Rugăciunile

Rugăciunile   Rugăciunile trebuie să fie îndreptate doar către Dumnezeu, pentru că doar El poate răspunde cerințelor acestora. El este accesibil câtă vreme este invocat cu sinceritate:  ,,Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le]: «Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă.»” (Coran 2: 186). Profetul evidenţiază […]

Rugăciunile

 

silhouette of muslim man praying 23 2147794120 RugăciunileRugăciunile trebuie să fie îndreptate doar către Dumnezeu, pentru că doar El poate răspunde cerințelor acestora. El este accesibil câtă vreme este invocat cu sinceritate:

 ,,Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le]: «Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă.»” (Coran 2: 186).

Profetul evidenţiază acest lucru, spunând: „Dacă te rogi, roagă-te numai lui Allah şi, dacă tu cauţi ajutor, caută-l numai din partea lui Allah.”

Aşadar rugăciunea către fiinţele umane sau prin intermediul fiinţelor umane, moarte sau vii, este o formă de șirk. Cel către care sunt direcţionate rugăciunile devine un obiect de venerare. An-Nu’man ibn Bașir a relatat că Profetul a spus: „Implorarea este adorare.”

,,Aceia pe care voi îi invocaţi în locul lui Allah sunt robi asemenea vouă.” (Coran 7: 194).

Rugăciunile adresate sfinţilor de către creştinii catolici sunt șirk. Dacă ceva este pierdut, ei se roagă Sfântului Anton din Theba să-i ajute la găsirea acelui lucru. Sfântul Iuda Thaddaeus este considerat patronul spiritual al lucrurilor imposibile, adresându-i-se rugăciuni pentru a interveni în boli incurabile, căsătorii improbabile sau alte lucruri similare. Se obişnuia ca, atunci când cineva pleca într-o călătorie, să-i adreseze rugăciuni Sfântului Cristopher, patronul spiritual al călătorilor. În 1969 Sfântul Cristopher a fost scos din panteonul sfinţilor prin decret papal, după ce s-a confirmat că, în realitate, era un personaj fictiv. Rugăciunile către Maria, mama lui Iisus, şi ale îngerilor, precum Mihail, sunt de asemenea șirk. Chiar şi creştinii care evită adorarea sfinţilor comit șirk atunci când direcţionează rugăciuni către profetul Iisus, prin intermediul lui sau al numelui său. La fel, orice musulman care se roagă profetului Muhammad comite șirk. În consecinţă, Dumnezeu le porunceşte profeţilor Săi să-i înveţe pe adepţii lor, în capitolul Al-ʻA’raf, următoarele:

,,Eu nu stăpânesc niciun folos pentru mine şi nicio stricăciune, în afară de ceea ce voieşte Allah. Dacă eu aş fi ştiut necunoscutul, aş avea prisosinţă de bunuri şi nu m-ar atinge răul.(Coran 7: 188).

Abu Hurayrah a relatat că, atunci când versetul: „Avertizează-ţi cele mai apropiate rude” a fost revelat Profetului, el a spus următoarele rudelor sale: „O, oameni ai Qurayș, asigurați-vă salvarea din partea lui Allah [făcând fapte bune], pentru că eu nu pot să vă feresc de Allah… O, Fatimah, fiică a lui Muhammad, întreabă-mă orice doreşti [în această viaţă], dar nu am nimic care să te ferească de Allah!”

Source Link

Views: 2

Amintirea de Dumnezeu

Amintirea de Dumnezeu   Toate actele de adorare conţinute de legile divine sunt create pentru a-l ajuta pe om să-şi amintească de Dumnezeu. Este normal pentru fiinţele umane să uite câteodată cele mai importante lucruri. Oamenii devin adesea atât de preocupaţi de îndeplinirea nevoilor materiale încât uită în totalitate de necesităţile lor spirituale. Rugăciunea efectuată […]

Amintirea de Dumnezeu

 

