Joshua (Yusha) Evans este un fost misionar creștin de origine americană care s-a convertit la Islam. Înainte de convertirea sa la Islam era responsabil cu propovăduirea creștinismului pentru tineri la un institut creștin din Carolina de Sud. După ce a devenit musulman, el s-a transformat într-unul dintre cei mai deosebiți vorbitori despre Islam, în special […]
Joshua (Yusha) Evans este un fost misionar creștin de origine americană care s-a convertit la Islam. Înainte de convertirea sa la Islam era responsabil cu propovăduirea creștinismului pentru tineri la un institut creștin din Carolina de Sud. După ce a devenit musulman, el s-a transformat într-unul dintre cei mai deosebiți vorbitori despre Islam, în special în campusurile universitare.
Source LinkViews: 1
Viata noastra se compune din zile si nopti, din minute si secunde, din clipe, sau, mai bine zis, timpul este viata. Timpul este mai pretios decit aurul si argintul . Cine insa i-ar observa pe oamenii de astazi, ar vedea cum isi petrec acestia timpul si cum viata lor trece, si ar constata ca majoritatea […]
Viata noastra se compune din zile si nopti, din minute si secunde, din clipe, sau, mai bine zis, timpul este viata.
Timpul este mai pretios decit aurul si argintul .
Cine insa i-ar observa pe oamenii de astazi, ar vedea cum isi petrec acestia timpul si cum viata lor trece, si ar constata ca majoritatea oamenilor irosesc timpul, si pierd ocazia de a profita de aceasta viata si de a-si folosi timpul lor pentru viata de Apoi.
Ii vedem astfel cum isi petrec viata si timpul cu ceva care nu le aduce nici un folos.
Un om rational s-ar mira de placerea cu care unii isi aduc aminte de zilele trecute, pentru ca acestia uita ca fiecare minut si fiecare clipa din viata , trecuta, nu face decit sa-i apropie de mormant si sa-i departeze de aceasta lume.
Timpul – el este adevarata viata, este virsta omului.
Pastrarea timpului este izvorul binelui iar risipirea lui este izvorul raului.
Cind cineva recunoaste valoarea unui lucru, el se straduieste sa nu-l piarda, pentru ca ar fi dureroasa pierderea . De aceea este important ca musulmanul sa recunoasca valoarea si importanta timpului, si sa se straduiasca sa-l foloseasac cu ceea ce il va aduce mai aproape de Allah!
De aceea este pentru fiecare musulman o datorie sa recunoasca valoare a timpului pentru ca Allah ta’ala ne-a creat doar pentru a-L adora pe El , pentru a ne folosi viata pentru Allah , si pentru mesajul divin.
Deci, sa ne punem impreuna intrebarea ,cum am putea sa ne planuim mai bine viata?
Ce am facut cu timpul nostru?
Ce am facut cu zilele si noptile noastre trecute? Le-am folosit sau le-am risipit?
Trimisul lui Allah, pacea si binecuvintarea lui Allah fie cu asupra lui, spunea:
” Foloseste-te de cinci lucruri, inaite ca alte cinci sa te ajunga.
Foloseste-ti tineretea, inainte sa imbatrinesti.
Foloseste-ti viata , inainte sa mori.
Foloseste-ti timpul liber, inainte sa ai ceva de facut.
Foloseste-ti sanatatea, inainte sa te imbolnavesti,
si foloseste-ti avutul, inainte sa saracesti. ” ( relatat de Tirmidhi)
Abu Atahia, spunea: ” Am varsat lacrimi, in urma tineretii mele, dar tristetea si plinsul nu mi-au folosit : Ar fi frumos, ca tineretea , sa vina la mine, intr-o buna zi, ca sa-i povestesc, ce au facut firele de par alb din mine. Mi-au schimbat culoarea, mi-au luat puterea, spinarea mi s-a incovoiat, mi-au furat somnul si m-au facut sa pling.”
Toti elevii , studentii si toti cei care muncesc, primesc cindva vacanta sau concediu, si se bucura de acesta.
