Inteligenţa animalelor

  Laudă numele Domnului tău Cel Preaînalt/ Care a creat şi a plămădit/ Şi care a orânduit şi a călăuzit. (Al-‘A’ala: 1-3). Oricât va încerca omul să imite măiestria divină, el se va vedea nevoit să accepte că Domnul este “Cel mai Înalt” în întreaga creaţie din acest Univers. Omul nu va fi capabil să […]

 

Laudă numele Domnului tău Cel Preaînalt/ Care a creat şi a plămădit/ Şi care a orânduit şi a călăuzit. (Al-‘A’ala: 1-3).

Oricât va încerca omul să imite măiestria divină, el se va vedea nevoit să accepte că Domnul este “Cel mai Înalt” în întreaga creaţie din acest Univers. Omul nu va fi capabil să creeze nici un lucru din neant şi nici să imite măiestria divină, lucru pe care l-a încercat în numeroase invenţii ale sale, adeverindu-se cuvintele lui Allah Preaînaltul: “Aceasta este creaţia lui Allah ! Arătaţi-mi mie ce au creat aceia pe care i-aţi luat în locul Lui! ”(Luqman: 11); “Oare nu au fost ei creaţi de nimeni sau ei sunt creatorii?” (At-Tur: 35).

Inteligenţa animalului

animal-intelligenceM-am oprit îndelung asupra sensurilor expresiei „a călăuzit” din cuvintele lui Allah Preaînaltul „Domnul nostru este Acela care a dat fiecăruia firea sa şi, apoi, l-a călăuzit” (Ta-ha: 50) şi „Care a orânduit şi a călăuzit” (Al-‘A’la: 3) şi m-am întrebat ce înseamnă călăuzirea aici, de vreme ce Allah  Măreţul şi Preaînaltul a dat totul tuturor făpturilor Sale. Dacă răspunsul este simplu, în cazul fiinţelor care au capacitatea de a opta – aşa cum sunt oamenii şi djinnii pe care i-a călăuzit pe calea cea dreaptă cu ajutorul profeţilor şi a misiunilor cereşti după ce le-a înzestrat cu totul şi în mod deosebit cu raţiunea care îi fac responsabili – răspunsul nu este deloc uşor în legătură cu fiinţele lipsite de raţiune, pe care le călăuzesc instinctele, aşa după cum afirmă biologii! Răspunsul lam putea afla – dar Allah ştie cel mai bine! – în descoperirile recente ale ştiinţei despre comportamentul animalelor. Până de curând, cei mai mulţi cercetători din domeniul ştiinţelor  naturii credeau că fiinţele, cu excepţia omului, sunt conduse de instinctele lor, adică de  comportamentele care nu necesită o învăţare prealabilă, programate de zestrea genetică de care  dispune fiecare specie şi ele nu ar avea nimic din comportamentul inteligent, impus de condiţii  noi, neprevăzute, dacă acest comportament nu este programat de zestrea sa genetică. Dar cei care se ocupă astăzi de studiul comportamentului animalelor rămân deconcertaţi în faţa multora din  actele lor de comportament, pe care nu le pot explica prin raportarea la instinct, căci ele nu sunt acte care ţin de inteligenţă, neinstinctive, ci sunt rezultat al momentului, al unor condiţii noi şi se limitează doar la câţiva indivizi ai speciei, nu sunt proprii tuturor indivizilor ei, aşa cum este cazul cu atitudinile instinctive.

Următoarele exemple, selectate din ştiinţa despre comportamentul animalelor, referitoare la comportamente inteligente, neinstinctive ale animalelor, aruncă o oarecare lumină asupra unuia din sensurile cuvintelor lui Allah Preaînaltul: „apoi, l-a călăuzit” şi „a orânduit şi a călăuzit” (Al-A’la: 3).

– Unii indivizi din speciile de maimuţe, însă nu toţi, când nu pot ajunge la mierea dintr-un stup, rup o creangă dintr-un copac şi o folosesc în chip de lingură pentru a-şi atinge scopul, iar alţii se înarmează cu beţe, când sunt atacaţi de tigri. Aceste gesturi neinstinctive, limitate doar la unii indivizi ai speciei, se numesc comportamente inteligente ale animalelor.

