coran - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

„Moartea” stelelor

Adnan Ash-Sharif Pe steaua care apune. (An-Najm: 1) Când stelele se vor stinge. (Al-Mursalat: 8) ALLAH Preaînaltul a înfăţişat în cele mai simple cuvinte şi în cele mai concise expresii, cele mai adânci sensuri, pe care ştiinţa nu le-a descoperit decât cu multe secole după revelaţie. Aşa după cum aflăm în dicţionarul Lisan […]

Adnan Ash-Sharif

Pe steaua care apune. (An-Najm: 1)

Când stelele se vor stinge. (Al-Mursalat: 8)

ALLAH Preaînaltul a înfăţişat în cele mai simple cuvinte şi în cele mai concise expresii, cele mai adânci sensuri, pe care ştiinţa nu le-a descoperit decât cu multe secole după revelaţie. Aşa după cum aflăm în dicţionarul Lisan al Arab, printre sensurile cuvântului arab “hawa”, se ”a se şterge, a-i dispărea urmele” este unul din cele mai expresive, pentru că reia sensul coranic al cuvântului “hawa” în versetul ”Când stelele se vor stinge”(Al-Mursalat: 8). Ştiinţa a descoperit de curând că fiecare astru are un ciclu de viaţă şi o serie de faze prin care trece: naşterea, creşterea, maturizarea, agonia şi moartea. Aştrii, cu toate că iradiază şi trimit către pământ lumina lor, vreme de milioane sau chiar miliarde de ani, în cele din urmă se vor stinge şi vor muri, când le va sosi sorocul, aşa după cum grăieşte ALLAH Preaînaltul:

Fiecare grăbeşte până la un termen hotărât. (Az-Zumar: 5).

În cele ce urmează prezentăm unele detalii ştiinţifice în legătură cu moartea aştrilor. În cronica evenimentelor astronomice găsim consemnate fenomene, pe care ştiinţa astronomiei nu a reuşit să le explice decât în secolul al XX-lea.

În dimineţa zilei de 4 iulie 1054 d.Ch., astronomii chinezi au văzut apărând pe cer o stea extrem de strălucitoare, care a continuat să strălucească în plină zi, vreme de doi ani, înainte de a se stinge şi a dispărea. Ştiinţa nu a aflat decât mult mai târziu că acea stea, care mai apoi a fost numită Nova, a existat în constelaţia Gemenilor, iar apoi s-a umflat, a explodat şi a murit, transformându-se în ceea ce se cheamă: nebuloasa Racului, constând dintr-un nor de gaze rămase în urma exploziei acelui astru, înainte de a muri.

În anii 1572, 1604, 1885 s-a înregistrat acelaşi fenomen: au apărut stele puternic strălucitoare, vizibile cu ochiul liber şi în timpul zilei, numite de asemenea nove.

Chestiunea apariţiei novelor a rămas fără o explicaţie ştiinţifică până în secolul al XX-lea, când astronomul englez Edington (1920) şi după el Walter Baddz (1940) au emis teoria evoluţiei stelelor, conform căreia toţi aştrii trec prin fazele de apariţie, creştere, bătrâneţe şi moarte. Fenomenele novelor sunt, în realitate explozii, uriaşe ale unor stele care au existat anterior, înainte de a intra în agonie şi a muri. O dată cu descoperirea telescoapelor gigantice, savanţilor le-a devenit clar, doar cu zeci de ani în urmă, că sute de stele mor în fiecare zi, în fiecare ceas şi chiar în fiecare secundă, şi că strălucirea unor aştri creşte brusc, înainte de a se stinge, ajungând până la strălucirea unui miliard de sori, că volumul lor sporeşte cu mii de kilometri pe secundă, după care se produce o explozie atât de uriaşă încât presiunea degajată de explozia unei stele moarte aruncă materialele din care este compusă, cu o viteză ce depăşeşte zece mii de kilometri pe secundă!

