Științele moderne și Coranul

  F. Gulen   În ziua de azi facem referire la multe ramuri ale științei și la fapte științifice pe care le folosim pentru a analiza diferite lucruri și evenimente-chiar și chestiunile legate de religie. Menționăm aceste fapte pe rând sau grupate, pentru a dovedi existența și Unicitatea lui Dumnezeu celor care au nevoie de […]

 

F. Gulen

 

În ziua de azi facem referire la multe ramuri ale științei și la fapte științifice pe care le folosim pentru a analiza diferite lucruri și evenimente-chiar și chestiunile legate de religie. Menționăm aceste fapte pe rând sau grupate, pentru a dovedi existența și Unicitatea lui Dumnezeu celor care au nevoie de asemenea dovezi.

În mod similar, când privim știința prin lumina Coranului,subliniem faptul că acesta conține informații despre natura lucrurilor ce sunt în acord cu descoperirile științifice. Să luăm în discuție medicina. Am citit o dată o carte ce se numea Medicina este Niche al Științei; chiar așa și este, și trebuie să îl pomenim pe Dumnezeu atunci când studiem existența noastră trupească și dezvoltarea noastră. De exemplu, descrierea coranică a embrionului corespunde exact cu ceea ce știm astăzi despre acest lucru. În plus, în Coran nu există nici măcar o singură greșeală referitoare la asta, pe care știința să o poată critica. Cum ar fi putut ști un arab neînvățat ce trăia în deșert acum mai mult de 1.400 de ani despre toate aceste lucruri abia descoperite cu ajutorul razelor X și a altor echipamente mult mai sofisticate doar după multe secole de cercetări științifice asidue? Noi folosim asemenea argumente coranice pentru a demonstra originea Divină a Coranului, care la rândul lui arată că Profetul Mahomed (s.a.a.w.s) spunea lucruri adevărate.

Atunci când explicăm Islamul ne referim la fapte științifice deoarece unii oameni sunt determinați să respingă tot ceea ce nu este “științific”. Materialiștii, dar și oponenții (sau cei indiferenți) religiei au încercat să exploateze știința pentru a sfida religia și pentru a folosi prestigiul pentru a răspândi modul lor de gândire. Mulți oameni au urmat modul lor de gândire, ceea ce înseamnă că noi trebuie să folosim aceleași unelte ale științei și tehnologiei pentru a demonstra că ele nu contrazic Islamul și să încercăm să aducem oamenii pe calea cea bună.

Sunt de acord cu ideea că musulmanii ar trebui să cunoască foarte multe fapte științifice pentru a combate afirmațiile materialiștilor și ale ateilor. Multe versete coranice ne fac să privim în jurul nostru, să învățăm, să studiem, să observăm galaxiile și stelele. Toate acestea ne impresionează într-un asemenea fel încât ne fac să vrem să călătorim pentru a cunoaște miracolul creației. Coranul ne spune că cei care într-adevăr se tem de El, dintre servitorii Lui, sunt cei știutori (35:28), și astfel ne încurajează să reflectăm și să cunoaștem[1]; dar numai dacă o facem în acord cu spiritul Coranului.

Cunoștințele noastre în ceea ce privește faptele științifice ar trebui folosite pentru a explica faptele islamice și nu pentru a-i impresiona pe ceilalți sau a-i face să nu-și mai expună argumentele. Scopul nostru principal trebuie să fie acela de a câștiga satisfacția lui Dumnezeu și de a-i face pe cei ce ne ascultă capabili să înțeleagă ceea ce noi le explicăm.

