Category: Islam

Islam

Protejarea plantelelor si a animalelor

Protejarea plantelelor si a animalelor   Nu exista nici un dubiu legat de importanta animalelor si a plantelor in cadrul vietii pe aceasta planeta. Allah Subhanu Wa Ta’ala nu a creat nici una dintre creaturile sale fara un scop, iar noi trebuie sa respectam fiecare forma de viata.   Datorita functie lor unice de a […]

0Shares

Protejarea plantelelor si a animalelor

 

Green world with different animals collageNu exista nici un dubiu legat de importanta animalelor si a plantelor in cadrul vietii pe aceasta planeta. Allah Subhanu Wa Ta’ala nu a creat nici una dintre creaturile sale fara un scop, iar noi trebuie sa respectam fiecare forma de viata.

 

Datorita functie lor unice de a produce hrana utilizand energia soarelui, plantele constitue hrana de baza pentru unele animale si pentru oameni. Allah a a spus in Coran:

“Atunci sa cugete omul la hrana sa [ca sa vada cum a ajuns la el]!…

Noi am varsat apa din belsug

Apoi am crapat pamantul, despicandu-l,

Si am facut sa creasca pe el grane,

Vita de vie si legume,

Maslini si palmieri,

Gradini si pomi inalti,

Frcute si ierburi,

Spre folosul vostru si al dobitoacelor voastre. 

(80:24-32)

 

Pe langa rolul lor nutritiv, plantele mai imbogatesc solul si il protejeaza de eroziunea vantului si a apei. De asemnea ele sunt folosite si in medicina, parfumuri, combustibil, fibre, etc. Allah Subhanu Wa Ta’ala spune in Sfantul Coran:

“Vedeti voi focul pe care-l aprindeti [prin frecare]?

Voi ati facut sa creasca pomul lui (doua soiuri de arbusti desertici din ale caror crengi, chiar neuscate, arabii vechi obtineau focul prin frecarea lor) sau Noi l-am fauct sa creasca?

Noi l-am facut, ca o pomenire si ca un lucru folositor pentru cei poposesc in desert.” 

 

(56:71-73)

 

Animalele in schimb, le ofera plantelor ingrasamant, fie prin resturile lor, fie prin corpurile lor aflate in descompunere, imbogatind solul. Migratiile lor contribuie la distribuirea plantelor. Ne asigura noua, oamenilor, piele, blana, medicina, precum si carne, lapte si miere. Si pentru simturile lor dezvoltate, animalele au un statut special in Islan. In scrie:

“Nu este vietate pe pamant, nici pasare care zboara cu aripile ei, decat in neamuri, ca si voi. Nu am lasat nimic nepomenit in Carte (Coranul). Apoi, la Domnul lor vor fi adunati.”

 

(6:38)

 

Allah a facut plantele si animalele si pentru a-i aduce bucurie in viata omului. Sfantul Coran mai mentioneaza si alte scopuri pentru care au fost create aceste vietati si anume, adorarea lui Allah.

 

“Oare tu nu vezi ca dinaintea lui Allah se prosterneaza cei din ceruri si cei de pre pamant, soarele, luna, stelele, muntii, copacii, vietatile si multi oameni? Insa multora (dintre oameni) li se cuvine osanda. Iar acela pe care il injoseste Allah, nu va afla pe cineva care sa-i dea cinste. Allah face ce voieste!” 

(22:18)

 

“Il preamaresc cele sapte ceruri si pamantul si cei care se afla in ele si nu este nimic care sa nu-L preamareasca si sa nu-I aduca laude, insa voi nu pricepeti preamarirea lor. Dar El este Bland, Iertator [Halim, Ghafur] 

(17:44)

 

“Inaintea lui Allah se prosterneaza [toti aceia] care sunt in cercuri si pre pamant, cu voie si fara voie (toata firea se prosterneaza in fata lui Allah, pana si umbrele lucrurilor, dreptcredinciosul facand-o de bunavoie, iar necredinciosul, constrans), si la fel si umbrele lor dimineata si la asfintit”

 (13:15)

 

Islamul sustine toate masurile necesare pentru supravietuirea acestor creaturi. Nici o distrugere absoluta a oricarei specie nu poate fi justificata. Acesta se aplica si vanatului, pescuitului, taierea padurilor si toata folosirea excesiva a oricarei resurse.

