Insusiri ale lui Allah – partea a doua

Insusiri ale lui Allah – partea a doua

S. Hawwa

 

În cadrul discuţiei despre nume şi epitete trebuie să avem în vedere următoarele două puncte la care s-a referit profesorul Al-Banna (Allah să fie milostiv cu el!).
În capitolul intitulat Între însuşirile lui Allah şi însuşirile fiinţelor create, profesorul Al-Banna afirmă: „Drept-credinciosul trebuie să înţeleagă că sensul avut în vedere cu referire la calităţile lui Allah Preamărețul şi Preaînaltul  se deosebeşte total de sensul care se are în vedere utilizându-se acelaşi cuvânt cu referire la calităţile făpturilor. Tu spui: «Allah este ştiutor şi ştiinţa este o calitate a lui Allah Preaînaltul.» Şi spui: «Cutare este ştiutor şi ştiinţa este o calitate a lui cutare, dintre oameni.» Dar oare prin cuvântul «ştiinţă» se are în vedere acelaşi lucru în ambele cazuri? În niciun caz! Știinţa lui Allah Preamărețul şi Preaînaltul  este o ştiinţă perfectă, faţă de care ştiinţa făpturilor nu înseamnă nimic. La fel stau lucrurile şi în privinţa vieţii, a auzului, a văzului, a vorbirii, a puterii şi a voinţei. Sensul acestor cuvinte, când se referă la Allah, este total diferit de sensul lor, atunci când sunt menționate cu referire la făpturi, sub aspectul perfecţiunii şi al calităţii, pentru că Allah Preamărețul şi Preaînaltul  nu seamănă cu niciuna dintre făpturile Sale. Trebuie să înţelegi acest sens riguros; nu ţi se cere să cunoşti esenţa Sa, ci îţi este permis să cunoşti efectele Sale în Univers şi îndatoririle tale faţă de El. Lui Allah ne rugăm să ne apere de greşeală şi să ne ajute să izbândim!”

De asemenea, profesorul Al-Banna afirmă în capitolul intitulat Cugetarea asupra esenţei lui Allah: „Ibn Abbas (Allah să fie mulţumit de ei amândoi!) a spus că nişte oameni au cugetat asupra lui Allah Preaputernicul şi Preamăreţul, dar Profetul (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) le-a zis lor: «Voi trebuie să cugetaţi la creaţia lui Allah şi să nu cugetaţi la Allah, fiindcă voi nu veţi avea puterea Lui!» Al-‘Iraqi a afirmat că această tradiţie (hadith) a fost consemnată de Abu Na’im în Al-Hilya cu un lanţ de transmiţători slab, de Al-Isbahani în At-Targhib wa-l-tarhib cu un lanţ de transmiţători mai corect, precum şi de Abu As-Saykh, dar sensul său este, în orice caz, corect.
Aceasta nu înseamnă lipsire de libertate, nici rigiditate în cercetare, nici îngrădire a gândirii, ci reprezintă o metodă de a prevenire a alunecării omului în abisurile rătăcirii; omul este ţinut departe de abordarea unor subiecte care îl depășesc, pentru că înțelegerea sa, oricât de mare ar fi ea, nu este capabilă să le pătrundă.

beautiful digital universe 5 1152x864 Insusiri ale lui Allah - partea a douaAceasta este calea celor evlavioşi dintre robii lui Allah, cunoscători ai măreţiei esenţei Sale şi ai măreţiei puterii Sale.

Limitează-ţi strădania de a înţelege măreţia Stăpânului tău la cugetarea asupra creaţiei Sale şi la respectarea calităţilor Sale.”

Vrem să menţionăm în acest paragraf că, în conformitate cu Qur’anul şi tradiţia (as-sunnah), care sunt singurele surse ale cunoaşterii prin intermediul revelaţiei adevărate pe care se bazează dovada deplină, aşa cum vom vedea, cu voia lui Allah, în studiul al doilea, Ansamblul calităţilor lui Allah în Qur’an, şi o parte dintre numele Sale sublime, aşa cum apar ele în Qur’an şi în tradiţie, pentru a constata că lucrurile pe care ni le-au demonstrat fenomenele prin analizarea lor cu ajutorul raţiunii au fost dovedite în Qur’an şi tradiţia profetică prin revelaţie.