La 25 februarie 1987 a avut loc ultimul fenomen astronomic unic, pentru observarea căruia s-au mobilizat toate instituţiile astronomice internaţionale, fiind fotografiat şi urmărit de nave cosmice, sateliţi artificiali şi observatoarele dispuse în întreaga lume. Savanţii astronomi încă mai continuă să studieze şi astăzi urmările lui. În ziua respectivă a apărut o stea uriaşă, căreia i s-a dat numele de Super Nova (anul 1987). Această stea nu a fost în realitate decât lumina rezultată în urma exploziei unei stele uriaşe, cu numele şi codul Sanduleak 69202, care se produsese cu o sută şaptezeci de mii de ani în urmă. Lumina ei a continuat în tot acest răstimp, ajungând până la noi la 27 februarie 1987. Această stea explodată se află în norul lui Magelan, situat la o distanţă de o sută şaptezeci de mii de ani lumină de noi.

Comentariu:

În primul rând, adevărul fazelor prin care trec aştrii, printre care şi moartea lor, nu a fost cunoscut decât în secolul al XX-lea, în vreme ce Coranul menţionează moartea stelelor în versete lipsite de orice ambiguitate:

”Jur pe steaua care apune” (An-Najm: 1);

”Când

stelele se vor stinge” (Al Mursalat: 8);

”Când Soarele se va

întuneca” (At-Takwir: 1);

”Şi când stelele se vor risipi” (At-Takwir: 2);

”Fiecare grăbeşte până la un termen hotărât’‘(Az-Zumar: 5).

În aceasta se află dovada ştiinţifică indubitabilă, clară a faptului că Sfântul Coran reprezintă cuvântul Lui ALLAH. Adevărul despre moartea stelelor nu-l cunoaştea în vremea revelaţiei decât Creatorul aştrilor, iar omul nu l-a cunoscut aşa cum am mai spus decât mult mai târziu, adicâ în secolul al XX-lea.

În al doilea rând, versetul cel sfânt ”Jur pe steaua care

apune” (An-Najm: 1) este unul din numeroasele exemple a ceea ce am numit în lucrarea noastră anterioară, dialectică ştiinţifică în Sfântul Coran, în sensul că Domnul jură pe un semn ştiinţific miraculos, indiscutabil, după care îl leagă de o ştire controversată de oameni.

Domnul a jurat pe moartea stelelor, şi acesta reprezintă un adevăr ştiinţific necontestat astăzi, apoi a legat răspunsul la jurământul său de sinceritatea Trimisului Său şi de faptul că el nu vorbeşte după bunul lui plac:

‘‘Jur pe steaua care apune!/ Tovarăşul nostru nu este rătăcit, nici nu este pe un drum greşit/ Nu rosteşte nimic după pofta lui !/ El (Coranul) nu este decât o revelaţie trimisă’’

(An-Najm: 1-4).

În aceasta se află o concluzie care se impune de la

sine tuturor acelora care au o logică sănătoasă: Acela care a jurat pe moartea stelelor cu sute de ani, înainte ca ştiinţa să descopere acest lucru, a făcut din acest jurământ o dovadă a sincerităţii Trimisului Său.

Logica sănătoasă ne impune, aşadar, să acceptăm şi să ne angajăm faţă de tot ceea ce a fost revelat Trimisului iubit, fiindcă sursa este una singură şi nimeni dintre aceia cu o logică sănătoasă nu mai poate astăzi, chiar dacă este ateu, să conteste faptul că versetul sfânt: “Pe steaua care apune” (An-Najm: 1) reprezintă cuvântul Lui ALLAH Preaînaltul și PreaSlăvitul. Aceeaşi logică ne impune să acceptăm că toate versetele despre lucruri nevăzute, care nu se află sub imperiul experimentului şi ştiinţei materiale, reprezintă tot cuvinte ale Lui ALLAH. Dacă cineva contestă acest lucru, înseamnă că el are o logică dublă sau suferă de schizofrenie şi aceasta este starea tuturor învăţaţilor materialişti şi a altora asemenea lor, a căror logică se prăbuşeşte împreună cu teoriile hazardului, materiei, evoluţiei şi veşniciei.

În al treilea rând, strălucirea astrului uriaş sporeşte înaintea morţii lui într-atât încât ea echivalează cu strălucirea a miliarde de stele şi de aceea poate fi văzută în plină zi. Oare această stea uriaşă, strălucitoare, cu radiaţii pătrunzătoare este cea pe care Domnul a numit-o At Tariq şi pe care a jurat zicând:

”Jur pe cer şi pe cel care vine noaptea!/Dar de unde să ştii tu ce este cel care vine noaptea?!/ Acesta este luceafărul cel strălucitor” (At-Tariq: 1-3)?