 

In Coran scrie despre Profetul Muhammed (sallalahu aleihi wa salam):

Si Noi nu te-am trimis decat ca o indurare pentru lumi. “ 

(21:107)

 

El (sallalahu aleihi wa salam) ne-a invatat cum sa avem grija de aceste vietati. El a spus: “Celor milostivi li se va arata mila de catre Cel Milostiv. Fi milostiv cu cei de pe pamant, si Cel care este deasupra cerurilor va fi milostiv cu tine. (Abu Dawud, Al-Tirmidhi)

 

Ne-a spus sa le oferim provizii animalelor aflate in grija noastra, si ne-a avertizat ca cei care omoara animale prin infometare sau insetare voi fi pedepsiti de Allah in Focul Iadului.

 

Abdullah (radhi allahu anhu) a relatat ca Profetul (sallalahu aleihi wa salam) a spus: „O femeie a fost pedepsita din pricina unei pisici; ea a tinut-o închisa pana ce a murit; astfel, a intrat în Iad. Ea a închis-o, nu i-a dat mancare si nici de baut, si nici macar nu a lasat-o sa manance insectele de pe pamant.” ( Bukhari si Muslim)

 

Mai mult, Profetul Muhammed (sallalahu aleihi wa salam) ne-a sfauit sa le oferim provizii animalelor aflate in nevoie si a spus despre o persoana ale carui pacate au fost iertate de catre Allah deoarece i-a dat apa unui caine insetat:

 

Abu Hurairah (radhi allahu anhu) a relatat ca Profetul (sallalahu aleihi wa salam) a spus: „Un om insetat a gasit in drumul sau o fantana, a coborat si a baut apa din ea, iar atunci când a iesit a văzut un câine care mânca pamantul umed pentru a-si potoli setea. Omul a spus: «Acest câine este însetat asa cum am fost si eu.» Apoi a coborat in fantana, a luat apa în pantofii sai si i-a dat cainelui sa bea. Allah a fost multumit de el si l-a iertat.” Companionii au spus: „O, Trimis al lui Allah, primim rasplata daca ne comportăm frumos cu animalele?” El (sallalahu aleihi wa salam) a spus: „Prin fiecare fiinta vie este o rasplata…”

 

Atunci a fost intrebat: “O mesager al lui Allah, exista o rasplata in a face bine animalelor?” Profetul Muhammed (sallalahu aleihi wa salam) a raspuns: “Exista o rasplata in a face bine oricarei fiinte” (Bukhari, Muslim)

 

Vanatul si pescuitul sunt pe de alta parte permise in Islam, dar Profetul Muhammed (sallalahu aleihi wa salam) a blestemat pe orice persoana care foloseste o fiinta vie drept o tinta, pentru un simplu sport. In acelasi fel a interzis sa amanam taierea unui animal si aprinderea unui foc asupra unui musuroi de furnici.

 

O data, Profetul Muhammed (sallalahu aleihi wa salam) i-a spus unui om care luase puii unei pasari sa ii duca inapoi in cuibul lor, deoarece mama lor ii proteja.

 

De asemnea este interzisa uciderea turmelor de animale. In scrie:

“Printre oameni este unul ale carui vorbe in aceasta lume iti plac si care Il ia pe Allah drept martor pentru ceea ce este inima lui, in vreme ce el este cel mai inversunat la galceava*.

 

Si indata ce pleaca, strabate pamantul, cautand sa semene stricaciune si sa nimineasca semanaturile si dobitoacele. Allah insa nu ieste stricaciunea!”