Adevaratul musulman, insa, nu ia vacanta, pentru ca el va fi fericit, abia cind picioarele sale au calcat in Gradina Paradisului.
Noi oamenii, ne permitem concediul, insa Allah , nu ne ingaduie aceasta, caci, Allah spune in Sfitul Qur’an sa-I slujim Lui, pina cind moartea ne va ajunge.
Ingerii, la dreapta noastra, si la stinga noastra, scriu tot ceea ce facem, fapte bune si fapte rele, in timpul zilei si in timpul noptii, in vacanta sau la ocupatiile noastre, ei scriu totul, caci ingerii nu au concediu, ei sint creati de Allah ta’ala si insarcinati sa-si implineasca datoria.
Aceasta sa ne aduca aminte ca nu putem gasi adapost impotriva lui Allah, decit la Allah.
Profita de tine insuti, pentru sufletul tau, inainte ca timpul tau sa se sfirseasca!
Lenes si sarac este acela care, in 1440 minute, nu profita de sine insusi, pentru sufletul sau, asta inseamnind ca el sa foloseasca , pentru sufletul sau, in viata de Apoi, cele 24 de ore zilnice, ale sale.
In Sfintul Qur’an, sta scris:
Eu nu i-am creat pe djinni si oameni decit pentru ca ei sa Ma adore. (51:56)
Noi am fost creati, pentru aceasta , si este trist sa vedem ca datoria noastra este neglijata de cei mai multi dintre noi.
Se spune ca robul se afla intre doua temeri.
Una dintre ele este viata sa, deja trecuta,si despre care nu stie ce va face Allah ta’ala cu ea, ( daca ii vor fi acceptate faptele bune , daca ii vor fi pacatele iertate), iar celalta este viata sa inca netraita, in care nu stie ce-i este scris ( nu stie de va fi buna sau rea, daca va muri ca un dreptcredincios sau nu, daca locul sau va fi in Paradis sau in Iad).
El sa profite de la el, pentru sufletul sau, din aceasta viata, pentru cea vesnica.
Sotia ta, persoana cea mai draga tie
Invatatul Atahanevi spunea:
” Fapta buna este singura moneda pe care o primesti, aflindu-te in viata, pentru ca Viata de Apoi, este casa faptelor bune. Daca nu le obtii in aceasta viata, nu le vei primi nici in cea de Apoi.”
Ali, radhi Allahu anhu, spunea:
„Astazi este fapta fara rasplata, iar miine este rasplata fara fapta. Cind te vei afla epuizat si sdrobit in fata lui Allah , la Judecata, in zadar vei cauta fie si o singura fapta buna care sa-ti ingreuneze balanta. In acea zi, nu-ti vor fi de folos, nici cainta si nici lacrimile, nici fratii si nici parintii, nici iubita ta sotie si nici copiii pentru care ai facut atita.”
Akramata , radhi Allahu anhu, spunea:
Barbatul va intilni in Ziua Judecatii pe sotia sa si o va intreba:” Ce fel de sot ti-am fost?” Ea va raspune: ” Mi-ai fost un sot bun.”Si-l va lauda pentru calitatile lui. El ii va zice atunci: „Te rog, da-mi numai o fapta buna, poate ca voi fi salvat de ceea ce vezi aici.”
Ea insa ii va raspunde: ” Nu este mult ceea ce imi ceri, dar nu-ti pot da, pentru ca si mie imi este la fel de teama (de pedeapsa lui Allah)”.
Barbatul il va intilni pe fiul sau, se va agata de el, intrebindu-l: „O, fiule, ce fel de tata ti-am fost?” Iar fiul ii va raspunde:” Mi-ai fost un tata bun”, laudindu-l.
Tatal il va ruga atunci:” Fiule, am nevoie de o farima minuscula din faptele tale bune, poate voi fi salvat astfel de ceea ce vezi aici.”
Iar fiul ii va raspunde,” Nu este mult ceea ce ceri, dar nu-ti pot da, pentru ca si mie imi este la fel de teama, ca si tie.”
