Coranul și Știința - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

SFÂRŞITUL UNIVERSULUI

Adnan Ash-Sharif În Ziua aceea vom închide Noi cerul, aşa cum se închid sulurile cu scripturi. Aşa cum am făcut Noi prima creatură, o vom face din nou. Aceasta este o promisiune pe care NOI am făcut-o şi pe care o îndeplinim. (Al-Anbiyaa: 104). Ei nu L-au preţuit pe ALLAH după cum se cuvine, deşi în […]

0Shares

Adnan Ash-Sharif

În Ziua aceea vom închide Noi cerul, aşa cum se închid sulurile cu scripturi. Aşa cum am făcut Noi prima creatură, o vom face din nou. Aceasta este o promisiune pe care NOI am făcut-o şi pe care o îndeplinim. (Al-Anbiyaa: 104).

Ei nu L-au preţuit pe ALLAH după cum se cuvine, deşi în Ziua Învierii întregul pământ va fi (în) pumnul Său, iar cerurile vor fi adunate (în mâna Sa) dreaptă. Mărire Lui! El este mai presus de ceea ce ei Îi fac asociaţi! (Az-Zumar: 67).

Până la scrierea acestor rânduri nu există adevăruri ştiinţifice ferme în privinţa sfârşitului Universului, ci doar două teorii care se opun între ele:

– Teoria Universului deschis la infinit, conform căreia Universul va continua să se extindă până în momentul în care se vor epuiza în el combustibilii stelelor şi, în consecinţă, ele se vor stinge şi vor muri şi o dată cu moartea lor se va dispersa Universul şi va pieri treptat.

– Teoria Universului deschis şi apoi închis, conform căreia Universul se va extinde până la o anumită limită, iar după aceea se va restrânge şi se va contracta pentru a deveni aşa cum a fost la început.

Această teorie este numită în limbajul neştiinţific al astronomilor ”teoria acordeonului” care se deschide până la o anumită limită, iar după accea se va restrânge şi se va contracta pentru a deveni aşa cum a fost la început.

Conform acesteia, Universul va deveni aşa cum a fost la început, adică o masă gazoasă fierbinte, cu o temperatură şi presiune foarte ridicate, după o sută de milioane de ani de la explozia uriaşă, care a avut loc cu cincisprezece miliarde de ani în urmă, conform estimărilor lor. Aceasta înseamnă că Universul se va sfârşi după optzeci

începe o nouă creaţie a lui. Acestea sunt estimările savanţilor. Cât despre ceasul exact al producerii acestui lucru, el este cunoscut numai de ALLAH: ”Ei te vor întreba despre Ceas: Când va veni el?

Spune: ”Numai la Domnul meu este ştirea despre el. Numai EL îl va descoperi la timpul lui. Va fi greu pentru ceruri şi pentru pământ şi nu va veni asupra voastră decât pe neaşteptate”. Te întreabă de parcă tu ai fi interesat (să ştii). Spune: ”Numai la ALLAH se află ştirea despre el!” Dar cei mai mulţi oameni nu ştiu” (Al-A’raf: 187).

În Coranul cel Sfânt care în opinia noastră reprezintă cuvântul hotărâtor în privinţa corectitudinii ştiinţelor şi teoriilor ştiinţifice există numeroase versete care înfăţişează sfârşitul Universului şi din ele înţelegem, şi ALLAH ştie cel mai bine, că Domnul va readuce Universul la starea la care a fost la început:

În ziua aceea vom închide Noi cerul, aşa cum se închid sulurile cu scripturi. Aşa cum am făcut Noi prima creatură, o vom face din nou. Aceasta este o promisiune, pe care Noi am făcut-o şi pe care o îndeplinim” (Al-Anbiyaa: 104),

în sensul că cerurile şi pământul se vor împreuna din nou, aşa cum au fost iniţial. De asemenea, ALLAH Preaînaltul a grăit:

Oare nu văd cei care nu cred că cerurile şi pământul au fost împreună şi că Noi le-am despărţit. (Al-Anbiya’: 30).

După aceea, Domnul va începe cealaltă creaţie cu un alt Univers decât cel pe care îl cunoaştem astăzi, aşa după cum a grăit ALLAH Preaînaltul:

În Ziua în care pământul va fi schimbat cu altul, ca şi cerurile, şi ei (oamenii) se vor înfăţişa dinaintea Lui ALLAH Cel Unic, Biruitorul (Al Wahid, Al Qahhar). (Ibrahim: 48).