(Al-Baqarah 2:204-205)

 

*Se relataza ca Al-Akhnas bes Surayg a venit la Profet, sallalahu aleihi wa salam, prefacandu-se a crede in Islam si jurand ca-l iubeste. Insa el era ipocrit, se arata a fi bun, dar in realitate era hain. Cand a iesti de la Profet, sallalahu aleihi wa salam, a trecut pe langa un ogor al unor musulmani, unde se aflau si niste magari si a dat foc ogorului si a omorat magarii. In legatura cu aceste imprejurari a revelat Allah versetele

 

sursa: Lumea Islamica

Source Link

Views: 10

0Shares

Religia și Islamul

  Religia Să începem prin a defini cuvântul „religie”, care se întrebuinţează în următoarele sensuri, după cum menţionează dicţionarele explicative: 1.împărăţie, putere, cârmuire, dominaţie; 2.supunere, umilinţă, prosternare; 3.răsplată, recompensă,socotire; 4.cale, îndrumare. După cum poate constata cel ce chibzuieşte, cuvântul religie este folosit în acest verset cu cel de-al patrulea sens. Prin “religie” se are în […]

0Shares


 

Religia

Să începem prin a defini cuvântul „religie”, care se întrebuinţează în următoarele sensuri, după cum menţionează dicţionarele explicative:

1.împărăţie, putere, cârmuire, dominaţie;

2.supunere, umilinţă, prosternare;

3.răsplată, recompensă,socotire;

4.cale, îndrumare.

După cum poate constata cel ce chibzuieşte, cuvântul religie este folosit în acest verset cu cel de-al patrulea sens. Prin “religie” se are în vedere acel mod de viaţă, de a gândi şi de a acţiona, care este luat drept model şi apoi urmat. În acelaşi timp, se cuvine ca cititorul să nu scape din vedere că acest cuvânt apare în Coran determinat cu articolul hotărât, în forma „religia”.

Coranul nu afirmă faptul că Islamul este unul dintre modurile de viaţă şi de gândire, ci afirmă că Islamul este singurul mod corect de viaţă al omenirii şi de gândire în această lume. De asemenea, cititorul poate observa faptul că Sfântul Coran nu foloseşte cuvântul „religie” într-un sens limitat, ci într-un sens cuprinzător, mult mai larg decât îşi închipuie oamenii în general. Prin modul de viaţă se înţeleg toate domeniile vieţii în ansamblul ei şi nu doar una din manifestările sau aspectele ei.

Tot astfel, nu se are în vedere doar modul de viaţă al fiecărui individ în parte, ci un mod de viaţă sigur pentru întreaga comunitate omenească. În acelaşi timp, nu înseamnă că este modul de viaţă pentru o anumită ţară sau comunitate ori pentru o anumită epocă, ci este un sistem practic, general, cuprinzător, care se referă la toate aspectele vieţii omeneşti, atât individuale cât şi colective. Din afirmaţia Coranului nu trebuie să se înţeleagă că Islamul reprezintă doar o serie de acte de adorare şi credinţa în cele nevăzute şi în viaţa de după moarte, aşa cum nu înseamnă că singura imagine corectă a gândirii şi a faptelor este a celor evlavioşi dintre oameni. Am spus evlavioşi în conformitate cu termenul folosit astăzi de occidentalii care consideră că religia ar fi expresia unei serii de ritualuri de adorare, fără a avea nici o legătură cu viaţa socială. Aceasta este imaginea atribuită Islamului.

Totodată, Coranul nu are în vedere prin această afirmaţie a sa că Islamul este un mod de viaţă specific arabilor sau doar unor oameni care au trăit şi au prosperat până la un anumit timp sau în decursul unei epoci, cum ar fi revoluţia industrială. Nici una, nici alta! Ceea ce spune acest verset este că singurul mod de viaţă adevărat, acceptat de către Allah în această lume, capabil să garanteze existenţa întregii omeniri, valabil pentru orice epocă şi orice timp, este acea cale spontană, naturală, care este exprimată prin Islam.

