UMANITATEA ARE NEVOIE DE MODELE

    Aţi auzit vreodată de Moise, Iisus, Confucius, Krişna sau Buddha? Dar despre Ghandhi, Maica Teresa sau Martin Luther  King? Dacă locuiţi în Vest, e posibil să fi aflat despre aceşti  oameni şi despre realizările lor. În eterna căutare a nemuririi şi a  sensului, mulţi conducători şi eroi, fie adevăraţi, fie falşi, şi-au  făcut […]

 

 

Aţi auzit vreodată de Moise, Iisus, Confucius, Krişna sau Buddha? Dar despre Ghandhi, Maica Teresa sau Martin Luther  King? Dacă locuiţi în Vest, e posibil să fi aflat despre aceşti  oameni şi despre realizările lor. În eterna căutare a nemuririi şi a  sensului, mulţi conducători şi eroi, fie adevăraţi, fie falşi, şi-au  făcut apariţia pe scena lumii. Respectul şi supunerea  manifestate faţă de aceste personalităţi de toate naţionalităţile,  de orice vârstă, evidenţiază nevoia profundă a omului obişnuit  de a crede în cineva mai presus decât sine, în încercarea de a  trece peste limita existenţei. Noi vedem că această temă se  repetă în lumea miturilor, a legendelor, a poveştilor cu eroi şi în  toate demersurile de idealizare ale oamenilor care fie au fost  consideraţi de către urmaşii lor ca fiind înzestraţi cu o natură  supraomenească, fie au fost sanctificaţi.

Mulţi oameni educaţi din zilele noastre sunt sceptici şi  consideră astfel de poveşti drept reminiscenţe încântătoare ale  unei ere simpliste. Iar în contextul globalizării şi al tendinţelor noilor religii şi ideologii la care oamenii sunt expuşi, ar putea fi greu să-ţi dai seama în ce să crezi. Unora li se pare uşor să ignore toate întrebările spirituale, centrându-şi viaţa în schimb pe reuşita personală şi carieră, încercând să avanseze social. Noi  ştim că materialismul excesiv sufocă mintea şi sufletul, dar, în pofida tehnologiei avansate, încă nu a dispărut dorinţa de a  crede într-o Forţă Înaltă, într-un adevărat conducător şi în scopul final al vieţii. În aceste vremuri, cine poate fi suficient de demn de încredere pentru a ne călăuzi, atât pe plan spiritual, cât şi în problemele vieţii?

Există un singur conducător, încă necunoscut în Vest, care are rolul unui model extraordinar şi despre care oameni din toate categoriile au numai comentarii elogioase: Profetul  Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

Detalii despre viaţa remarcabilă a Profetului Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au fost  conservate cu mare grijă şi au constituit subiectul cercetărilor istoricilor din Est şi din Vest.

Spre deosebire de alte fiinţe umane care au devenit renumite pentru realizările lor într-o sferă limitată de activitate, Profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a excelat în toate domeniile.

Istoricul M. H. Hart a scris: „Decizia mea de a-l pune pe Muhammed în fruntea clasamentului celor mai influente personalităţi i-ar putea surprinde pe unii cititori şi ar putea fi pusă la îndoială de către alţii, însă el a fost singura personalitate din istorie care a excelat atât pe plan religios, cât şi pe plan politico-social.” (Michael Hart, Cei 100 – O ierarhizare a celor mai influente personalităţi din istorie).

De ce un european sau un american consideră normal să ştie atât de puţin despre un om a cărui viaţă a fost excepţională?

Frica iraţională, propaganda negativă care datează încă din perioada cruciadelor şi exagerările din mass-media au creat o barieră mentală, mulţi oameni fiind împotriva a tot ceea ce provine din lumea islamică sau arabă – aceşti termeni fiind adesea confundaţi. Nu ar fi timpul ca, pe măsură ce intrăm în era globalizării, cei care afirmă cu mândrie că sunt lipsiţi de prejudecăţi, că sunt gânditori independenţi, să lase deoparte relicvele unei ere trecute? Noi te invităm să descoperi această personalitate care a uimit întreaga lume şi să explorezi un nou înţeles al noţiunii de conducere religioasă.