Allah ştie cel mai bine! În rândurile de mai jos vom vorbi mai mult despre explicaţia ştiinţifică a ”luceafărului strălucitor”.

____

Centrul Cultural Islamic Islamul Azi.

Source Link

Lumea galaxiilor şi aştrilor

Adnan Ash-Sharif Jur pe cerul cu zodii. (Al-Buruj: 1) 1 – Versetele de jurământ din Coranul Cel Sfânt: ”Dar nu !. . . (Al-Haqqa: 38-39). ALLAH a jurat, în versetul cel sfânt de mai sus, pe toate creaţiile sale, atât cele vizibile cu ochiul liber sau cu ajutorul microscopului sau telescopului, cât şi […]

Adnan Ash-Sharif

Jur pe cerul cu zodii. (Al-Buruj: 1)

1 – Versetele de jurământ din Coranul Cel Sfânt: ”Dar nu !. . . (Al-Haqqa: 38-39).

ALLAH a jurat, în versetul cel sfânt de mai sus, pe toate creaţiile sale, atât cele vizibile cu ochiul liber sau cu ajutorul microscopului sau telescopului, cât şi pe cele invizibile, aşa cum sunt razele necunoscute, îngerii, duhurile, Paradisul, Infernul şi toate cele nevăzute.

Probabil că a procedat astfel – şi ALLAH ştie cel mai bine! – pentru ca omul înzestrat cu raţiune să mediteze îndelung la minunata întocmire şi la miracolul ascuns în fiecare din creaţiile Lui ALLAH, începând cu, quarkul cea mai mică particulă din atom – şi terminând cu cele mai mari şi mai îndepărtate galaxii. În studiul fiecăreia dintre creaţiile Lui ALLAH se află o dovadă concretă a existenţei şi a măreţiei Creatorului. Şi cu cât omul înzestrat cu raţiune ştie mai multe, cu atât sporeşte cunoaşterea, de către el a Creatorului şi devine mai smerit în supunerea lui.

Domnul a jurat, de asemenea, pe Sine şi pe numeroase creaturi ale Sale, în versete speciale de jurământ, cele mai multe dintre ele fiind versete ştiinţifice miraculoase în privinţa conţinutului lor, în sensul că unele dintre ele au devenit principii fundamentale şi legi de bază în diverse ramuri ale ştiinţelor materiale. Am constatat că cele mai multe versete de jurământ nu au beneficiat de comentariul ştiinţific cuvenit şi acest lucru probabil din cauză că ştiinţa nu a descoperit sensurile şi conţinuturile lor decât târziu, după trecerea a secole de la momentul revelaţiei. Mai sunt încă numeroase versete de jurământ, al căror tâlc nu a fost descoperit de ştiinţă.

Avem astăzi obligaţia de a ne opri îndelung şi de a comenta ştiinţific versetele de jurământ al căror conţinut ştiinţific ne-a devenit, sensurilor cuvintelor Lui ALLAH Preaînaltul:

Jur pe cerul cu zodii. (Buruj:1).

Din dicţionarele explicative aflăm că “buruj” este pluralul de “burj”, care înseamnă „edificiu înalt, măreţ”. Prin el este desemnată fiecare constelaţie şi nu doar fazele Soarelui, Lunii şi ale planetelor faţă de aştri. Există douăsprezece constelaţii, numite “buruj”, adică ”zodii”, cunoscute din timpuri străvechi. Soarele trece prin fiecare din aceste zodii vreme de o lună, în vreme ce Luna trece prin fiecare dintre ele

vreme de două zile şi o treime de zi. În comentariul ştiinţific simplificat

asupra constelaţiilor, aşa cum le-a descoperit ştiinţa astronomiei în secolul al XX-lea, musulmanul găseşte o idee generală despre zodiile

cerului, pe care Domnul a jurat şi a numit una din surele Cărţii Sale s

finte cu numele lor.