Coranul are în vedere modul de gândire şi de acţiune cuprinzător pentru existenţa întregii omeniri, fără deosebire între o epocă şi alta sau între o ţară şi alta.

 

Islamul

Să ne referim acum la cuvântul „islam” şi să reflectăm asupra semnificaţiei lui. Cuvântul “islam” înseamnă în limba arabă ascultare, predare, supunere faţă de porunca sau interdicţia cuiva fără nici o obiecţie. Dar pentru că în Coran cuvântul “religie” este articulat cu articol hotărât, a căpătat un sens exact. Islamul, ca termen coranic, înseamnă supunere faţă de Allah şi ascultarea Lui, eliberarea robului de libertatea sa proprie şi supunerea faţă de Allah Preaînaltul.

Supunerea , predarea, ascultarea nu înseamnă că omul se supune legilor naturii, după cum îşi închipuie unii oameni, nu înseamnă nici că robul se supune concepţiei de mulţumire a lui Allah şi voinţei Lui, lăsându-se condus şi eliberându-se de voinţa sa de a gândi şi de a acţiona. Islamul înseamnă ca omul să urmeze calea gândirii şi a faptelor, cale pe care Allah Preaînaltul a revelat-o prin profeţi drept călăuză pentru oameni, să accepte această cale dreaptă şi să se supună cerinţelor ei, lipsindu-se de libertatea individuală dezordonată în gândire şi în fapte.

Untergehende SonneAceasta este calea pe care o exprimă Coranul prin Islam. Şi ea nu este o religie nouă, care a apărut în “ţara arabilor” cu paisprezece secole în urmă, întemeiată de profetul arab Muhammed fiul lui Abdullah (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!), ci Allah le-a trimis oamenilor această credinţă din clipa în care au apărut pe faţa acestui pământ şi i-a învăţat că Islamul este singura cale adevărată pentru neamul omenesc în această lume. Cei care au fost trimişi ca profeţi şi mesageri în diverse epoci şi timpuri, în diferite regiuni şi locuri, au fost trimişi pentru călăuzirea oamenilor, drept vestitori şi prevenitori şi cu toţii au chemat la acest Islam, cu care Allah l-a trimis în cele din urmă ca propovăduitor al tuturor oamenilor, ca ultim şi cel mai bun profet, profetul neştiutor de carte pe Muhammed fiul lui Abdullah (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!). Acest adevăr nu a fost afectat de ceea ce au săvârşit adepţii lui Moise (pacea asupra lui) în urma lui, prin mutarea cuvintelor de la locul lor, amestecarea adevărului cu minciuna şi născocirea unui nou sistem, combinat cu fel de fel de opinii, după bunul plac, numit iudaism. De asemenea, adevărul mesajului nu a fost afectat nici de ceea ce au inventat creştinii, după profetul lor, noul sistem religios pe care l-au atribuit lui Isus Christos (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în mod mincinos şi fals. Nu a fost afectat nici de încălcarea de către comunităţile din India, China, Iran şi din alte regiuni ale globului pământesc, a cuvântului transmis de trimişii şi călăuzitorii din aceste ţări şi nici de cutezanţa acestora de a născoci religii şi sisteme de viaţă, amestecând adevărul cu minciuna, după cum le-au dictat propriile suflete.

Într-adevăr, nimic din toate acestea nu a putut să prejudicieze ceea ce am afirmat, deoarece religia cu care au venit Moise şi Isus şi cu care au fost trimişi şi alţi profeţi pentru a-i chema pe oameni la ea, nu a fost decât Islamul – religia pură a lui Allah. Prin aceasta devine limpede provocarea Coranului: Singurul mod de viaţă adevărat, acceptat de către Allah pentru oameni, este ca aceştia să se supună dinaintea Lui şi să fie fideli credinţei în El, să urmeze această cale de gândire şi de acţiune, către care i-a călăuzit Allah prin intermediul profeţilor şi trimişilor Săi.