Versetele următoare, care zugrăvesc sfârşitul Universului oferă unele detalii în legătură cu starea cerului, a aştrilor, a pământului şi a munţilor la momentul sfârşitului existenţei Universului şi a sosirii Ceasului. Şi, toate aceste versete confirmă teoria revenirii Universului la starea în care se află în momentul când a început creaţia Sa şi ALLAH ştie cel mai bine!

În Ziua aceea vom închide Noi cerul, aşa cum se închid sulurile cu scripturi. Aşa cum am făcut Noi prima creaţie, o vom face din nou. Aceasta este o promisiune pe care Noi am făcut-o şi pe care o îndeplinim. (Al-Anbiya’: 104).

Ei nu l-au preţuit pe ALLAH după cum se cuvine, deşi în Ziua Învierii întregul pământ va fi (în) pumnul Său, iar cerurile vor fi adunate în dreapta Sa. Mărire Lui! El este mai presus de ceea ce Îi fac ei asociaţi! (Az-Zumar: 67).

Când Soarele se va întuneca/ Şi când stelele se vor risipi/ Şi când munţii vor fi spulberaţi. (At-Takwir: 1-3).

Şi când mările se vor aprinde. (At-Takwir: 6).

Şi când cerul va fi îndepărtat. (At-Takwir: 11).

Când ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla/ Nimeni nu va mai socoti venirea ei minciună./ Ea va coborâ şi va înălţa/ În această Zi pământul va fi zguduit şi clătinat/ Şi munţii vor fi sfărâmaţi în farâme/ Şi se vor preface în pulbere risipită” (Al-Waqi’a: 1-6).

Când cerul se va despica/ Şi stelele vor cădea/ Când mările vor izbucni în flăcări. (Al-Infitar: 1-3).

Şi când se va despica cerul şi va deveni roşu aprins ca pielea roşie! (Ar-Rahman: 37).

Când stelele se vor stinge/ Şi când cerul se va despica/ Şi când munţii se vor fărâmiţa (Al-Mursalat: 8-10).

‘Te întreabă despre munţi. Spune: ”Domnul meu îi va face praf, risipindu-i,/ Şi îi va lăsa ca pe un şes neted,/ În care nu vei vedea ridicătură sau adâncitură” (Ta-Ha: 105-107).

În Ziua aceea va fi cerul precum arama topită/ Iar munţii vor fi asemenea lânii scărmănate. (Al-Ma’arij: 8-9).

În Ziua în care cerul se va învolbura într-un vârtej/ Şi munţii se vor urni din loc” (At-Tur: 9-10).

În fiecare dintre versetele sfinte se află un adevăr ştiinţific în legătură cu starea cerului, a stelelor, a planetelor, a munţilor şi a mărilor când Universul se va sfârşi, a cărui modalitate de moarte o caută în momentul de faţă. Dacă astronomii musulmani ar adopta în studiile lor ştiinţifice de astăzi ceea ce vesteşte Coranul Cel Sfânt despre sfârşitul Universului, ar fi primii care ar ajunge să demonstreze că el va redeveni aşa cum a fost la început: o masă de gaze aprinse. Miracolele ştiinţifice ale Coranului nu se sfârşesc: unele din ele au fost descoperite de ştiinţă cu secole sau cu ani în urmă, altele vor fi descoperite în viitor,

adeverindu-se cuvintele Lui ALLAH Preaînaltul:

Fiecare profeţie are

un timp al său şi în curând le veţi cunoaşte. (Al-An’am: 67).

În decursul unei perioade care a început cu, quarkul şi s-a sfârşit cu apariţia omului, istoria Universului a început cu aproximativ cincisprezece miliarde de ani în urmă. La început a fost vidul, apoi masa primară a particulelor primitive, apoi s-a ajuns la corpul omului, compus din treizeci de miliarde de celule. Existenţa omului pe suprafaţa pământului nu reprezintă decât o clipită în istoria apariţiei şi a evoluţiei Universului. Dacă am încerca să comprimăm istoria Universului, din momentul apariţiei sale şi până astăzi, într-o singură zi, ar însemna că Soarele şi Pământul au apărut la ora 17.00 din această zi, peştii şi reptilele la ora 23:41, dinozaurii la ora 23:45, şi au dispărut numai după nouă minute, maimuţele la ora 23:58, iar omul nu a apărut pe faţa pământului decât acum unsprezece secunde.

