Tag: binecuvantare

Evitarea unui mod de exprimare care ridică îndoieli

  O altă modalitate de exprimare pe care musulmanii trebuie să o evite este aceea specifică ipocriţilor – plină de îndoieli şi care provoacă bănuieli. Deoarece ipocriţii se îndoiesc serios de existenţa lui Allah, de viaţa de după moarte şi de promisiunile lui Allah, exprimarea lor reflectă aceste dubii şi temeri. Ei nu sunt niciodată […]

 

O altă modalitate de exprimare pe care musulmanii trebuie să o evite este aceea specifică ipocriţilor – plină de îndoieli şi care provoacă bănuieli. Deoarece ipocriţii se îndoiesc serios de existenţa lui Allah, de viaţa de după moarte şi de promisiunile lui Allah, exprimarea lor reflectă aceste dubii şi temeri. Ei nu sunt niciodată capabili să explice moralitatea coranică la fel de deschis, clar şi definit precum reuşesc credincioşii. Aceste îndoieli adânc implementate se reflectă în exprimarea lor; de asemenea, ei încearcă să implementeze îndoieli în inima celor care îi ascultă. Totuşi credincioşii ce deţin o credinţă sinceră şi plină de încredere nu sunt afectaţi de discursul lor, deoarece sunt convinşi că real este doar Cuvântul lui Allah. Dacă există cineva care vorbeşte într-o modalitate care să reflecte aceste îndoieli, ei ştiu că este un rezultat al nesincerităţii şi al modului lor corupt de gândire.

Asemenea greşeli nu sunt niciodată întâlnite în modul de exprimare a musulmanilor, deoarece nu există îndoieli în inimile lor, iar cuvintele lor sunt bine definite şi lipsite de ambiguitate. Ei au grijă să nu vorbească într-o manieră care să ridice unele neînţelegeri între ascultători, deoarece uneori, chiar şi cu cele mai bune intenţii, câteva propoziţii aşezate împreună sau două subiecte menţionate succesiv pot genera diferite interpretări. Chiar dacă nu se intenţionează aceasta, exprimarea poate genera nesiguranţă între ascultători. Astfel, modul de exprimare a musulmanilor necesită folosirea unei maniere de exprimare ce nu va crea confuzii prin luarea în considerare a fiecărui cuvânt, unul câte unul; interpretările, tipurile de conotaţii care pot apărea şi contextul situaţiei sunt atent verificate. Interpretarea opusă poate reflecta înclinaţia specifică a ipocriţilor către „caracterul dubios, ascuns”. Din acest motiv, grija de a nu ne exprima într-o modalitate specifică ipocriţilor, chiar şi fără intenţia de a face acest lucru, reprezintă o cerinţă a credinţei. În plus, prin folosirea expresiilor: „Dacă nu s-ar fi întâmplat asta…”, „Fir-ar să fie! Suntem pierduţi.”, „O, ce păcat…”, ce nu demonstrează acceptarea voinţei lui Allah, se reflectă încă o dată modalitatea de exprimare a ipocriţilor.

Ni se precizează în Coran că ipocriţii aflaţi în mijlocul credincioşilor încearcă să zdruncine fermitatea acestora, aducând permanent doar veştile rele:

Spune: «Eu caut adăpost la Domnul oamenilor, Stăpânul oamenilor, Dumnezeul oamenilor, împotriva răului ademenitorului fugar care şopteşte în piepturile oamenilor, dintre djinni şi oameni.» (An-Nas 114:1-6).

Allah ne avertizează în legătură cu această manieră de a vorbi şi îi sfătuieşte pe oameni să nu asculte şoaptele diavolilor ce sunt precum cel:

… care şopteşte în piepturile oamenilor… (An-Nas 114:5).

Allah ne avertizează în ceea ce priveşte comportamentul vulgar şi ne sfătuieşte să-i evităm pe khannas – cei care şoptesc în piepturile oamenilor.