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 1

Dreptatea supremă

Dreptatea supremă   În judecata omenirii de la sfârşitul lumii, atributele lui Dumnezeu de dreptate şi corectitudine se vor manifesta. Datorită cunoaşterii Sale infinite, Dumnezeu ar fi putut crea toţi membrii rasei umane care ar fi urmat să trăiască pe pământ şi i-ar fi putut trimite imediat pe unii în paradis şi, pe cei rămaşi, […]

Dreptatea supremă

 

În judecata omenirii de la sfârşitul lumii, atributele lui Dumnezeu de dreptate şi corectitudine se vor manifesta. Datorită cunoaşterii Sale infinite, Dumnezeu ar fi putut crea toţi membrii rasei umane care ar fi urmat să trăiască pe pământ şi i-ar fi putut trimite imediat pe unii în paradis şi, pe cei rămaşi, în iad. Înainte de a-l crea pe om, Allah ştia deja ce alegeri vor face oamenii în viaţă, ce pregătire şi ce oportunităţi le va oferi şi în ce stare de credinţă sau necredinţă vor muri. Prin urmare se poate spune că unii oameni au fost creaţi pentru paradis şi unii pentru iad. ʻA’ișah, soţia profetului Muhammad, a relatat de la acesta: „Nu ştii tu că Allah a creat paradisul şi iadul şi a creat locuitori pentru fiecare dintre ele?”

DQmdoLeEBQTRym6jqB87kHjLyH2TDaE1QFrGypApiiKue1T Dreptatea supremăDacă Dumnezeu i-ar fi trimis imediat pe cei predestinaţi paradisului în paradis, ei nu ar fi pus la îndoială decizia lui Dumnezeu. Cei din paradis ar fi acceptat cu bucurie o viaţă veşnică de fericire şi ar fi fost recunoscători că nu au fost trimiși în iad. Cei trimişi în iad ar întreba de ce. Ei s-ar simţi nedreptăţiţi, pentru că nu ştiu ce ar fi făcut dacă ar fi trăit pe pământ. Cei din iad ar fi cerut îndurare motivând că, dacă li s-ar fi dat o şansă de a-şi trăi viaţa pe pământ, ar fi trăit corect şi ar fi făcut fapte bune. În consecinţă, Allah le permite fiinţelor umane să-şi trăiască viaţa pe pământ şi să ia toate deciziile pe care le doresc, astfel încât cei care intră în iad să ştie că ei înşişi au ales iadul. Ei vor recunoaşte Îndurarea lui Dumnezeu în vieţile lor, îşi vor recunoaşte păcatul de a-I respinge semnele şi îndrumarea și vor accepta judecata ca fiind justă. Ei tot vor implora pentru o nouă şansă de a face bine în această lume, precum spune Dumnezeu în capitolul As-Sajda din Coran:

 „Şi de i-ai vedea tu pe nelegiuiţi atunci cu capetele plecate înaintea Domnului lor, zicând: «Doamne, noi am văzut şi am auzit. Lasă-ne pe noi să ne întoarcem, ca să săvârşim fapte bune, căci noi credem acum cu tărie!»” (Coran 32: 12).

Dacă ar fi fost ca Allah să-i trimită din nou în această lume, uitând ceea ce au văzut din iad, ar alege din nou răul şi ar sfârşi în iad la fel ca înainte. Dumnezeu a vorbit despre aceasta în capitolul Al-ʻAn’am:

„Şi dacă s-ar întoarce [la viaţa pământească], ar reveni neîndoielnic la cele ce le-au fost oprite, căci ei sunt mincinoşi.” (Coran 6: 28).

 

Source Link

Views: 5

Dragostea orbește existența

  Fethullah G.   Da, Mohamed (s.a.a.w.s) este omul cu cea mai mare afecțiune. El este cunoscut de asemenea și sub numele de “Habibullah”, care vine de la numele “habib”, adică “cel care Îl iubește pe dumnezeu și este iubit de El la rândul lui.” Misticii precum Imamul Rabbani, Mevlana Halid și Shah Veliyullah Dehlevi […]

 

Fethullah G.

