Emigrarea Profetului – partea a 5-a

  Pe parcursul drumului, calul lui Suraqa se tot împiedica, iar el era aruncat la pământ. Deodată, a văzut că picioarele din faţă ale calului intraseră în pământ şi din ele ieşea fum. Abia atunci s-a trezit la realitate şi şi-a dat seama că acesta era un avertisment constant al lui Allah faţă de planul […]

0Shares

 

Pe parcursul drumului, calul lui Suraqa se tot împiedica, iar el era aruncat la pământ. Deodată, a văzut că picioarele din faţă ale calului intraseră în pământ şi din ele ieşea fum. Abia atunci s-a trezit la realitate şi şi-a dat seama că acesta era un avertisment constant al lui Allah faţă de planul nelegiuit pe care îl avea în minte împotriva Profetului. El i-a rugat să se apropie de grupul de călători şi cu inima spăşită a implorat cu toată umilinţa iertare Profetului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!

apusEl s-a adresat Profetului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi tovarăşului său, astfel: “Oamenii tăi (n.t. quraişiţii) au promis o răsplată generoasă celui care te va prinde”. A mai adăugat apoi că putea să le ofere provizii, dar ei i-au refuzat oferta. I-au cerut doar să le acopere plecarea şi să nu le spună politeiştilor care era locul unde se ascundeau. Apoi, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – l-a iertat şi i-a confirmat acest lucru printr-o dovadă scrisă de ‘Amir bin Fuhaira pe o bucată de pergament. Suraqa s-a întors în grabă la Mekka şi a încercat să dejoace planurile celor care erau în urmărirea lui Muhammad – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi a tovarăşului său. Aşadar, duşmanul jurat a devenit un sincer credincios.

Într-o versiune a lui Abu Bakr – Allah să fie mulţumit de el!, acesta spune: „Am emigrat în timp ce mekkanii ne urmăreau. Nimeni nu ne-a ajuns din urmă, în afară de Suraqa bin Malik bin Ju’şam, pe calul său. Eu am spus: “O, Mesager al lui Allah, acesta ne-a ajuns din urmă!”. Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a răspuns: “Nu fi mâhnit, căci Allah este cu noi”. [9:40]

4. Grupul şi-a continuat călătoria până când a ajuns la nişte corturi izolate ce aparţineau unei femei numite Umm Ma’bad Al-Khuzaiia. Era o femeie milostivă şi şedea în uşa cortului ei, cu un covoraş aşternut pe jos, pregătit pentru orice călător ce se întîmpla să treacă pe acolo. Obosiţi şi însetaţi, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi tovarăşul lui au vrut să se învioreze cu hrană şi puţin lapte. Femeia le-a spus că turma este la păscut, iar capra ce se află în apropiere era aproape stearpă.

Era un an secetos. Cu permisiunea ei, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a atins ugerul caprei, invocând Numele lui Allah şi, spre marea lor bucurie, din uger a început să curgă lapte din belşug. Profetul- Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a oferit lapte stăpânei casei şi apoi a împărţit restul cu ceilalţi membrii ai grupului. Înainte de plecare, el a muls capra, a umplut plosca şi i-a dat-o lui Umm Ma’bad.

Mai târziu, soţul ei a venit cu caprele slăbănoage care nu aveau nici un pic de lapte în ugere. El a fost uimit să găsească lapte în casă. Soţia sa i-a povestit că trecuse pe acolo un om binecuvântat şi i-a dat mai multe amănunte despre înfăţişarea şi felul său de a vorbi. Abu Ma’bad şi-a dat seama imediat că omul acela era cel pe care îl căutau quraişiţii şi i-a cerut nevestei să i-l descrie în întregime. Ea a schiţat într-un mod minunat aspectul şi manierele lui, dar acest subiect îl vom detalia mai târziu, când vom vorbi despre trăsăturile şi meritele Profetului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!

După ce a ascultat descrierea soţiei lui, Abu Ma’bad şi-a exprimat dorinţa sinceră de a-l însoţi pe Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!, oricând se va ivi ocazia. şi-a arătat admiraţia faţă de acesta prin versuri care au răsunat cu o asemenea putere în toată Mekka, încât oamenii de aici au crezut că un djinn îi întipărea aceste cuvinte în minte. Asma’, fiica lui Abu Bakr, auzind aceste versuri, şi-a dat seama că aceşti doi tovarăşi se îndreptau spre Medina. Micul poem începea cu mulţumiri către Allah, care le dăduse şansa (n.t. familiei Ma’bad) de a-l găzdui, chiar şi pentru puţin timp, pe Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!

Apoi era descrisă lumina ce va învălui inima celui ce-l va însoţi pe Profet, indiferent cine ar fi fost acela, încheindu-se cu invitaţia adresată tuturor oamenilor de a veni s-o vadă cu ochii lor pe Umm Ma’bad, pe capra ei şi plosca plină cu lapte, ce stăteau mărturie a bunei-credinţe a Profetului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!

