Tag: Creator

UNIVERSUL – CREAŢIE ŞI TAWHID

UNIVERSUL – CREAŢIE ŞI TAWHID

 

Universul este o formă de organizare a materiei într-un ansamblu de obiecte (corpuri cereşti, stele, nove şi super nove, planete) şi fiinţe (orice formă de viaţă posibilă: bacterii, plante, animale, oameni, inclusiv fiinţele extraterestre), manifestate sub diverse forme, care alcătuiesc un sistem unitar, infinit în timp şi spaţiu.

Aceasta este doar definiţia actuală pentru ceea ce numim „univers”, pentru că aceasta este doar ceea ce ne-a fost lăsat să cunoaştem şi să percepem cu simţurile noastre. Dar dincolo de acest Univers al nostru, cel alcătuit din materie, oare mai există ceva?  Ar mai putea exista şi altceva decât ceea ce percepe ochiul, urechea sau mintea noastră?

Desigur! Există ceea ce Allah Preaînaltul ne-a relevat prin profeţii Săi, există cele pe care noi, oamenii, nu le-am atins, nu le-am văzut, acele universuri „paralele” despre care mulţi învăţaţi ne vorbesc, acele „fenomene inexplicabile” care mai apar din când în când, acolo unde Allah Preaînaltul voieşte, cu rostul pe care numai El îl ştie, iar noi le analizăm şi le clasificăm după cunoaşterea noastră cea limitată.

Putem încadra aici lumea (universul) jinnilor, îngerilor, Raiul, Iadul, locul unde Allah Preaînaltul are „tronul” său, însă noi nu ştim cu adevărat structura lor, pentru că aceasta încă nu ni s-a desluşit şi aceasta tot din voia Celui Atotputernic şi Creatorul acestor lumi ascunse nouă.

Aşadar, nici una dintre aceste forme de existenţă (materială sau de orice altă natură) nu poate avea sub autoritatea sa pe o alta.

Mulţi, din cauza ignoranţei, au confundat interdependenţa elementelor care compun universul cu autoritatea şi dispoziţia, ca elemente ale divinităţii, spunând, spre exemplu: «Soarele este Dumnezeu, pentru că fără lumina lui, orice este viu ar muri.», fără să ţină cont că pentru susţinerea vieţii terestre mai sunt necesare şi apa, şi oxigenul şi hrana.

Alţii au mai spus, «elefantul este un dumnezeu, căci este mult mai puternic decât omul, este mai răbdător, are memorie bună, ba încă, datorită pieii lui groase, îl făceau greu de ucis, iar furia lui era de-a dreptul fatală. Oamenii, în ignoranţa lor, contemplând aceste calităţi cu care a fost dăruit de Creator, au ajuns la concluzia, eronată, că elefantul este „o fiinţă superioară”.

Astfel, elefantul a ajuns să reprezinte în filosofia budistă „perfecţiunea, desăvârşirea”. Apoi au venit alţii, au luat toate aceste concepţii şi le-au recompus, le-au răstălmăcit, le-au amestecat, până când au ajuns la concluzia că acestea sunt «forme de manifestare a divinităţii», avataruri, alter-ego-uri ale lui Allah Preaînaltul.

Am dat aceste exemple pentru a observa că numai necunoaşterea completă a elementelor Universului şi a legilor care îl guvernează îl fac pe om să catalogheze lucrurile şi fenomenele în mod greşit şi limitat la ceea ce creierul lui este capabil să perceapă şi să înţeleagă.

Aşa s-au născut idolatria, politeismul, credinţa în doi sau trei dumnezei de aceeaşi esenţă cu Unul şi Atotputernicul Allah Preaînaltul.

Având în vedere atributele lui Allah Preaînaltul, ceea ce înseamnă Universul şi structura lui şi ţinând cont de cunoaşterea corectă, raţională şi logică a realității putem să pricepem sensul exact al expresiei „nu există altă divinitate” – La ilaha illaAllah.