– Piciorul unei rândunici s-a agăţat de un fir şi ea a rămas suspendată în aer, dar a fost salvată din capcană cu ajutorul semenelor ei, care au răspuns cu zecile strigătelor ei de ajutor şi prin loviturile succesive cu ciocul în firul capcană au reuşit să-l reteze, în faţa ochilor acelora cărora  nu le venea să creadă ceea ce văd.

– Femela unui rozător, asemănător hamsterului, a adoptat şi a alăptat un pui orfan, a cărui mama murise, lăsându-l singur. La fel, o pisică a adoptat şi a alăptat şapte pui mici de iepure rămaşi fără mamă.

Şi există numeroase astfel de exemple uimitoare de adoptare a puilor slabi şi abandonaţi ai unor  specii de către femelele altor specii. Cercetătorii din domeniul comportamentului animalului  nu găsesc altă explicaţie pentru aceste acte neinstinctuale, însă noi cei care credem în cuvintele  lui Allah repetăm cu sfioşenie:

Şi nu este vietate pe care El să nu o ţină de chica ei. Domnul meu este pe drumul cel drept. (Hud: 56).

– Cei interesaţi de ştiinţa comportamentului animalelor nu pot să explice ştiinţific incidentul unui îmblânzitor de lei de la circul din Paris. În timpul unui spectacol, leii nu i-au mai dat ascultare dresorului şi au fost pe punctul de a-l sfâşia, după ce mai înainte îi fuseseră docile, dacă nu i-ar fi sărit în ajutor şi nu l-ar fi apărat un exemplar dintre ei, care a luptat cu dârzenie împotriva  semenilor săi, în faţa spectatorilor înmărmuriţi, care aveau impresia că asistă la un număr de circ excelent pregătit. Realitatea este că leii l-ar fi sfâşiat pe dresorul lor în noaptea aceea, dacă nu lar fi salvat din ghearele lor acel individ din specia lor, căruia i-a poruncit Domnul,  călăuzindu-l, să-l salveze.

– Un om demn de încredere ne-a relatat că un medic a întâlnit pe drum un câine cu un picior  fracturat şi l-a luat la cabinetul lui, unde l-a îngrijit până ce s-a vindecat complet, iar după aceea i-a dat drumul. La câtva timp după aceea, medicul a auzit o bătaie uşoară în uşa cabinetului  lui şi când a deschis a găsit acelaşi câine însoţit de un altul cu piciorul fracturat, pe care-l adusese  pentru a-l trata.

– Şi mai ciudată este povestea unui motan care se obişnuise să găsească mâncare în faţa unei locuinţe.

Într-o zi, stăpânul casei a constatat că mâncarea pe care i-o dădea nu-i mai este de ajuns şi urmărindu-l a aflat că el cară o parte din mâncare şi o pune dinaintea unui alt motan ce era orb.

– S-a relatat că Ahmad Ben Tulun, emirul statului Tulunizilor, într-o zi, când a intrat la el unul din robii lui Allah evlavioşi, i-a zis: – Fii cu frică de Allah, Ahmad! Atunci, el l-a întemniţat alături de un leu înfometat. După câteva ceasuri, când l-au vizitat paznicii, au găsit leul stând liniştit  într-un colţşi pe credincios continuându-şi smerit rugăciunea. L-au scos şi l-au introdus la Ahmad  ben Tulun care s-a oprit dinaintea lui, căindu-se şi cerându-şi iertare. Apoi, l-a întrebat despre  sentimentul care l-a cuprins când s-a trezit faţă în faţă cu leul înfometat şi credinciosul i-a răspuns: „Mi-a fost frică să nu-mi murdărească leul veşmintele cu urina lui şi să nu mai pot împlini rugăciunea pentru a mă întâlni cu Domnul meu, fiind curat”.

