Viziune asupra lumii - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Să înțelegem importanța cunoașterii

Robert Hoisan In cladirea unei personalitati desavarsite, un musulman trebuie sa inteleaga importanta cunoasterii. Exista doua tipuri de cunoastere: I – Cunoasterea sufletului 1) Privind intelectul; 2) Privind religia. II – Cunoasterea dobandita 1) Cunoasterea ce priveste intelectul Vederea sufletului si orbirea Viziunea (vazul) sufletului este latifa cu care lucrurile spirituale sunt vazute. Aceasta […]

0Shares

Robert Hoisan

In cladirea unei personalitati desavarsite, un musulman trebuie sa inteleaga importanta cunoasterii.

Exista doua tipuri de cunoastere:

I – Cunoasterea sufletului

1) Privind intelectul;

2) Privind religia.

II – Cunoasterea dobandita

1) Cunoasterea ce priveste intelectul

Vederea sufletului si orbirea

Viziunea (vazul) sufletului este latifa cu care lucrurile spirituale sunt vazute. Aceasta esenta este asemanatoare cu imaginea calaretului iar ochiul sau este mijlocul de transport.

Orbirea in acest caz a calaretului este mai grava decat orbirea calului. Cele doua lucruri nu au nicio legatura unul cu altul. Totusi, exista anumite similaritati intre vederea interna si vederea externa. Allah a explicat vederea interna in urmatorul verset:

Inima nu a mintit in ceea ce a vazut. (An-Najm 53:11)

Aici se afirma clar ca sufletul (inima) are puterea de a vedea. Allah spune intr-un alt verset:

Si asa i-am aratat Noi lui Avram imparatia cerurilor si a pamantului. (Al-An`am 6:75)

Aici nu se mentioneaza vederea externa ca si cum altora li s-ar fi acordat aceasta putere dar este mentionata vederea interna. La opus se afla orbirea interna. Allah spune:

Iar acela care in aceasta [lume] este orb, va fi orb si in Lumea de Apoi si va fi si mai ratacit de la drum. (Al-Israa’ 17:72)

Aceasta este orbirea sufletului iar cele de mai sus au facut referire la cunoastere din punct de vedere al intelectului.

Cunoasterea din punct de vedere al religiei

Aceasta cunoastere se dobandeste printr-o credinta oarba in cuvintele profetilor. Poate fi castigata prin studiul Coranului si al Sunnei Profetului sau prin ascultarea lor pentru salvarea sufletului.

Desi cunoasterea din punct de vedere al intelectului este necesara nu este nici pe departe suficienta.

Ca si pentru sanatataea corpului, unele masuri sunt necesare dar ele nu sunt suficiente fara aplicarea lor.

Anumite metode de vindecare trebuie invatate de la medici. Doar intelectul nu este suficient. Acela care chema la credinta oarba fara aplicabilitatea intelectului este un netrebnic.

Pe de alta parte, acela care se bazeaza doar pe intelect lasand deoparte Coranul si Sunna este un om care se mandreste.

Cele doua trebuie pastrate impreuna. Educatia privind intelectul este asemenea mancarii iar educatia religioasa este ca medicamentul. Un om bolnav se va imbolnavii si mai rau daca va recurge doar la mancare si nu va mai lua medicamente.

Asemeni este cazul unui suflet bolnav. Tratamentul nu poate exista fara Sharia.

Medicamentatia Shariei este ceea ce a fost prescris de profeti pentru purificarea sufletului.

Acela care nu-si trateaza sufletul bolnav cu medicamentatia Divina asa cum este poruncit de Sharia si crede ca intelectul este suficient, va cunoaste ruina.

Bibliografie:

Ihya Ulum-ud Din, Renasterea stiintelor religioase VOL III Cap I, Abu Hamid Al-Ghazali

Sursa: Asociația Musulmanilor din România

Source Link

0Shares

Ce spune Islamul despre Terorism?

Una dintre caracteristicile tipice din acest moment istoric, in societatea noastra, este prezenta apasatoare a violentei. Ori ca e o bomba care explodeaza intr-o piata, ori un avion deviat, unde persoane inocente sunt tinute ostatice pentru motive politice. Traim oricum intr-o epoca unde manipulatia de grupuri etnice si pierderea de vieti umane nevinovate au […]

0Shares

Astfel este natura universala a violentei fara limite . „Terorismul” este considerat ca una din primele bariere impotriva pacii si sigurantei societatii in care traim. Termenul „terorism” a devenit des intalnit doar de putine decenii. Unul din rezultatele negative legate de utilizarea acestui termen nou, este ca limiteaza definitia de terorism a acelor mici grupuri sau indivizi. Intr-adevar, terorismul este o problema globala manifestata in diferite forme , in afara oricarui stereotip.

