De ce nu au crezut unii în Muhammed 2

    Simţul rivalităţii Muğîre b. Şu’be relatează: “Stăteam împreună cu Ebu Gehl. Veni Mesagerul lui Allah şi ne comunică unele lucuri. Ebu Gehl zise cu obrăznicie: “Muhammed! Dacă faci aceste lucruri ca să ai martori dincolo că ne-ai adus la cunoştinţă, nu te osteni deloc, eu voi depune mărturie, dar acum nu mă tulbura.” […]

 

 

Simţul rivalităţii

Desert-Animals-10Muğîre b. Şu’be relatează: “Stăteam împreună cu Ebu Gehl. Veni Mesagerul lui Allah şi ne comunică unele lucuri. Ebu Gehl zise cu obrăznicie: “Muhammed! Dacă faci aceste lucruri ca să ai martori dincolo că ne-ai adus la cunoştinţă, nu te osteni deloc, eu voi depune mărturie, dar acum nu mă tulbura.” Mesagerul lui Allah se despărţi de noi. Eu l-am întrebat pe Ebu Gehl: “Tu într-adevăr crezi în El?”

Mi-a răspuns: “Cred că într-adevăr este profet, dar între noi şi haşemiţi există o rivalitate de mult timp. Ei se laudă că au măreţie, că sunt păzitorii locurilor sfinte de la Mecca. Şi acum, când afirmă că şi profetul este din rândurile lor, eu nu mai pot rezista.”

Qureișiții se adunaseră şi în urma unor dezbateri, iau hotărârea de a-l tri-mite pe Utbe b. Rabî’a la profet. Acesta urma să încerce a-l convinge să renunţe la cauză. Această persoană făcea parte din clasa intelectualilor, stăpânea bine literatura arabă, era un om avut. Se duce la El şi, încercând speculaţii logice, întreabă: “Muhammed! Tu eşti cel fericit sau tatăl tău, Abdullah?” Mesagerul lui Allah nu răspunse nimic, dimpotrivă, prin tăcerea sa, dădu cel mai bun răspuns acestui neghiob. Utbe continuă: “Dacă accepţi că el este mai fericit decât tine, cu siguranţă că se închină divinităţilor pe care tu i-ai defăimat. Dimpotrivă, dacă te crezi mai fericit decât el, atunci vorbeşte şi eu să te ascult!”

Mesagerul lui Allah l-a întrebat: “Ai terminat tot ceea ce aveai de spus?” “Da”, zise Utbe şi tăcu. Profetul căzu în genunchi şi începu să recite din sura “Fussılet” (Au fost lămurite), versetul 13: ” Dacă ei se întorc, spune-le: “Eu v-am prevenit asupra trăznetului care va fi asemenea trăznetului care i-a nimicit pe adiţi şi tamudiţi.”

Atunci Utbe n-a mai rezistat şi a început să tremure ca scuturat de friguri. Ducându-şi mâinile la buzele sfinte, sleit de puteri, zise: “O, Muhammed, taci! Taci în numele lui Allah în care crezi!”, apoi plecă.

Mai marii din Mecca aşteptau rezultatul. Lui Ebu Gehl nu-i plăcuse starea în care se întorsese Utbe. Zise celor din jur: “Nu s-a întors la fel cum a plecat.” Utbe se dusese direct acasă. Versetele pe care le ascultase îl loviseră precum fulgerul. Mai târziu la uşa lui veni Ebu Gehl, cel care era stăpânit de diavol, căci se temea că Utbe îşi exprimase mărturia de credinţă, ştiindu-i părţile slabe. Trebuia să lovească în orgoliul lui. Trecu la acţiune şi zise: “Utbe, am înţeles că Muhammed te-a lăudat foarte tare. În cinstea ta a dat o masă, unde ai mâncat şi ai băut, iar tu, nemairezistând la atâtea laude, ai rostit mărturia de credinţă. Aşa vorbeşte lumea.” Utbe se înfurie, i se umflară venele: “Cu toţii ştiţi că eu n-am nevoie de bucatele Lui, deoarece sunt cel mai bogat dintre voi, dar cele spuse de Muhammed m-au cutremurat. Ceea ce citea nu erau versuri şi nu semănau cu vorbele unui prezicător. Nu ştiu ce să zic, căci este un om cu vorba dreaptă. Ascultându-i vorbele, m-am temut să nu pătimim şi noi ce au pătimit adiţii şi tamudiţii…”