Animalele – farmacişti:

Asociaţia Americană pentru Progresul Ştiinţelor a consacrat, recent o reuniune a farmacologiei la animale. Zoologii şi chimiştii au constatat că unele animale cunosc caracteristicile curative existente în naturăşi aleg dintre acestea pe cele care le ajută pentru a se vindeca. Participanţii la reuniune au prezentat câteva exemple, din care le menţionăm pe următoarele: – zoologii din Tanzania au urmărit o maimuţă din specia “guenon” epuizată de boală, care-şi  pierduse puterile şi pofta de mâncare şi au observat cum ea şi a adunat ultimele forţe pentru a căuta frunzele copacului Vernonia-Amygdalina ale cărui frunze nu sunt mâncate de maimuţe, în mod obişnuit – şi a început să mestece lăstarii, fără să-i înghită, extrăgând sucul din ei şi după câteva zile şia redobândit puterile şi pofta de mâncare. Zoologii şi botaniştii au luat frunze din acel copac şi au constatat că sucul lor conţine o substanţă chimică ce ucide viermii şi paraziţii din aparatul digestiv al maimuţelor, precum şi substanţe care vindecă unele tulburări digestive. S-a aflat, după aceea că unele triburi africane cunosc caracteristicile curative ale acestui copac şi le folosesc pentru a se vindeca de paraziţi şi de tulburările aparatului digestiv.

– maimuţele din specia cimpanzeului, atunci când au tulburări ale aparatului digestiv aleg un alt  soi de copac – numit Aspilia -, însă în condiţii normale ele nu găsesc frunzele acestui copac  plăcute şi nu le consumă decât atunci când sunt constrânse de boală. Analiza chimică a confirmat că sucul din frunzele acestui copac conţine o substanţă care curăţă intestinele – tiarubrina A.

– în insula Costa Rica din America de Sud trăieşte o specie de maimuţe zgomotoase “Alouate” – ale căror femele stabilesc sexul puilor lor, în funcţie de raportul dintre masculii şi femelele din colonie, prin alegerea tipului de alimentaţie care are proprietăţile chimice masculine sau feminine.

– urşii din Alaska recurg în situaţiile când sunt afectaţi de paraziţi, de infecţii sau de dureri ale aparatului digestiv, la planta Liqusticum, iar indienii şi eschimoşii au învăţat de la ei să folosească această plantă în scopuri terapeutice.

Cercetătorii din domeniul comportamentului animalelor afirmă că omul a învăţat şi va mai învăţa încă multe de la animale , în privinţa calităţilor plantelor medicinale. Comentând cele prezentate,  noi nu putem decât să repetăm cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Şi nu este vietate pe care El să nu o ţină de chica ei. Domnul meu este pe drumul cel drept. (Hud: 56).

Încheiem aceste exemple selectate din ştiinţa despre comportamentul animalelor cu relatarea de la Trimisul iubit şi ales – binecuvântarea şi pacea asupra lui!- care a zis, cu referire la cămila sa Al-Qaswa’, care a ales locul pentru construirea casei şi a moscheii din Medina, în urma disputei dintre Ansari, în această privinţă, „Lăsaţi-o liberă, căci ei i s-a poruncit!”.

Din cele prezentate mai sus, putem trage următoarele concluzii:

– unele manifestări de comportament ale animalelor numite inteligente, pentru că nu există o explicaţie ştiinţifică a lor, prin conceptul instinctului, căci ele se limitează doar la un număr de indivizi din specie, se pot schimba în funcţie de condiţii sau pot fi irepetabile, chiar dacă se repetă aceleaşi condiţii, nu sunt în realitate decât călăuzirea Celui Viu şi Etern, care orânduieşte  lucrurile pentru toate creaturile Sale. Expresia „şi, apoi, le-a călăuzit”, din vorbele lui Allah Preaînaltul „Domnul este Acela care a dat fiecăruia firea sa şi apoi le-a călăuzit” (Ta-Ha: 50)  înseamnă „apoi, l-a învăţat şi l-a îndrumat”. Iar, cuvintele Lui „Şi care a orânduit şi a călăuzit” (AlA’la: 3), înseamnă „care a orânduit ce li se va întâmpla făpturilor Sale şi le-a călăuzit să se adapteze la noile condiţii şi să se comporte în funcţie de ele”. Următorul verset sfânt, care este un dublet al celor despre care am vorbit mai înainte, ne explică toate aceste lucruri: „Aceştia sunt asemenea dobitoacelor, ba ei sunt chiar şi mai rătăciţi, aceştia sunt nepăsători” (Al-A’raf: 179). În concepţia coranică, este dotat cu raţiune acela care crede în Allah şi în învăţturile Sale şi le respectă, aşa după cum se afirmă în tradiţia nobilă: „Fiu al lui Adam, fii supus Domnului tău, ca să fii numit cu minte şi nu fii neascultător faţă de El, ca să fi numit fără minte!”.