Profesorul Al-Banna afirmă în capitolul Ansamblul calităţilor lui Allah în Qur’an: „Versetele Qur’anului cel nobil se referă la câteva dintre calităţile lui Allah Preaînaltul, ce respectă imperativul perfecţiunii divinităţii. Iată o serie dintre aceste versete:
1 – Existenţa lui Allah Preaînaltul
Allah Preaînaltul a grăit:

«Allah este Cel care a înălţat cerurile fără stâlpi pe care să-i vedeţi, iar apoi s-a aşezat pe Tron şi a supus Soarele şi Luna, fiecare urmându-şi mersul său până la un termen hotărât. El orânduieşte lucrul şi tălmăcește semnele în amănunţime, poate că voi veţi fi încrezători în întâlnirea cu Domnul vostru. El este cel care a întins Pământul şi a aşezat pe el munţi şi râuri. Şi din toate rodurile a făcut pe el câte o pereche. El lasă ca noaptea să acopere şi să ascundă ziua. În acestea sunt semne pentru cei care cugetă. Iar pe Pământ, sunt parcele învecinate şi grădini de viţă de vie, de grâne, de palmieri în tufe şi câte unul de la o rădăcină, udate de la o singură apă. Şi le-am făcut Noi pe unele mai bune decât altele la mâncare. În acestea sunt semne pentru un neam [de oameni] care pricep.» (Surat Ar-Ra’d 13:2-4).

A mai grăit Allah Preaînaltul:

«El este Cel care a creat pentru voi auzul, văzul şi inimile. Însă nici auzul, nici văzul, nici inimile lor nu le-au fost de niciun folos. Însă voi sunteţi atât de puţin mulţumitori! El este Cel care v-a răspândit pe voi pe Pământ şi la El veţi fi voi adunaţi. El este Cel care dă viaţă şi dă moarte şi la El se află schimbarea nopţii şi zilei. Oare voi nu pricepeţi?» (Surat Al-Mu’minun 23:78-80).

Toate aceste versete îţi vestesc existenţa lui Allah Preamăritul şi Preaînaltul şi te conduc către El prin atitudinile lui în privinţa treburilor acestui Univers minunat.
2 -3-Eternitatea lui Allah Preaînaltul şi veşnicia Sa
Allah Preaînaltul a grăit:

«El este Întâiul şi Cel de pe urmă, Cel situat deasupra tuturor şi Cel ascuns şi El este Atoateştiutor.» (Surat Al-Hadid 57:3).

A mai grăit Allah Preaînaltul:

«Şi nu chema alături de Allah o altă divinitate, căci nu există altă divinitate afară de El! La El este judecata şi la El veţi fi aduşi înapoi!» (Surat Al-Qasas 28:88).

Tot Allah Preaînaltul a grăit:

«Toţi cei care sunt pe Pământ sunt trecători, va rămâne veşnic [numai] Domnul Tău, Cel Plin de Slavă şi de Cinste.» (Surat Ar-Rahman 55:26-27).

Aceste versete nobile se referă la atributul eternității lui Allah Preamărețul şi Preaînaltul .
4 – Deosebirea dintre Allah și creaturi
Allah Preaînaltul a grăit:

«Spune: ʽEl este Allah, Cel Unic! Allah este Stăpânul! El nu zămisleşte şi nu este născut și El nu are pe nimeni egal!ʼ» (Surat Al-Ikhlas 112:1-4).

Tot Allah Preaînaltul a grăit:

«Făcătorul cerurilor şi al Pământului. El a făcut pentru voi soaţe din voi înşivă şi [a făcut] dobitoacele perechi. Prin aceasta vă înmulţeşte pe voi. Nu este nimic asemenea cu El. El este Cel care Aude Totul şi Cel care vede Totul.» (Surat Aș-Șura 42:11).