 

 

Sursa: islamulazi.ro/forum

 

Source Link

Views: 3

0Shares

Localizarea și natura triburilor arabe

  LOCALIZAREA ŞI NATURA TRIBURILOR ARABE   Din punct de vedere etimologic, cuvântul „arab“ înseamnă „deşert“ sau „pământ pustiu, neroditor, fără apă sau vegetaţie“. Încă din zorii istoriei, Peninsula Arabică şi locuitorii săi erau descrişi într-o asemenea manieră.    Datorită aşezării sale geografice, peninsula şi-a menţinut întotdeauna o poziţie importantă. Peisajul geografic, alcătuit în majoritate […]

0Shares

 

LOCALIZAREA ŞI NATURA TRIBURILOR ARABE

 

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „arab“ înseamnă „deşert“ sau „pământ pustiu, neroditor, fără apă sau vegetaţie“. Încă din zorii istoriei, Peninsula Arabică şi locuitorii săi erau descrişi într-o asemenea manieră.

Tribes_english   Datorită aşezării sale geografice, peninsula şi-a menţinut întotdeauna o poziţie importantă. Peisajul geografic, alcătuit în majoritate din deşert şi locuri nisipoase, a făcut-o, în ciuda faptului  că se învecina cu două mari imperii, inaccesibilă străinilor şi invadatorilor şi a permis locuitorilor o libertate şi independenţă completă de-a lungul secolelor.

Pe de altă parte, această poziţie plasa peninsula ca pion central al lumii vechi, furnizându-i acesteia legături maritime şi terestre cu majoritatea popoarelor de la acea vreme. Datorită acestei poziţii strategice, peninsula Arabică devine centru comercial, cultural, religios şi artistic.

Majoritateaarabilor a consimţit la chemarea lui Ismail şi a mărturisit religia tatălui acestuia, Avraam. Ei l-au slăvit pe Dumnezeu, I-au mărturisit Unicitatea şi I-au urmat religia multă vreme, până când au uitat o parte din ceea ce li se făcuse cunoscut şi unul dintre oamenii drepţi dintre ei a adus cu el din Vechea Sirie un idol, Hubal, pe care l-a aşezat în mijlocul Ka’abei, chemându-i pe oameni să-l venereze. Destul de repede, păgânismul s-a răspândit în toată Mecca şi de aici şi în Hijaz, poporul din Mecca având în custodie nu numai Casa Sfântă, ci şi întregul teritoriu sfânt. Astfel, în regiune au fost introduşi o mulţime de idoli, cu diferite denumiri.

Când Muhammed a cucerit Mecca, la Ka’aba au fost găsiţi 360 de idoli. El i-a distrus, i-a înlăturat şi le-a dat foc.

Politeismul şi adorarea idolilor devenise una dintre trăsăturile cele mai proeminente ale religiei arabilor preislamici, în ciuda pretinsei mărturisiri a religiei lui Avraam.

Oamenii din perioada preislamică, deşi credeau în superstiţii, reţinuseră totuşi unele tradiţii avraamice, cum ar fi: devotamentul faţă de Sfântul sanctuar, înconjurul acestuia, respectarea pelerinajului, şederea pe Muntele Arafat în timpul pelerinajului şi oferirea de sacrificii.

Aşa se prezenta viaţa religioasă în Arabia acelor vremuri:politeism, idolatrie şi superstiţie.

Astfel, în Arabia îşi puteau croi calea cu uşurinţă iudaismul, creştinismul, magicismul şi sabianismul.

Iudaismul s-a transformat într-o ipocrizie abominabilă, combinată cu hegemonia. Rabinii au devenit stăpâni fără a ţine seamă de Dumnezeu. Ei s-au implicat în practica stăpânirii dictatoriale a poporului, chemându-şi supuşii să dea socoteală fie şi pentru cel mai neînsemnat cuvânt sau pentru cea mai firavă idee. Unica lor ţintă a devenit acumularea averilor şi a puterii.