Source Link

Views: 5

0Shares

Emigrarea Profetului – partea a 7-a

  Vineri dimineaţa, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a trimis după cei din neamul An-Najjar, unchii săi din partea mamei, să vină şi să-i conducă pe Abu Bakr şi pe el la Medina. El s-a oprit într-o vale unde locuia neamul Salim şi acolo şi-a făcut rugăciunea de vineri împreună cu […]

0Shares

 

Vineri dimineaţa, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a trimis după cei din neamul An-Najjar, unchii săi din partea mamei, să vină şi să-i conducă pe Abu Bakr şi pe el la Medina. El s-a oprit într-o vale unde locuia neamul Salim şi acolo şi-a făcut rugăciunea de vineri împreună cu o sută de oameni. Între timp, familiile şi triburile din Medina, noua denumire pentru Yathrib şi o formă prescurtată a „Al-Medinatun Nabauiia” – „Oraşul Profetului”, au început să se întreacă unii pe alţii în a-l invita pe nobilul oaspete în casele lor. Fiicele mediniţilor i-au cântat versuri minunate de bun venit prin care îşi afirmau ascultarea şi supunerea faţă de noul Mesager.

Deşi nu erau bogaţi, fiecare „ajutor” îşi dorea cu nerăbdare şi din toată inima să-l primească pe Mesager în casa lui. A fost într-adevăr o procesiune triumfală. Alături de cămila lui Muhammad – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi ale adepţilor săi apropiaţi călăreau căpeteniile oraşului în cele mai bune veşminte şi armuri strălucitoare, fiecare spunând: “Descalecă aici, O, Mesager al lui Allah, sprijină-te pe noi”. Muhammad – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – răspundea fiecăruia cu amabilitate şi bunăvoinţă: “Cămila aceasta este condusă de Allah. Unde se opreşte ea, acolo va fi adăpostul meu”.Al Quba Mosque Emigrarea Profetului – partea a 7-a

Cămila a mers mai departe cu frâul slăbit, până ce a ajuns pe locul Moscheii Profetice, iar acolo a îngenunchiat. Muhammad n-a descălecat până ce ea nu s-a ridicat din nou, a mai mers puţin, s-a întors şi iar a îngenunchiat, chiar pe locul de dinainte. Aici el a descălecat într-un cartier locuit de neamul Najjar, trib înrudit cu Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – pe linie maternă. De fapt, a fost dorinţa sa să-i cinstească pe unchii săi materni şi să trăiască printre ei. Gazda norocoasă, Abu Aiiub Al-Ansari, a păşit înainte cu bucurie nespusă pentru binecuvântarea divină care-l copleşise, l-a întâmpinat pe nobilul oaspete şi l-a rugat să intre în casă.

Câteva zile mai târziu, a sosit şi soţia Profetului, Sauda, împreună cu cele două fiice ale acestuia, Fatima şi Umm Kulthum, dar şi cu Usama bin Zaid, Umm Aiman, ‘Abdullah, fiul lui Abu Bakr, şi familia lui Abu Bakr, inclusiv ‘A’işa – Allah să fie mulţumit de ea! Zeinab nu putuse să emigreze, rămânând cu soţul ei, Abu Al-As’, până la bătălia de la Badr.

‘A’işa – Allah să fie mulţumit de ea! – a relatat: „Când Mesagerul lui Allah a intrat în Medina atât Abu Bakr, cât şi Bilal au căzut la pat. Eu îi îngrijeam pe amândoi. Când era chinuit de febră, Abu Bakr obişnuia să recite versuri care vorbeau despre moarte, în timp ce Bilal, atunci când febra s-a mai domolit, a început să recite versuri din care reieşea clar dorul de casă.”

Tot ‘A’işa a mai adăugat: “L-am anunţat pe Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – de situaţia lor gravă şi el a spus: “O, Allah, Te implorăm să înalţi în inimile noastre o dragoste la fel de puternică pentru Medina cum este cea pe care am simţit-o pentru Mekka, sau chiar mai puternică. O, Allah, binecuvântează şi sporeşte bunăstarea Medinei şi, Te rugăm, mută-i „boala” într-un alt loc”.

 

_____________

Sursa: Nectarul Pecetluit (Biografia Nobilului Profet), Liga Islamica si Culturală din România

Source Link

Views: 2

0Shares

Încercarea din mormant

Încercarea din mormant  Cum va fi această încercare? Când o persoană este pusă în mormântul ei, doi îngeri vin la ea având o înfăţişare terifiantă. În Sunan at-Tirmihdi este spus: „Când cel decedat – sau când unul dintre voi – este înmormântat vin la el doi îngeri, unul negru şi unul albaştru, dintre care unul […]

0Shares

Încercarea din mormant

 Cum va fi această încercare?