Aceste versete se referă la deosebirea dintre Allah Binecuvântatul şi Preamăritul şi dintre creaturile Sale şi la faptul că El este mai presus de a fi fiu sau tată, de a avea semeni sau egali.
5- Existenţa prin Sine Însuşi a lui Allah Preaînaltul
Allah Preaînaltul a grăit:

«O, oameni! Voi sunteţi săraci [şi aveţi nevoie] de Allah, iar Allah este Cel Deajuns pentru Sine şi Cel Vrednic de Laudă.» (Surat Fatir 35:15).

A mai grăit Allah Preaînaltul:

«Eu nu i-am luat ca martori la facerea cerurilor şi a Pământului şi nici la facerea lor înşişi, căci eu nu i-am luat pe cei ce amăgesc la rătăcire, ca ajutor!» (Surat Al-Kahf 18:51).

Tot Allah Preaînaltul a grăit:

«Allah ţine cerurile şi Pământul ca să nu se prăbuşească…» (Surat Fatir 35:41);

«Allah! Nu este altă divinitate în afară de El, Cel Viu şi Cel Veşnic!» (Surat Al-Baqara 2:255).

Acestea sunt doar câteva referiri la faptul că Allah Preaînaltul există prin Sine Însuşi, fără să aibă nevoie de ajutorul făpturilor Sale, în timp ce ele au nevoie de El.
6- Unicitatea lui Allah Preaînaltul
Allah Preaînaltul a grăit:

«Şi Allah grăieşte: ʽNu luaţi două divinităţi! Nu este decât un singur Dumnezeu, deci fiţi cu frică numai de Mine! Ale Lui sunt cele din ceruri şi cele de pre pământ şi a Lui este supunerea veşnică. Şi oare vă temeţi voi de altcineva în afara lui Allah? Voi nu aveţi binefacere decât de la Allah. Apoi, dacă vă loveşte un rău, voi nu vă rugaţi [pentru ajutor] decât Lui.ʼ» (Surat An-Nahl 16:51-53).

A mai grăit Allah Preaînaltul:

«Necredincioşi sunt şi aceia care spun: ʽDumnezeu este al treilea din treiʼ, căci nu există altă divinitate în afară de Allah Cel Unic şi de nu vor înceta să vorbească astfel îi va atinge pe cei necredincioşi dintre ei pedeapsa dureroasă. Şi oare nu vin ei să se căiască la Allah şi să-I ceară Lui iertare? Allah doară este Iertător şi Îndurător.» (Surat Al-Maʼida 5:72-73).

Tot Allah Preaînaltul a grăit:

«Dar iată cum îşi iau ei zei pe Pământ care să poată să-i învieze [pe morţi], dacă s-ar afla în ele [în cer şi pe Pământ] alte divinităţi afară de Allah, amândouă ar fi stricate. Mărire lui Allah, Stăpânul Tronului, care este mai presus decât ceea ce spun ei! El nu este întrebat despre ceea ce face, pe când ei vor fi întrebaţi. Sau iau ei în locul Lui alte divinităţi. Spune: ʽAduceţi dovada voastră! Acesta este mesajul celor care sunt cu Mine!ʼ Însă cei mai mulţi dintre ei nu cunosc Adevărul şi se întorc. Şi Noi nu am trimis înaintea ta nici un trimis fără să nu-i revelăm lui: ʽNu este nici o divinitate afară de Mine, deci adorați-Mă pe Mine!ʼ» (Surat Al-ʽAnbiyaʼ 21:21-25).

Allah Preaînaltul a grăit:

«Spune: ʽCui îi aparţin Pământul şi cei care se află pe el, dacă voi ştiți?ʼ Ei vor zice: ʽLui Allah!ʼ Spune: ʽOare voi nu vreţi să luaţi aminte?ʼ Spune: ʽŞi Cine este Stăpânul celor şapte ceruri şi Stăpânul Tronului sublim?ʼ Ei vor zice: ʽ[Ele sunt] ale lui Allah!ʼ Spune: ʽŞi oare voi nu vă temeţi?ʼ Spune: ʽÎn mâna cui se află stăpânirea tuturor lucrurilor şi cine apără şi de cine nu există apărare, dacă voi ştiţi?ʼ Vor zice ei: ʽAle lui Allah sunt!ʼ Spune: ʽŞi cum se face că sunteţi voi fermecaţi?ʼ Noi le-am adus lor Adevărul, însă ei sunt mincinoşi. Allah nu Şi-a luat nici un copil şi nu este nici o divinitate alături de El. [Dacă ar fi fost mai multe divinităţi], fiecare divinitate s-ar fi dus împreună cu ceea ce a creat şi unii dintre ei ar fi încercat să fie deasupra celorlalţi. Mărire lui Allah [care este mai presus] de tot ceea ce vorbesc ei! [El este] Ştiutorul tuturor nevăzute şi văzute! Şi El este mai presus de faptul că Îi fac Lui asociaţi!» (Surat Al-Mu’minun 23:84-92).

