Category: Nestemate ale Islamului

Imamul Malik bin Anas

 

Musulmanii urmeaza patru scoli de baza in domeniul jurisprudentei islamice (hanafi, maliki, shafi’i si hanbali). Sub aspect cronologic, imamul Malik este al doilea savant dintre cei patru savanti care au pus bazele scolilor de gandire islamica, nascandu-se in Medina in anul 93 h.

Destul de interesant s-a dovedit a fi visul sau din copilarie de a face cariera muzicala, cu ajutorul vocii sale manifestand un talent deosebit pentru acest domeniu. Insa mama sa l-a sfatuit sa se orienteze spre prima scoala si univesitate din Islam, moscheea Profetului din Medina, unde a si inceput sa memoreze Nobilul Coran si relatarile care alcatuiesc Traditia profetica (sunna). Intr-o perioada cand scrierea si materialele didactice constituiau o raritate, atat studentii, cat si profesorii trebuiau sa aiba o memorie puternica pentru conservarea cunostintelor. Iar eroul nostru nu a facut nici el exceptie de la regula. Cunoastem ca in clipa cand auzea la unul dintre profesori relatari profetice obisnuia sa faca un nod pentru fiecare dintre ele, pentru ca ulterior sa le redea singur, in acest mod asigurandu-se ca a retinut pana la ultima relatare. Odata a participat la un seminar unde au fost discutate 30 de relatari profetice (hadisuri). Dupa eveniment eroul nostru si-a verificat retinerea tuturor relatarilor si a constatat ca uitase una singura. A alergat dupa profesorul sau sa-l mai invete inca o data relatarea uitata, lucru care a si avut loc.

Ca un eminent invatat, eroul nostru nu doar ca a participat la lectiile a nu mai putin de 90 de savanti, ci si-a dedicat intreaga sa viata discutand atat cu profesorii si colegii sai sositi la Medina in perioada Pelerinajului, cat si pastrand legatura cu autoritatile din domeniu, raspandite pe tot cuprinsul lumii islamice.

Dupa cum am spus, Malik ibn Anas si-a inceput studiul in moscheea Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) la o varsta frageda (spre sfarsitul adolescentei sau cand s-a apropiat de implinirea varstei de 20 de ani), insa nu a inceput sa predea altora pana cand nu a avut ca martori nu mai putin de saptezeci dintre profesorii sai, dintre care unii au continuat sa vina la seminariile fostului lor student pentru a invata de la el.

Asemenea unui traditionalist, eroul nostru a pastrat un profund respect fata de Traditia profetica, predand chiar in moscheea Trimisului lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !). Istoricii ne-au furnizat informatia conform careia imamul Malik, inainte de a incepe sa predea relatari, se imbaia si isi lua cele mai bune haine, nepermitand cuiva sa ridice vocea. De asemenea, se stie ca nu calarea niciodata in Medina, spunand ca nu se vede calare intr-un oras in care a fost inmormantat Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !).

Din moment ce eroul nostru a trait 90 de ani a fost martor la schimbarea dinastiei umaiada cu cea abasida, intalnindu-l de multe ori pe califul pe care l-a indrumat prin stiinta si sfaturile sincere oferite din pozitia demna specifica unui savant. Se cunoaste ca in clipa in care renumitul calif Harun Rasid a auzit de `Al-Muwatta` (o carte compilata de eroul nostru) l-a trimis pe ministrul sau sa-l aduca pe imamul Malik pentru a i-o citi. Acesta i-a transmis cu politete : `Transmite-i califului gandurile mele de bine si comunica-i ca stiinta trebuie sa fie cautata, nu ea sa fie cea care-i viziteaza pe oameni. Acestia ar trebui sa mearga inspre ea, nu invers.` Ulterior, cand califul l-a invinuit pe eroul nostru ca nu i se supune, acesta i-a raspuns : `Conducator al celor credinciosi, Allah Preainaltul te-a ridicat in aceasta onorabila pozitie. Nu deveni primul care isi lasa resedinta insultand stiinta si cunoasterea riscand ca Allah Preainaltul sa-ti subrezeasca locul. Nici prin gand nu-mi trece sa-ti arat neascultare, dar mai drag mi-ar fi sa-l vad pe Conducatorul celor credinciosi demonstrand respect fata de stiinta, poate ca Allah dorind sa-ti ridice statutul.` Califul Harun Rasid s-a aratat convins si a mers la casa eroului nostru pentru a-l asculta si a invata din cartea sa.