Animalele ascultă de Domnul lor şi-I aduc Lui laudăşi îndeplinesc ceea ce le-a fost hotărât, pentru a-l sluji pe om, „dar cei mai mulţi dintre oameni nu cred. (Hud: 17).

 

 

Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 2

De ce a creat Dumnezeu lumea?

De ce a creat Dumnezeu lumea?   Scopul pentru care a fost creată lumea şi lucrurile din ea este definit în revelaţia finală. Allah spune în capitolul Ibrahim şi în Al-ʻAn’am: „Allah este Cel care a creat cerurile şi pământul şi a pogorât din cer, apa, cu care scoate pentru voi din roade mijloc de […]

De ce a creat Dumnezeu lumea?

 

backgrounds wallpaper wallpapers fires space heaven De ce a creat Dumnezeu lumea?Scopul pentru care a fost creată lumea şi lucrurile din ea este definit în revelaţia finală. Allah spune în capitolul Ibrahim şi în Al-ʻAn’am:

„Allah este Cel care a creat cerurile şi pământul şi a pogorât din cer, apa, cu care scoate pentru voi din roade mijloc de vieţuire. El a supus pentru voi corăbiile care plutesc pe mare, la porunca Sa, şi a supus pentru voi râurile şi a supus pentru voi Soarele şi Luna, amândouă urmându-şi cursul fără oprire, şi a supus pentru voi noaptea şi ziua.” (Coran 14: 32-33);

„El face să se ivească zorile şi a statornicit noaptea pentru odihnă şi Soarele şi Luna pentru socotirea [timpului]. Aceasta este hotărârea şi rânduiala Celui Puternic [şi] Atoateştiutor [Al-‘Aziz, Al-‘Alim]. El este Cel care v-a făcut stelele, pentru ca să vă călăuziţi după ele în întunericurile uscatului şi ale mării. Noi am tâlcuit semnele pentru oamenii care ştiu.” (Coran 6: 96-97).

Lucrurile acestei lumi au fost create pentru a-i servi omului. Fie că sunt produse ale invenţiilor oamenilor sau sunt parte a naturii, toate au fost create de către Dumnezeu în beneficiul fiinţelor umane. Astfel de daruri implică însă responsabilitate. Oamenilor li se cere să recunoască darurile şi îndurarea lui Allah, să-I mulţumească şi să-L glorifice. Spre exemplu, El i-a învăţat pe credincioşi în capitolul Az-Zukhruf să se roage astfel când merg călare sau conduc un vehicul:

„Ca să vă aşezaţi pe spinările lor şi să pomeniţi îndurarea Domnului vostru, când şedeţi pe ele, zicând: «Slavă Celui care ni le-a supus nouă pe acestea pe care noi nu am fi putut să le stăpânim! Şi noi la Domnul nostru ne vom întoarce!»” (Coran 43: 13-14).

De asemenea, fiinţele umane poartă responsabilitatea de a guverna creaţia potrivit legilor lui Dumnezeu. Acesta este scopul pe care îl urmăreşte omul în relaţie cu restul creaţiei. Le este poruncit să utilizeze lucrurile acestei lumi potrivit legilor lui Dumnezeu. Abu Sa’id Al-Khudri l-a citat pe Profetul lui Allah: „Lumea este frumoasă şi verde, iar Allah (Fie El preamărit!) v-a făcut pe voi conducătorii ei pentru a vedea cum vă veţi comporta.”

Fiinţele umane nu sunt libere să facă ceea ce doresc cu ceea ce a creat Dumnezeu. În consecinţă, atitudinea negativă a societăţii seculare materialiste faţă de natură este contrară revelaţiei divine. Societăţile materialiste privesc natura drept un inamic care trebuie cucerit. Nu este îndeajuns ca omul să aprecieze frumuseţea muntelui Everest, ci an de an se pierd vieţi pentru cucerirea lui prin escaladare. Nu este suficient să ne mirăm când vedem animalele exotice ale lumii. În timpul unor safari din ultimul secol, multe dintre aceste animale au fost vânate până la dispariţie pentru a furniza trofee vânătorilor. Deşi vânătoarea (safari) nu a fost stopată, animale precum rinocerii continuă să fie ameninţate cu dispariţia din cauza importanţei coarnelor folosite ca ingredient pentru medicamentele şi afrodisiacele tradiţionale din Orientul Îndepărtat.