Aşadar, „nu există altă divinitate” – La ilaha illaAllah, înseamnă că nu există nici un obiect sau fiinţă din univers care să posede atributele divine ale puterii şi autorităţii şi căruia se cuvine închinare şi adorare.

Divinitatea este atributul doar al Celui care a creat aceste lumi, al acelei Entităţi Supreme Care are autoritate deplină asupra tuturor şi Care nu este asemenea cu nimeni şi nimic, a Cărui Voinţă este Legea care guvernează totul, Cel care este Atotputernic, Omniprezent, Omniscient, Infinit, Veşnic, fără formă sau trup, Cel pe care nu-l cuprinde nici oboseala şi nici slăbiciunea, Cel care nu se transformă şi nici nu se modifică, Cel Unic şi Indivizibil, Stăpânul şi Domnul tuturor, al cărui nume este Allah Preaînaltul.

Ţinând cont de toate aspectele enunţate mai sus vom înţelege motivele pentru care prima parte a şahadah – Nu există altă divinitate (alt dumnezeu) decât (în afară de) Allah – La ilaha illAllah Preaînaltul – este construită astfel.

Cu alte cuvinte, prin prima parte a şahaādaɤ spunem că: în tot universul (cel vizibil şi cunoscut nouă, dar şi în cel pe care noi nu l-am văzul şi nici nu-l cunoaştem, dar a cărei existenţă ne-a fost semnalată) nu există alt dumnezeu, decât Unul Singur, Allah Preaînaltul, Cel care numai El Unul siSingurul posedă atributele divinităţii şi pe care nu le împarte cu nimeni şi cu nimic.

De acea, atunci când un om este pe deplin conştient de această realitate şi o acceptă ca un fapt incontestabil, va avea deplină cunoaştere a ceea ce înseamnă Allah Preaînaltul. Cel care este conştient şi pe deplin convins că Allah Preaînaltul este Stăpânul absolut al tot ceea ce există, indiferent dacă le poate percepe sau nu, şi, în consecință, inclusiv a sa, ca şi una dintre creaţiile ce se află în Univers, va înţelege de ce toată adorarea, lauda şi preamărirea i se cuvin Lui, Cel Unic şi Indivizibil, Celui care îi este Domn şi Stăpân.

____

sursa: rasarit.comSource Link

Views: 2

Drepturile omului in Islam – 2

Dan Michi

 

În Islam, drepturile şi responsabilităţile se îmbină cu înţelepciune. Prin urmare, drepturile se termină acolo unde există riscul de a-l răni pe celălalt. În acest mod, dacă activităţile cu caracter industrial şi comercial sunt nu doar permise în Islam, ci chiar încurajate, fabricarea şi vinderea de droguri – nu, deoarece acestea sunt dăunătoare atât individului, cât şi societăţii. Educaţia, de asemenea, este mai mult decât permisă. Ea este un imperativ clar exprimat în versetele Coranului, însă tipărirea şi difuzarea materialelor care susţin exploatarea sexuală – nu. Ea ar corupe atât individul, cât şi societatea în care trăieşte. Afacerile financiare bazate pe profit şi pierdere sunt şi ele permise în Islam, dar nu şi cele care implică dobânda şi care ar putea să exploateze nevoile oamenilor, aducând avere celui care împrumută şi pierderi suplimentare celui care ia cu împrumut. În această schemă prezentată, Islamul menţine atitudinea demnă a oamenilor, aşa cum Preabunul Dumnezeu a spus în Coran:

Noi i-am cinstit pe fiii lui Adam …(Al-Israa’ 17:70).