Toate actele de adorare conţinute de legile divine sunt create pentru a-l ajuta pe om să-şi amintească de Dumnezeu. Este normal pentru fiinţele umane să uite câteodată cele mai importante lucruri. Oamenii devin adesea atât de preocupaţi de îndeplinirea nevoilor materiale încât uită în totalitate de necesităţile lor spirituale. Rugăciunea efectuată în mod regulat este poruncită pentru a organiza ziua adevăratului credincios în jurul pomenirii lui Dumnezeu. Ea intercalează nevoile spirituale cu cele materiale în viaţa de zi cu zi. Nevoia zilnică obişnuită de a mânca, de a munci şi de a dormi este legată de nevoia zilnică de a reînnoi legătura omului cu Dumnezeu. Cu privire la rugăciunea efectuată în mod regulat, Allah spune în revelaţia finală, capitolul Ta-Ha:

,,Eu sunt Allah şi nu există altă divinitate în afară de Mine! Aşadar, adoră-Mă şi împlineşte Rugăciunea [As-Salat], pentru pomenirea Mea!” (Coran 20: 14).

În ceea ce priveşte postul, Allah a afirmat în capitolul Al-Baqara:

,,O, voi cei care credeţi, v-a fost statornicit vouă Postul [As-Siyam], aşa cum le-a fost prescris şi celor dinaintea voastră. Poate că veţi fi cu frică!” (Coran 2: 183).

dec15 14 patrick pilz meditate Amintirea de DumnezeuCredincioşii sunt încurajaţi să şi-L amintească pe Dumnezeu cât mai mult posibil. Deşi moderaţia în toate aspectele vieţii, fie materiale sau spirituale, este în general încurajată de legea divină, există o excepţie privind pomenirea lui Allah. Este practic imposibil să-ţi aminteşti de Dumnezeu în orice clipă. În consecinţă, în revelaţia finală, capitolul Al-ʻAhzab, Allah îi încurajează pe credincioşi să-şi amintească de Dumnezeu cât mai mult posibil:

,,O, voi cei care credeţi, pomeniţi-L pe Allah mereu.” (Coran 33: 41).

Pomenirea lui Dumnezeu este accentuată, pentru că păcatul este comis atunci când Dumnezeu este uitat. Forţele răului operează liber atunci când conştientizarea existenței lui Dumnezeu dispare. În consecinţă, forţele satanice caută să ocupe mintea oamenilor cu gânduri irelevante şi dorinţe pentru a-i face să uite de Dumnezeu. Odată ce Dumnezeu este uitat, oamenii se alătură de bunăvoie elementelor corupte. Revelaţia finală, Coranul, face referire la acest fenomen în capitolul Al-Mujadila după cum urmează:

,,Şeitan a pus stăpânire peste ei şi i-a făcut pe ei să uite pomenirea lui Allah. Aceştia sunt ceata lui Şeitan şi ceata lui Şeitan sunt cei pierduţi!” (Coran 58: 19).

Dumnezeu, prin legea divină, a interzis drogurile şi jocurile de noroc în primul rând pentru că acestea fac ca fiinţele umane să-L uite. Mintea umană şi corpul devin dependente cu uşurință de droguri şi jocuri de noroc. Odată dependenți, dorinţa oamenilor de a fi stimulaţi permanent de către ele îi conduce spre toate formele de corupţie şi violenţă. Dumnezeu spune în capitolul Al-Ma’ida al revelaţiei finale:

„Doar Şeitan doreşte să semene între voi duşmănie şi ură, prin vin şi prin jocul de noroc şi să vă abată de la pomenirea lui Allah şi de la Rugăciune [As-Salat]. Oare nu vă veţi opri voi [de la acestea]?” (Coran 5: 91).

În consecinţă, omenirea trebuie să-şi amintească de Dumnezeu pentru propria salvare şi creştere. Toţi oamenii au momente de slăbiciune în care comit păcate. Dacă nu au mijloace pentru a-şi aminti de Dumnezeu, ei se scufundă din ce în ce mai adânc în corupţie. Dumnezeu îşi va aminti în mod constant de aceia care urmează legile divine şi le va da o şansă să se căiască şi să se corecteze. Revelaţia finală descrie în mod clar acest proces în capitolul ʻAli ʻImran:

         ,,… și pe cei care, dacă au săvârşit o faptă josnică sau au fost nedrepţi cu propriile lor suflete, îşi aduc aminte de [măreţia lui] Allah şi cer iertare pentru păcatele lor…” (Coran 3: 135).

