi suflu asupra sa şi se va face o pasăre vie, cu voia lui Allah. Şi-i voi tămădui pe orb şi pe lepros şi-i voi învia pe morţi, cu voia lui Allah. Eu vă voi vesti ceea ce mâncaţi şi ceea ce păstraţi în casele voastre. În aceasta este un semn pentru voi, dacă voi sunteţi credincioşi! / Eu întăresc ceea ce a fost revelat în Tora mai înainte de mine şi vă voi îngădui o parte din cele ce v-au fost oprite. Eu v-am adus semne de la Domnul vostru, deci fiţi cu frică de Allah şi daţi-mi ascultare! / Allah este Stăpânul meu şi Stăpânul vostru. Aşadar, adoraţi-L pe El! Aceasta este o cale dreaptă!” / Apoi, când Isus a simţit necredinţa lor, le-a zis: “Cine sunt sprijinitorii mei [în chemarea] la Allah?” Apostolii au răspuns: “Noi suntem sprijinitorii [religiei] lui Allah! Noi credem în Allah şi fă mărturie că noi [lui Allah] Îi suntem supuşi [musulmani]! (Aal `Imran 3 : 33-52).

‘Imran, tatăl Mariei, a fost un bărbat de seamă printre învăţaţii din fiii lui Israel şi soţia lui era stearpă, nu i-a adus nici un copil. Atunci ea a căutat ajutor la Allah şi L-a implorat pe El cu supunere şi s-a legat prin jurământ că dacă va avea parte de un fiu, I-l va dărui Lui să-I fie slujitor la templul din Ierusalim. Allah i-a răspuns cererii şi ea a rămas grea şi a adus pe lume o fetiţă, dar fetele – conform obiceiului lor – nu erau potrivite să slujească la temple. şi i-a dat ei numele Maria şi L-a rugat pe Allah să o păzească pe ea şi să o primească. Allah Preaslăvitul a primit darul ei şi a fost mulţumit că prin fiica ei şi-a dovedit credinţa faţă de jurământul făcut.

‘Imran, tatăl Mariei, a murit pe când fiica lui era încă mică şi avea nevoie de cineva care să o hrănească şi să se ocupe de creşterea ei. Când mama ei a oferit-o preoţilor templului din Ierusalim, aceştia s-au întrecut care dintre ei să-i fie tutore şi a trebuit să tragă la sorţi pentru a-l alege pe cel căruia îi va fi încredinţată. şi astfel, i-a devenit tutore Zaharia, soţul mătuşii ei, care a îndrumat-o către adorarea dreaptă până ce, într-o zi, a observat un lucru ciudat: de fiecare dată când intra la ea, în locul de rugăciune, găsea lângă ea hrana de care ea avea nevoie. A întrebat-o de unde are această hrană, iar ea i-a răspuns:

Este de la Allah, care hrăneşte pe cine voieşte El, fără socoteală.

Fecioara Maria a crescut neprihănită, în adorare şi cucernicie, fiind pregătită pentru fapta mare pentru care Allah a ales-o şi îngerii au vestit-o despre alegerea lui Allah, aşa după cum a grăit Allah Preaînaltul:

Îngerii au zis: “O, Maria! Allah te-a ales şi te-a făcut curată. El te-a ales peste femeile lumilor / O, Maria! Fii cu ascultare faţă de Stăpânul tău, prosternează-te şi pleacă-te, rugându-te împreună cu cei ce se pleacă! (Aal `Imran 3 : 42-43).

Allah a ales-o pe ea ca să fie mamă aceluia care se va naşte fără să existe motivele obişnuite pentru aceasta, pentru a deveni minunea lui Allah vestită, învingând îndoiala celor neîncrezători şi retezând limba mincinoşilor. Într-un hadis se spune că profetul Muhammad a zis: “Cele mai virtuoase dintre femeile care sălăşluiesc în Rai sunt patru: Khadija – fiica lui Khuwaylid, Fatima – fiica lui Muhammad, Maria – fiica lui ‘Imran şi Asiya – fiica lui Muzahim şi soţia lui Faraon.”

Când Zaharia – care a fost un profet – a văzut binefacerile trimise de Allah asupra Mariei, a dorit să aibă şi el un fiu, cu toate că el era foarte bătrân şi s-a rugat lui Allah:

A zis: “Doamne, dăruieşte-mi mie de la Tine vlăstare binecuvântate, căci Tu eşti Cel care Aude ruga! (Aal `Imran 3 : 38).

Şi Allah i l-a dăruit pe [Yahya] Ioan – pacea asupra lui! – şi l-a făcut şi pe el profet.Source Link

Views: 2

0Shares

Îngerii Morţii – partea a 3-a

Îngerii Morţii – partea a 3-a

 

Dar pentru cei care fac rău, îngerii aduc vesti opuse:

 

„Îngerii, când iau sufletele celor care au fost nedrepţi cu ei înşişi, le zic lor: “Ce aţi făcut voi (pentru credinţa voastră)?”Şi răspund ei: ”Noi am fost slăbiţi pe pământ!” Şi le zic (îngerii):”Nu a fost pământul lui Allah destul de larg pentru ca voi să purcedeţi în lume?” Adăpostul acestora este Iadul şi ce soartă rea!”

Coran 4: 97

a87f78f14cfd363d05e70d068fb8f6f2 Îngerii Morţii - partea a 3-aDupă cum povestea Bukhari din Ibn ‘Abbaas, acest verset se refera la nişte oameni care au devenit musulmani dar nu au migrat (hijrah), şi când moartea i-a lovit, i-a găsit în rândurile inamicilor.

 

Allah spune cum au făcut îngerii posibila moartea quraisitilor în bătălia de la Badr:

 

„Si de ai vedea cum îngerii iau sufletele celor care nu cred! Ii lovesc peste fete şi peste spate, [zicând]: “Gustaţi din pedeapsa Focului!” Aceasta pentru ceea ce au săvârşit mâinile voastre, căci Allah doară nu este nedrept cu robii Săi!”

Coran 8: 50-51

 

„Si cine este mai nelegiuit decât acela care născoceşte minciuni, spunându-le pe seama lui Allah, sau ia semnele Lui drept minciuni? Aceştia vor avea partea lor, care le-a fost prescrisa, până ce vor veni la ei trimşii noştri pentru a le lua sufletele. Vor zice ei: “Unde este ceea ce voi aţi chemat în afara lui Allah?” şi vor răspunde ei” “Ei ne-au părăsit pe noi!” şi ei mărturisesc astfel împotriva sufletelor lor ca ei sunt necredincioşi.”

Coran 4: 37

Aceia cărora îngerii le iau viaţa în situaţia când sunt nedrepţi cu ei înşişi se vor supune cu umilinţă, [zicând]: “Noi nu am făcut nimic rău!” Ba da, Allah ştie ce aţi făcut voi!

Coran 16: 28

„Pe aceia care întorc spatele, după ce drumul cel drept li s-a arătat cu limpezime, îi ispiteşte Şeitan şi-i înşeală. Aceasta pentru că ei le zic acelora care pizmuiesc ceea ce trimite Allah: “Noi voim să dăm ascultare unei părţi a poruncilor voastre!” Însă Allah cunoaşte ceea ce tăinuiesc ei. Şi cum [va fi] când îi vor lua îngerii şi-i vor lovi peste feţele şi peste spatele lor?”

Coran 47: 25-27

Source Link

Views: 2

0Shares