Astfel, in Ziua Judecatii, nimeni nu va putea fi de folos nimanui.
sursa: rasarit.com
Source LinkViews: 1
Inima omului slab în credinţă este uşor de schimbat, putând să se modifice în repetate rânduri. Ea este asemeni direcţiei vântului, care o poate înclina când spre rău, când spre bine, în funcţie de trăirile pe care omul le are în acele momente. Ea poate refuza să asculte ordinele lui Allah subhanahu wa ta’ala […]
Inima omului slab în credinţă este uşor de schimbat, putând să se modifice în repetate rânduri. Ea este asemeni direcţiei vântului, care o poate înclina când spre rău, când spre bine, în funcţie de trăirile pe care omul le are în acele momente.
Ea poate refuza să asculte ordinele lui Allah subhanahu wa ta’ala atunci când este captivată de o persoană de pe acest pământ, care o poate manipula după bunul său plac, sau acestei lumi, şi dorind a aduna cât mai multe avuţii, sau mândrie, aroganţă şi dispreţ faţă de cei din jur, invidie şi lăcomie.
De asemenea, inima omului poate deveni grea şi împietrită, atunci când omul vorbeşte în mod excesiv, uitând că, prin tot ceea ce spune şi prin tot ceea ce face, trebuie să îl amintească şi să îl preamărească pe Allah subhanahu wa ta’ala, aşa cum Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, ne învăţă:
„Nu vorbi în mod excesiv fără a îl aminti pe Allah, pentru că această vorbire în exces fără a îl pomeni pe Allah duce la o inimă prea grea şi persoana cea mai departe de Allah este cea cu o inimă grea.”
(relatat de Tirmidhi)
Musulmanul mumin trebuie să aibă în permanenţă grijă de inima sa; nu trebuie să fie asemenea necredincioşilor care se lasă învinşi de propriile pofte şi de frumuseţile acestei lumi trecătoare. Credinciosul luptă împotriva acesteia oricât de greu i-ar fi. Chiar dacă uneori eşuează şi greşeşte, el nu uită niciodată că Allah subhanahu wa ta’ala îi iubeşte şi Le iartă păcatele acelor care greşesc şi se căiesc pentru faptele lor, regretând fapta rea cu întreaga lor inimă, cerându-şi iertare de la Allah subhanahu wa ta’ala, aşa cum El, Preaînaltul, spune în Sfântul Coran:
(…) Allah îi iubeşte pe cei care plinesc fapte bune ~ Şi pe cei care, dacă au săvârşit o faptă josnică sau au fost nedrepţi cu propriile lor suflete, îşi aduc aminte de [măreţia lui] Allah şi îşi cer iertare pentru păcatele lor ~ şi cine poate ierta păcatele decât Allah?! – şi care nu persistă cu bună ştiinţă în ceea ce săvârşesc.
(Aal-’Imran, 3:134-135)
Musulmanul credincios trebuie să îl poarte, întotdeauna, pe Allah subhanahu wa ta’ala în propria sa fiinţă şi în inima sa, repetând continuu că nu există altă Divinitate cu excepţia Sa, Preaînaltul. Numai astfel, el va avea o inimă împlinită, ajutând sămânţa credinţei implantate în inima sa să crească şi să îl protejeze de Focurile Iadului. Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, ne sfătuia:
„Să îl rugăm pe Allah să ne ţină inimile tari, ferme în credinţa adevărată, căci Allah nu se uită la înfăţişarea noastră sau la trupurile noastre, ci se uită la inimile noastre.”
(relatat de Muslim)
~ Fie ca Allah subhanahu wa ta’ala să ne păstreze mereu inimile curate, exact aşa cum au fost în momentul în care lumina credinţei cea adevărată a fost aşezată acolo de către El, Preaînaltul, astfel ţinându-le pe calea Sa cea dreaptă, căutând numai mulţumirea Lui, Unicului, şi supunerea numai în faţa Poruncilor Sale! ~
Frumusețea Islamului
Source LinkViews: 2