Notice: Function WP_HTML_Tag_Processor::set_modifiable_text was called incorrectly. SCRIPT text with an unrecognized content type cannot contain a SCRIPT tag. Apply the escaping appropriate for the content type. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.1.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6260

Invață să citești din Coran

Cum pronunţăm literele în limba arabă? ا Litera alif este o consoană oclusivă, glotală, sonoră care se pronunţă din cel mai îndepărtat punct al gatului, este un sunet care se aseamănă cu literele”A” şi “E”, dar este mult mai apropiat de litera “E”, iar în cazul literelor groase se pronunţă “A” ب Litera ba este o consoană oclusivă, […]

Cum pronunţăm literele în limba arabă?

ا Litera alif este o consoană oclusivă, glotală, sonoră care se pronunţă din cel mai îndepărtat punct al gatului, este un sunet care se aseamănă cu literele”A” şi “E”, dar este mult mai apropiat de litera “E”, iar în cazul literelor groase se pronunţă “A”

ب Litera ba este o consoană oclusivă, labială, sonoră care se pronunţă prin lipirea buzelor, se pronunţă precum litera B.

ت Litera Te este o consoană oclusivă, alveolară, surdă care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară a limbi, se pronunţă ca litera T

ث Litera Se este o consoană fricativă, interdentală, surdă care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de
sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă S peltic.

ج Litera Gim este o consoană africată, prepalatală, sonoră care se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se pronunţă precum literele GI din limba romană.

ح
Litera Ha este o consoană spirantă, faringală, surdă care se pronunţă din mijlocul gatului prin strângerea lui, se pronunţă apropiat de litera H din limba romana însoţit de un sunet gros

خ Litera Hî este o consoană spirantă, velară, surdă care se pronunţă din partea cea mai apropiata a gâtului de cerul guri, prin strângerea lui, se pronunţă H gros însoţit de un sunet asemănător celui care vrea să elimine ceva care îl deranjează în gat.

د Litera Dal este o consoană oclusivă, alveolară, sonoră care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară a limbi, se pronunţă ca litera D.

ذ Litera Zel este o consoană fricativă, interdentală, sonoră care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de
sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă Z normal peltic.

ر Litera Ra este o care consoană vibrantă, apicală, alveolară, sonoră se pronunţă prin atingerea bazei dinţilor de sus cu vârful limbi, se pronunţă un Rî Gros.

ز Litera Zel este o consoană siflantă, dentală, sonoră care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de jos cu vârful limbi, se pronunţă ca litera Z subţire şi ascuţit.

س Litera Sin este o consoană siflantă, dentală, surdă care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de jos cu vârful limbi, se pronunţă ca litera S subţire şi ascuţit.

ش Litera Şin este o consoană şuierătoare, prepalatală, surdă care se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se pronunţă precum literele Ş din limba romană.

ص Litera Sad este o consoană siflantă, dentală, surdă, velarizată care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de jos cu vârful limbi, se pronunţă ca litera S groasă.

ض Litera Dad este o consoană oclusivă, alveolară, laterală, sonoră, velarizată care se pronunţă prin atingerea părţilor interioare ale măselelor cu partea laterală a limbi, se pronunţă un D gros

ط Litera Ta este o consoană oclusivă, alveolară, surdă, velarizată care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară a limbi, se pronunţă ca litera T groasă.

ظ Litera Zî este o consoană fricativă, interdentală, sonoră, velarizată care se pronunţă prin atingerea varfului dinţilor de sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă Z gros şi peltic.

ع Litera Ayin este o consoană fricativă, faringală, sonoră care se pronunţă din mijlocul gatului prin strângerea lui, se pronunţă apropiat de litera A din limba romana însoţit de un sunet gros

غ Litera Ghayn este o consoană spirantă, velară, surdă care se pronunţă din partea cea mai apropiata a gatului
de cerul gurii, prin strângerea lui, se pronunţă Gh gros.

ف Litera F este o consoană fricativă, labială, surdă care se pronunţă prin atingerea părţi interioare a buzei de joc cu vârful dinţilor de sus, se pronunţă asemeni literei F.

ق Litera Kaf este o consoană
oclusivă, postpalatală, sonoră care se pronunţă prin ridicarea rădăcini limbi (partea îndepărtată a limbi aproape de gat) către cerul gurii, se pronunţă gros asemeni literei K.

ك Litera Kef este o consoană oclusivă, postpalatală, surdă care se pronunţă prin ridicarea rădăcini limbi (partea îndepărtată a limbi aproape de gat) către cerul gurii, se pronunţă normal asemeni literei C.