2 – Structura Universului:

Crearea cerurilor şi a pământului este mai mare decât crearea oamenilor, dar cei mai mulţi oameni nu ştiu. (Ghafir: 57).

Când a privit prin lunetă, construită chiar de el, Galileo Galilei a descoperit, în anul 1609, lucruri care l-au uimit. În decursul celor patru secole care au urmat, omul a construit observatoare astronomice dezvoltate, cum sunt cele de pe muntele Palomar şi de la Kitt Peak, în Statele Unite, observatorul de pe muntele Semirodriki din Caucaz.

Astronomii continuă să descopere cu ajutorul acestor instrumente, în fiecare zi, lucruri uluitoare în acest Univers imens. Omenirea, aşa cum a afirmat învăţatul Piker, nu va înceta să sondeze adâncurile Universului, dar ea nu va cunoaşte din Univers decât atât cât cunoaştem despre o picătură de apă dintr-un ocean, sau aşa cum spunea Newton, descoperitorul legii gravitaţiei, cu peste trei sute de ani în urmă: ”Nu ştiu cum par în ochii lumii, dar în faţa mea par ca şi cum aş fi un băieţaş care se joacă pe plaja mării şi se bucură din când în când de găsirea unei pietre lucioase sau a unei cochilii extrem de frumoase, în vreme ce dinaintea mea se întinde oceanul adevărului, fără ca nimeni să-i

sondeze adâncul”.

3 – Lumea galaxiilor:

Pe cer şi pe ceea ce l-a înălţat. (Ash-Shams: 5).

Galaxia este unitatea de bază în structura Universului. Ea constă din grupări uriaşe de aştrii şi planete, numite nebuloase, atunci când sunt acoperite de fum sau praf cosmic. Galaxiile sunt variate: o galaxie pigmeu este compusă din zece milioane de aştrii, pe când o galaxie gigant poate să fie compusă din zece mii de miliarde de stele,

legate unele de altele prin forţa gravitaţiei. Galaxia noastră, numită Calea Lactee, din care face parte sistemul nostru solar, este alcătuită din

circa o sută de miliarde de aştrii, între care şi Soarele, care este un astru de mărime mijlocie, în vreme ce alţi aştri sunt mai mari decât Soarele de

zeci sau sute de ori. Calea Lactee apare prin telescop ca un disc, cu

diametrul de nouăzeci de mii de ani lumină şi cu grosimea de cinci mii de ani lumină (un an lumină este egal cu aproximativ zece mii de miliarde de kilometri). În vreme ce lumina Lunii ajunge la noi într-o secundă şi o treime, şi lumina Soarelui în opt minute, aceasta are nevoie de o sută de mii de ani pentru a parcurge distanţa dintre cele două limite ale diametrului Căii Lactee (lumina parcurge trei sute de mii de kilometri pe secundă). Dar există galaxii mai mari decât aceasta de zeci de ori şi în Univers au fost numărate până în prezent aproximativ o sută de miliarde de galaxii, toate rotindu-se şi alergând cu viteze diferite. Pământul se roteşte în jurul Soarelui cu o viteză de aproximativ treizeci de kilometri pe secundă, iar Soarele se roteşte cu o viteză de 19,7 kilometri pe secundă în raport cu aştri din vecinătatea lui. Cea mai rapidă galaxie este cea care a fost numerotată cu 290. 2-3, viteza ei ajungând reprezinte 36% din viteza luminii, adică 108 mii de kilometri pe secundă.

Stelele şi galaxiile nu sunt distribuite la întâmplare în Univers.

Stelele se adună unele cu altele pentru a forma o galaxie, galaxiile se adună unele cu altele pentru a constitui un grup local compus din zeci de galaxii, grupurile locale se adună unele cu altele pentru a alcătui constelaţii de galaxii, compuse din câteva mii de galaxii, iar constelaţiile de galaxii se adună câte cinci-şase pentru a alcătui o super-constelaţie de galaxii. Stelele sunt piatra de construcţie a galaxiei, galaxia este o casă în Univers, grupul local este un sat în Univers, constelaţia de galaxii este un oraş în Univers, iar superconstelaţia de galaxii este una din numeroase lui capitale, conform comparaţiei savanţilor astronomi.