 

Forest-Trees-Mountains-HD-Nature-Wallpapers-HD-WallpaperDa, Mohamed (s.a.a.w.s) este omul cu cea mai mare afecțiune. El este cunoscut de asemenea și sub numele de “Habibullah”, care vine de la numele “habib”, adică “cel care Îl iubește pe dumnezeu și este iubit de El la rândul lui.” Misticii precum Imamul Rabbani, Mevlana Halid și Shah Veliyullah Dehlevi susțin că rangul cel mai înalt este cel al dragostei.

Dumnezeu a creat întreaga creație din dragoste, iar Islamul a împletit dantela delicată cu dragoste. Cu spusele unui alt mare mistic, iubirea este scopul de a trăi, în existența creației. Desigur, în ciuda acestor lucruri, nu putem nega că Islamul nu prezintă un element de violență în ceea ce privește descurajarea.  Unii oameni analizează acest element, care ar trebui pus pe planul doi, și consideră că el constituie Islamul, chiar dacă Islamul este o religie a păci. O dată, un amic de al meu care mi-a împărtășit aceste sentimente, mi-a spus “Tu comunici cu toată lumea fără restricții. Acest lucru rupe tensiunea existentă, deși am fost învățați, potrivit Islamului că trebuie să tratăm cu ostilitate unii oameni, de dragul lui Dumnezeu.” În realitate, această idee apare din incorecta interpretare a ei.  Trebuie să fim ostili față de gânduri și fapte imorale, precum și față de blasfemie.  Dumnezeu a creat omul ca o creatură (17:70), și putem spune că toți dintre noi suntem bineuvântați cu acea calitate, până la un anumit punct. Profetul (s.a.a.w.s), trecea pe lângă o înmormântare evreiască și s-a oprit pentru a-și arăta respectul. Când i s-a amintit că omul ce urma a fi îngropat este evreu, Mohamed a răspuns: “Și el este om.” Astfel a pus el în lumină valoarea umanității acordată în Islam.

Iată, acesta era respectul Profetului nostru pentru oameni. Ceea ce zace în anumiți musulmani sau instituții islamice implicate în atacuri teroriste care au loc în lume, nu ar trebui pus pe seama Islamului, ci pe seama acelor persoane, datorită interpretării lor greșite și a altor factori. Așa cum Islamul nu este religia terorii, nici un musulman care înțelege adevăratul sens al Islamului, nu ar trebui considerat terorist.

Dacă am putea răspândi înțelegerea Islamului bazat pe stâlpii afecțiunii, precum au făcut Mevlana sau Yunus Emre în toată lumea, și dacă am putea transmite mesajul lor de dragoste, dialogul și toleranța acelor oameni pătrunși de acest mesaj, atunci toți oamenii din lume vor continua să alerge spre valurile acestei iubiri, ale păcii și toleranței pe care le reprezentăm.

Toleranța Islamului este atât de vastă încât Profetul (s.a.a.w.s)  a interzis în mod special chiar și a spune lucruri ce îi pot jigni pe ceilalți. În ciuda acestor eforturi depuse de Mohamed, Abu Jahil nu a reușit să devină musulman și a murit ca o epavă. Chiar și numele de Jahil, înseamnă ignorant. Acest om ignorant, dur și-a petrecut viața fiind dușman al Profetului (s.a.a.w.s). La scurt timp după cucerirea Mecăi, fiul lui Abu Jahil a început să declare lucruri în consiliu  împotriva tatălui său, dar a fost atenționat de către Profet (s.a.a.w.s) pentru că a îndrăznit să facă asta.

 

 

sursa: ro.fgulen.com

 

________

Notă de final

Acesta este un extract dintr-un  articol apărut în Turkish Daily News, 19 septembrie 2001, preluat din cartea  Tolerance and Atmosphere of Dialogue in Fethullah Gülen’s Writings and Sayings.

Source Link

Views: 6