Imamul MalikAlte doua calitati specifice eroilor savanti ai Islamului si pe care imamul Malik le-a exprimat atat prin vorbe, cat si prin fapte, au fost evlavia si indepartarea de lucrurile incerte. In repetate randuri le-a subliniat studentilor ca pozitia cea mai buna pe care o poate avea un om de stiinta, atunci cand nu este lamurit asupra unei probleme, poate fi curajul de a recunoaste sincer : `Nu stiu`. Chiar exista o relatare conform careia un barbat a venit la eroul nostru, spunandu-i ca a calatorit sase luni pentru a-l intreba despre anumite lucruri. Dupa ce i-a ascultat intrebarile, imamul Malik nu a putut sa-i ofere raspunsurile complete, spunandu-i umil omului : `Nu cunosc raspunsul`. Barbatul a ramas surprins, lamentandu-se : `Ce voi spune oamenilor cand ma voi intoarce acasa ?`. Imamul i-a raspuns : `Transmite-le ca imamul Malik ibn Anas a spus ca nu stie`.

In acelasi spirit al responsabilitatii, eroul nostru i-a invatat pe oameni si le-a oferit verdictele sale religioase (fatwa) dupa ce le cerea sa astepte o anumita perioada de timp, cu toate ca el insuti stransese mai mult de 100.000 de relatari profetice (hadisuri) si studiase in rand cu cele mai importante personalitati in chestiuni religioase.

Malik ibn Anas s-a afirmat in mod special prin voluminoasa sa lucrare intitulata `Al-Muwatta` despre care s-a spus ca este a doua compilatie cu caracter religios din istoria Islamului. Conform unor istorici, munca depusa in culegerea informatiilor s-a intins pe durata a nu mai putin de 40 de ani. In zilele noastre aceasta capodopera reprezinta un reper major pentru vietile a milioane de musulmani care locuiesc in regiunile nordica si subsahariana ale Africii, unde scoala malikita domina gandirea juridica.

Grupul Yahoo IslamRomania

Source Link

Views: 2

0Shares

12 argumente pentru Muhammad – part 2

 

 

Sh. Abdul Rahman Abdul Khaliq

 

 

6297639845_3e5145e21d_oCu fiecare generaţie, de atunci şi până în zilele noastre, cei care cred în acest Nobil Profet au aderat pe deplin la învăţăturile sale. În cazul unora, acest lucru a ajuns la un astfel de nivel încât să-şi dorească să urmeze şi să adere la “calea” Profetului în materie de probleme personale pe care, altfel, Dumnezeu nu le-a avut în vedere pentru a constitui o obligaţie ce trebuie respectată. De exemplu, unii preferă să consume doar acele mâncăruri specifice şi să poarte doar acele straie anume care-I plăceau Profetului.

În plus faţă de acestea, aceia care cred în Muhammad repetă acele laude aduse lui Dumnezeu, acele rugăciuni speciale şi invocari pe care acesta obişnuia să le spună în timpul fiecărei sale acţiuni pe timp de zi şi de noapte: ce spunea atunci când  saluta oamenii, când intra sau ieşea din casă, când intra sau ieşea din moschee, când intra sau ieşea din baie, când mergea la culcare sau se trezea din somn, când observa aparitia semilunii pe cer, cand observa apariţia noilor fructe în arbori, când mânca, bea, se îmbrăca, călătorea, călărea şi se întorcea din  călătorie, etc. Dacă ignorăm aceste aspecte, toţi aceia care cred în Muhammad  îndeplinesc pe de-a-ntregul – în cele mai mici detalii – fiecare act de venerare – precum rugăciunea, postul, pomana şi pelerinajul – după cum a predicat şi practicat însuşi acest Nobil Profet (fie ca binecuvântările şi pacea lui Allah să coboare asupra sa!). Toate acestea permit celor care cred în el să-şi trăiască viaţa în toate aspectele ei având acest Nobil Profet drept exemplu, ca şi când l-ar avea în faţa lor aievea, model de urmat în toate acţiunile lor.

 

8. Nu a existat vreodată şi nici nu va exista un om pe faţa pământului care să se bucure de o asemenea iubire, respect, cinste şi supunere în toate aspectele – de mică sau mare importanţă – aşa cum s-a bucurat acest Nobil Profet.

 

