Civilizația islamică și domeniul legislației

  Mustafa Sibaee     Impactul civilizației islamice asupra istoriei Domeniul legislatiei :   Contactul studentilor occidentali cu scolile musulmane din Andaluzia si din alte zone a avut o mare influenta asupra transmiterii unor norme de drept canonic musulman in sistemele de norme legislative din tarile lor. In vremea aceea, Europa nu dispunea de un […]

 

Mustafa Sibaee

 

 

Impactul civilizației islamice asupra istoriei

Domeniul legislatiei :

 

legislation_cropped_1Contactul studentilor occidentali cu scolile musulmane din Andaluzia si din alte zone a avut o mare influenta asupra transmiterii unor norme de drept canonic musulman in sistemele de norme legislative din tarile lor. In vremea aceea, Europa nu dispunea de un sistem juridic bine stabilit si nici de o legislatie dreapta.

In perioada cand s-a aflat Napoleon in Egipt, au fost traduse in limba franceza cele mai vestite lucrari de drept canonic dupa doctrina malikita. Una dintre lucrari traduse a fost “Cartea lui Khalil”, care a reprezentat nucleul dreptului civil francez, asemanator in mare masura cu normele jurisprudentei malikite.

Savantul Sedio spunea: “Doctrina malikita este cea care ne atrage atentia in mod particular, date fiind relatiile nostre cu arabiii din Africa. Autoritatile franceze i-au incredintat lui Peron sarcina de a traduce in limba franceza lucrarea intitulata Al-Mukhtasar fi al-fiqh “Compendiu de jurisprudenta” de AlKhalil ben Ishaq ben Ya’qub, care a murit in anul 1422.

Contactul studentilor occidentali cu scolile musulmane din Andaluzia si din alte zone a avut o mare influenta asupra transmiterii unor norme de drept canonic musulman in sistemele de norme legislative din tarile lor. In vremea aceea, Europa nu dispunea de un sistem juridic bine stabilit si nici de o legislatie dreapta.

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 3

Abd al-Latif, exponent al civilizatiei islamice

Abd al-Latif, exponent al civilizatiei islamice   Abd al-Latif, cunoscut și ca al-Baghdadi, a fost medic, istoric și egiptolog celebru, exponent al civilizației islamice medievale. Abd al-Latif a trait intre anii 1162 si 1231.   Abd al-Latif s-a născut la Bagdad, unde a studiat gramatica și dreptul. În perioada 1189 – 1190, întreprinde o călătorie […]

Abd al-Latif, exponent al civilizatiei islamice

 

Abd al-Latif, cunoscut și ca al-Baghdadi, a fost medic, istoric și egiptolog celebru, exponent al civilizației islamice medievale. Abd al-Latif a trait intre anii 1162 si 1231.

 

Abd al-Latif s-a născut la Bagdad, unde a studiat gramatica și dreptul. În perioada 1189 – 1190, întreprinde o călătorie prin Mosul, Damasc și Palestina, Abd Al-Latifunde se întâlnește cu sultanul Saladin. Acolo a cunoscut diverși învățați persani și arabi.
 
Abd al-Latif iși continuă călătoria spre Ierusalim, unde petrece o bună perioadă de timp, menținând legătura cu Saladin.
 
O nouă călătorie spre Damasc îl duce la Cairo, unde rămâne câțiva ani. Studiază Egiptul, mai ales Marele Sfinx de la Giza, pe care îl descrie amănunțit.
 
În 1206, Abd al-Latif revine la Ierusalim, iar în 1208 la Damasc. După alte voiaje prin Alep, Erzincan este găzduit succesiv pe la curțile mai multor demnitari turci.
 
După mai multe călătorii prin Siria, Abd al-Latif se întoarce, prin 1229 (sau 1230, nu se știe sigur), în orașul natal, Bagdad, unde își petrece ultima parte a vieții.
În urma călătoriilor întreprinse în Egipt, Abd al-Latif a scris o carte în două volume, al cărei titlu s-ar traduce Relatări despre Egipt. Este de fapt o lucrare cu specific medical.