Soarele, împreună cu celelalte planete din sistemul solar şi cu alte o sută de miliarde de stele se adună unele cu altele pentru a alcătui galaxia noastră – Calea Lactee. Calea Lactee împreună cu galaxia geamănă a ei, Andromeda, aflate la o distanţă de 2,3 milioane de ani lumină faţă de noi şi cu cei doi nori ai lui Magelan – cel mic şi cel mare – şi cu cincisprezece galaxii – pigmei, se adună pentru a forma grupul local, ale cărui dimensiuni se întind până la cincisprezece milioane ani-lumină şi are o masă de zece mii de miliarde de ori mai mare decât masa Soarelui.

Astronomii au reuşit până în momentul de faţă să numere trei mii de constelaţii de galaxii în emisfera sudică a Universului.

Dar structura Universului nu se opreşte la această limită, ci constelaţiile de galaxii se adună în grupuri de câte cinci-şase pentru a alcătui o super-constelaţie de galaxii, ale cărei dimensiuni ajung la două sute de milioane ani lumină şi a cărei masă este de zece milioane de miliarde de ori mai mare decât masa Soarelui. Galaxia noastră Calea Lactee nu este decât o parte dintr-o superconstelaţie, compusă din zece mii de galaxii.

Aceste cifre despre stele, despre galaxii, despre grupurile şi constelaţiile de galaxii, îl ajută pe credincios să înţeleagă ceva din sensul

cuvintelor Lui ALLAH PreaÎnaltul:

Pe cer şi pe ceea ce l-a înălţat.

(Aş-Şams: 5)

şi despre măreţia jurământului Său pe cer, îndemnându-l să fie smerit în faţa măreţiei Creatorului Universului,

atunci când citeşte cuvintele Lui ALLAH PreaÎnaltul:

Binecuvântat este Cel care a făcut zodii în cer şi a făcut în el o candelă şi o

lună luminoasă. (Al-Furqan: 61).

Constatăm, de asemenea, că

cifra de o sută de miliarde de galaxii din Univers, cea mai mică dintre ele

alcătuită din mii de miliarde de stele, care aleargă fiecare pe orbita ei cu

viteze uriaşe diferite, fără să se ciocnească între ele, în virtutea legii gravitaţiei, ne dă (această cifră) o idee despre sensul cuvintelor Lui ALLAH Preaînaltul:

‘Crearea cerurilor şi a pământului este mai mare decât crearea oamenilor, dar cei mai mulţi oameni nu

ştiu. (Ghafir: 57),

(în privinţa măiestriei splendide) şi despre sensul cuvintelor Lui ALLAH PreaÎnaltul:

ALLAH ţine cerul şi pământul ca să nu se prăbuşească. (Fatir: 41)

cu ajutorul legilor care guvernează orbitele corpurilor cereşti. De aceea, crearea cerurilor şi a pământului au reprezentat semne pentru aceia care au minte:

În crearea cerurilor şi a pământului şi în schimbarea nopţii şi a

zilei sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte. (Aal Imran: 190).

Einstein – unul din marii savanţi care au crezut în Dumnezeu – a afirmat în acest sens: ”Vreau să ştiu cum a creat Dumnezeu pământul . . . Vreau să ştiu gândurile Lui . . . Toate celelalte în afară de aceasta sunt detalii . . . Dumnezeu este un Creator iscusit, nu este rău . . . Dumnezeu nu se joacă cu zarurile în Univers . . .” Einstein a continuat până la sfârşitul vieţii sale, în anul 1955, să cerceteze legile pe care se bazează sistemul cerurilor şi al pământului.

Comentariu

Einstein a fost unul dintre evreii care au crezut cu adevărat în Dumnezeu, adeverindu-se cuvintele Lui ALLAH Preaînaltul:

Printre ei sunt şi credincioşi, dar cei mai mulţi dintre ei sunt nelegiuiţi. (Aal Imran: 110).

El avea frică de Dumnezeu şi a fost unul dintre savanţii care a meritat cu adevărat titlul de ”învăţat”, conform definiţiei

coranice a învăţatului:

Şi se tem de ALLAH singuri învăţaţii dintre

robii Săi. (Fatir: 28).