Source Link

Views: 3

Tensiunea spirituală – 1

F. Gulen   Tensiunea spirituală (sau metafizică) este o atitudine interioară, un fel de răbdare în fața atracției spirituale și morale. În aspectul său pozitiv, acest lucru înseamnă că individul prezintă o dispoziție puternică, excepțională la tot ceea ce este bun și permis; el fiind preocupat de aceste lucruri și încercând mereu să le obțină. […]

F. Gulen

 

Tensiunea spirituală (sau metafizică) este o atitudine interioară, un fel de răbdare în fața atracției spirituale și morale. În aspectul său pozitiv, acest lucru înseamnă că individul prezintă o dispoziție puternică, excepțională la tot ceea ce este bun și permis; el fiind preocupat de aceste lucruri și încercând mereu să le obțină.

Această tensiune spirituală mai are și alte înțelesuri: dorința de religie și de tot ceea ce este legat de ea, urmarea tuturor gândurilor și sentimentelor religioase într-un mod ascetic dar cu dragoste, devotamentul minții la religie, așa cum îndrăgostiții din poeziile mistice se gândesc mereu unul la altul; preocuparea de religie mereu și oriunde; tânjirea după religie pentru ca ea să devină “viața vieții”, așa cum tânjesc după regăsire doi îndrăgostiți după ce au stat separați mult timp. Înseamnă de asemenea a-i trezi pe toți și de a-i face să se gândească la sensul religiei, mai ales pe cei apropiați ție, considerând acest lucru un scop în această viață; suferința de dragul religie; stabilirea de sisteme sau instituții ce îi ajută pe oameni în a deveni slujitorii lui Dumnezeu și a te asigura că aceste sisteme continuă să funcționeze eficient; iubirea de Dumnezeu și de Profet mai mult decât orice altceva, precum și încleștarea sinceră de stilul de viață pe care Profetul (s.a.a.w.s) l-a adoptat.

În sens negativ, tensiunea sprituală înseamnă respingerea necredinței, a imoralității și a corupției; exprimarea acestei respingeri în mod constructiv; alungarea răului, a viciilor și a căilor destructive, dar și rezistența în fața tentațiilor și a păcatelor.

spiritualitateAcesta este modul în care tensiunea spirituală poate conserva vigoarea și vitalitatea credinței și stilul de viață al credincioșilor. Dacă cei credincioși au slăbiciuni, ei nu pot fi slujitori adevărați ai lui Dumnezeu, pentru că a îndeplini ceea ce Dumnezeu ordonă este posibil doar prin dorință arzătoare și eforturi mari de a stabili armonia, ordinea și sistemul pe care Dumnezeu Și-l dorește. Dacă ne lipsește perseverența și determinarea sau dacă ne lăsăm influențați de necredință și ne este imposibil să ne eliberăm de ele, atunci putem considera că ne-am pierdut tensiunea spirituală. Adevărații credincioși nu pot păși spre căi greșite și tensiunea los spirituală trebuie să fie maximă, precum iubirea și dorința de credință.

În Hadis sunt precizate metodele prin care putem păstra această tensiune. Printre multe altele, se găsesc următoarele: “Nici unul dintre voi nu poate fi credincios decât atunci când mă veți iubi mai mult decât vă iubiți părinții și copiii” și “Sunt trei lucruri care vă pot face să gustați din dulceața credinței adevărate: atunci când Dumnezeu și Profetul Lui vă sunt mai dragi decât orice altceva, când iubirea pentru cineva este numai de dragul lui Dumnezeu, și când necredința este pentru voi ca și cum ați sări în foc.”

Acei ce au puterea de a găsi aceste trei lucruri în conștiința lor sunt cei conștienți că sunt credincioși. Interesul, iubirea și relația unui individ cu Dumnezeu și cu Profetul Său trebuie să fie mai puternice decât cele naturale, înnăscute. Spunem acestea în lumina logicii, a motivației, a gândiri și a judecății. De fapt, interesul și atașamentul nostru față de Dumnezeu și de Profet sunt doar o expresie a meditării și a percepției, a căutării și a găsirii. Nici un alt lucru nu este de preferat acestei iubiri dacă o putem găsi în conștiința noastră prin gândire și meditație, și este prima calitate a celor care au gustat dulceața credinței.

Source Link

Views: 4