Ipocriţii sunt cei care îşi asumă rolul de şoptitori în faţa drept-credincioşilor; din cauza metodelor secrete, rău intenţionate şi ascunse, ei acţionează ca purtători de cuvânt ai lui Satana şi încearcă să planteze seminţe de îndoială în inimile oamenilor. Cât despre credincioşi, ei evită cu atenţie modul de exprimare ce poate reflecta o asemenea rătăcire şi caută refugiu la Allah de orice discurs care ridică îndoieli.

 

Source Link

Views: 2

Noaptea Al-Qadr – partea 1

  S-a relatat ca in vreme ce Moise (a.s.) cutreiera desertul in lung si in lat impreuna cu tribul Israel, o nemiloasa seceta i-a impresurat. Astfel ca, impreuna, si-au ridicat mainile spre cer, rugandu-se ca mult binecuvantata ploaie sa-i racoreasca. In scurt timp, spre surprinderea Profetului (a.s.) si a tuturor celor prezenti, cei cativa nori […]

 

nightS-a relatat ca in vreme ce Moise (a.s.) cutreiera desertul in lung si in lat impreuna cu tribul Israel, o nemiloasa seceta i-a impresurat. Astfel ca, impreuna, si-au ridicat mainile spre cer, rugandu-se ca mult binecuvantata ploaie sa-i racoreasca. In scurt timp, spre surprinderea Profetului (a.s.) si a tuturor celor prezenti, cei cativa nori razleti de pe cer s-au facut invizibili, arsita s-a intensificat, iar seceta a devenit si mai nemiloasa.

Si i s-a revelat lui Moise (a.s.) ca in tribul Israel exista un pacatos care nu i-a dat ascultare lui Dumnezeu nici mai mult nici mai putin decat 40 de ani. „Lasati-l sa se separe singur de voi” – i-a spus Allah Preainaltul lui Moise (a.s.) „Si doar dupa aceea as putea sa va binecuvantez pe toti cu ploaie !”

Moise (a.s.) i-a chemat pe toti si le-a spus : „Intre voi exista o persoana care nu a dat ascultare lui Allah 40 de ani din viata sa. Sa-l lasam sa se separe de noi ceilalti si abia apoi este posibil sa fim salvati de seceta.” Barbatul vinovat a asteptat, apoi si-a aruncat ochii in stanga si in dreapta sa, sperand ca va vedea pe altcineva care va face pasul in fata, insa nimeni nu a iesit. Atunci, broboane de sudoare au inceput sa-i curga pe frunte, dandu-si seama ca el si numai el este persoana vizata.

Isi spunea in minte ca daca va ramane ascuns printre ceilalti, cu totii vor muri de sete, iar daca se va da in vileag, atunci cu siguranta va trebui sa suporte povara umilintei colective toata viata sa.

Si si-a ridicat mainile cu o sinceritate pe care niciodata nu o mai avusese pana atunci, cu o umilinta pe care nu o mai incercase vreodata, in vreme ce lacrimile i-au invadat obrajii, strigand : „Oh, Allah, ai mila de mine ! Oh, Allah, ascunde-mi pacatele facute ! Oh, Allah, iarta-ma !”

Si in tot acest interval de timp, in care atat Moise (a.s.), cat si tribul Israel asteptasera cu sufletul la gura ca pacatosul sa paseasca in fata tuturor, norii au acoperit cerul si ploaia a inceput sa se scurga pe nisipul fierbinte. Vazand aceasta, Moise (a.s.) i-a spus lui Allah Preainaltul : „Oh, Allah, ne-ai binecuvantat pe noi cu ploaie, chiar daca pacatosul nu a pasit inainte.” Allah Preainaltul a raspuns : „Moise acest lucru se datoreaza caintei acestui om.”

