Tag: credinta

Sistemul moștenirii

Sistemul moștenirii

Dan Michi

 

old-money-treesSpunem ca avem de-a face cu situatia unei mosteniri atunci cand o persoana aflata inca in viata obtine dreptul legal asupra averii defunctului. Exista mai multe forme ale sale, acolo unde institutia averii private este recunoscuta ca baza a sistemului social si economic. In prezent, atat aceste forme, cat si legile care le guverneaza difera in functie de idealurile pe care le are una sau alta dintre societati. In ceea ce priveste Islamul, cadrul legislativ se fundamenteaza pe cinci consideratii principale :
1- Sa nu permita concentrarea bogatiei in mainile a doar catorva persoane, ci ea sa fie redistribuita societatii.
2- Sa respecte atat dreptul proprietatii individuale, cat si pe cel al averii obtinute prin mijloace cinstite.
3- Sa formeze constiinta ca oamenii, de fapt, nu sunt stapanii absoluti ai averii obtinute, ci doar cei care o administreaza; prin urmare, ei nu sunt autorizati sa o dea altora dupa bunul lor plac.
4- Sa consolideze sistemul familial, elementul de baza al societatii islamice.
5- Sa stimuleze munca si activitatile economice.
In perioada preislamica si chiar in unele dintre societatile moderne, sistemul mostenirii are foarte multe lipsuri, acestea putand sa fie concluzionate astfel :
  • Femeile erau complet omise din procesul mostenirii; ele sunt, mai degraba, o parte din averea defunctului, din acest moment, nemaipunandu-se problema drepturilor de mostenire.
  • In Peninsula Arabiei preislamica, existau societati tribale, in care nu doar femeile erau lipsite de dreptul la mostenire, ci si bolnavii ori copiii minori. In acele vremuri domnea principiul conform caruia „singurul care este indreptatit sa mosteneasca ceva este acela care stia sa manuiasca taisul sabiei.”
  • Apoi, in anumite societati, puteam zari acel aspect legislativ care tinea cont de prima nastere, sistem care inca se mai practica in anumite parti ale lumii, si conform caruia doar cel mai mare dintre copii mosteneau intreaga avere a tatalui sau, in cel mai rau caz, avea prima optiune.
Islamul a reformat aceste sisteme, sinteza noutatilor fiind urmatoarea :
  • a definit in termeni foarte clari cota-parte la care are dreptul fiecare mostenitor si a stabilit limitele in interiorul carora proprietarul poate sa dispuna de drepturile sale dupa bunul plac sau propriile capricii.
  • a ridicat conditia femeii, tratata anterior ca un sclav, si a facut-o coproprietara alaturi de barbat; prin aceasta masura, nu doar ca i-a redat demnitatea, ci chiar i-a instituit drepturile sale sociale si economice.
  • a impus regulile prin care concentrarea bogatiei sa fie sortita esecului, dispunand redistribuirea echitabila a ei in societate, unui numar mare de persoane.
  • a insemnat sfarsitul dreptului primului nascut si a pus la dispozitie o baza corecta de plecare in procesul redistribuirii averii defunctului.
Acestea sunt doar cateva trasaturi specifice sistemului islamic de mostenire. In momentul in care s-au stabilit regulile de distribuire a bunurilor defunctului, primul principiu de care s-a tinut cont a fost cel conform caruia atat bunurile imobile, cat si cele mobile, vor face obiectul redistribuirii, dupa ce in prealabil sunt indeplinite urmatoarele conditii :
– efectuarea cheltuielilor funerare;
– achitarea oricarei datorii pe care o avea persoana decedata;
– executarea testamentara cu pana la 1/3 din totalul activelor, daca este cazul. Este bine sa reamintim ca zestrea (mahr) sotiei, in caz ca nu a fost achitata, trebuie inclusa la datorii. Mai mult decat atat, nu este legal sa fie intocmit un testament in favoarea unei anumite persoane cu drept la mostenire.
In acest mod, drepturile tuturor partilor sunt garantate. In semn de omagiu si onoare pentru cel decedat, au prioritate cheltuielile ocazionate cu inmormantarea sa; pe langa acestea, drepturile celorlalti nu vor fi soldate odată cu disparitia defunctului, ci ele vor fi redistribuite fara nicio preferinta.
sursa: economia-islamica.blogspot.com
Source Link

Views: 0

Este timpul să reflectăm!

Este timpul să reflectăm!