9. Înca de pe vremea sa, în fiecare regiune a acestui Pământ şi în fiecare epocă, acest Nobil Profet a fost urmat de oameni din toate rasele, de toate culorile şi din toate naţiunile. Mulţi dintre aceia care l-au urmat fueseseră anterior creştini, evrei, păgâni, idolatri sau atei. Printre cei care au ales să-l urmeze se numărau  aceia care se remarcau printr-o judecată sănătoasă, prin înţelepciune, reflecţie şi  previziune. Ei au ales să-l urmeze pe acest Nobil Profet după ce au fost martorii semnelor care demonstrau autenticitatea acestuia şi ale dovezilor privind  miracolele înfăptuite de el. Ei nu au ales să-l urmeze pe Muhammad din obligaţie  sau constrângere, sau pentru a continua tradiţia părinţilor lor. Într-adevăr mulţi  dintre adepţii acestui Profet au ales să-l urmeze în perioada în care Islamul se bucura de o mai mică recunoaştere, când existau doar câţiva musulmani, şi când adepţii săi erau  supuşi unor persecuţii severe. Mulţi dintre aceia care l-au urmat pe Profet nu au făcut aceasta din dorinţa de obţine unele beneficii materiale. Într-adevăr, mulţi dintre adepţii săi au suferit extraordinar de mult de pe urma răului si persecuţiilor abătute asupra lor ca urmare a devenirii partizani ai acestui Profet. În ciuda acestor rele şi persecuţii, nimic din cele menţionate nu i-a întors din drum. Fraţi ai mei! Toate acestea dovedesc clar oricărui om înzestrat cu raţiune că acest Profet a fost cu adevărat şi fără tăgadă mesagerul lui Dumnezeu şi că nu a fost un simplu om care a pretins că are darul profeţiei sau care a vorbit de Dumnezeu fără ştiinţă.

 

10. Datorită acestor lucruri, Muhammad a fost propovăduitorul unei mari religii prin crezul şi forma ei de prezentare. Muhamad l-a descris pe Dumnezeu cu atributele perfecţiunii desăvârşite, şi în acelaşi timp într-o manieră liberă de intenţia de a-i  atribui orice imperfecţiune. Nici măcar filosofii sau întelepţii nu ar putea să-L  descrie astfel pe Dumnezeu. Cu adevărat este imposibil să ne imaginăm ca o minte umană ar putea concepe o fiinţă existentă care poseda o astfel de deplină potenţă/capacitate, ştiinţă şi măreţie; Care a supus creaţia; care a cuprins totul în Univers, la scară mica sau mare; şi Care poseda o astfel de îndurare fără cusur.

Nu stă în capacitatea niciunei fiinţe umane să creeze o astfel de lege perfectă bazată pe dreptate, egalitate, îndurare şi obiectivitate în toate domeniile activităţii umane pe acest pământ, asemenea celei pe care a revelat-o Muhammad – precum cumpărarea şi vânzarea, căsătoria şi divorţul, închirierea, mărturia, custodia şi toate celelalte contracte care sunt necesare susţinerii vieţii şi civilizaţiei pe pământ.

 

11. Este imposibil ca o persoană să conceapă înţelepciunea, moralitatea, bunele  maniere, nobleţea de caracter în forma propovaduită de acest Profet Demn de  Laudă . Într-o manieră deplină şi desăvârşită, Muhammad a răspândit o învăţătură cu privire la  caracter şi buna purtare în ceea ce priveşte părinţii, rudele, prietenii, familia, umanitatea, animalele, plantele şi lucrurile fără viaţă. Este imposibil ca mintea umană singură să cuprindă toată acea învăţătură sau să creeze o învăţătură asemănătoare. Toate acestea indică fără echivoc faptul că acest Trimis nu a  predicat aceste precepte din proprie voinţă, ci mai degrabă acestea reprezentau  învăţătură şi inspiraţia primită de El de la Cel Care a creat pământul şi cerurile  înalte de deasupra şi universul cu arhitectura şi perfecţiunea sa miraculoasă.

 

12. Alcătuirea legislativa şi crezul religios al religiei propovăduite de Trimisul Muhamad  se  aseamană cu construcţia cerurilor şi pământului. Toate acestea demonstrează  că Cel Care a creat cerurile şi pământul este acelaşi care a trimis această mare  lege şi dreapta religie. Gradul de inimitabilitate al legii Divine trimisă pe pământ  prin persoana lui Muhammad este acelaşi ca în cazul creaţiei Divine a cerurilor şi pământului. Căci tot aşa cum umanitatea nu poate crea acest univers, în aceeaşi măsură umanitatea nu poate concepe o lege asemenea legii lui Dumnezeu, revelată prin Supusul şi mesagerul Său Muhammad .

 

 

sursa: Biblioteca virtuala  IslamRomaniaSource Link

Views: 1

0Shares

12 argumente pentru Muhammad – part 1

 

 

 

Sh. Abdul Rahman Abdul Khaliq

 

Sunset_in_AndalusiaPrin acest eseu nu urmăresc să mă adresez  numai celor care au aderat la Islam – la care subscriu şi eu – ci mai degrabă tuturor bărbaţilor şi femeilor din întreaga lume. Doresc să-I adresez lui Dumnezeu rugămintea de a face posibil ca acest eseu să ajungă la urechile tuturor, să treacă pe sub privirile tuturor semenilor, şi să fie înţeles de fiecare inimă, Muhammad, fiul lui Abdullah, este Profetul lui Dumnezeu şi Ultimul Mesager trimis de Dumnezeu locuitorilor acestui pământ. Fraţi şi surori de pe întreg cuprinsul acestui pământ! Ar trebui să ştiţi că Trimisul, în persoana lui Muhammad, fiul lui Abdullah este cu adevărat Trimisul lui Dumnezeu. Dovezile care demonstrează autenticitatea acestuia sunt numeroase. Nimeni nu  ar putea ignora aceste semne decât numai un necredincios, şi numai din aroganţă.