 

Alte cauze

Aceste mărturii, confesiuni, nu erau proprii doar unui număr mic de oa-meni. În general, în conştiinţă, convingerea este aceeaşi. Dar influenţe negative precum teama, lăcomia, ambiţia şi îndărătnicia îi făceau să nu creadă. Iată, Coranul redă starea lor şi, ca o consolare pentru Domnul nostru, porunceşte:

“Ştim că te mâhneşte ceea ce spun. Ei nu pe tine te socot mincinos, ci, cei nedrepţi, se leapădă de semnele lui Allah.” (Al-An’am [Vitele], 6/33).

Ei îţi reproşează multe, iar aceste imputări te necăjesc. Să nu te întristeze spusele unor învinşi, ale unor oameni lipsiţi de noroc, egoişti ce nu pot renunţa la obiceiurile lor. Ei cu adevărat nu te acuză pe tine de minciună. Niciunul din ei nu se va ridica să-ţi reproşeze că spui minciuni. Deoarece, şi ei ştiu că eşti scutit de a spune minciuni. Ei sunt cei care te-au numit “devotat”. Priveşte cât sunt de proşti; ei nu cred în lucrurile pe care ţi le reproşează ţie şi cu toate raţionamente-le şi mintea lor, au curaj să facă aşa ceva. În cazul acesta pentru ce să te necă-jeşti!?

Dacă există cineva care ar trebui să se necăjească, acela ar fi cel care, fiind împotriva Persoanei care ţine hăţurile lumii de azi şi de apoi, nu a putut profita, deschizând calea beneficiului.

 

sursa: fgulen.com

Source Link

Views: 2

Sinceritatea

  F. Gulen   Să fii sincer înseamnă ca tot ceea ce faci, să faci pentru Allah şi, în acelaşi timp, ceea ce nu faci, să nu faci tot pentru Allah. Profeţii sunt personalităţi care au atins un asemenea grad de sinceritate în faptele lor. În realitate, omul, o-dată cu strădania de a munci, poate […]

 

F. Gulen

 

Să fii sincer înseamnă ca tot ceea ce faci, să faci pentru Allah şi, în acelaşi timp, ceea ce nu faci, să nu faci tot pentru Allah. Profeţii sunt personalităţi care au atins un asemenea grad de sinceritate în faptele lor. În realitate, omul, o-dată cu strădania de a munci, poate să ajungă la un punct al sincerităţii. Numai că, ultimul punct la care pot ajunge ceilalţi oameni, pentru profeţi este punctul de început. De regulă, ei au ajuns în stadiul pur al sincerităţii, la ceea ce emana din interiorul lor.

Concretizând această caracteristică la unii profeţi, Coranul relatează:

“Aminteşte-l pe Moise în Carte! El a fost curat ca trimis, ca profet.” (Meryem [Maria], 19/51).

Şi despre Măreţul Iosif: “…el a fost dintre robii Noştri cei curaţi.” (Yusuf [Iosif], 12/24).

Despre persoana Mesagerului lui Allah se spune: “Noi am pogorât asupra ta Cartea întru Adevăr ca să te închini lui Allah, curat Lui în credinţă.” (Zumar [Cetele], 39/2).

Însuşi Profetul spune: “… Eu, lui Allah mă închin, curat Lui în credinţa mea.” (Zumar [Cetele], 39/14).