Legea islamică face referire la drepturi şi obligaţii sub un singur concept – hukm / lege − şi apoi îl integrează sub o noţiune şi mai generală de adl / justiţie. Din acest punct de vedere, toate fiinţele umane sunt Khulafah sau reprezentanţii lui Dumnezeu pe pământ, având atribuite o serie de calităţi pe care să le exercite pe durata vieţii lor. Fiind creaturile Preabunului Dumnezeu şi supuse Lui, fiinţele umane au fost înzestrate cu unele drepturi de către Creator, drepturi care sunt inviolabile în faţa celorlalţi semeni. În contrast cu aceasta, există drepturile seculare, oferite oamenilor astăzi, cu mare fanfară.

Într-un stat islamic, drepturile date de către Atotputernicul Dumnezeu rămân inalienabile, neputând să fie suspendate sau abrogate de către nimeni. Dumnezeu este Creatorul şi Susţinătorul Universului şi autoritatea Sa faţă de legea propusă garantează stabilitatea omenirii în toate aspectele vieţii, Dumnezeu fiind Atoateştiutor şi fără de eroare în judecată.

drepturile omuluiIslamul a prescris drepturi universale, fundamentale pentru umanitate, privită ca un întreg, drepturi care pot fi remarcate în orice situaţie. Sângele omenesc nu poate fi vărsat fără nici o justificare în faţa legii divine. Nimeni nu poate fi privat de viaţă, libertate şi drepturi în afara ei. Oprimarea femeilor, copiilor, vârstnicilor, bolnavilor sau a răniţilor nu este permisă. În această lumină, nemusulmanii care trăiesc în interiorul unui stat islamic au deplina protecţie a respectivului stat, deplina libertate a conştiinţei şi libertate religioasă, putând să relaţioneze cum doresc în interiorul limitelor trasate de lege, moralitate şi decenţă. Subliniind responsabilitatea protejării nemusulmanilor, profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!) a spus: „Acela care aduce vreun prejudiciu unui dhimmi (nemusulman) mă loveşte pe mine, iar acela care mă răneşte pe mine, Îl răneşte pe Dumnezeu.”

În Islam nu există drepturi divine acordate regilor, imamilor sau amirilor. Drepturile şi responsabilităţile unui khalifah (conducător) sau amir (lider) au doar caracter funcţional şi sunt subiect al analizelor şi schimbării de către oricine. Un khalifah  este investit cu putere executivă doar cu scopul de a implementa voinţa colectivă a ummah (comunităţii islamice). Iar autoritatea unui stat nu este mai mult decât o extindere a forţei individului, ea însăşi putând face subiectul unui scrutin în orice moment.

În ceea ce priveşte securitatea vieţii şi a proprietăţii, instrucţiunile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!) date în mesajul său de adio sunt remarcabile: „Vieţile şi proprietăţile voastre vă sunt interzise unii altora până în clipa în care Îl veţi întâlni pe Dumnezeul vostru în Ziua Judecăţii.”

 

__________

www.islamulazi.roSource Link

Views: 5

Domnul lumilor – partea 2

 

 

alhamdulillah-rab-al-alamin-parise-to-allahSi Allah Preainaltul si Preaslavitul este Domnul domnilor, si Cel Adorat de catre supusii Sai, si detine (in posesiunea Sa) imparatiile si pe cei care le stapanesc si pe toti robii Sai, si El Unicul este Creatorul si Indestulatorul (cu cele necesare traiului) pentru acestia, si orice “domn” sau “stapanitor” in afara Sa, Preainaltul, nu este nici creator si nici indestulator; si fiecare dintre cei care sunt la un moment dat “stapani” ajung ei sa detina ceva dupa ce mai inainte ei nu il posedau, si acesta poate fi, de asemenea, pierdut de catre ei, si detin ei ceva, fara de altceva. Semnificatia si sensul atributului de “Domn” (Ar-Rabb) al lui Allah, insa, este, cu siguranta, diferita de aceasta, prin aceasta facandu-se tocmai si diferenta intre creat si Creator, slavit fie El!