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul AziSource Link

Views: 1

Concepții greșite despre Islam – 1

 

 

1371_allahMajoritatea nemusulmanilor, occidentali sau orientali, sunt familiarizaţi cu ideea că musulmanii îşi numesc Dumnezeul-Allah. Ideea pe care o au, de obicei, este aceea că acest Dumnezeu în care cred musulmanii, este un Dumnezeu diferit. Creştinii au un Dumnezeu, iar musulmanii au un alt Dumnezeu, pe care Îl numesc Allah. Adevărul este că Dumnezeul despre care vorbim, Creatorul Universului, Acel Dumnezeu este acelaşi Dumnezeu, Dumnezeul la care se roagă musulmanii este Creatorul, Susţinătorul Universului. Chiar numele în sine, Allah, este un cuvânt arab care înseamnă Unicul şi Singurul Dumnezeu care se cuvine să fie adorat.. Aceasta este o idee care este împărtăşită de majoritatea oamenilor. Deci, fie că Îl numeşti pe Dumnezeu Iehova, fie în coreeană „Hannonin”, atâta timp vorbim despre Acel Creator şi Susţinător al Universului, atunci, în esenţă, vorbim despre acelaşi Dumnezeu. Şi acest Dumnezeu, din perspectiva Islamică, nu este, în nici un fel, un Dumnezeu special al musulmanilor. Aşa cum puteţi vedea în Vechiul Testament, la Dumnezeu se face referire ca la Dumnezeul lui Israel, şi, când citeşti o mare parte din textul propriu-zis, capeţi impresia că Dumnezeu de aici este ca un Dumnezeu special al lui Israel, că El nu este Dumnezeul nimănui altcuiva. Din această cauză, poporul lui Israel a devenit poporul ales, cu drepturi speciale, pe care nu le mai are nimeni altcineva. Nu aceasta este concepţia Islamică, unde Dumnezeu este Dumnezeul Universului, nu este Dumnezeul unui popor anume.

A doua concepţie greşită, legată de credinţe, este că Islamul este o religie nouă. De obicei, în cărţi, se face referire la aceasta ca la cea mai recentă din marile religii sau credinţe monoteiste. Totuşi, Islamul nu se consideră a fi nou. Profetul Muhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) niciodată nu a susţinut că înfiinţează o nouă religie, iar, dacă citiţi Cartea Revelaţiilor, pe care o urmează musulmanii, Quran-ul, de la început până la sfârşit, nu veţi găsi nici un loc unde să se facă referire la Islam ca la o nouă religie. De fapt, veţi descoperi că Dumnezeu spune că Islamul este religia lui Avraam, era religia lui Adam, era religia lui David, Solomon şi a tuturor profeţilor, cei pe care îi ştim şi cei pe care nu-i ştim. De fapt este adevărata religie a lui Dumnezeu revelată omului.