Pricina închinării, a supunerii este porunca lui Allah, rezultatul este accep-tarea de către Cel Drept, iar fructul şi roadele vor fi date de Stăpân în lumea de apoi. Supunerea va privi întreaga viaţă şi se va resimţi în toate acţiunile dreptcre-dinciosului prin raţiune şi înţelegere.

Un mare cugetător al epocii noastre, spune: “Să lucraţi pentru Allah, să în-treprindeţi pentru Allah, munciţi pentru Allah şi în mediul Lui desfăşuraţi-vă activitatea”, defineşte sinceritatea şi îi subliniază importanţa.

A fi sincer înseamnă să fii drept şi să mergi pe calea cea dreaptă. În viaţa unui om sincer nu există drum sinuos, în zig-zag. Dezvoltarea lui spirituală este ascendentă şi dreaptă. Datorită acestui lucru, ei, chiar şi atunci când au ajuns pe culmi, au ştiut să-şi apere şi să-şi păstreze modestia din primele zile ale activităţii lor. Dar, din păcate, ce puţini sunt oameni ca aceştia!

În istoria omenirii, există un singur om care s-a înălţat pe culmile acestor zări şi acesta este Mesagerul lui Allah. Şi cum să nu fie, dacă între comportarea din ziua în care a început să-şi propovăduiască cauza şi comportarea din ziua în care a cucerit Mecca, nu a existat nici o schimbare în ceea ce priveşte modestia.

sinceritatea

sinceritatea

Mecca a fost cucerită fără lupte. Chiar dacă sunt câteva evenimente sin-gulare, nu este corect ca ele să fie incluse la generalităţi. Mesagerul lui Allah, intrând în acest loc sfânt, de unde fusese alungat, nu venea ca un comandant cu intenţii de cucerire. În acea zi era călare şi îşi ţinea capul atât de aplecat, încât era gata să atingă şaua.

În perioada în care locuise în Medina, El nu-şi schimbase deloc comportamentul. Atunci când intra undeva, companionii se ridicau în picioare…şi, desigur că trebuiau să se ridice. La intrarea Lui, până şi morţii, sărind din morminte, ar fi trebuit să-L salute…El merita întrutotul acest lucru. Numai că El era realmente tulburat atunci când companionii se ridicau în picioare şi de fiecare dată zicea: “Nu vă ridicaţi în picioare aşa cum vă sculaţi în faţa superiorilor!”

Da, el, aşa cum şi-a început misiunea sfântă, tot aşa a şi terminat-o. Toată viaţa şi-a petrecut-o în armonie. Un lucru început îl termina în aceeaşi manieră şi acest lucru însemna o deosebită reuşită. El a început această muzică sfântă cu o voce joasă, iar la sfârşit în tempo înalt care să cuprindă cerul şi pământul.

De-alungul vieţii sale, el şi-a destinat credinţa lui Allah, supunându-se numai lui… inima-i era plină de învăţătura lui…ochii studiau peste tot creaţiile lui.. toate simţurile îi erau pline încântările spirituale venite de la El.

El se dăruise Celui Drept, dăduse aripi adevărului şi, cu o vocaţie nesfârşi-tă, mereu zicea “Allah”. Deoarece, El era un om sincer…

Raţiunea sincerităţii constituia o dimensiune deosebită. Deoarece, sinceritatea, după definirea Lui, era să te supui lui Allah, ca şi cum L-ai vedea.

Dacă am relata problema cu ajutorul unei similitudini, atunci când cineva îşi face rugăciunea (namaz) cu faţa spre Kaaba, El face namaz chiar în interiorul Kaabei.