 

Este timpul să reflectăm!Nu putem acuza religia din cauza erorilor acelora care îi folosesc numele sau simbolurile pentru a-şi justifica acţiunile haine. Aşa cum Harun Yahya ilustrează în întreaga sa carte, toate religiile au grupul lor de oameni care pretind că sunt aderenţi stricţi ai tradiţiei, dar care au interpretat greşit, în  mod flagrant, textele lor sacre pentru a da curs propriilor acţiuni într-o aparentă legitimitate.

Toate tradiţiile religioase adevărate condamnă categoric orice fel de act de agresiune şi, normal, orice act terorist.

Religia nu poate fi blamată, dar nebunia şi ura care îi animă pe oameni şi îi determină să comită asemenea atrocităţi pot exista.

Nu  este suficient să renunţăm la condamnare; depinde de noi să căutăm rădăcinile adânci ale acestei uri: care este cauza cererilor lor, a agitaţiei, a supărării, amărăciunii, frustrărilor, a lipsei de speranţă şi cum putem să-i ajutăm să le elimine?

În curând vom realiza că aceste cauze nu au la bază dispute referitoare la creaţia lui Allah sau alte idei religioase, ci reprezintă doar rezultatele regimurilor care asupresc şi a politicilor care ucid sau corup.

Acum, mai mult ca niciodată, există nevoia de a investiga legătura dintre terorism şi susţinerea care continuă să fie oferită regimurilor dictatoriale, în particular în lumea musulmană.

Nu este cazul să credem că lumea musulmană urăşte „Occidentul” sau America. Sunt foarte mulţi musulmani care trăiesc în Occident şi ar fi ipocrit să denunţăm într-o retorică a urii pe cea mai primitoare ţară care i-a găzduit. Majoritatea  musulmanilor realizează că există multe similarităţi în preceptele occidentale şi cele islamice, cum ar fi libertatea, toleranţa, dreptul la educaţie şi libertăţile civile. Graham E. Fuller, fostul vice-preşedinte al Consiliului Naţional de Informatii din CIA, a scris recent în L.A. Times: „Dacă vei călători prin lumea musulmană, imediat va deveni  evident că există un respect imens pentru o varietate largă de valori americane”. Mai degrabă, frustrarea este generată de ceea ce este receptat drept manifestare a unor standarde duble în politicile guvernamentale. Oamenii se bucură de asemenea valori în Vest, dar se pare că s-a făcut un efort mare pentru a restricţiona asemenea valori „potrivite pentru consumul  domestic şi nu pentru export.”

Musulmanii din Vest înfruntă un moment definitoriu.

Musulmanii trebuie să reînvie spiritul adevărat al Islamului şi să îl pretindă de la cei care i-au rănit intregritatea şi onoarea.

Aşa cum Tim Winter afirma:

„Islamul va fi capabil să facă declaraţii puternice în public referitoare la ceea ce simte deja în suflet: că teroriştii nu sunt musulmani. Atacarea civililor reprezintă negarea oricărei şcoli posibile din Islamul sunnit.”

Elucidarea făcută de Harun Yahya este oportună şi foarte necesară. Va oferi musulmanilor – cu voia lui Allah! – şi nu numai lor o înţelegere esenţială privind sufletul Islamului şi ceea ce a fost înţeles şi practicat de majoritatea vastă a musulmanilor de-a lungul istoriei. Acesta este ortodoxismul, doctrina sunnită, Islamul dominant. El ilustrează prin folosirea textelor-cheie a tuturor musulmanilor – Coranul cel Sfânt – că Islamul adevărat nu poate sub nicio formă să fie asociat cu  terorismul. Este în completă contradicţie cu el, fără nicio îndoială; Islamul, prin definiţie, denunţă terorismul.

 

 

 

 

______________________________

sursa: Asociatia Musulmanilor din RomaniaSource Link

Views: 1

Dragostea pentru umanitate – p.2

 

 

1_29Oamenii norocoși care au îngenunchiat în fața altarului afecțiunii și care și-au devotat viețile propagării dragostei nu au lăsat nici cel mai mic loc în vocabularul lor pentru cuvinte precum „ură”, „furie”, „conspirație” sau „resentiment” și chiar dacă e vorba de riscarea propriei vieți, nu au tolerat niciodată dușmănia. Capetele lor sunt aplecate cu modestie, sunt pline de dragoste și nu au fost niciodată de acord cu altceva decât cu dragostea. Atunci când se ridică, sentimentele de dușmănie încearcă să își găsească un loc de ascuns, dar ele devin geloase și dau înapoi din fața dragostei.