Şi, dacă ar fi să comparăm stâlpii credinţei Islamice, de exemplu, cu aceia ai credinţei creştine, veţi descoperi că, de fapt, ei sunt paraleli. Islamul are o serie de stâlpi numiţi stâlpii credinţei. Aceştia sunt în număr de cinci: declaraţia de credinţă (eşhedu en la ilahe illallah we eşhedu enne muhammeden rasulullah), rugăciunea obligatorie (as-salah), darea de zakeat (milostenia obligatorie), postul în luna a noua a calendarului musulman, cunoscut sub numele de Ramadan şi hajj-ul (pelerinajul la Mecca pentru cei cu posibilităţi). La aceştia, se mai adaugă şi cei şase stâlpi ai Imanului: credinţa în Allah Unicul, credinţa în îngerii Săi, credinţa în profeţii Săi, credinţa în scripturile revelate acestor profeţi, credinţa în Viaţa de Apoi (Învierea şi Judecata) şi credinţa în Destin, atât în răul cât şi în binele acestuia. Acum, aceşti stâlpi se regăsesc în creştinism. Nici un creştin nu ar contesta aceşti stâlpi, deoarece aceştia sunt şi stâlpii creştinismului. Desigur, după aceasta, ne putem întreba, dacă aceştia existau în creştinism, ce rost mai avea Islamul din capul locului? De ce nu am rămas la creştinism? Ei bine, deşi împărtăşim aceleaşi principii, aceleaşi titluri, credinţa într-un singur Dumnezeu, credinţa în profeţi, în îngeri, concepţia despre Dumnezeu, profeţi, îngeri, scripturi, Viaţa de Apoi, Judecată, este diferită. Astfel, ca să vă dau un exemplu pe scur:, în concepţia creştină care provine din tradiţia evreiască, Dumnezeu este descris ca fiind Cineva care, după ce a creat lumea, s-a odihnit în ziua a şaptea, astfel că Sabatul a devenit o zi de odihnă. În credinţa Islamică, Dumnezeu nu se odihneşte. Odihna este o trăsătură a fiinţelor umane. Ele sunt cele care au nevoie de odihnă. După ce ai muncit o zi îndelungată, eşti obosit, şi ai nevoie de odihnă. Aceasta nu este o trăsătură a lui Dumnezeu.

Deci, există o diferenţă între termenii în care Dumnezeu este perceput. În cazul îngerilor, în concepţia creştină despre îngeri, există îngeri buni şi îngeri răi. Satan se consideră că a fost un înger rău. Este numit ca fiind un înger căzut, Lucifer, pe când, în concepţia Islamică, îngerii nu pot face rău. Îngerii sunt fiinţele create de Dumnezeu în Univers şi nu pot să se răzvrătească împotriva Lui, neavând voinţă liberă.

Următoarea categorie, este aceea a profeţilor. În cazul Islamului, profeţii sunt consideraţi a fi exemple bune pentru omenire, demne de a fi urmate. Dumnezeu a trimis o revelaţie şi profeţii au devenit exemple, după cum să pui în practică acea revelaţie, cum să o trăieşti. Ei erau indivizi puri, care erau protejaţi de Dumnezeu de comiterea păcatelor. Nu că nu făceau niciodată greşeli în a judeca între ce este bine şi ce este mai bine, dar nu comiteau păcate. Ei urmau să fie exemple fiindcă erau aleşi de Dumnezeu. Când venea revelaţia, aceasta era îndrumarea pentru ei. Însă, în povestirile biblice, găsim relatări despre profeţi care comit incest, adulter şi tot felul de delicte şi păcate oribile ce le sunt atribuite profeţilor. Deci, încă o dată, se vede o diferenţă de concepţie.

Acum, trecând la scripturi, concepţia este şi de această data, diferită. În concepţia Islamică, scriptura de la Dumnezeu este ceea ce este revelat, cuvântul al lui Dumnezeu. Deci, ceea ce noi numim Noul Testament, compus din Evanghelii, scrierile lui Pavel, acestea nu ar fi considerate scripturi. Ceea ce i s-a revelat lui Isus (pacea fie asupra lui!), Evanghelia, dacă ar fi fost scris, sau dacă am fi avut-o astăzi la dispoziţie, cu ideea că ar fi fost scrisă în vremea lui Isus (pacea fie asupra lui!), atunci ar fi fost considerat ca scriptură. Psalmii, aşa cum i-au fost revelaţi lui David, ar fi fost consideraţi scripturi, dar ceea ce avem azi cu numele „Psalmi”, conţin mult material străin, lucruri adăugate şi şterse, scrise de oameni. Putem spune că Psalmii conţin unele din învăţăturile din scripturi, dar nu le-am clasifica drept scripturi.