In ceea ce priveste, insa, vorbele faraonului:

Si a zis: “Eu sunt Domnul vostru cel mai înalt!” (An-Naaziat 79:24)

El isi dorea sa detina stapanirea absoluta asupra poporului sau si sa devina domnul domnilor, crezand in crunta si imensa sa necredinta si ignoranta ca ar putea astfel sa il inlature pe Allah Preaslavitul si Preainaltul ca Domn si Suveran, luandu-I astfel locul – ‘na’udzu bi-llah – cautam adapost la Allah de ratacire si deviere si ignoranta!

Si si-a primit faraon pedeapsa mult meritata. Si spune Allah Preaslavitul si Preainaltul:

Atunci l-a lovit pe el Allah cu pedeapsa Lumii de Apoi si a acestei lumi.

(An-Naaziat 79:25)

Si s-a spus cum ca termenul “ar-rabb” isi are originea in cuvantul “tarbiah” (educatie, oferirea conditiilor pentru o dezvoltare eficienta) si Allah Preaslavitul este Cel care oranduieste situatia creatiilor Sale si Cel care le ofera lor conditiile necesare pentru o dezvoltare eficienta, si Cel care le imbunatateste lor situatia lor, si Cel care ii intareste pe ei, si Oranduitor al situatie lor, si Sustinator si Stapanitor al acestei vieti si al vietii de apoi si tot si toate sunt numai creatia Lui; si oricine ar putea fi mentionat in afara Sa este supusul Sau, iar El, Preainaltul, este Domnul sau, si nu se poate imbunatati situatia acestuia decat prin oranduirea lui Allah, si nu poate afla el sustinere, decat prin Allah, si nu este el stapanit de catre altcineva in afara de El, Preaslavitul si Preainaltul.

Si oranduirea situatiei creatiilor Sale si oferirea acestora a conditiilor necesare pentru o dezvoltare eficienta si imbunatatirea situatiei lor – sunt acestea atribute ce i se atribuie lui Allah Preaslavitul si Preainaltul in sens actional, in timp ce atributul lui Allah Ar-Rabb (Domnul) de a fi Stapanitor si Stapan, acestea ii sunt atribuite ca si atribute intrinseci, aflate in natura Divinitatii Insasi.

Si asa cum au spus si unii invatati, Allah este Cel care le ingrijeste si le ofera creatiilor Sale  mijloace propice unei dezvoltari eficiente in diferitele lor stagii si faze de dezvoltare; pentru ca “Ar-Rabb” este Acela care face totul ca ele sa poata ajunge la cea mai inalta treapta de dezvoltare ce le-a fost destinata. Si tot El, Preainaltul este Cel care coboara celuleLE reproductive ale femeii si ale barbatului pentru a crea oul fecundat ce seamana initial cu o lipitoare, apoi il face sa devina ca un bol alimentar mestecat, apoi face ca din acesta sa se iveasca oasele, apoi imbraca aceste oase cu carne, apoi da trupului suflet  si il scoate afara din pantecele mamei ca o creatie diferita si el este mic si slab si plapand, si nu inceteaza Domnul sau Preaslavitul si Preainaltul intru a-l face sa se dezvolte si a avea grija de el pana ce ajunge barbat, in putere, si este la inceput flacau si apoi creste si devine matur, iar apoi batran, subhan Allah = slava lui Allah! Si tot astfel si pentru tot ceea ce El a creat – El este Cel care il sustine si ii ofera conditiile propice  dezvoltarii sale pana ce ajunge la cea mai inalta treapta de dezvoltare ce i-a fost destinata.

Si cine a stiu aceasta, asadar, nu va chema pe nimeni altcineva in afara lui Allah Preaslavitul si Preainaltul ca Domn si nici ca Adorat (ca Divinitate), ci, dimpotriva, il va accepta si va fi impacat cu Allah ca Domn, si cel caruia ii va fi specific aceasta, atunci cu adevarat a gustat el din dulceata credintei, asa cum a spus si profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!): “A simtit gustul credintei cel care l-a acceptat pe Allah ca Domn si islamul ca religie a sa si pe Muhammad ca trimis.”