Source Link

Views: 7

Scopul crearii lumii

Scopul crearii lumii   Fără cunoaşterea scopului creaţiei, fiinţele umane rătăcesc fără direcţie prin viaţă precum navele pe mare fără cârme. Obiectivele lor sunt greşite din cauza învăţăturilor religioase incorecte sau materialiste, limitate la această lume. Este, prin urmare, esenţial pentru propriul bine ca omul să ştie de ce l-a creat Dumnezeu. În mod fundamental, […]

Scopul crearii lumii

 

cosmos1 Scopul crearii lumiiFără cunoaşterea scopului creaţiei, fiinţele umane rătăcesc fără direcţie prin viaţă precum navele pe mare fără cârme. Obiectivele lor sunt greşite din cauza învăţăturilor religioase incorecte sau materialiste, limitate la această lume. Este, prin urmare, esenţial pentru propriul bine ca omul să ştie de ce l-a creat Dumnezeu.

În mod fundamental, Allah a creat lumea pentru a-Și manifesta atributele. Creaţia există pentru că El este Creatorul; paradisul manifestă Îndurarea şi Graţia Sa, iadul manifestă Dreptatea Sa, greşelile omenirii exprimă Iertarea Sa, fiinţele vii şi nevii constituie Generozitatea Sa etc. Însemnătatea cunoaşterii faptului că această creaţie este un mijloc prin care Allah Îşi manifestă atributele este aceea că fiinţele umane Îl pot recunoaşte în mod corect pe Dumnezeu, Îi pot accepta legile şi își pot accepta destinul. Este de mai mare importanţă ca fiinţele umane să cunoască scopul pentru care au fost create. Revelaţia finală ne învaţă că Dumnezeu trebuie adorat pentru ca omenirea să atingă dreptatea şi statutul spiritual necesar pentru a intra în paradis. Semnificaţia acestei cunoaşteri este aceea că fiinţele umane înţeleg că adorarea reprezintă o necesitate la fel de importantă precum mâncatul şi respiratul şi nu o favoare pe care I-o fac lui Dumnezeu.

Este de asemenea important ca fiinţele umane să înţeleagă importanţa recompenselor şi a încercărilor acestei lumi. Fără cunoaşterea scopului creaţiei, oamenii au tendinţa să privească această lume ca fiindu-le ostilă. Dumnezeu a creat-o în primul rând pentru beneficiul lor. Testele de bine şi rău sunt concepute pentru a dezvolta în fiinţa umană calităţile spirituale cele mai înalte. Oamenii nu pot beneficia de teste decât dacă manifestă credinţă deplină în Dumnezeu şi au răbdare în ceea ce El le-a predestinat. Pentru aceia care Îl resping pe Dumnezeu, încercările aceastei vieţi devin o pedeapsă în această viaţă şi în cea următoare.

Cunoaşterea scopului lumii îl face pe credincios conştient de mediul din jurul său. Omenirea este responsabilă de utilizarea recompenselor acestei vieţi în mod corect. Creaturile pământului şi ale mărilor, vegetaţia şi atmosfera au fost lăsate în grija sa. În consecinţă, oamenii trebuie să protejeze mediul înconjurător şi creaturile vii din el pentru a-I mulţumi lui Dumnezeu.

Cu o conştiinţă atât de comprehensivă a scopului, fiinţele umane devin un tot. Ele sunt transformate în îndrumători pentru omenire, arătând calea dreptăţii. Prin urmare, Allah le descrie astfel în revelaţia finală:

 „Sunteţi cea mai bună comunitate care s-a ivit pentru oameni. Voi porunciţi ceea ce este drept şi opriţi ceea ce este nedrept şi credeţi în Allah.” (Coran 3: 110).

Source Link

Views: 2