Moise (a.s.), insa, a dorit sa stie cu tot dinadinsul cine a fost acest om binecuvantat, de aceasta data si a intrebat : „Oh, Allah, arata-mi-l pe acest om.”. Iar Allah Preainaltul a replicat : „Moise, i-am sters pacatele sale pentru 40 de ani, Cum crezi ca dupa toata cainta sa as putea sa-l dau in vileag ?”

Allah Preainaltul a revelat Coranul in cea mai sfanta dintre luni, luna Ramadan, luna in care Cartea Sa a fost trimisa pe Pamant, oamenilor.

Iar cea mai buna noapte, Noaptea cea Mare este Laylat-ul Qadr :

Noi am pogorat [Coranul] in noaptea al-Qadr. (Al-Qadr 97 : 1)

Ibn Jarir relateaza ca a existat un om din tribul lui Israel care obisnuia sa-si petreaca noaptea in rugaciune. Apoi, cand dimineata sosea, el ar fi fost in stare sa se lupte pe calea lui Allah cu dusmanii Sai pana ce seara cobora din nou. Si a repetat toate acestea timp de 1.000 de nopti.

Si dupa toate acestea, Allah Preainaltul a revelat primele trei versete din sura Al-Qadr :

Noi am pogorat [Coranul] in noaptea al-Qadr.

Dar de unde sa stii care este noaptea al-Qadr ?!

Noaptea al-Qadr este mai buna decat o mie de luni ! (Al-Qadr 97 : 1-3)

Si aceasta este semnificatia : a sta in rugaciune in aceasta noapte valoreaza mai mult decat actiunile acelui om.

Sufian at-Thauri a comentat versetul „Noaptea al-Qadr este mai buna decat o mie de luni” spunand ca faptele bune, postul si efectuarea rugaciunii in aceasta noapte sunt mai valoroase decat cele efectuate pe parcursul a 1.000 de luni. (relatat de Ibn Jarir)

Abu Huraira (r.a.) a spus : „Cand luna Ramadan sosea, Mesagerul lui Allah obisnuia sa spuna : Luna Ramadan a venit, luna binecuvantata pe care Allah v-a statornicit-o pentru Post si in care usile Paradisului se deschid, cele ale Iadului sunt ferecate, diavolul fiind ferecat. In aceasta luna binecuvantata exista o noapte mai buna decat o mie de luni, iar acela care o sare, a pierdut ceva care niciodata nu mai poate fi recuperat. (relatat de Ahmad si An-Nasa’i)

Abu Huraira (r.a.) a mai reamintit ca profetul Muhammed (s.a.s.) a spus : Acela care isi petrece noaptea Al-Qadr in rugaciune, cu credinta si dorinta curata de a obtine recompensa de la Allah, Acesta ii va ierta toate pacatele sale de pana atunci. (relatat de Bukhari si Muslim)

Aceasta singura noapte este mai buna decat alte 30.000 de nopti ! Drept-credinciosul care zi si noapte se preocupa de pacatele sale asteapta cu nerabdare inceputul Ramadanului, cu speranta ca Allah Preainaltul ii va ierta toate pacatele sale din trecut, plecand de la promisiunea cuvintelor profetului Muhammed (s.a.s.), cel care – pentru a defini noaptea de Al-Qadr – a folosit expresii precum „a cauta”, „a urmari” etc.

Laylatul Qadr este cea mai buna dintre toate noptile. Cel care o pierde, intr-adevar a trecut pe langa o sansa deosebit de importanta. Drept-credinciosii trebuie sa o astepte in ultimele 10 nopti ale lunii Ramadan, petrecand noptile in adorare si supunere.

Iar pentru cei care au profitat de aceasta oportunitate, recompensa consta in iertarea tuturor pacatelor lor din trecut.