 

Source Link

Views: 2

Conceptii gresite

F. Gulen   Musulmanii au fost greşit înţeleşi uneori, şi supuşi insultei şi presiunilor. Am văzut musulmani privaţi de drepturile lor cele mai naturale şi fundamentale, de exemplu dreptul la muncă. Această oprimare la care sunt supuşi oameni credincioşi se exercită în numele unor virtuţi precum umanismul, drepturile omului, generozitatea, dragostea şi toleranţa. Toate aceste […]

F. Gulen

 

2910Musulmanii au fost greşit înţeleşi uneori, şi supuşi insultei şi presiunilor. Am văzut musulmani privaţi de drepturile lor cele mai naturale şi fundamentale, de exemplu dreptul la muncă. Această oprimare la care sunt supuşi oameni credincioşi se exercită în numele unor virtuţi precum umanismul, drepturile omului, generozitatea, dragostea şi toleranţa. Toate aceste virtuţi aparţin însă Islamului. Şi tocmai ele sunt folosite împotriva dreptcredincioşilor. Această atitudine subtilă şi mincinoasă, din partea unor oameni care nu vor să facă loc Islamului şi musulmanilor, fie aici, fie în altă parte a lumii, a existat dintotdeauna. Nimic nu este adevărat din ceea ce se spune. Un musulman nu poate fi bigot. Chiar dacă apar în comunitatea islamică astfel de oameni, este absurd să consideri că toţi musulmanii sunt lipsiţi de înţelegere şi de toleranţă. Într-adevăr, ce rău au făcut musulmanii vreodată şi împotriva cui? În ciuda bunelor lor intenţii, anumiţi oameni au fost mereu fals etichetaţi şi măsuraţi cu o balanţa stricată. Au devenit ţapii ispăşitori şi ţinta unor acuzaţii formulate în numele dragostei, toleranţei, libertăţii şi democraţiei. În ciuda faptului că sunt ţinta acestor acuzaţii false, adevăraţii musulmani nu fac rău nimănui şi doar se mulţumesc să afirme că nu sunt aşa cum li se reproşează. Totuşi, atacurile continuă. Din sufletele pure şi fără de prihană ale musulmanilor şi din scrierile sfinte şi înălţătoare pe care le ţin în mâinile lor a izvorât întotdeauna frumuseţe. Nici nu poate fi altfel. În Coran, în Sunna şi în interpretările marilor învăţaţi nu găseşti nicio afirmaţie sau atitudine contrarie dragostei, toleranţei sau dialogului, în sensul întâlnirii cu oamenii şi împărtăşirii gândurilor şi sentimentelor. O religie care doreşte binele tuturor şi care îi cheamă pe toţi – fără excepţie – la mântuire şi la izbăvire, nici nu poate fi altfel. Versurile coranice de mai jos înfăţişează cu deplină claritate acest adevăr :

Însă dacă voi sunteţi îngăduitori şi treceţi peste [greşelile lor] şi îi iertaţi pe ei, să ştiţi că şi Allah este Iertător, Îndurător (at-Taghabun 64 : 14).

Allah nu vă opreşte să faceţi bine acelora care nu au luptat împotriva voastră, din pricina religiei, şi nu v-au alungat din căminele voastre, [ba din contră] să fiţi foarte buni şi drepţi, căci Allah îi iubeşte pe cei drepţi (Al-Mumtahana 60 : 8).

Spune acelora care cred să-I ierte pe aceia care nu nădăjduiesc în zilele lui Allah, în care El va răsplăti [fiecare] neam [de oameni] după cele pe care le-au agonisit (Al-Jathiya 45 : 14) !

Coranul a fost turnat în tiparul dragostei. Iată de ce inimile dreptcredincioşilor trebuie să revendice aceste virtuţi, care sunt ale noastre, şi să schimbe imaginea negativă a musulmanilor, răspândită sistematic în întreaga lume. Trebuie să facem cunoscută din nou caracteristica esenţială a Islamului oamenilor aşa-zis civilizaţi, folosind cu blândeţe darul convingerii.

Să-i mulţumim neîncetat Celui Înalt şi Celui Drept, Celui Care ne îmbogăţeşte şi ne îndestulează, pentru eroii adevărului şi ai dragostei care poartă mesajul dragostei, al toleranţei şi al dialogului în toată lumea şi care, cu inimile prea pline de dragoste, încearcă să construiască noua imagine a musulmanului.

Source Link

Views: 2