Dintre aceste dovezi:

1. Muhammad era analfabet, incapabil să citească sau să scrie, şi a rămas astfel până la moarte.

Printre cunoscuţi era ştiut drept un om franc şi de încredere. Înaintea primirii revelaţiei, nu avea nici un fel de cunoştinţe anterioare în domeniul religios şi nu îi fusese trimis nici un Mesaj. Şi a rămas astfel în primii săi patruzeci de ani de viaţă. Apoi a intervenit Revelaţia prin intermediul Coranului, acela pe care îl ţinem in mâinile noastre. Acest Coran cuprinde majoritatea povestirilor  menţionate de scripturile anterioare, rememorând aceste evenimente cu lux de detalii, ca şi când ar fi fost trăite aievea. Aceste istorisiri au fost revelate în forma în care sunt relatate în Torah revelată lui Moise şi in Evanghelia lui Iisus. Atât evreii cât şi creştinii au fost incapabili să creadă ceva din cele spuse de el.

 

2. Muhammad a prezis, de asemenea, tot ceea ce i se va întâmpla lui şi comunităţii sale după moartea sa, cu privire la victorie, la îndepărtarea domniilor tiranice ale lui Chosroes (titlu regal dat regilor Zoroaştri din Persia) şi Cezar, si răspândirea religiei islamice pe întreg pământul. Aceste evenimente s-au petrecut exact aşa cum a prezis Muhammad, ca şi când acesta ar fi citit viitorul dintr-o carte deschisă.

 

3. Muhammad a adus cu sine, de asemenea, un Coran care reprezintă vârful cel mai înalt al elocvenţei şi clarităţii. Coranul a însemnat o provocare pentru breasla marilor filologi arabi ai acelor vremuri, care iniţial l-au defăimat, în sensul de a încerca să creeze un singur capitol asemenea Coranului. Oamenii de litere arabi care au trăit in perioada coranică nu au putut contesta acest Coran. Într-adevăr, până în zilele noastre, nimeni nu a îndrăznit să pretindă că ar fi în stare să compună structuri de cuvinte care să egaleze – sau măcar să se ridice la aproximativ aceeaşi înălţime – succesiunea, graţia, frumuseţea şi splendoarea acestui Coran măreţ.

 

4. Istoria vieţii acestui Nobil Profet a fost un exemplu perfect de verticalitate, îndurare, curaj, generozitate, de îndepărtare de tot ceea ce este rău şi de ascetism în toate problemele lumeşti, în timp ce se străduia doar să obţină răsplata în Viaţa de Apoi. Mai mult, în toate acţiunile şi activităţile sale, a fost întotdeauna atent şi cu frica de Dumnezeu.

 

5. Dumnezeu a inculcat o mare iubire pentru Muhammad în inimile acelora care au crezut în el şi care l-au cunoscut. Această dragoste a ajuns la un astfel de nivel încât oricare dintre partizanii săi s-ar fi sacrificat pe sine de bună voie, pe mama sau pe tatăl său pentru Muhammad. Până in zilele noastre, aceia care cred în Muhammad îl cinstesc şi îl iubesc. Oricare dintre aceia care cred în el ar plăti cu propria familie sau bogăţie ca să-l vadă, chiar dacă şi numai o dată.

 

6. În întreaga istorie nu se cunoaşte alt caz în care s-a păstrat biografia unei persoane la modul la care s-a păstrat viaţa lui Muhammad, care este omul cu cea mai mare influenţă din istorie. Pe întreaga planetă nu se cunoaşte o altă persoană care să fie prezentă în gândurile celor care cred în el în fiecare dimineaţă şi seară, şi de multe alte ori peste zi. Atunci când îşi amintesc de Muhammad, cei care cred în el îl salută şi se roagă la Dumnezeu să-l binecuvânteze. Ei fac aceasta cu inimile curate şi pline de iubire autentică pentru el.

 

7. Şi nici nu a existat vreodată un om pe pământ ale cărui fapte să fie urmate încă de cei care cred în el. Aceia care cred în Muhammad, dorm aşa cum dormea el; se purifică (prin spălarea abluţională rituală) aşa cum proceda el; şi aderă la această practică prin modul de a mânca, bea, şi a se îmbrăca.

 

Cu adevărat în toate aspectele vieţii lor, credincioşii în Muhammad aderă la învăţăturile pe care acesta le-a răspândit în sânul lor şi la drumul pe care acesta  a călătorit de-a lungul vieţii.

 

 

~ va urma ~

Source Link

Views: 2

0Shares