În timpul foametei din Egipt din 1200, Abd al-Latif al-Baghdadi are ocazia să observe și să examineze un număr mare de schelete și să efectueze autopsii. Descoperă că teoriile lui Galenus privind formarea mandibulei și osului sacru erau eronate.

Alte cărți de medicină:

  • Mukhtarat fi al-Tibb – o lucrare despre hidroterapie;
  • Al-Tibb min al-Kitab wa-al-Sunna (“Medicină din Cartea și Viața Profetului”) – descrierea practicilor medicale din vremea lui Muhammad.
Source Link

Views: 2

Orientarea umanista a civilizatiei islamice -1

  Mustafa Siba’i   Nici un cecetator al civilizatiei islamice si al impactului ei nu poate sa nu se intereseze de orientarea ei umanista, care o deosebeste de toate celelalte civilizatii, caci ea a transferat omenirea de la atmosfera de dusmanie, ura, discriminare si fanatism la atmosfera de iubire, toleranta, cooperare si egalitate in fata […]

 

Mustafa Siba’i

 

6788944137_6502204db0Nici un cecetator al civilizatiei islamice si al impactului ei nu poate sa nu se intereseze de orientarea ei umanista, care o deosebeste de toate celelalte civilizatii, caci ea a transferat omenirea de la atmosfera de dusmanie, ura, discriminare si fanatism la atmosfera de iubire, toleranta, cooperare si egalitate in fata lui Allah si in fata legii si in societate- o egalitate in care nu exista nici o urma a superioritatii unei rase fata de alta, unei categorii fata de alta sau unei natiuni fata de alta.

Aceasta orientare spre o claritate in principiile civilizatiei islamice, in legislatia ei si in realitatea ei. In ceea ce priveste orientarea umanista a principiilor sale, Islamul proclama ca toti oamemnii au fost creati dintr-un singur suflet: “O, voi oameni! Fiti cu frica de Domnul vostru care v-a facut pe voi dintr-o singura fiinta si a facut-o din aceasta si pe perechea ei si care a raspandit din cele doua (fiinte) multi barbat si femei!“ . Toti oamenii din lume au aceeasi obarsie. Oricat s-ar fi impartit oamenii dupa aceea in natiuni, triburi, tari si rase, ei se impart asemenea membrilor aceleiasi familii sau fratilor care au acelasi tata si aceeasi mama. Dupa cum stau lucrurile, aceasta deosebire in privinta raselor sau tarilor lor nu poate sa conduca decat la cooperare, la cunoastere si la intalnire in implinirea binelui si din aceasta a izvorat principiul umanist etern: “O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un barbat si o muiere si v-am facut pe voi popoare si triburi pentru ca sa va cunoasteti!”

Dupa aceea, viata poate sa-i inalte pe unii si sa-i coboare pe altii, unele paturi se pot imbogati si multi pot saraci, o persoana poate sa carmuiasca si un popor sa fie supus, pielea unor neamuri poate sa fie alba, iar culoarea altor natiuni poate sa fie neagra. Chiar daca este oranduiala vietii, sistemul ei care nu se modifica, nu este de natura sa-i situeze pe cel care s-a inaltat deasupra celui care a ramas jos, nici pe cel bogat deasupra celui sarac, nici pe cel care carmuieste deasupra celui supus, nici pe cel de culoare alba deasupra celui de culoare neagra, ci toti sunt egali pentru Allah prin natura lor omeneasca, nefacandu-se deosebire intre ei decat tinandu-se seama de evlavia lor: “Cel mai cinstit la Allah dintre voi este cel mai evlavios dintre voi!” Ei sunt egali in fata legii in ceea ce priveste necesitatea respectarii ei, nefacandu-se deosebire intre ei decat in privinta adevarului: “Acela care a facut un bine cat un graunte de colb il va vedea, /Dupa cum cel care a facut un rau cat un graunte de colb il va vedea.” Ei sunt egali si in societate, unde cel puternic este influentat de cel slab, iar ansamblul lor este influentat de activitatea indivizilor:

“Credinciosii sunt, in ceea ce priveste iubirea unuia fata de altul si intelegerea dintre ei, asemenea unui trup in care, daca un membru se plange ii raspund celelalte membre cu ardoare si stand de veghe.

 

Source Link

Views: 1