Este greșit să privim știința ca fiind superioară religiei și să justificăm chestiunile islamice sau Islamul prin fapte științifice. A face acest lucru înseamnă că avem dubii în ceea ce privește Islamul și de aceea avem nevoie de știință, pentru a ne consolida credința. Nu va putea fi confirmat niciodată Coranul etern, neschimbător de lucrurile schimbătoare, temporare. Fiind date acestea, musulmanii ar trebui să folosească știința doar ca pe o unealtă de a trezi la realitate mințile confuze.

coranul si stiintele moderneFaptele științifice și știința sunt adevărate doar atâta timp cât sunt de acord cu Coranul și hadis-ul. Nici chiar faptele științifice bine stabilite nu pot susține adevărul credinței; ne pot folosi doar ca instrumente ce ne oferă idei sau ne împing să reflectăm. Dumnezeu este Cel ce stabilește adevărul credinței în conștiința noastră, și nu știința, căci credința o primim doar prin ghidarea Divină. Cei care vor să acumuleze credința cu ajutorul științei nu vor simți niciodată prezența lui Dumnezeu în conștiința lor și vor venera doar natura, nu și pe Dumnezeu.

Suntem credincioși datorită credinței din inimile noastre și nu datorită cunoașterii din mințile noastre. Doar până aici ne pot conduce dovezile subiective și obiective, de aici încolo trebuie să renunțăm la tot pentru a progresa spiritual. Atunci când urmăm ceea ce ne dictează inimile și conștiința în lumina și ghidarea Coranului, Dumnezeu ne îndreaptă pașii spre iluminarea pe care o așteptăm. Așa cum a afirmat filozoful german Kant: ” Trebuie să las în urmă tot ce am citit pentru a putea crede în Dumnezeu”.

[1] În termeni islamici cunoașterea nu este restrănsă doar la cunoaștere religioasă, ci include toate tipurile de cunoaștere benefică umanității. Pentru noi, acest lucru include și cunoașterea științifică.
Source Link

Views: 3

Este Coranul miraculos?

  Coranul reprezintă cuvântul Atotștiutorului și Atoatevăzătorului, Cel care știe totul despre Creația Sa. Din acest motiv El are capacitatea de a înțelege și de a testa Creația Lui treptat, în timp ce o instruiește. Pentru cei credincioși, conștientizarea faptului că se află în fața Mesajului Divin, în fața cuvintelor Coranului, îi face să tremure, […]

 

Coranul reprezintă cuvântul Atotștiutorului și Atoatevăzătorului, Cel care știe totul despre Creația Sa. Din acest motiv El are capacitatea de a înțelege și de a testa Creația Lui treptat, în timp ce o instruiește. Pentru cei credincioși, conștientizarea faptului că se află în fața Mesajului Divin, în fața cuvintelor Coranului, îi face să tremure, iar atmosfera din jurul lor se transformă deodată.

 

Source Link

Views: 3

Orientarea umanista a civilizatiei islamice -2

Orientarea umanista a civilizatiei islamice -2     Islamul continua astfel sa proclame unitatea lumii in privinta naturii sale, ca si cum ar fi frati de la acelasi tata si aceeasi mama si unitatea in cadrul societatii, ca si cum ar fi un pom ale carui crengi se clatina cu toate, atunci cand le atinge […]

Orientarea umanista a civilizatiei islamice -2

 

 

Islamul continua astfel sa proclame unitatea lumii in privinta naturii sale, ca si cum ar fi frati de la acelasi tata si aceeasi mama si unitatea in cadrul societatii, ca si cum ar fi un pom ale carui crengi se clatina cu toate, atunci cand le atinge vantul, fara nici o deosebire intre cele de sus si cele de jos. Este de remarcat faptul ca discursul Coranului se adreseaza oamenilor foarte mult cu expresii care ii fac sa simta unitatea originii lor, asa cum sunt: “O, voi cei care credeti!” sau “O, credinciosilor!”, fara sa situeze o natiune mai presus decat alta sau un grup mai presus decat altul.

