Iubirea de Dumnezeu

Iubirea de Dumnezeu   De asemenea, șirk are loc atunci când fiinţele umane iubesc, au încredere sau le e frică de creaţie mai mult decât de Allah. În capitolul Al-Baqara a ultimei revelaţii, Dumnezeu a spus: „Dar sunt printre oameni [și unii] care Îi fac în afară de Allah semeni pe care îi iubesc asemenea […]

0Shares

Iubirea de Dumnezeu

 

De asemenea, șirk are loc atunci când fiinţele umane iubesc, au încredere sau le e frică de creaţie mai mult decât de Allah. În capitolul Al-Baqara a ultimei revelaţii, Dumnezeu a spus:

„Dar sunt printre oameni [și unii] care Îi fac în afară de Allah semeni pe care îi iubesc asemenea iubirii pentru Allah. Dar cei care cred sunt mai stăruitori în iubirea pentru Allah.” (Coran 2: 165).

sun reflected in water 1160 937 Iubirea de DumnezeuAtunci când aceste emoţii şi altele similare sunt direcţionate mai puternic către creaţie, ele fac ca fiinţa umană să nu I se supună lui Dumnezeu, în efortul său de a-i mulţumi pe alţi oameni. Doar Allah merită un devotament emoţional complet din partea oamenilor, pentru că doar El este Cel care ar trebui să fie iubit şi temut mai mult decât creatura. Anas ibn Malik a narat că Profetul a spus: „Oricine posedă (următoarele trei) caracteristici a gustat dulceaţa credinţei: acela care Îl iubeşte pe Allah şi pe Profetul Său mai mult decât orice; acela care iubeşte o altă fiinţă umană doar de dragul lui Allah şi acela care urăşte întoarcerea la necredinţă, după ce Allah l-a salvat, precum urăşte să fie aruncat în focul iadului.”

Toate motivele pentru care oamenii iubesc alţi oameni sau iubesc alte fiinţe create sunt motive de a-L iubi pe Dumnezeu mai mult decât pe creaţia Sa. Oamenii iubesc viaţa şi succesul şi detestă moartea şi eşecul. De vreme ce Allah este sursa supremă a vieţii şi a succesului, El merită întreaga dragoste şi deplinul devotament al omului. Oamenii, de asemenea, îi iubesc pe aceia care le fac bine şi îi ajută atunci când sunt în nevoie. De vreme ce toate beneficiile (7: 188) şi ajutorul (3: 126) vin de la Dumnezeu, El ar trebui să fie iubit mai mult decât orice altceva:

„Şi de aţi socoti binefacerile lui Allah, nu le-aţi putea număra.” (Coran 14: 34).

Iubirea pe care oamenii ar trebui să o simtă pentru Dumnezeu nu trebuie să fie asemenea iubirii lor emoţionale pentru creaţie. La fel cum iubirea pe care oamenii o simt pentru animale nu trebuie să fie aceeaşi cu aceea pe care ei o simt pentru alţi oameni, iubirea pentru Allah trebuie să o depăşească pe aceea pe care o simt oamenii unii faţă de alţii. Iubirea omului faţă de Dumnezeu trebuie să fie, în mod fundamental, o iubire manifestată prin respectarea necondiţionată a legilor lui Allah, precum se afirmă în capitolul ʻAli ʻImran:

,,Dacă Îl iubiţi pe Allah, urmaţi-mă şi Allah vă va iubi şi vă va ierta păcatele voastre!” (Coran 3: 31).

 Acesta nu este un concept abstract, pentru că iubirea omului faţă de alţi oameni implică, de asemenea, supunere. Aceasta înseamnă că, dacă o persoană iubită cere să fie făcut ceva, oamenii vor încerca să facă ceea ce li s-a cerut, conform gradului de iubire pe care îl simt faţă de acea persoană.

Iubirea de Dumnezeu trebuie să fie exprimată în iubirea pentru aceia pe care Dumnezeu îi iubeşte. Este de neconceput ca cineva care Îl iubeşte pe Allah să-i urască pe aceia pe care Allah îi iubeşte şi să-i iubească pe aceia pe care Allah îi urăşte. Potrivit lui Abu Umamah, Profetul a spus: „Acela care iubeşte pentru Allah şi urăşte pentru Allah, îndepărtează pentru Allah şi ţine pentru Allah, şi-a desăvârşit credinţa.”

În consecinţă, aceia a căror credinţă este corectă îi vor iubi pe aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu. În capitolul Maryam, Allah indică faptul că El sădeşte iubire în inimile credincioşilor dacă aceștia sunt drepţi:

,,Acelora care cred şi săvârşesc fapte bune Cel Milostiv le va arăta iubire.” (Coran 19: 96).