Dacă învăţaţii musulmani clasici şi moderni cu excepţia unei infime minorităţi dintre ei – s-ar fi inspirat din Cartea Cea Sfântă a Lui ALLAH ar fi aflat liniile principale largi ale unor ştiinţe precum astronomia, embriologia, genetica, profilactica şi imunologia, diversele ştiinţe ale pământului, cum sunt geologia, ştiinţa învelişului atmosferic,

hidrologia, oceanografia, ştiinţa despre păstrarea echilibrului mediului şi poluarea lui, precum şi alte ştiinţe materiale, naturale. Astfel, ar fi aflat primii, principiile fundamentale ale acestor ştiinţe. Şi dacă ar fi făcut acest lucru, probabil că omenirea nu ar fi trebuit să aştepte, secole îndelungate după revelaţie, ca să descopere prin savanţi precum Copernic, Galileo, Kepler, Newton, Hubble, Gamov, Lemaintre, Von Allen, Mendel, Pasteur, Bovari şi alţii, unele principii de bază ale ştiinţelor materiale, naturale, pe care le găsim în Cartea Cea Sfântă a Lui ALLAH.

islamulazi.ro

Source Link

0Shares

Corabii inaltate pe mare

Adnan Ash-Shareef Şi printre semnele Sale sunt corăbiile de pe mare, ce seamănă cu munţii/ Dacă voieşte, El domoleşte vântul şi ele rămân nemişcate pe suprafaţa apei. Întru aceasta se află semne pentru toţi oamenii care sunt răbdători şi mulţumitori/ Sau El le lasă să piară, pentru cele pe care le-au agonisit. […]

0Shares

Adnan Ash-Shareef

Şi printre semnele Sale sunt corăbiile de pe mare, ce seamănă cu munţii/ Dacă voieşte, El domoleşte vântul şi ele rămân nemişcate pe suprafaţa apei. Întru aceasta se află semne pentru toţi oamenii care sunt răbdători şi mulţumitori/ Sau El le lasă să piară, pentru cele pe care le-au agonisit. Însă, El iartă mult. (Ash-Shura: 32-34).

1. Titanicul

La 10 aprilie 1912, a pornit din portul englezesc Southampton într-o croazieră mândria industriei navale – vaporul Titanic sau vasul invincibil, având la bord elita comunităţii internaţionale şi financiare, aşa cum se caracterizaseră călătorii înşişi. Mândria şi vanitatea constructorilor vasului iau împins să considere acest vapor de neînvins. Unul dintre membrii echipajului a fost auzit spunând, fălindu-se în faţa unui grup de călători: „Nici chiar Dumnezeu nu este în stare să scufunde acest vapor!” Dar în cea de a treia zi de mers, prin zona nordică a Oceanului Atlantic, s-a ciocnit de un iceberg plutitor, care i-a provocat o breşă cu lungimea de 90 de metri şi, după numai două ceasuri şi un sfert, vasul invincibil şi muntele plutitor din fier şi oţel s-a oprit pe fundul oceanului, cu 1504 călători la bord. Vasul avea o încărcătură de 46 mii de tone şi o lungime de 246 de metri. Responsabilii au fost avertizaţi, în prealabil, despre existenţa unui iceberg pe itinerarul său, dar vanitatea omului şi încrederea oarbă în forţa sa l-au împiedicat să ia măsurile de precauţie, unii călători cerând cu ironie bucăţi din iceberg, în caz că se va ciocni cu vasul lor, pentru a le pune în paharele cu băutură, convinşi fiind că vasul lor nu va lua foc şi nici nu se va scufunda, aşa după cum li se spusese. Poetul egiptean Ahmad Şawqi a rezumat scufundarea Titanicului în următoarele cuvinte:

„A fost izbit, a trosnit şi a cerut ajutor,

Dar, i-a venit sorocul, rămânând doar o poveste”

Icebergul care a învins vaporul invincibil şi a sfărâmat vanitatea omului avea o lungime de doar 25 de metri şi o lăţime de numai 25 de metri, dar aceste dimensiuni i-au permis să lovească şi să scufunde un vas în greutate de 200000 de tone. În anul 1987, o misiune franco-americană a descoperit epava acestui vapor în Oceanul Atlantic, la adâncimea de 4200 de metri, la distanţă de 500 kilometri de litoralul norvegian, şi a constatat că el fusese rupt în două bucăţi. S-au transmis ştiri care dovedesc că omul nu a învăţat nimic din lecţia Titanicului, lumea aleasă întrecându-se să achiziţioneze piese din el, după trecerea a şaptezeci şi cinci de ani de la scufundare, la preţuri exorbitante: două sute de mii de dolari în schimbul unei statuete de bronz, două mii de lire sterline în schimbul unei farfurii de porţelan, cinci mii de dolari în schimbul unei cărţi poştale care s-a păstrat până astăzi, uitând că, zilnic, mor în lume patruzeci de mii de copii din cauza foametei. Vai omului! „El este nedrept şi neştiutor!”