Sunt acei care atribuie putina valoare vietii omenesti si gandesc ca au puterea de a dispune, asemenea indivizi exista in fiecare strat social. Poate fi vorba de un functionar dezamagit ce ucide colegii sai cu sange rece sau un cetatean asuprit intr-o tara ocupata ce exprima furia sa, facand explodarea unui autobuz scolar plin cu copii inocenti;acestia sunt teroristii. Paradoxal, sunt chiar politicieni ce profita de opozitii stramosesti intre etnii diferite, pentru a intari pozitiile lor. Presedintele ce ordona bombardarea de orase intregi si Consiliile supreme ce “sufoca” milioane de civili ducandu-i la moarte, manipuland arma ilegala a sanctiunii si sunt rar pedepsiti pentru crimele lor impotriva omenirii.

Aceasta este definitia terorismului, care a condus ca musulmanii sa fie asociati cu manifestari de distrugere si groaza. Consecinta unei asemenea asocieri, este transformarea acestor musulmani in victime de violenta si groaza. Cateodata, Islamul chiar este responsabil de manifestarile faptuite de cei nemusulmani. Cum este posibil ca Islam, lumina caruia a permis Europei iesirea din secolele intunecate, sa devina acum responsabil de epoca groazei? Ar putea vreodata o credinta ce are mai mult de un miliard de discipoli in toata lumea, dintre care mai mult de 7 milioane in America, intr-adevar sa sustina crime si mutilatii de persoane nevinovate? Ar putea Islam a carui nume simnifica „pace”si „supunere lui Dumnezeu”, sa incurajeze credinciosi sai sa lucreze pentru moarte si distrugere? Este oare posibil?

Importanta vietii umane:

Sfantul Coran zice:

(. . . ) Nu ucideti pe nimeni pe nedrept, caci Allah v-a oprit aceasta. Pe acestea vi le porunceste. Poate veti pricepe! [Al-An`am 6: 151]

Islamul considera toate formele de viata sfinte. Oricum, importanta vietii umane are o pozitie speciala. Primul si principalul din drepturile omenesti in Islam este dreptul la viata.

Sfantul Coran zice:

(. . . ) Cel care ucide un suflet nevinovat de uciderea altui suflet sau de o alta stricaciune pe pamant este ca si cand i-ar ucide pe toti oamenii. [Al-Ma’idah 5: 32]

Asemenea este valoarea unei singure vieti umane, incat Coranul identifica luarea unei vieti pe nedrept cu uciderea unei omeniri intregi. Asa ca Sfantul Coran interzice clar „omorul”. Pedeapsa cu moartea, prescrisa de Stat pentru pedepsirea vinovatilor de delicte particulare grave si pentru administrarea justitiei este necesara pentru a sustine rolul legii, pacea si siguranta societatii. Islamul, interzice clar”luarea legii in mainile tale”, adica lumea comuna nu poate sa decida singura cine trebuie sa fie pedepsit, doar o curte islamica adaptata si competenta poate sa stabileasca daca o persoana ce a ucis o alta persoana merita pedeapsa capitala sau nu.

Etica razboiului

Chiar si in timpul razboiului, Islamul trateaza cu dreptate inamicul pe campul de batalie. Islamul a trasat o linie clara de distingere intre luptatori si neluptatori din tara inamica. Printre neluptatori se intelege femei, copii, batrani cei firavi, etc.

Profetul Muhammad (pacea si binecuvantare lui Allah fie asupra sa) interzicea luptatorilor uciderea femeilor si copiilor si anunta: „Nu tradati, nu fiti excesivi, nu mutilati si nu ucideti un nou nascut”. Si le-a interzis pedepsirea cu focul.

Asa ca siguranta vietii ne-combatantilor e asigurata , chiar daca tara lor este in razboi impotriva unui Stat islamic.

Jihad:

Islamul in general, nu este inteles in Occident, si poate nici un alt termen islamic nu provoaca reactii asa mari ca si cuvantul”jihad”. Termenul”jihad”a fost folosit mult pentru aratarea imaginii neobisnuite de musulmani violenti, ce constrang persoanele, sa se converteasca cu forta, folosind forme brutale si extreme de convincere .