ل Litera Lam este o consoană fricativă, laterală, sonoră care se pronunţă prin atingerea gingiei dinţilor din faţă cu părţile laterale apropiate de vârf ale limbi, se pronunţă precum litera L

م Litera Mim este o consoană oclusivă, labială, sonoră, nazală care se pronunţă prin lipirea buzelor, se pronunţă precum litera M

ن Litera Nun este o consoană oclusivă, alveolară, sonoră, nazală care se pronunţă prin atingerea gingiei dinţilor din faţă cu vârful limbi, se pronunţă precum litera N.

و Litera waw este o consoană constrictivă bilabio-velară, sonoră care se pronunţă prin lipirea buzelor şi deschiderea lor către exterior atât cat să încapă între ele vârful degetului mic, se pronunţă precum litera W sau
UE.

ه Litera He este o consoană spirantă, laringală, surdă care se pronunţă din cel mai îndepărtat punct al gatului, este un sunet care se aseamănă cu litera”H”

لا Este compusă din două litere; Lam şi Elif, de aceea nu este considerată o literă aparte.

ي Litera Ye este o consoană constrictivă, medio-palatală, sonoră care se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se pronunţă precum literele Y.

 

Schema propnuntiei literelor alfabetului

V-am atasat o schema in care se prezinta pronuntia literelor. Dupa cum vedeti avem cinci puncte:

Cavitatea bucala cu ajutorul caruia pronuntam trei litere
gatul cu ajutorul caruia pronuntam 6 litere
buzele cu ajutorul carora pronuntam 4 litere
Nari cu ajutorul caruia adaugam pronuntiei un sunet nazal care se numeste Ghunneh
Limba cu ajutorul careia pronuntam majoritatea literelor alfabetului arabesc.


Aici v-am atasat un tabel explicativ al pronuntiei literelor neexistente in alfabetul roman. Celelalte litere in general sunt asemanatoare.

Trebuie sa practicati pronuntia literelor alfabetului incercand sa puneti in aplicare cele mentionate. Literele nu sunt greu de pronuntat dar la inceput se poate sa aveti ceva probleme pana cand va veti invata.


ا
Litera Elif sau Alif, este prima litera din alfabet se scrie ca un bat perpendicular, elif sau alif este numele literei si nu felul cum se citeste asa cum vom vedea vocala este cea care decide cum se siteste litera, acest lucru este valabil si pentru celelalte litere. Literele au un nume care difera de modul cum se pronunta deoarece vocalele sunt cele care decid cum se citeste litera in cuvant.
Litera “ba” este a doua litera a alfabetului, iar “ba” este numele ei. Vocala care o insoteste decide cum se pronunta .
Litera Te este o consoană oclusivă, alveolară, surdă care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară a limbi, se pronunţă ca litera T
ث Litera Se este o consoană fricativă, interdentală, surdă care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă S peltic.

ج Litera Gim este o consoană africată, prepalatală, sonoră care se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se pronunţă precum literele GI din limba romană.

ح Litera Ha este o consoană spirantă, faringală, surdă care se pronunţă din mijlocul gatului prin strângerea lui, se pronunţă apropiat de litera H din limba romana însoţit de un sunet gros

خ Litera Hî este o consoană spirantă, velară, surdă care se pronunţă din partea cea mai apropiata a gâtului de cerul guri, prin strângerea lui, se pronunţă H gros însoţit de un sunet asemănător celui care vrea să elimine ceva care îl deranjează în gat.


د Litera Dal este o consoană oclusivă, alveolară, sonoră care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară a limbi, se pronunţă ca litera D.


ذ Litera Zel este o consoană fricativă, interdentală, sonoră care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă Z normal peltic.


ر Litera Ra este o care consoană vibrantă, apicală, alveolară, sonoră se pronunţă prin atingerea bazei dinţilor de sus cu vârful limbi, se pronunţă un Rî Gros.

ز Litera Zel este o consoană siflantă, dentală, sonoră care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de jos cu vârful limbi, se pronunţă ca litera Z subţire şi ascuţit.


س Litera Sin este o consoană siflantă, dentală, surdă care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de jos cu vârful limbi, se pronunţă ca litera S subţire şi ascuţit.


ش Litera Şin este o consoană şuierătoare, prepalatală, surdă care se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se pronunţă precum literele Ş din limba romană.


ص Litera Sad este o consoană siflantă, dentală, surdă, velarizată care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de jos cu vârful limbi, se pronunţă ca litera S groasă.


ض Litera Dad este o consoană oclusivă, alveolară, laterală, sonoră, velarizată care se pronunţă prin atingerea părţilor interioare ale măselelor cu partea laterală a limbi, se pronunţă un D gros


ط Litera Ta este o consoană oclusivă, alveolară, surdă, velarizată care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară a limbi, se pronunţă ca litera T groasă.


ظ Litera Zî este o consoană fricativă, interdentală, sonoră, velarizată care se pronunţă prin atingerea
varfului dinţilor de sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă Z gros şi peltic.