 

 

islamulazi.ro/forum

Source Link

Views: 2

Bismillah

Bediuzzaman Said Nursi   „În numele lui Allah” (Bismillah) este începutul fiecărui lucru bun. Și noi când începem un lucru, trebuie să începem cu acesta. Să știi, o, sufletul meu! Acest cuvânt binecuvântat este simbolul Islamului și este rostit de toate ființele, fiecare prin felul său de a grăi. Ca să înțelegi mai bine puterea […]

Bediuzzaman Said Nursi

„În numele lui Allah” (Bismillah) este începutul fiecărui lucru bun. Și noi când începem un lucru, trebuie să începem cu acesta. Să știi, o, sufletul meu! Acest cuvânt binecuvântat este simbolul Islamului și este rostit de toate ființele, fiecare prin felul său de a grăi.

Ca să înțelegi mai bine puterea nemărginită și binecuvântarea infinită a cuvântului ”Bismillah”, ascultă următoarea pildă.

În triburile arabe nomade, pentru ca un om să poată călători, avea nevoie de numele și protecția conducătorului tribului respectiv. Astfel, era ferit de atacurile bandiților și putea să-și atingă obiectivele. În caz contrar, de unul singur, era nevoit să înfrunte mulți dușmani și avea multe nevoi.

Și uite așa, doi oameni pornesc într-o călătorie, în deșert. Unul dintre ei era modest, iar celălalt era arogant… Cel modest a pornit la drum în numele unui conducător, iar cel arogant, nu… Primul om putea călători în siguranță, oriunde se ducea. Dacă se întâlnea cu un răuvoitor spunea: ”Eu călătoresc în numele conducătorului cutare”, astfel răufăcătorul pleca și îl lăsa în pace. Iar dacă intra într-un cort, datorită acelui nume era tratat cu respect. Cel arogant a avut parte de belele de nedescris, pe parcursul întregii călătorii. Tremura tot timpul și era nevoit să cerșească mereu. Era umilit și se făcea mereu de râs.

O, tu, sufletul meu arogant! Tu ești acel călător, iar această viață este un deșert!

Neputința și sărăcia ta sunt fără margini, iar dușmanii și nevoile tale sunt fără număr. De vreme ce așa este, vino și intră sub protecția Stăpânului Etern și Înțeleptului Veșnic, pentru a nu fi nevoit să cerșești în fața întregii lumi și pentru a nu tremura în fața fiecărei primejdii.

Într-adevăr, acest cuvânt este o comoară atât de binecuvântată încât leagă neputința și sărăcia ta fără margini cu o putere și o milă infinită și face ca acestea să devină un mijlocitor acceptat în fața Celui Atotputernic și Milostiv.

Într-adevăr, cel care acționează împreună cu acest cuvânt este asemenea acelui om care merge și se înrolează în armată și acționează în numele statului. Nu-i este frică de nimeni, vorbește ”În numele statului, în numele legii”, îndeplinește orice sarcină și face față oricărei probleme.

Așa cum am spus la început: ”Toate cele existente spun Bismillah (În numele lui Allah), fiecare prin limbajul lui.” Nu-i așa? Așa este. Dacă un om ar veni și i-ar lua, cu forța, pe toți locuitorii unui oraș și i-ar obliga să facă diferite munci, vei spune cu siguranță, că acel om nu acționează în numele său și nu se bazează pe propriile forțe, însă ar putea fi un soldat care acționează în numele statului, bazându-se pe puterea unui conducător.

În același mod, toate lucrurile acționează în numele Atotputernicului Allah.