Acest mit a fost transmis pe parcursul secolelor de banuieli, in timpul si dupa cruciade, si din nefericire persista pana in ziua de astazi. Cuvantul”jihad” deriva de la verbul „jihada” ce simnifica „a se sforta” sau „a lupta” deci cuvant cu cuvant inseamna un act ce indica: lupta .

Profetul Mohammad(pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) zise ca cel mai mare „jihad” este lupta impotriva soaptelor sirete a propriului suflet. Deci „jihad” se refera mai ales la lupta interioara, necesara pentru a deveni o persoana virtuoasa si supusa lui Dumnezeu in fiecare aspect al vietii. In al doilea rand „jihad” se refera la lupta impotriva nedreptatii. Islam, ca si alte religii, ingaduie autoapararea si lupta impotriva tiraniei, abuzului dar sub anumite conditii.

Sfantul Coran zice:

Si ce este cu voi de nu luptati pe calea lui Allah si pentru barbatii, muierile si copii slabi care zic: Doamne scoate-ne pe noi din cetatea asta cu neam nelegiuit si da-ne noua din partea Ta un ocrotitor si da-ne noua din partea Ta un ajutor. [An-Nisaa’4: 75]

Islamul incurajeaza credinciosi sai sa faca cat mai mult bine pentru a se purifica, asa incat sa se stabileasca pacea si dreptatea in societate.

Martin Luther King Jr. a zis:

„Ar trebui sa regretam in aceasta epoca, nu doar pentru cuvintele odiose si faptele persoanelor rele, dar si pentru linistea oamenilor buni”.

Islamul incurajeaza toti musulmani sa contribuie pentru mentinerea echilibrului in care Dumnezeu a creat totul. Divinul Coran nu iarta uciderea de persoane nevinovate. Terorizarea populatiilor civile nu poate fi numita „jihad” nici nu poate fi numita ca invataturi islamice.

Istoria tolerantei:

Chiar si invatatii occidentali au renegat mitul musulmanilor ce constrang altii sa se converteasca. Marele istoric De Lasy O’Leary a scris:

„Oricum, istoria arata clar ca legenda musulmanilor fanatici ce fac dezordine prin lume obligand altii sa imbratiseze Islamul cu varful spadei, este unul dintre cele mai absurde mituri, fructul fantaziei ce istorici au citat vreodata”.
Musulmanii au condus Spania pentru aproape 800 de ani. In timpul acestei perioade si pana cand nu au fost constransi sa plece, cei nemusulmani din acel loc erau teferi, siguri si puternici. Ba mai mult minoritatea crestinlor si a evreilor locuiesc in regiuni musulmane din Orientul Mijlociu de secole. Tari ca Egipt, Maroc, Palestina, Liban, Siria si Iordania au o prezenta importanta de populatie crestina si evreiasca. Aceasta nu surprinde un musulman, deoarece credinta sa ii interzice sa constranga altii sa accepte punctul sau de vedere

Divinul Coran zice:

Nu este silire la credinta! Razvretita este deosebirea dintre calea cea dreapta si ratacire iar acela care se leapada de Taghut si crede in Alah acela s-a prins de cea mai trainica toarta care nu se va sparge nicodata.[Al-Baqarah 2: 256].

Islamul , religia unificatoare

Departe de a fi o dogma militanta, Islamul este un stil de viata ce depaseste neamul si originea etnica. Sfantul Coran ne aminteste de mai multe ori originea noastra comuna:

O, voi oameni! Noi v-am creat dintr-un barbat si o femeie si v-am facut popoare si triburi ca voi sa va cunoasteti unii pe alti. Cel mai cinstit intre voi inaintea lui Allah este cel mai evlavios. Allah este Stiutor, si Cunoscator. [Al-Hujurat 49: 13]

Astfel, este universalitatea invataturilor , si face ca Islamul religia ce creste cel mai repede in lume in numar de discipoli. Intr-o lume plina de conflicte, de divideri profunde dintre oameni, o lume ce este amenintata de terorism savarsit de indivizi si State, Islam este o lumina ce conduce si ofera speranta pentru viitor.

