Evoluţia este imposibilă

 Evoluţia este imposibilă  Principalul motiv ştiinţific pentru care nu există nici o dovadă pentru evoluţie, fie în trecut fie în prezent (cu excepţia imaginaţiei creatoare a oamenilor de ştiinţă evoluţionişti) este pentru că una dintre legile fundamentale ale naturii o împiedică. Legea creşterii entropiei – de asemenea cunoscută ca a doua lege a termodinamicii – […]

 Evoluţia este imposibilă 

Principalul motiv ştiinţific pentru care nu există nici o dovadă pentru evoluţie, fie în trecut fie în prezent (cu excepţia imaginaţiei creatoare a oamenilor de ştiinţă evoluţionişti) este pentru că una dintre legile fundamentale ale naturii o împiedică. Legea creşterii entropiei – de asemenea cunoscută ca a doua lege a termodinamicii – stipulează faptul că toate sistemele din lumea reală au tendinţa de a se merge spre dezorganizare şi complexitate scăzută. Această lege a entropiei este, după orice standard, una dintre cele mai bine dovedite, universal, legi ale naturii. Ea se aplică nu doar în sistemele fizice şi chimice, ci de asemenea în sistemele biologice şi geologice – de fapt, în toate sistemele, fără excepţie.

“Nici o excepţie de la a doua lege a termodinamicii nu a fost vreodată găsită – nici măcar una minusculă. Precum conservarea energiei (“prima lege”), existenţa unei legi atît de precise şi atît de independentă faţă de detaliile modelelor trebuie să aibă o fundaţie care este independentă de faptul că materia este compusă din particule în interacţiune.” 

Autorul acestui citat se referă în primul rînd la fizică, dar atrage atenţia că a doua lege a termodinamicii este “independentă faţă de detaliile modelelor”. Mai mult, practic toţi biologii evoluţionişti sunt reducţionişti – adică, ei insistă că nu există nici o forţă “vitală” în toate sistemele vii, şi că toate procesele biologice sunt explicabile în termenii fizicii şi chimiei. Aşa stînd lucrurile, procesele biologice trebuie să opereze, de asemenea, în concordanţă cu legile termodinamicii, şi practic toţi biologii sunt de acord cu acest lucru.

William Dembski - 2Evoluţioniştii susţin cu tărie, de obicei, că evoluţia este oricum un fapt, şi că conflictul este rezolvat avînd în vedere că pămîntul este un “sistem deschis”, energia solară fiind capabilă să susţină evoluţia pe parcursul erelor geologice, în ciuda tendinţei naturale a tuturor sistemelor de a se deteriora către dezorganizare. În acest fel, un entomolog evoluţionist a respins impresionanta carte recentă a lui W.A. Dembski, Design-ul inteligent. Acest om de ştiinţă apără ceea ce el numeşte “capacitatea proceselor naturale de a creşte complexitatea” punînd în vedere ceea ce el numeşte un “defect” în “argumentaţia împotriva evoluţiei bazată pe cea de a doua lege a termodinamicii”. Şi care este acest defect?

“Deşi cantitatea generală de dezordine într-un sistem închis nu poate scădea, ordinea locală înăuntrul unui sistem deschis poate creşte chiar şi fără acţiunea unui agent inteligent.”

Acest răspuns naiv la legea entropiei este tipic disimulării evoluţioniste. Dacă este adevărat că ordinea locală poate creşte într-un sistem deschis dacă anumite condiţii sunt îndeplinite, realitatea este că evoluţia nu îndeplineşte aceste condiţii. Doar afirmînd că pămîntul este “deschis faţă de energia solară” nu spune nimic despre cum această căldură solară brută este convertită în creşterea complexităţii în orice sistem, deschis sau închis.

Realitatea este că cea mai cunoscută şi fundamentală ecuaţie a termodinamicii spune că influxul de căldură într-un sistem deschis va creşte entropia în acel sistem, nu o va scădea. Toate cazurile cunoscute de scădere a entropiei (adică de creştere a organizării) în sisteme deschise implică un program de dirijare de vreun fel şi unul sau mai multe mecanisme de conversie a energiei.

Evoluţia nu posedă nici unul din aceste lucruri. Mutaţiile nu sunt mecanisme “organizatoare”, ci dezorganizatoare (în acord cu a doua lege). Ele sunt, în mod comun, dăunătoare, cîteodată neutre, niciodată benefice (cel puţin în cazul mutaţiilor observate). Selecţia naturală nu poate genera ordine, ci poate doar “tria” mutaţiile dezorganizatoare care îi sunt prezentate, prin urmare conservînd ordinea existentă, dar niciodată generînd ordine nouă.

În principiu, de-abia se poate concepe că evoluţia ar putea avea loc în sisteme deschise, în ciuda tendinţei tuturor sistemelor de a se dezintegra mai devreme sau mai tîrziu. Dar nimeni, încă, nu a putut să arate că ea are, într-adevăr, capacitatea de a depăşi această tendinţă universală, şi acesta este principalul motiv pentru care nu există încă nici o dovadă bona fide a evoluţiei, în trecut sau în prezent.