Singura magie, singura vrajă care poate distruge șirtelicurile Satanei este dragostea. Mesagerii și profeții au stins focurile urii și ale geloziei pornite de faraoni, Nimrod și alți tirani; astfel, ei au fost învinși cu nimic altceva decât dragoste. Sfinții au încercat să adune laolaltă sufletele nedisciplinate și rebele, care erau împrăștiate de colo-colo ca niște pagini rupte. Au folosit dragostea pentru a induce comportamentul uman și altora. Puterea dragostei a fost suficient de mare ca să distrugă farmecele lui Harut și Marut* și suficient de eficientă pentru a stinge focurile Iadului. Prin urmare, nu există niciun dubiu că o persoană armată cu dragoste nu are nevoie de nicio altă armă. Este clar că dragostea este suficient de puternică să oprească un glonț sau chiar o ghiulea.

Interesul nostru în mediu și dragostea noastră pentru umanitate – adică abilitatea de a îmbrățișa creația – depinde de cunoașterea și înțelegerea propriei noastre esențe, de capacitatea noastră de a ne auto-descoperi și de a simți legătura cu Creatorul nostru. În paralel cu abilitatea de a descoperi și simți profunzimea interioară proprie și potențialul ascuns al esenței noastre, vom fi capabili și să apreciem faptul că și alții posedă același potențial. Mai mult decât atât, din cauză că aceste valori interioare sunt legate în mod direct de Creator și pentru că se creează un respect pentru bogățiile ascunse în toate creaturile, vom începe să vedem fiecare ființă vie dintr-o perspectivă diferită și într-o manieră diferită. În realitate, nivelul înțelegerii și aprecierii semenilor noștri depinde de cât bine recunoaștem calitățile și bogățiile deținute de fiecare persoană. Putem rezuma acest concept cu un gând bazat pe o vorbă de-a Profetului, pacea și binecuvântarea fie cu el, „un om este o oglindă a altui om.” Dacă suntem capabili să facem asta, precum și să înțelegem și apreciem bogățiile ascunse în fiecare persoană, vom înțelege și cum putem lega aceste bogății de adevăratul lor Creator și, astfel, vom accepta că tot ce este frumos, tandru și drăgăstos în acest univers îi aparține Lui. Sufletul care simte această profunzime spune, așa cum a spus și Rumi, un faimos sfânt musulman, atunci când ne spunea povești cu limbajul dragostei: „Vino, vino și ni te alătură, căci noi suntem oamenii dragostei devotați lui Dumnezeu! Vino, vino prin ușile dragostei și ni te alătură și stai cu noi. Hai să ne vorbim prin inimile noastre. Hai să vorbim în secret, fără urechi și ochi. Hai să râdem împreună, fără buze sau sunet; hai să râdem ca trandafirii. La fel ca gândul, hai să ne privim unul pe celălalt fără niciun cuvânt sau sunet. Și pentru că suntem toți la fel, hai să ne chemăm unul pe celălalt cu inimile  noastre, fără să ne folosim buzele sau limba. Și în timp ce mâinile ne sunt împreunate, hai să vorbim despre asta.”

În cultura de astăzi, nu este ușor să experimentăm o înțelegere atât de profundă a acestor sentimente și valori umane, nu putem să le găsim cu ușurință în gândirea grecească sau latină sau în filosofia occidentală. Gândirea islamică ne privește pe fiecare dintre noi ca manifestări diferite ale unui minereu unic, ca aspecte diferie ale unei singure realități. Într-adevăr, oamenii care s-au strâns în jurul unor puncte comune, ca de exemplu Unicitatea lui Dumnezeu, Profetul și religia, creează imaginea membrelor unui trup. Mâna nu trebuie să concureze cu piciorul, limba nu critică buzele, ochiul nu vede greșelile urechii, inima nu se luptă cu mintea.

Cum toți suntem membre ale aceluiași corp, ar trebui să punem punct acestei dualități care violează însăși uniunea noastră. Trebuie să eliberăm calea spre reunirea tuturor oamenilor; aceasta este una dintre cele mai mărețe căi prin care Dumnezeu le asigură succesul oamenilor în această lume și prin care El transformă această lume într-un Paradis. Acesta este modul în care ușile Raiului se deschid larg pentru a ne oferi o întâmpinare călduroasă. Prin urmare, ar trebui să înlăturăm toate ideile și sentimentele care ne dezbină și să ne îmbrățișăm.

 

 

sursa: publicația ZamanSource Link

Views: 2