2. „Şi v-a supus vouă corabia pentru a pluti pe mare din porunca lui”

Corabia a fost supusă pentru a pluti pe mare din porunca lui Allah şi nu după dorinţele sufletului care îndeamnă la rău şi după lăcomia indivizilor şi a statelor care au folosit flotele din cele mai vechi timpuri şi până astăzi pentru a învinge popoarele sărace şi slabe şi a le jefui resursele. În fundul mărilor şi al oceanelor, s-au scufundat şi se scufundă, în fiecare zi, zeci de corăbii care încalcă voinţa lui Allah, în privinţa făpturilor sale. Enciclopedia Cousteau apreciază că în fiecare an ajung pe fundul mărilor şi al oceanelor vase cu un tonaj de un milion de tone. Printre ele se află corăbii spaniole din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, care transportau aurul, argintul şi comorile furate din ţările Americii Latine şi ale Africii, flote de război vechi şi moderne care sau războit pe nedrept în oceanele lumii pentru a pune mâna pe resursele popoarelor slabe şi pentru a-şi impune dominaţia asupra lor şi tancuri petroliere gigantice, cu o încărcătură de cinci sute de mii de tone. Toate acestea au intrat sub incidenţa următorului verset: „Pe fiecare l-am pedepsit Noi după păcatul lui: printre ei, se află acela asupra căruia am trimis vijelie cu pietre; printre ei, se află acela pe care l-a lovit strigătul; printre ei, se află acela pe care Noi am făcut să-l înghită pământul; printre ei, se află acela pe care Noi l-am înecat. Şi nu Allah a fost nedrept cu ei, ci, ei au fost nedrepţi faţă de ei înşişi” (Al-‘Ankabut).

Sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

0Shares

Catacteristicile apei

Caracteristicile apei Dumnezeu a înzestrat apa cu mai multe proprietati, dintre care vom nenumera pe cele mai importante: 1. Usurinta cu care apa se descompune in ioni cu sarcina pozitiva (H+) si ioni cu sarcina negativa (OH-); cei doi ioni sunt foarte activi, iar aceasta descompunere devine mai accentuata cu cat se gaseste […]

0Shares

Caracteristicile apei

Dumnezeu a înzestrat apa cu mai multe proprietati, dintre care vom nenumera pe cele mai importante:

1. Usurinta cu care apa se descompune in ioni cu sarcina pozitiva (H+) si ioni cu sarcina negativa (OH-); cei doi ioni sunt foarte activi, iar aceasta descompunere devine mai accentuata cu cat se gaseste mai adanc in pamant; de asemenea, taria ionului de hidrogen creste in reactii chimice variate, datorita volumului sau mic, in mod analog ionului hidroxil joaca un rol important pentru echilibrarea sarcinilor rezultate ale metalelor diferite.

2. Se considera ca apa este cel mai bun dizolvant in conditii de presiune atmosferica, din cauza structurii sale moleculare si fiindca apa nu pierde aceasta proprietate in stare gazoasa, ba dimpotriva, aburul este mult mai activ in adancul
pamantului, incat se autodizolva in magma, formand combinatii de silicati impreuna cu metalele care alcatuiesc rocile.

3. Densitatea apei si vascozitatea sa ii permit patrunderea sa in pori, prin crapaturile si gaurile rocii, aceasta proprietatea jucand un rol important in solubilizarea materiilor si transportul acestora.

4. Apa este singurul element aflat pe suprafata pamantului care se afla in cele trei strari ale materiei: solida, lichida si gazoasa.

5. Apa solubilizeaza bioxidul de carbon existent in atmosfera, rezultand acidul carbonic, care la randul sau se descompune in ioni de hidrogen pozitiv(H+) si (H+(CO3)). De asemenea, apa solubilizeaza anumite gaze aflate in atmosfera, aceasta combinatie marind puterea lor de reactie vis-à-vis de rocile din jur si aparitia a nenumarate reactii chimice.

Putem rezuma si trage concluzia, in mod sigur, ca apa reprezinta lichidul cu cea mai mica densitate si cu cea mai mare raspandire pe pamant, si totodata lichidul cel mai apt pentru solubilitate. Apa, alementul chimic care are capacitatea de conductibilitate, este si cel mai bun element in reactiile chimice pentru silicatii metalelor in cazul topirii. Apa este cel mai bun element auxiliar pentru transferul rocilor magmatice sedimentare in roci metamorfice.

Sursa: islamulazi.ro

Source Link

0Shares