Semințele mici precum grăunțele poartă pe vârfurile lor pomi falnici și greutăți precum munții. Înseamnă că fiecare pom spune ”Bismillah” (În numele lui Allah) și, umplându-și mâinile cu fructe din comoara Îndurării, ni le servesc nouă. Toate grădinile spun ”Bismillah” (În numele lui Allah) și devin bucătării ale Puterii Divine în care se adună și se pregătesc numeroase și felurite mâncăruri delicioase. Toate animalele binecuvântate, precum vacile, cămilele, oile

și caprele spun ”Bismillah” (În numele lui Allah) și ele devin izvoare dătătoare de lapte, din abundența Îndurării Divine. Și ne oferă nouă, în numele Celui care Înzestrează, mâncarea cea mai bună, cea mai curată, precum o apă a vieții. Rădăcinile și nervurile fiecărei plante, fiecărui pom, fiecărui fir moale al ierbii, precum mătasea, spun ”Bismillah” (În numele lui Allah). Ele străpung pietrele și pământul dur și spun ”În numele lui Allah, în numele Celui Milostiv” și astfel toate se supun Lui.

Într-adevăr, răspândirea crengilor în aer și coacerea fructelor, extinderea rădăcinilor în piatra dură și în pământ cu atâta ușurință, producerea roadelor în aceasta și păstrarea umidității frunzelor verzi și delicate luni întregi în fața unei călduri extreme este o lovitură puternică dată peste gura Naturaliștilor, care cred că Universul și tot ceea ce cuprinde a apărut de la sine, fără a avea un Creator. Apoi înfige un deget în ochii lor chiori și spune: ”Până și cea mai mare putere și căldură, în care voi vă încredeți cel mai mult, acționează sub o comandă!” Acele nervuri precum mătasea străpung pietrele dure, asemenea toiagului lui Moise (Pacea fie asupra sa!), executând porunca:

فَ قُلْنَااضْرِبْبِعَصَاكَالْْجَرَ

Și am spus Noi: Lovește piatra cu toiagul!  (Al–Baqarah: 60)

Și acele frunze subțiri precum foaia de țigară citesc versetul, asemenea trupului Profetului Ibrahim / Avraam (Pacea fie asupra sa!), împotriva căldurii care răspândește flăcări:

يَا نَارُكُونِبرَْداًوَسَلَمااً

O, foc! Fii răcoare și mântuire!  (Al-`Anbiya 21:69)

Dacă fiecare lucru spune într-adevăr ”Bismillah” (În numele lui Allah), dacă acestea ne aduc binecuvântările lui Allah și ni le oferă nouă, în numele Lui, ar trebui să spunem și noi ”Bismillah” (În numele lui Allah). Ar trebui să dăm în numele lui Allah și să luăm în numele lui Allah. Astfel, nu ar trebui să luăm de la acei oameni care sunt nepăsători față de adevăr și nu dau în numele Lui.

Întrebare: Noi îi respectăm și îi prețuim pe oamenii care ne oferă diferite binefaceri. Dacă este așa, oare care ar trebui să fie atitudinea noastră față de Allah, Care este Adevăratul Înzestrător?

Răspuns: Da, Cel care Înzestrează cu adevărat dorește de la noi, în schimbul minunatelor binecuvântări, trei lucruri:

Primul este pomenirea, al doilea este mulțumirea și al treilea este meditația.

”Bismillah” (În numele lui Allah) este pomenire, ”Elhamdulillah” (Laudă lui Allah) este mulțumire, iar între ele este meditația, adică înțelegerea și contemplarea la faptul că binecuvântările, care sunt precum opere de artă splendide, sunt miracolul puterii Celui Unic și Absolut și daruri ale Îndurării Lui.

Cât de nesăbuit poți să fii să săruți picioarele unui sărman care-ți aduce cadourile prețioase ale unui sultan, fără să-l recunoști pe sultan, tot astfel este o nesăbuință de o mie de ori mai mare să îndrăgești și să lauzi niște înzestrători aparenți și să uiți de Adevăratul Înzestrător.

O, sufletul meu! Dacă nu vrei să fii atât de nesăbuit, oferă în numele lui Allah… Ia în numele lui Allah… Începe în numele lui Allah… Muncește în numele lui Allah. Și pacea fie asupra voastră!

sursa: Asociația Musulmanilor din România

Source Link

Views: 0