 

 

sursa:  Centrul Cultural Islamic Islamul AziSource Link

Views: 0

Concepții greșite despre Islam – 2

 

 

Privind Viaţa de Apoi, în contextul Învierii şi Judecăţii, există o asemănare mai mare, totuşi, se pot găsi relatări în tradiţia creştină unde Paradisul este limitat la 144.000 de oameni. Deci, în Paradis, vor merge numai 144.000 de oameni şi, apoi, uşile se vor închide, nimeni altcineva ne mai putând intra. Dar, din perspectiva Islamică, toată lumea care s-a supus lui Dumnezeu, a urmat revelaţiile profeţilor, a dus viaţă dreaptă, are dreptul să intre în Paradis.

Şi referitor la ultimul aspect, acela al Destinului, din nou, acest domeniu, în creştinism nu este clar definit, există o serie de interpretări diferite, legate de ce, în ce măsură există voinţa liberă a omului. În Islam, concepţiile despre Destin sunt definite foarte clar.

Deşi aceşti şase stâlpi se pot găsi în învătătura creştină, ceea ce descoperim este că ceea ce a scris profetul şi anume claritatea, care se dezvoltase în jurul acestor principii ale credinţei. Islamului a venit să limpezească aceste principii, să le readucă în starea originală, să lămurească pentru oameni care sunt, de fapt, conceptele corecte ale credinţei.

Regents Park mosqueO altă importantă concepţie greşită este că Muhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), este un intermediar sau mediator, aşa cum, în contextul creştin, oamenii pot folosi numele lui Isus în rugăciuni sau se pot ruga direct la el.

Totuşi, în cazul Islamului, profetul Muhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) este considerat a fi o fiinţă umană care a primit revelaţia şi a transmis-o către noi. Nu îndreptăm nici o formă de adoraţie către el, nu ne rugăm prin el şi nici lui, sub nici o formă sau mod, fiindcă musulmanii cred ferm că numai Dumnezeu poate răspunde la rugăciuni şi nu este nevoie de nici un intermediar între om şi Dumnezeu.

O altă concepţie greşită este că, Quran-ul a fost scris de Muhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), deşi profetul nu ştia nici să scrie, nici să citească. El doar a dictat revelaţiile unor servitori scribi de pe lângă el, şi ei au scris aceste revelaţii. Nu le-a scris el însuşi.

Mai este şi concepţia greşită că musulmanii nu cred, de exemplu, în naşterea din fecioară a lui Iisus (pacea fie asupra lui!), în minunile pe care le-a făcut sau că se va întoarce pe pământ. Toate acestea trei sunt părţi componente ale credinţei Islamice. Musulmanilor li se cere să creadă în naşterea din fecioară. Există un capitol în Quran, numit capitolul Mariei, unde este descrisă detaliat naşterea lui Isus (pacea fie asupra lui!). Noi credem în minuni; minunile sunt menţionate acolo, învierile, felul cum orbilor li s-a redat vederea. Totuşi, aşa cum se prezintă în Quran, este spus clar că Isus (pacea fie asupra lui!), când a făcut aceste minuni, le-a făcut numai prin voinţa lui Dumnezeu, ca să nu existe confuzii în minţile oamenilor că el era, de fapt Dumnezeu şi făcea aceste lucruri, ci că le făcea prin voinţa lui Dumnezeu. Erau minuni pe care Dumnezeu le-a făcut prin mâinile lui Isus (pacea fie asupra lui!). Şi, sigur, legat de întoarcerea sa, musulmanii cred că unul din semnele zilelor de pe urmă este revenirea lui Iisus (pacea fie asupra lui!) pe pământ.

De fapt, noi nu credem că a fost crucificat; aici aparând diferenţa mai clar, noi credem că a fost ridicat de Dumnezeu la cer şi El a făcut ca oamenii care au încercat să-l ucidă şi să-l crucifice să aibă impresia că făcut acest lucru. Totuşi, aşa cum explică Quran-ul, nu au reuşit, şi Domnul l-a ridicat la ceruri. Şi el va reveni pe pământ ca unul din semnele zilelor de pe urmă.

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul AziSource Link

Views: 0