________

ligaislam.md

Source Link

0Shares

STATUTUL FEMEII ÎN ISLAM

Alina Alak Nedisocierea sistematică între religia islamică şi oamenii cantonaţi în tradiţii, adesea preislamice, în diferite practici culturale, stă la baza prejudecăţii prin care se afirmă că femeia musulmană este oprimată şi inferiorizată din cauza Islamului. În cele ce urmează, voi prezenta foarte succint statutul femeii în Islam din perspectiva aspectelor spirituale, sociale, juridice […]

0Shares

Alina Alak

Nedisocierea sistematică între religia islamică şi oamenii cantonaţi în tradiţii, adesea preislamice, în diferite practici culturale, stă la baza prejudecăţii prin care se afirmă că femeia musulmană este oprimată şi inferiorizată din cauza Islamului. În cele ce urmează, voi prezenta foarte succint statutul femeii în Islam din perspectiva aspectelor spirituale, sociale, juridice şi politice, intenţia mea fiind aceea de a demonstra că femeia musulmană, în măsura în care a ajuns să fie inferiorizată în anumite etape ale istoriei, a fost inferiorizată din cauza abandonării şi nerespectării prescripţiilor coranice şi nu în virtutea religiei islamice în sine. Avem tendinta de a judeca conform propriei istorii a ideilor şi ideologiilor şi de a presupune că celelalte culturi calchiază modelul occidental; întrucât în Occident femeia şi-a redobândit drepturile şi libertăţile esenţiale de pe poziţii laice, în urma procesului de secularizare şi a clivajului creat între laic şi religios, suntem cuprinşi de un avânt şi o generozitate naivă gândindu-ne că putem emancipa femeia musulmană pe baza unei reţete unice, infailibile, occidentale. Dar premisele sunt diferite, prin urmare şi procesul de remaniere este diferit; femeia musulmană nu are nevoie de construcţii filosofice alambicate, de norme construite tot de oameni, pentru a-i fi reglementate drepturile şi a fi valorizată plenar, în consonanţă cu recunoaşterea apartenenţei la umanitate. Toate acestea − şi chiar şi mai mult – i-au fost confirmate prin decret divin absolut în urmă cu mai bine de 1400 de ani în Coran. Este nevoie doar de reîntoarcerea la Islamul originar.

Metafizic: femeia şi bărbatul prezintă aceeaşi constituţie metafizică – ambii sunt „recipienţii” suflului divin, „duhului” lui Allah şi împărtăşesc aceeaşi natură spirituală divină (nafsin waahidah):

Şi [adu-ţi aminte] când a zis Domnul tău îngerilor: «Eu am să fac un om din lut tare, provenit dintr-un nămol moale, Iar când îl voi face şi voi sufla în el din duhul Meu, voi să cădeţi dinaintea lui, prosternându-vă!» (Al-Hijr 15:28-29).

Coranul nu permite nicio ambiguitate: nu există diferenţă de valoare în crearea bărbatului şi femeii, amândoi au fost înzestraţi cu acelaşi spirit. Filosofic, se cunoaşte foarte bine că rădăcinile tuturor inegalităţilor bărbat-femeie se află în religie, mai precis – în modul în care este concepută natura spirituală a omului şi măsura mai „palidă” sau mai evidentă în care femeia „participă” la calităţile superioare ale umanităţii.

Ontologic: Toate fiinţele umane au fost create, la origine, prin Adam şi Eva, din lut; subzistăm cu toţii în virtutea aceleiaşi materii şi continuăm să fim aduşi la viaţă în acelaşi mod, printr-o mamă şi un tată – deci nu există niciun fundament ontologic relevant pentru ca o fiinţă umană să îşi reclame superioritatea asupra altei fiinţe umane:

Noi l-am făcut pe om din lut tare, provenit dintr-un nămol moale. (Al-Hijr 15:26).

În Coran se afirmă clar: toţi oamenii aparţin unei singure familii, familia lui Adam şi Eva:

O, voi, oameni! Fiţi cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură fiinţă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei şi care a răspândit din cele două [fiinţe] mulţi bărbaţi şi femei! (An-Nisaa’ 3:1).

Noi toţi suntem „copiii lui Adam” (sintagmă folosită foarte des în Coran); întregii umanităţi îi revine constitutiv aceeaşi demnitate şi onoare din perspectivă divină.

Unicul criteriu de decelare a superiorităţii unei persoane îl constituie evlavia (taqwa):

O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat şi o muiere şi v-am făcut pe voi popoare şi triburi, pentru ca să vă cunoaşteţi. Cel mai cinstit dintre voi în faţa lui Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este Atoateştiutor şi Bineştiutor.(Al-Hujurat 49:13).

Toate barierele şi discriminările artificiale construite între şi de către oameni sunt demistificate. Allah nu afirmă că bărbaţii sau femeile sunt investiţi aprioric cu mai multă valoare şi respect. Şi chiar şi raportat la acest aspect, evlavia, nimeni nu se poate lăuda sau invoca „tratament preferenţial” în această existenţă mundană, întrucât doar singur Allah cunoaşte cu adevărat autenticitatea credinţei (iman) fiecăruia.