Dacă Einstein ar fi cunoscut ceea ce spune

Coranul Cel Sfânt şi cu deosebire versetele referitoare la astronomie, probabil că ar fi devenit unul din marii credincioşi musulmani în Coranul Cel Sfânt şi în mesajul Trimisului cel nobil. Este de ajuns să privim cu atenţie la cuvintele lui Einstein: ”Dumnezeu nu s-a jucat cu zarurile în Univers” şi la ceea ce se spune în surat Al-Anbiya:

Noi nu am creat cerul şi pământul şi ceea ce se afla între ele, jucându-Ne/ Dacă am fi voit Noi să facem o joacă, am fi făcut-o (din lucrurile apropiate) de Noi, dacă am fi făcut-o/ Dimpotrivă, Noi lovim cu adevărul (sistemul), deşertăciunea (teoriile materialiştilor în legătură cu hazardul şi cu veşnicia) şi o facem să dispară şi iată că ea este ca şi moartă. Şi va fi vai de voi pentru ceea ce Îi puneţi Lui în seamă ! (Al-Anbiyaa: 16-18).

Printre afirmaţiile celebre ale lui Einstein se numără şi răspunsul său la o întrebare ciudată, pe care i-a adresat-o cineva, în legătură cu savantul care l-a precedat şi pe care ar dori să-l întâlnească în Viaţa de Apoi – Arhimede sau Newton? – dacă acest lucru ar fi cu putinţă. Einstein a răspuns cu aceste cuvinte: ”Ba aş voi să-l întreb pe profetul Moise: S-a gândit el vreodată că poporul lui va urma vreme îndelungată rânduiala lui.

islamulazi.ro

Source Link

Dobânda

Dobanda (riba) in perioada preislamica Conform parerii unanime a invatatilor musulmani, versetele coranice la acest tip de dobanda se refera. Motiv pentru care consider ca este binevenit un studiu al sau, fie el chiar succint. Astfel, au au existat trei definitii istorice ale dobanzii in perioada preislamica (Riba Al-Jahiliyyah) : a) definitia specifica savantilor care […]

Dobanda (riba) in perioada preislamica

Conform parerii unanime a invatatilor musulmani, versetele coranice la acest tip de dobanda se refera. Motiv pentru care consider ca este binevenit un studiu al sau, fie el chiar succint.

Astfel, au au existat trei definitii istorice ale dobanzii in perioada preislamica (Riba Al-Jahiliyyah) :

a) definitia specifica savantilor care au trait in primele doua secole hijri, printre care imam Malik (in lucrarea sa Muwatta), imam Shafi’i, Ibn Jarrir al-Tabari (in Tafsir), Qatadah si inca.

Acestia au pus accentul in definitie pe surplusul obtinut de creditor ca urmare a incapacitatii debitorului de a-si achita la scadenta imprumutul (situatie intalnita adesea la oamenii saraci); in acest caz creditorul amana incasarea, in schimb dubland sau chiar tripland suma imprumutata. In zilele noastre aceasta abordare poate conduce chiar la incapacitatea de plata a debitorului, insa in perioada preislamica nu exista aceasta grija, cel sarac impreuna cu familia sa fiind nevoiti sa munceasca ani intregi pentru a-si achita datoria, la nevoie fiind chiar transformati in sclavi.

b) definitia specifica invatatilor care au trait in secolul al IV-lea h, printre care imam Abu Bakr al-Jassas (in lucrarea sa Ahkam al Quraan). Acestia au mutat accentul definitiei din sfera surplusului la iesire, focalizandu-se pe suma imprumutata initial. Astfel, ei au preferat sa nu mai analizeze ce se intampla la scadenta cu imprumutul, cum facusera inaintasii lor piosi.

c) definitia specifica invatatilor care au trait in secolul al VI-lea h, printre care imam Fakhr, si care au incercat sa combine primele doua tipuri de definitii.

Argumentele coranice ale interzicerii dobanzii

Dobanda reprezinta surplusul pe care cel care ia cu imprumut este obligat sa-l plateasca creditorului sau si depinde de doi factori principali : suma imprumutata si perioada pentru care s-a imprumutat. Surplusul raportat la o unitate imprumuta pentru un an de zile se numeste rata dobanzii.