Când o persoană este pusă în mormântul ei, doi îngeri vin la ea având o înfăţişare terifiantă. În Sunan at-Tirmihdi este spus: „Când cel decedat – sau când unul dintre voi – este înmormântat vin la el doi îngeri, unul negru şi unul albaştru, dintre care unul se numeşte Al-Munkar iar altul An-Nakeer. Ei întreabă: <<Ce zici de omul acesta?>> ” şi el le spune ce obişnuia să zică, << El este sclavul lui Allah şi Mesagerul Său. Mărturisesc că există un singur Dumnezeu iar Muhammad este sclavul şi Mesagerul Său… >> Dacă este ipocrit, răspunde: <<Am auzit oamenii zicând ceva şi am zis şi eu la fel, nu ştiu…>>”

 

Conform hadis-ului relatat de Al-Baraa’ ibn ‘Aayib, Mesagerul lui Allah (pacea şi binecuvântarea asupra sa) a zis:

 

„Doi îngeri severi au veni la el şi l-au tratat aspru, făcându-l să stea treaz. I-au întrebat: <<Cine este Stăpânul Tău? Care este religia ta? Cine este Profetul tău? Acesta este ultima încercare la care credinciosul este supus. La asta se referă Allah în acest verset:

 

<<Allah îi întăreşte pe cei care cred cu vorbe hotărâte atât în viaţa aceasta… >>

 

El răspunde: <<Stăpânul meu este Allah, religia mea este Islamul şi Profetul meu este Muhammad (pacea şi binecuvântarea asupra sa).>> Apoi se aude o voce din Ceruri: <<Sclavul meu a spus adevărul.>>”

 

El zice privitor la cel care face rău: „Doi îngeri foarte severi vin la el şi îl tratează aspru, trezindu-l. Ei îl întreabă: <<Cine este stăpânul Tău? El răspunde: << Vai, vai nu ştiu >>. Ei îl întreabă: <<Care este religia ta?>> El răspunde: <<Vai, vai nu ştiu.>> Ei întreabă: <<Ce spui despre omul care a fost trimis printre voi?>> El nu îşi poate aminti numele lui, aşa că ei îi spun <<Muhammad.>> El răspunde <<Vai, vai nu ştiu. (Am auzit oamenii spunând ceva-ceva.>> Ei îl întreabă: <<Să nu şti niciodată şi să nu spui niciodată ce au zis oamenii!>>) Apoi se aude o voce: <<Sclavul meu minte.>>”

shovel Încercarea din mormant

Este relatat de către Anas că Mesagerul lui Allah (pacea şi binecuvântarea asupra sa) a zis:

 

„Când un om este pus în mormânt şi prietenii săi îl părăsesc, le poate auzi paşii. Când ei au plecat, doi îngeri intră, îl trezesc şi îi spun: „<<Ce ştii despre acest om, Muhammad?>> Credinciosul spune: << Mărturisesc că este sclavul şi Mesagerul lui Allah…>> Dar ipocritul spune: <<Nu ştiu. Obişnuiam să spun ce spuneau oamenii despre el>> I-a fost spus <<Să nu şti niciodată şi să nu spui niciodată ce au zis oamenii!>>” Acest lucru este relatat de către Bukhari, Muslim, Abu Dawood şi Nasaa’i.

 

La început Mesagerul nu a ştiut ca această ummah va fi încercată in mormânt. Apoi Allah i-a dat această revelaţie. ‘Urwah ibn az-Zubayr a relatat că mătuşa din partea mamei, ‘Aa’ishah a zis: „Mesagerul lui Allah (pacea şi binecuvântarea asupra sa) a venit la mine iar cu mine era o femeie evreică. Ea a întrebat: <<Ştii că în mormânt vei fi testat?>> Mesagerul lui Allah (pacea şi binecuvântarea asupra sa) s-a alarmat şi a zis: <<Evreii vor fi testaţi.>> Aa’ishah a zis: <<Câteva nopţi au trecut şi Mesagerul lui Allah (pacea şi binecuvântarea asupra sa) a zis:

<<Ştiai că mi-a fost revelat faptul că tu vei fi testată în mormânt?>>

‘A’ishah a spus: „După aceea l-am auzit pe Mesagerul Lui Allah (pacea şi binecuvântarea asupra sa), rugându-se la Allah sa îl ferească de chinurile mormântului.”

 

Raufacatorul va fi testat în mormânt?

 

Hadis-urile citate mai înainte indică faptul că raufacatorii si necredinciosii vor fi testaţi în mormintele lor. Dar Al-Hakeem at-Tirmidhi, Ibn ‘Abd al-Barr  şi Suyooti au avut o părere diferită.

‘Abd al-Haqq al-Ishbeeli, Ibn al-Qayyim, Qurtubi, As-Safaareeni şi alţii au considerat că interogarea in mormânt este valabilă pentru toţi oamenii.

Source Link

Views: 1

0Shares