ع Litera Ayin este o consoană fricativă, faringală, sonoră care se pronunţă din mijlocul gatului prin
strângerea lui, se pronunţă apropiat de litera A din limba romana însoţit de un sunet gros


غ Litera Ghayn este o consoană spirantă, velară, surdă care se pronunţă din partea cea mai apropiata a gatului de cerul gurii, prin strângerea lui, se pronunţă Gh gros.


ف Litera F este o consoană fricativă, labială, surdă care se pronunţă prin atingerea părţi interioare a buzei de joc cu vârful dinţilor de sus, se pronunţă asemeni literei F.


ق Litera Kaf este o consoană oclusivă, postpalatală, sonoră care se pronunţă prin ridicarea rădăcini limbi (partea îndepărtată a limbi aproape de gat) către cerul gurii, se pronunţă gros asemeni literei K.

ك Litera Kef este o consoană oclusivă, postpalatală, surdă care se pronunţă prin ridicarea rădăcini limbi (partea îndepărtată a limbi aproape de gat) către cerul gurii, se pronunţă normal asemeni literei C.


ل Litera Lam este o consoană fricativă, laterală, sonoră care se pronunţă prin atingerea gingiei dinţilor din faţă cu părţile laterale apropiate de vârf ale limbi, se pronunţă precum litera L


م Litera Mim este o consoană oclusivă, labială, sonoră, nazală care se pronunţă prin lipirea buzelor,
se pronunţă precum litera M


ن Litera Nun este o consoană oclusivă, alveolară, sonoră, nazală care se pronunţă prin atingerea gingiei dinţilor din faţă cu vârful limbi, se pronunţă precum litera N.


و Litera waw este o consoană constrictivă bilabio-velară, sonoră care se pronunţă prin lipirea buzelor şi deschiderea lor către exterior atât cat să încapă între ele vârful degetului mic, se pronunţă precum litera W sau Ua.

ه Litera He este o consoană spirantă, laringală, surdă care se pronunţă din cel mai îndepărtat punct al gatului, este un sunet care se aseamănă cu litera”H”


ي Litera Ye este o consoană constrictivă, medio-palatală, sonoră care se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se pronunţă precum literele Y.

_______

sursa: islamulazi.ro/forum

Source Link

Views: 1

Limba arabă

Limba arabă Coranul este exprimat în limba arabă și, în mod tradițional, musulmanii consideră limba arabă coranică ca fiind perfectă ca și Coranul însuși. De aceea ei susțin că este imposibil de tradus într-o așa manieră încât să i se redea sensul exact. Până de curând, unele școli de gândire islamică considerau că nu ar […]

Limba arabă

Coranul este exprimat în limba arabă și, în mod tradițional, musulmanii consideră limba arabă coranică ca fiind perfectă ca și Coranul însuși. De aceea ei susțin că este imposibil de tradus într-o așa manieră încât să i se redea sensul exact. Până de curând, unele școli de gândire islamică considerau că nu ar trebui să fie tradus deloc. Totuși, însuși profetul Muhammed a îndemnat la traducerea Coranului pentru răspândirea învățăturilor sale la popoarele vorbitoare de alte limbi.În acest sens, însoțitorul său persan Selman Al-Farisi a tradus Surat Al-Fatiha (“Deschizătoarea”, prima sură din Coran) în limba persană (A. Fawzi, Hayat Muhammed “Viața lui Muhammed”, Bagdad, 1983: 65)

calligraphyDeși limba arabă este în general asociată cu islamul (fiind limba de cult), trebuie subliniat că ea este vorbită, de asemenea, de către arabii creștini, evreii mizrahi, și de către comunități religioase mai mici cum ar fi ceea a mandeenilor irakieni.

Majoritatea musulmanilor din lume nu vorbesc araba, dar cunosc o serie de expresii fixe, cum ar fi cele folosite în rugăciunea islamică, fără să le înțeleagă neapărat sensul. Totuși, învățarea arabei reprezintă o parte importantă din aria curriculară a oricărei persoane care dorește să se specializeze în științele religioase islamice.

Scrierea în alfabetul arab se face de la dreapta la stânga, așadar, invers față de direcția scrierii în alfabetul latin. Invers, dar nu și anormal, căci, dacă veți încerca să faceți orice activitate cu mâna, mișcarea naturală, instinctivă, va fi, de regulă, de la dreapta la stânga. Așadar, am putea spune că direcția scrierii arabe ține de firesc.

Alfabetul arab are douăzeci și nouă de litere (inclusiv semnul suplimentar hamza) care notează consoanele și vocalele lungi. Comparativ cu alfabetul latin, alfabetul arab nu cunoaște litere mari (majuscule) sau mici (minuscule). De asemenea, nu există litere specific de tipar ori specific de mână, ci doar stiluri de scriere diferite așa cum am arătat mai sus. În schimb, deoarece literele se leagă între ele, în cea mai mare parte a situațiilor, au forme diferite în funcție de relația lor cu celelalte litere din cuvânt.