De asemenea, Abu Hurayrah a relatat că Profetul lui Allah a spus următoarele lucruri în această privinţă: „Dacă Allah iubeşte un supus, El îi aduce la cunoştinţă îngerului Gavriil că îl iubeşte pe cutare şi îi spune acestuia să facă acelaşi lucru, iar Gavriil îl iubeşte. Apoi Gavriil îi cheamă pe locuitorii raiului: «Allah îl iubeşte pe cutare, prin urmare, iubiţi-l!» Deci locuitorii raiului îl iubesc. Apoi lui îi este acordată iubirea oamenilor de pe pământ.”

Source Link

Views: 4

0Shares

Rugăciunile

Rugăciunile   Rugăciunile trebuie să fie îndreptate doar către Dumnezeu, pentru că doar El poate răspunde cerințelor acestora. El este accesibil câtă vreme este invocat cu sinceritate:  ,,Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le]: «Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă.»” (Coran 2: 186). Profetul evidenţiază […]

0Shares

Rugăciunile

 

silhouette of muslim man praying 23 2147794120 RugăciunileRugăciunile trebuie să fie îndreptate doar către Dumnezeu, pentru că doar El poate răspunde cerințelor acestora. El este accesibil câtă vreme este invocat cu sinceritate:

 ,,Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le]: «Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă.»” (Coran 2: 186).

Profetul evidenţiază acest lucru, spunând: „Dacă te rogi, roagă-te numai lui Allah şi, dacă tu cauţi ajutor, caută-l numai din partea lui Allah.”

Aşadar rugăciunea către fiinţele umane sau prin intermediul fiinţelor umane, moarte sau vii, este o formă de șirk. Cel către care sunt direcţionate rugăciunile devine un obiect de venerare. An-Nu’man ibn Bașir a relatat că Profetul a spus: „Implorarea este adorare.”

,,Aceia pe care voi îi invocaţi în locul lui Allah sunt robi asemenea vouă.” (Coran 7: 194).

Rugăciunile adresate sfinţilor de către creştinii catolici sunt șirk. Dacă ceva este pierdut, ei se roagă Sfântului Anton din Theba să-i ajute la găsirea acelui lucru. Sfântul Iuda Thaddaeus este considerat patronul spiritual al lucrurilor imposibile, adresându-i-se rugăciuni pentru a interveni în boli incurabile, căsătorii improbabile sau alte lucruri similare. Se obişnuia ca, atunci când cineva pleca într-o călătorie, să-i adreseze rugăciuni Sfântului Cristopher, patronul spiritual al călătorilor. În 1969 Sfântul Cristopher a fost scos din panteonul sfinţilor prin decret papal, după ce s-a confirmat că, în realitate, era un personaj fictiv. Rugăciunile către Maria, mama lui Iisus, şi ale îngerilor, precum Mihail, sunt de asemenea șirk. Chiar şi creştinii care evită adorarea sfinţilor comit șirk atunci când direcţionează rugăciuni către profetul Iisus, prin intermediul lui sau al numelui său. La fel, orice musulman care se roagă profetului Muhammad comite șirk. În consecinţă, Dumnezeu le porunceşte profeţilor Săi să-i înveţe pe adepţii lor, în capitolul Al-ʻA’raf, următoarele:

,,Eu nu stăpânesc niciun folos pentru mine şi nicio stricăciune, în afară de ceea ce voieşte Allah. Dacă eu aş fi ştiut necunoscutul, aş avea prisosinţă de bunuri şi nu m-ar atinge răul.(Coran 7: 188).

Abu Hurayrah a relatat că, atunci când versetul: „Avertizează-ţi cele mai apropiate rude” a fost revelat Profetului, el a spus următoarele rudelor sale: „O, oameni ai Qurayș, asigurați-vă salvarea din partea lui Allah [făcând fapte bune], pentru că eu nu pot să vă feresc de Allah… O, Fatimah, fiică a lui Muhammad, întreabă-mă orice doreşti [în această viaţă], dar nu am nimic care să te ferească de Allah!”