Si s-a spus cum ca sensul acestui hadith ar fi acela cum ca a corectat / a imbunatatit credinta sa si s-a linistit prin aceasta sinele sau si s-a umplut de ea, pentru ca a acceptat o chestiune usoara pentru el (care se potriveste felului in care el a fost creat – “fitrah”); si astfel este dreptcredinciosul in a carui inima daca a intrat credinta, aceasta i-a usurat lui actele de supunere fata de Allah si le-a facut placute pentru el, si Allah stie cel mai bine.

Si a vorbit marele invatat al islamului Ibn al-Qayym despre legatura /conexiunea dintre preafrumoasele si absolutele nume ale Preaslavitului si Preainaltului de “Ar-Rabb”, “Allah” si “Ar-Rahman”, spunand cum ca daca vei cugeta asupara conexiunii creatiilor si a oranduirii situatiei lor in legatuta cu aceste trei preafrumoase si absolute nume vei vedea cum au decurs / s-au legat de ele creatia si oranduirea situatiei lor si rasplata si pedeapsa si cum s-au adunat/asemanat si s-au despartit/diferentiat creatiile intru aceasta.

Si astfel, numele de “Ar-Rabb” are calitatea de a cuprinde totul sub semnificatia sa, Allah Preaslavitul si Preainaltul fiind  Domnul tuturor creatiilor si El este Domnul a tot si a toate si El le-a creat, si El este Cel cu putere asupra lor si nu iese nimic de sub domnia si stapanirea Sa, si tot ceea ce se afla atat in cer cat si pe pamanturi este supus Lui si sub prinderea Sa si sub puterea si suveranitatea Sa.

Asadar, s-au unit creatiile in relatie cu atributele lui Allah ca Domn (Ar-Rabb), dar s-au separat in relatie cu atributele lui Allah ca si Divinitate Unica (Allah).

Si s-au diferentiat creatiile in relatie cu numele Preainaltului de Allah, ca si Divinitate, iar cei preafericiti L-au adorat intru unicitatea Sa si au marturisit si I s-au supus ca Divinitatea Unica in afara de care nu mai exista alta divinitate, Cel care numai El, Unicul este demn de a fi adorat, si de a te increde in El, si de a-I cere apropiindu-te de El, si de a te teme de El, si de a-L iubi, si de a te intoarce la El cu cainta, si de a simti teama fata de El si supunere si pietate numai in ceea ce Il priveste, Preainaltul.

Si aici s-au diferentiat oamenii si s-au impartit in doua tabere – unii dintre ei politeistii a caror destinatie este iadul, iar ceilalti monoteistii a caror destinatie va fi paradisul, inshaAllah.

Si astfel, prin adorarea lui Allah ca si Divinitate Unica s-au diferentiat oamenii, in vreme ce atributul de Domn, de Suveran, a lui Allah Preainaltul i-a unit.

Si astfel religia si legea islamica si prescriptiile si interzicerile sunt emise si exercitate sub atributele ce decurg din calitatea lui Allah ca si Divinitate Unica, in timp ce creatia si facerea si oranduirea si actiunea decurg din calitatea lui Allah ca si Domn; iar recompensa prin rasplata sau pedeapsa si prin paradis sau prin iad decurg din calitatea de Stapanitor (Al-Malik) si El este Stapanitorul in ziua de apoi, si le-a prescris lor in relatia cu ei ca si Divinitate Unica, ca Unic Adorat, si i-a ajutat pe ei si i-a facut pe ei sa izbandeasca si i-a calauzit  pe unii si  i-a ratacit pe altii prin calitatea Sa ca Domn.

Si i-a rasplatit si i-a pedepsit prin stapanirea Sa si dreptatea Sa si fiecare dintre aceste chestiuni nu se despart una de cealalta.

 

 

sursa: cineesteallah.blogspot.comSource Link

Views: 0