Pentru vocalele scurte se folosesc semne puse deasupra sau dedesubtul consoanelor (numai în cărțile destinate învățării limbii arabe, precum și în cărțile sfinte, Coran și Biblie, pentru a evita erorile de citire); în textele obișnuite, vocalele scurte nu apar decât pentru a evita confuzii între cuvinte care au același schelet consonantic, dar se diferențiază prin vocale.

Alfabetul arab, cu unele adaptări, se folosește, fie în exclusivitate, fie în paralel cu alte alfabete, și pentru notarea altor limbi din Asia, precum persana (farsi), kurda, pashto, urdu, malaeza, și a unor limbi din Africa, precum swahili, hausa, berbera etc. Printre alte limbi care au folosit alfabetul arab, amintim aici turca-osmană, până în 1928, azera, până în 1924 ș.a.

 

Sursa: Islamul Azi

Source Link

Views: 3

Matematica Islamului de aur – 3

Simina Harmonie   Fără un suport material consistent, dezvoltarea ştiinţei, în speţă a matematicii, nu ar fi fost posibilă. Bogăţia imperiului pe de o parte şi mecenatul conducătorilor pe de alta sunt factori determinanţi. Era tradiţia ca toţi fiii marilor conducători să urmeze cursuri ale şcolilor de elită, să-i studieze pe antici (Euclid, Arhimede, Aristotel, […]

Simina Harmonie

 

Fără un suport material consistent, dezvoltarea ştiinţei, în speţă a matematicii, nu ar fi fost posibilă. Bogăţia imperiului pe de o parte şi mecenatul conducătorilor pe de alta sunt factori determinanţi. Era tradiţia ca toţi fiii marilor conducători să urmeze cursuri ale şcolilor de elită, să-i studieze pe antici (Euclid, Arhimede, Aristotel, Ptolemeu, Diofant). Era deci nevoie de şcoli şi de profesori.
Până în secolul al X-lea în lumea musulmană nu exista învăţământ organizat, nu existau şcoli, copiilor li se făceau lecţii de morală şi religie în cadrul moscheilor. Către sfârşitul secolului al X-lea a luat fiinţă învăţământul secundar, elevii având întreaga întreţinere asigurată. Unele şcoli aveau o programă de învăţământ de nivel universitar. Nivelul intelectual înalt al lumii islamice medievale este atestat şi de numărul mare de biblioteci precum, de numărul impresionant al volumelor din acestea (exista în Bagdad o bibliotecă însumând 12.000 de volume), precum şi prin calitatea traducerilor din greacă, sanscrită şi chineză. Bagdadul (actuala capitală a Irakului) a fost fieful cultural din timpul califului Al Mamun (a doua jumătate a secolului al VIII-lea). El a creat aici Casa inţelepciunii, Baït al Hikma, concepută de fapt de tatăl său, un adevărat laborator al literaturii, artelor şi ştiinţelor. Aici multe dintre cunoştinţele omenirii de până atunci au fost traduse în arabă din limbile antichităţii, dar şi invers, din arabă în turcă, persană, ebraică, latină.
Bagdadul (în arabă, Madinat As Salam, Oraşul păcii), capitala construită de califul Al Mamun, fiul lui Harun al Rashid (celebrul calif din “1001 de nopţi”), a devenit şi o înfloritoare capitală culturală a lumii musulmane. Al Mamun era obsedat de dorinţa de a asigura unitate şi grandoare vastului său imperiu. Legenda spune că într-o noapte califului i s-ar fi arătat în vis anticul Aristotel, un bătrân cu barbă albă, care aşezat pe un tron, i-ar fi vorbit despre înaintaşi, sfătuindu-l să aleagă calea legii, a credinţei şi a cunoaşterii. Califul a trimis imediat un grup de învăţaţi la Bizanţ pentru a aduce manuscrise şi texte filozofice şi ştiinţifice ale anticilor. Treptat savanţii au achiziţionat manuscrise de la arhivele de stat şi din colecţii private din Alexandria, Damasc, Antiohia, Harran şi alte oraşe. În consecinţă califul a ordonat ca lucrările vechilor greci să fie traduse în arabă (“Elementele” lui Euclid şi “Almagest” al lui Ptolemeu. Dintr-o campanie în India se spune ca Al Mamun ar fi adus o carte (în sanscrită) care se presupune a fi fost a lui Brahmagupta, şi a fost tradusă în arabă sub numele Sinhind.
Această iniţiativă ambiţioasă, a traducerilor în şi din arabă, a durat mai bine de 200 de ani.

Source Link

Views: 6