Source Link

Views: 2

0Shares

Amintirea de Dumnezeu

Amintirea de Dumnezeu   Toate actele de adorare conţinute de legile divine sunt create pentru a-l ajuta pe om să-şi amintească de Dumnezeu. Este normal pentru fiinţele umane să uite câteodată cele mai importante lucruri. Oamenii devin adesea atât de preocupaţi de îndeplinirea nevoilor materiale încât uită în totalitate de necesităţile lor spirituale. Rugăciunea efectuată […]

0Shares

Amintirea de Dumnezeu

 

Toate actele de adorare conţinute de legile divine sunt create pentru a-l ajuta pe om să-şi amintească de Dumnezeu. Este normal pentru fiinţele umane să uite câteodată cele mai importante lucruri. Oamenii devin adesea atât de preocupaţi de îndeplinirea nevoilor materiale încât uită în totalitate de necesităţile lor spirituale. Rugăciunea efectuată în mod regulat este poruncită pentru a organiza ziua adevăratului credincios în jurul pomenirii lui Dumnezeu. Ea intercalează nevoile spirituale cu cele materiale în viaţa de zi cu zi. Nevoia zilnică obişnuită de a mânca, de a munci şi de a dormi este legată de nevoia zilnică de a reînnoi legătura omului cu Dumnezeu. Cu privire la rugăciunea efectuată în mod regulat, Allah spune în revelaţia finală, capitolul Ta-Ha:

,,Eu sunt Allah şi nu există altă divinitate în afară de Mine! Aşadar, adoră-Mă şi împlineşte Rugăciunea [As-Salat], pentru pomenirea Mea!” (Coran 20: 14).

În ceea ce priveşte postul, Allah a afirmat în capitolul Al-Baqara:

,,O, voi cei care credeţi, v-a fost statornicit vouă Postul [As-Siyam], aşa cum le-a fost prescris şi celor dinaintea voastră. Poate că veţi fi cu frică!” (Coran 2: 183).

dec15 14 patrick pilz meditate Amintirea de DumnezeuCredincioşii sunt încurajaţi să şi-L amintească pe Dumnezeu cât mai mult posibil. Deşi moderaţia în toate aspectele vieţii, fie materiale sau spirituale, este în general încurajată de legea divină, există o excepţie privind pomenirea lui Allah. Este practic imposibil să-ţi aminteşti de Dumnezeu în orice clipă. În consecinţă, în revelaţia finală, capitolul Al-ʻAhzab, Allah îi încurajează pe credincioşi să-şi amintească de Dumnezeu cât mai mult posibil:

,,O, voi cei care credeţi, pomeniţi-L pe Allah mereu.” (Coran 33: 41).

Pomenirea lui Dumnezeu este accentuată, pentru că păcatul este comis atunci când Dumnezeu este uitat. Forţele răului operează liber atunci când conştientizarea existenței lui Dumnezeu dispare. În consecinţă, forţele satanice caută să ocupe mintea oamenilor cu gânduri irelevante şi dorinţe pentru a-i face să uite de Dumnezeu. Odată ce Dumnezeu este uitat, oamenii se alătură de bunăvoie elementelor corupte. Revelaţia finală, Coranul, face referire la acest fenomen în capitolul Al-Mujadila după cum urmează:

,,Şeitan a pus stăpânire peste ei şi i-a făcut pe ei să uite pomenirea lui Allah. Aceştia sunt ceata lui Şeitan şi ceata lui Şeitan sunt cei pierduţi!” (Coran 58: 19).

Dumnezeu, prin legea divină, a interzis drogurile şi jocurile de noroc în primul rând pentru că acestea fac ca fiinţele umane să-L uite. Mintea umană şi corpul devin dependente cu uşurință de droguri şi jocuri de noroc. Odată dependenți, dorinţa oamenilor de a fi stimulaţi permanent de către ele îi conduce spre toate formele de corupţie şi violenţă. Dumnezeu spune în capitolul Al-Ma’ida al revelaţiei finale:

„Doar Şeitan doreşte să semene între voi duşmănie şi ură, prin vin şi prin jocul de noroc şi să vă abată de la pomenirea lui Allah şi de la Rugăciune [As-Salat]. Oare nu vă veţi opri voi [de la acestea]?” (Coran 5: 91).

În consecinţă, omenirea trebuie să-şi amintească de Dumnezeu pentru propria salvare şi creştere. Toţi oamenii au momente de slăbiciune în care comit păcate. Dacă nu au mijloace pentru a-şi aminti de Dumnezeu, ei se scufundă din ce în ce mai adânc în corupţie. Dumnezeu îşi va aminti în mod constant de aceia care urmează legile divine şi le va da o şansă să se căiască şi să se corecteze. Revelaţia finală descrie în mod clar acest proces în capitolul ʻAli ʻImran:

         ,,… și pe cei care, dacă au săvârşit o faptă josnică sau au fost nedrepţi cu propriile lor suflete, îşi aduc aminte de [măreţia lui] Allah şi cer iertare pentru păcatele lor…” (Coran 3: 135).

Source Link

Views: 3

0Shares