În  mod similar, creştinismul a deschis larg porţile politeismului şi a devenit mult prea greu de înţeles pentru o religie divină. Ca practică religiosă, a creat un amestec curios al omului cu Dumnezeu. Creştinismul nu a avut nici un fel de influenţăasupra sufletelor arabilor, pentru simplul motiv că era străin stilului lor de viaţă şi nu avea nici cea mai mică legătură cu viaţa lor de zi cu zi.

Oamenii care aparţineau celorlalte religii se asemănau cu politeiştii în ceea ce priveşte înclinaţiile, dogmele, obiceiurile şi tradiţiile lor.

Societatea arabă reprezintă un amestec format din straturi sociale diferite si eterogene. Statutul femeii din clasa nobilimii presupunea un nivel avansat al respectului. Femeia se bucura de o doză considerabilă de libertate de decizie, iar hotărârile ei erau cel mai adesea puse în practică. Ea era atât de îndrăgită încât foarte uşor se putea vărsa sânge pentru apărarea onoarei sale. De fapt ea reprezenta motivul principalal luptei sângeroase sau al păcii prieteneşti. Sistemul familial al arabiei , era însă în întregime patriarhal, aceste privilegii acordate femeilor nefiind considerate potrivnice. Contractul de căsătorie era în întregime în puterea custodelui legal al femeii şi opinia acestuia cu privire la statutul ei marital nu putea fi contestată niciodată.

Pe de altă parte , mai existau şi celelate straturi sociale unde prostituţia şi independenţa erau de nedespărţit şi se aflau în plină desfăşurare.

Arabii preislamici aveau un număr nelimitat de neveste. Ei se puteau căsători  cu două surori în acelaşi timp sau chia cu nevestele taţilor lor, dacă acestea erau divorţate sau văduve. Divorţul era într-o foarte mare măsură în puterea soţului.

Aruncând o privire asupra relaţiei arabului preislamic cu stirpea sa, ne dăm seama că viaţa în Arabia era paradoxală şi se prezenta ca un tablou întunecat de contraste. În timp ce unii arabi îşi iubeau din toată inima şi îi răsfăşau nespus copiii, alţii îşi îngropau fetiţele de vii , în virtutea unui sentiment iluzoriu de teamă faţă de sărăcie şi ruşinea îi acoperea puternic.

Un alt spect al  vieţii arabilor care merită să fie menţionat, este ataşamentul emoţional bine înrădăcinat al beduinilor faţă de clanul acestora. Motto-ul lor de necontestat  era: „Sprijină-ţi fratele , indiferent dacă este opresor sau un oprimat.” Ei desconsiderau amendamentul islamic care afirma că a-ţi ajuta un frate opresor înseamnă a-l împiedica să păcătuiască.

Lăcomia pentru autoritate şi sentimentul pătrunzător al concurenţei dădeau naştere adeseori unor dispute tribale amare, în ciuda descendenţei unui stămoş comun.

Dacă ar fi să concluzionăm  cu privire la viaţa socială din Arabia, am putea spune că arabii din perioada preislamică bâjbăiau în întuneric şi ignoranţă, încâlciţi într-o plasă de superstiţii care le paraliza mintea şi-i obliga să ducă o viaţă animalică. Femeile erau un bun care se putea comercializa şi era privită ca o proprietate neînsufleţită.

Legăturile inter-tribale erau fragile. Lăcomia pentru avere şi implicarea în războaie inutile erau principalele obiective care generau politica egocentrică a şefilor lor.

     Situaţia economică se afla în directă legătură cu starea societăţii.  Comerţul era modalitatea cea mai comună de a le furiza cele necesare vieţii de zi cu zi.

În linii mari, sărăcie, foamete şi îmbrăcăminte insuficientă caracterizau economia Arabiei.

 

 

Bibliografie:

„Nectarul pecetluit – Biografia Profetului Muhammed”, Editura Islam, Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 10

0Shares