Soteriologic: putem decela parte din esenţa şi finalitatea vieţii umane pe pământ, a existenţei noastre tranzitorii care are la bază nu păcatul originar, ci responsabilitatea nobilă de a fi khalifa („reprezentant”, „succesor”), fiinţă împuternicită prin decret divin cu autoritatea de a guverna în consonanţă cu legile divine:

Allah este Cel care v-a făcut pe voi urmaşi pe pământ.(Fatir 35:39).

Întregii umanităţi i s-a conferit statutul de khalifa; prin aceleaşi păcate (abandonarea credinţei, crimele, oprimarea semenilor, etc…), comise de bărbat sau femeie, oamenii, deviind de la scopul pentru care au fost creaţi, riscă să nu mai cadă sub incidenţa legitimităţii statutului de khalifa. Prin această „împuternicire” divină, care investeşte în mod echitabil cu o anumită autoritate atât bărbatul, cât şi femeia, avem o primă dovadă a egalităţii fundamentale dintre sexe.

Demersul soteriologic, de reîntoarcere la divinitate, se va desfăşura în aceeaşi manieră, conform aceloraşi reguli şi prescripţii divine, atât pentru bărbat, cât şi pentru femeie:

Domnul lor le-a răspuns: «Eu nu las să se piardă nici o faptă plinită de vreunul dintre voi, bărbat sau muiere, deopotrivă unul cu altul» (Aal ’Imran 3:195);

Aceia dintre bărbaţi sau muieri care plinesc fapte bune – şi sunt credincioşi – aceia vor intra în Rai şi nu vor fi nedreptăţiţi nici cât un punct. (An-Nisaa’ 4:124);

Într-o zi îi vei vedea pe dreptcredincioşi şi pe dreptcredincioase alergând cu lumina în faţa lor şi în dreapta lor. [Şi li se va zice lor]: «Iată astăzi vestea voastră cea bună: Grădini pe sub care curg pâraie şi în care veţi sălăşlui voi veşnic! Aceasta este izbânda cea mare!» (Al-Hadid 57:12).

În concluzie, prin versetele coranice Allah se adresează întregii umanităţi, fără a face nicio distincţie în funcţie de sex, rasă, naţionalitate sau religie. O specificare strict lingvistică: cuvintele „femeie” şi „bărbat” sunt menţionate în mod egal, de 24 de ori pentru fiecare sex, pe tot cuprinsul Coranului. Bărbaţii şi femeile au aceeaşi origine, aceeaşi natură şi aceeaşi finalitate spirituală în această existenţă. Amândoi sunt vulnerabili în faţa aceloraşi tentaţii, lor le revin aceleaşi responsabilităţi şi datorii morale şi religioase, iar recompensele şi măsurile punitive sunt distribuite în baza aceluiaşi criteriu, indiferent de sex:

Musulmanilor şi musulmanelor, dreptcredincioşilor şi dreptcredincioaselor, celor supuşi şi celor supuse, celor iubitori de adevăr şi celor iubitoare de adevăr, celor statornici şi celor statornice, celor smeriţi şi celor smerite, celor ce dau milostenii şi acelora [dintre femei] care dau milostenii, celor care postesc şi acelora [dintre femei] care postesc, celor care îşi păzesc castitatea lor şi acelora [dintre femei] care şi-o păzesc, celor care-L pomenesc pe Allah mereu şi acelora [dintre femei] care-L pomenesc, Allah le-a pregătit iertare şi răsplată mare. (Al-Ahzab 33:35).

Egalitatea spirituală dintre sexe se transformă în echitate, în contextul practic al exercitării disciplinei spirituale islamice şi a rolurilor conjunctural distincte ale celor doi reprezentanţi ai umanităţii, întrucât islamul ţine cont de corporalitatea femeii, fără a pretinde o des-trupare forţată, factice. (De exemplu, la menstruaţie, femeia nu este obligată să-şi facă rugăciunile sau să ţină post, nu în virtutea „maleficităţii” stării pe care o suportă, ci doar ca o concesie, o alinare a disconfortului fizic implicat.) Am putea defini perspectiva islamică asupra statutului femeii drept o postulare a egalităţii în contextul recunoaşterii diferenţelor; este vorba despre aceeaşi valoare exprimată în mod diferit.

Source Link

0Shares