In ceea ce priveste orientarea umanista in legislatia musulmana, ea este evidenta in toate capitolele acesteia. In timpul Rugaciunii, toti oamenii stau dinaintea lui Allah, fara sa se stabileasca un anumit loc pentru rege, pentru un demnitar sau pentru un invatat. In timpul Postului, toti oamenii se abtin de la mancare in acelasi mod, fara sa se distinga dintre ei un emir, un bogatas sau un nobil. In timpul Pelerinajului, toti oamenii imbraca acelasi strai, stau in aceeasi pozitie si implinesc acelasi ritual, fara nici o deosebire intre cel de departe si cel de aproape, intre cel puternic si cel slab, intre nobili si oamenii de rand.

Daca trecem la normele dreptului civil, constatam ca legea revelata (shari’ah) prevaleaza in relatiile dintre oameni, ca justitia este scopul urmarit prin legislatie, ca indepartarea nedreptatii este stindardul pe care-l poarta legea, pentru ca la umbra lui sa gaseasca aparare toti cei oprimati si nedreptatiti. Daca de la acesta trecem la dreptul penal, constatam ca pedeapsa este aceeasi pentru toti cei care savarsesc o crima sau o infractiune: cel care ucide este ucis, cel care fura este pedepsit, cel care ataca este sanctionat, indiferent daca ucigasul este un invatat sau un ignorant, iar cel ucis este un emir sau un om de rand, indiferent daca agresorul este emirul credinciosilor sau un tesator, iar cel agesat este strain sau arab, oriental sau occidental. Toti sunt egali in fata legii: “Slobod pentru slobod, rob pentru rob, muiere pentru muiere.” Legislatia se ridica chiar mai presus, atunci cand afirma demnitatea oamenilor, indiferent de religia lor, de etnia si de culoarea lor: “Noi i-am cinstit pe fiii lui Allah.” aceasta demnitate este cea care le garanteaza tuturor oamenilor dreptul la viata, la credinta, la stiinta si la mijloacele de trai. Ea este a tuturor oamenilor si este de datoria statului sa o garanteze in mod egal, fara nici o exceptie. Legislatia se inalta peste aceasta la o culme inalta a superioritatii omului atunci cand baza rasplatei si pedepsei lui nu se stabileste pornindu-se de la faptele lui aparante, ci de la intentiile lui: “Allah nu se uita la chipurile voastre.” intentia este baza dezaprobarii sau rasplatei:”Faptele sunt dupa intentii si fiecare om va avea ceea ce a intentionat.” Iar intentia acceptata de Allah este intentia binelui, folosului pentru oameni, cautarii multumirii lui Allah, fara nici un scop material sau castig comercial: “Si adorati-L pe Domnul vostru si faceti bine! Poate ca voi veti izbandi!” Nu se cuvine sa ceri o rasplata in schimbul binelui pe care il impliniti cautand multumirea lui Allah:“Si il hranesc cu mancare din iubire pentru El pe sarman, pe orfan si pe prizonier, / Ci va daruim mancare, cautand multumirea lui Allah si nu voim de la voi rasplata si nici multumiri.” Legislatia atinge cea mai inalta culme a orientarii umaniste atunci cand stabileste unitatea tuturor lumilor om, animale plante, minerale, pamant, astir in privinta supuneii fata de Allah si fata de randuielile firii. Cat de minunata este cererea pe care Coranul le-o adreseaza musulmanilor de a-L pomeni in timpul fiecarei rak’a a Rugaciunii lor: “Lauda lui Allah, al lumilor Stapanilor, / Cel Milostiv, civilizatia islamiceIndurator!” este o datorie ca musulmanul sa-si aminteasca de fiecare data ca el este o parte a universului, o creatie a unui Singur Dumnezeu care se caracterizeaza printr-o indurare deosebita atotcuprinzatoare.

Musulmanul trebuie sa fie in aceasta lume in care traieste si de care are nevoie, un model pentru indurarea in care se caracterizeaza Allah, care nu are nevoie de aceste lumi.

Acestea au fost cateva aspecte ale orientarii umaniste a civilizatiei islamice si a legislatiei sale atunci cand ele au fost proclamate.

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 2