Din declaraţiile evoluţioniştilor înşişi, în consecinţă, am învăţat că nu există nici o dovadă ştiinţifică pentru adevărata evoluţie. Singura dovadă observabilă este aceea a unor schimbări foarte limitate orizontal (sau retrograde) înăuntrul unor limite stricte. Evoluţia nu a avut loc niciodată în trecut, nu are loc în prezent, şi nu ar putea avea loc niciodată.

Source Link

Views: 2

Scopul creatiei 

Scopul creatiei    Scopul creaţiei este un subiect asupra căruia meditează fiecare fiinţă umană la un moment dat, pe parcursul vieţii sale. Toată lumea, într-un moment sau altul, îşi pune aceeaşi întrebare: „De ce exist?” sau „Care este scopul existenţei mele pe pământ?” Varietatea şi complexitatea materiei din care sunt alcătuite fiinţele umane, cât şi […]

Scopul creatiei 

 

tumblr lw1sardJ8b1qebpdk Scopul creatiei Scopul creaţiei este un subiect asupra căruia meditează fiecare fiinţă umană la un moment dat, pe parcursul vieţii sale. Toată lumea, într-un moment sau altul, îşi pune aceeaşi întrebare: „De ce exist?” sau „Care este scopul existenţei mele pe pământ?”

Varietatea şi complexitatea materiei din care sunt alcătuite fiinţele umane, cât şi lumea în care ele există indică faptul că trebuie să fie o fiinţă supremă care le-a creat. Creaţia presupune un creator. Când cineva dă peste urme de picior pe o plajă, înţelege imediat că o fiinţă umană a trecut pe acolo la un moment dat.

Nimeni nu se gândeşte că valurile mării s-au revărsat pe nisip şi din întâmplare au produs o depresiune care a luat forma piciorului uman. Nici oamenii nu cred în mod instinctiv că au venit pe lume fără niciun scop. De vreme ce acţiunea mijlocită de un scop este produsul natural al inteligenţei umane, oamenii concluzionează că o Fiinţă Supremă Inteligentă trebuie să fi făcut totul cu un anumit scop. Prin urmare, fiinţele umane trebuie să cunoască scopul existenţei lor pentru a conştientiza sensul acestei vieţi şi pentru a face ceea ce este benefic pentru ele.

De-a lungul timpului, printre fiinţele umane a existat o minoritate care a negat existenţa lui Dumnezeu. Materia, în opinia lor, este eternă şi omenirea este pur şi simplu un produs întâmplător al unei combinaţii accidentale a elementelor sale. În consecinţă, pentru ei întrebarea: „De ce a creat Dumnezeu omul?” nu a avut şi încă nu are răspuns. Potrivit lor pur şi simplu nu există niciun scop al existenţei.

Majoritatea omenirii însă, de-a lungul timpului, a crezut şi continuă să creadă în existenţa unei Fiinţe Supreme care a creat această lume cu un scop. Pentru ei a fost şi încă este important să cunoască Creatorul şi scopul pentru care El a creat totul.

Source Link

Views: 1

Lacrima

    Lacrimile pentru unii oameni reprezintă doar nişte picături de apă sărată, dar în realitate ele reprezintă un remediu foarte important pentru unele dintre cele mai valoroase organe ale corpului nostru. Ele se elimină prin nişte săculeţi mici care se găsesc în colţul extern al ochilor noştri. Există trei feluri de lacrimi: Prima categorie de lacrimi este […]

 

 

Lacrimile pentru unii oameni reprezintă doar nişte picături de apă sărată, dar în realitate ele reprezintă un remediu foarte important pentru unele dintre cele mai valoroase lacrimaorgane ale corpului nostru.

Ele se elimină prin nişte săculeţi mici care se găsesc în colţul extern al ochilor noştri.

Există trei feluri de lacrimi: Prima categorie de lacrimi este cea care umezeşte, hidratează ochiul şi îl protejează împotriva bacteriilor şi a prafului;

·                     A doua categorie de lacrimi este cea care iese în evidenţă, ca urmare a influenţelor externe asupra ochilor, iritaţie şi leziuni oculare, cum ar fi gazele lacrimogene;

·                     Al treilea tip de lacrimi – atunci când sistemul nostru nervos este deranjat de unele dintre sentimente( Exemplu: teama ).

Lacrimile pot curge atunci când afară este foarte cald şi aerul este foarte uscat, atunci când bate vântul puternic etc.

Această soluţie nu este doar o simplă apă sărată, ci ea mai conţine şi unele elemente care au rolul să ne apere de unele infecţii curente. 98,2% din lacrima e formată din apă, iar restul e format din substanţe minerale şi organice, un pic de zahăr şi lizozomi.

Lichidul acesta care se scurge în mod regulat la suprafaţa ochilor, joacă rolul unui film protector, permiţând şi alunecarea uşoară a pleoapelor.

Lacrima este mai eficientă decât majoritatea agenţilor de curăţare, care sunt folosiţi pentru spălare. Însă cel mai mare miracol este faptul că acest lichid nu face nici un rău ochilor noştri.

Tu (O, Muhammed!) spune-le: ,, El este cel care v-a creat şi v-a dat vouă auz şi văz şi inimă! Dar voi sunteţi puţin recunoscători!” (Coran, Al-Mulk:23).

 

Source Link

Views: 1