Termenul de “dobanda” este utilizat pentru a exprima diferite lucruri. Inainte sa vorbim de devalorizarea monedei de referinta din zilele noastre, exista o singura forma de dobanda si aceasta era identica cu aceea pe care Islamul o interzice si care poarta numele de Ar-Riba. Asadar, conform terminologiei islamice “dobanda” inseamna a obtine un anumit profit fara a depune efort sau fara a presta o activitate in schimbul sau.

Din Nobilul Coran putem extrage versete care ne descriu dobanda si, in acelasi timp, ne atentioneaza asupra sa.

Cei care mananca din riba nu se vor ridica [in ziua de Apoi] decat asa cum se poticneste cel atins de Seitan si aceasta [pedeapsa] pentru ca ei zic : Si negustoria e ca si riba, in vreme ce Allah a ingaduit negotul, dar El a oprit riba. Cei carora le vine povata de la Domnul lor si se opresc, aceia au [iertare] pentru ceea ce au facut mai inainte si lucrul lor este de la Allah [pentru judecata], dar cei care o fac mai departe, aceia vor fi oaspetii Focului si ei in el vor ramane vesnic. Allah nimiceste riba si sporeste milosteniile. Allah nu-l iubeste pe necredinciosul pacatos ! (Al-Baqarah 2:275-276)

O, voi cei care credeti ! Fiti cu frica de Allah si lipsiti-va de restul de riba ce v-a mai ramas [la oameni], daca sunteti credinciosi ! Daca nu o veti face, vi se vesteste razboi din partea lui Allah si a Trimisului Sau. Insa daca va veti cai, veti avea banii vostri [mai putin riba]. Nu nedreptatiti si nu veti fi nedreptatiti. Aceluia care este stramtorat sa i se dea pasuire pana ii va fi usor, iar sa faceti milostenie e si mai bine pentru voi, daca stiti ! (Al-Baqarah 2:278-280)

O, voi cei care credeti, nu luati riba inmultita fara masura. Si fiti cu frica de Allah ca sa izbanditi! (Aal ‘Imran 3:130)

Interzicerea dobanzii (riba) prin intermediul versetelor coranice, insa, a urmat un proces treptat, putin cate putin revelatia divina pregatind terenul pentru interdictia finala.

Mai intai, Allah Preainaltul anunta interzicerea sa ca un sfat moral :

Ceea ce voi dati cu camata pentru ca sa se mareasca pe seama averii oamenilor nu va spori la Allah, insa aceia care ofera Dania [Az-Zakat], dorind Fata lui Allah, aceia vor avea indoit. (Ar-Rum 30:39)

In acest verset dobanda nu este interzisa, insa se mentioneaza ca ea nu aduce nicio sporire a averii, prin urmare fiind nefolositoare.

In al doilea rand, urmatorul verset critica practica evreilor in perceperea dobanzii :

Si din pricina luarii de catre ei a cametei – macar ca le-a fost oprita; si din pricina mancarii de catre ei pe nedrept a averii oamenilor. Si le-am pregatit celor necredinciosi dintre ei osanda dureroasa. (An-Nisaa’ 4:161)

Aici, Allah Preainaltul oferindu-ne drept exemplu istoria evreilor ne arata cum perceperea dobanzii poate sa conduca spre un tip de comportament pacatos, care va sfarsi pedepsit.

In versetul 130 din capitolul Aal ‘Imran interzicerea dobanzii este clar stipulata :

O, voi cei care credeti, nu luati camata inmultita fara masura. Si fiti cu frica de Allah, ca sa izbanditi!

Intr-un final, versetul 275 din Al-Baqarah, redat anterior, anunta accentuat interzicerea sa.

Asadar, putem observa cum oprirea dobanzii a urmat un proces treptat, cuvenindu-se sa subliniem importanta interpretatii corecte a Nobilului Coran, anumiti autori neglijand tocmai acest lucru si permitand riba in cazul imprumuturilor investitionale. [punct de vedere exprimat de M.H.Zahedi Vafa, decan al Facultatii de Studii Islamice si Economice din Teheran, in lucrarea “Riba versus profit in economia de piata”]

sursa: economie islamica.blogspot.com

Source Link