Tag: credinta

Musca

Adnan Ash-Shareef     O, voi oameni! Vi s-a dat vouă o pildă, auziţi-o: Aceia pe care voi îi chemaţi în locul lui Allah nu vor putea crea nici măcar o muscă, chiar de s-ar uni ei pentru aceasta! Iar dacă musca le răpeşte un lucru, ei nu-l vor putea lua înapoi! Slabi sunt şi […]

Adnan Ash-Shareef

 

 

O, voi oameni! Vi s-a dat vouă o pildă, auziţi-o: Aceia pe care voi îi chemaţi în locul lui Allah nu vor putea crea nici măcar o muscă, chiar de s-ar uni ei pentru aceasta! Iar dacă musca le răpeşte un lucru, ei nu-l vor putea lua înapoi! Slabi sunt şi cel care cere şi cel de la care se cere!/ Ei nu L-au preţuit pe Allah după adevărata Sa măsură. Allah este Cel Tare şi Preaputernic. (Al-Hajj: 73-74)

Numeroase versete coranice au unele sensuri care se dezvăluie unul după altul, o dată cu trecerea timpului şi a progresului ştiinţei. În timpul revelaţiei, credincioşii au înţeles că versetul sfânt de mai sus este o mustrare şi o ironie la adresa idolatrilor şi a zeilor lor şi a ofrandelor pe care le aduceau lor. Idolii nu pot să creeze nici o muscă, să salveze pânăşi ofrandele care li se aduceau şi pe care le răpesc muştele. Acesta este unul din sensurile versetului de mai sus, dar astăzi noi desprindem din acest verset numeroase provocări ştiinţifice şi sensuri: El este o provocare coranică valabilă până în Ziua de Apoi, adresată ateilor care au făcut din ştiinţă un zeu. Ei nu vor fi în stare să creeze nici o muscă, chiar dacă şi-ar uni eforturile pentru această încercare.

Autumn House-fly Musca autumnalisŞtiinţa nu va ajunge niciodată să creeze o celulă şi atunci cum să creeze o muscă alcătuită din sute de mii de celule vii diferite şi specializate? În el sunt sensuri ştiinţifice miraculoase pe care ştiinţa le-a descoperit astăzi, printre care acela că aparatul digestiv al muştei, este dotat cu enzime care-i permit în decursul câtorva secunde să transforme orice mâncare pe care o răpeşte de la noi sau cu care se hrăneşte şi să o asimileze şi, în felul acesta, nu o mai putem salva de la ele. Nu sunt doar idolii cei care sunt neputincioşi în ceea ce priveşte recuperarea lucrurilor răpite de muşte. Muştele domină pânăşi astăzi peste întinse suprafeţe ale globului terestru şi le răpesc, în sensul că omul nu poate să trăiască pe ele, ba nici măcar să intre în ele.

Muştele ne pot răpi sănătatea şi chiar viaţa, căci ele transmit şi cauzează cele mai multe tipuri de febră, printre care encefalomielita virotică, căreia medicina nu i-a găsit un tratament până în momentul de faţă. În felul acesta, în pofida slăbiciunii muştei, omul rămâne neputincios în faţa ei, incapabil de a imita măreţia artei creării ei, slab în faţa răpirii resurselor alimentare şi a forţelor sănătăţii sale de către ea. Este suficient să reamintim doar faptul că boala somnului – o infecţie mortală a creierului – este transmisă de musca tse tse care continuă să provoace mii de morţi în Africa. În acelaşi timp, această muscă se caracterizeazăşi prin unele avantaje, având în vedere că ea i-a împiedicat pe africani să extermine animalele sălbatice şi să le distrugă mediul, fiindcă musca transmiţătoare a bolii somnului ucide atât omul cât şi vitele lui, dar nu este primejdioasă pentru animalele sălbatice.

Cercetătorii biologi şi-au pus întrebări în legătură cu secretul imunităţii cu care Domnul a înzestrat muştele şi ţânţarii care transmit cele mai nimicitoare boli şi tipuri de febră, având în vedere că unele muşte poartă pe un centimetru pătrat din corpul lor aproximativ cinci milioane de bacterii.

Studiile în legătură cu aparatul care asigură imunitatea acestor insecte au confirmat că este vorba de cel mai simplu aparat imunitar al fiinţelor vii, dar în acelaşi timp şi cel mai eficient şi rapid. Ştiinţa încearcă în momentul de faţă să sondeze adâncurile necunoscute ale aparatului imunitar ciudat, rapid şi eficient al muştelor şi al ţânţarilor, pentru a valorifica această descoperire pentru perfecţionarea imunităţii omului, mai ales în tratarea maladiilor rezultate din deficienţa sau lipsa acesteia, care sunt cele mai grave şi cele mai dificile de tratat până în prezent. Muştele ocupă locul al treilea ca număr între vietăţi, urmând după furnici şi ţânţari şi, dacă nu ar exista îndurarea lui Allah, care călăuzeşte numeroasele făpturi ale sale, cum sunt păsările, furnicile, peştii, microbii, viruşii şi altele, împotriva muştelor, acestea ar acoperi suprafaţa globului terestru şi ar face viaţa imposibilă pe el în decursul câtorva zile. Există specii de muşte care se înmulţesc cu o viteză uimitoare, încât dacă toate ouăle ar ecloza şi puii ar trăi şi s-ar înmulţi la rândul lor, dintr-o singură pereche ar rezulta într-un singur sezon un număr de exemplare de ordinul numărului 10 urmat  de şaizeci de zerouri!

Studiile întreprinse începând din anul 1971 au descoperit existenţa unui limbaj chimic propriu fiecărei specii de muşte, cu care ele îşi reglează modul de viaţăşi coabitarea cu ceilalţi indivizi ai speciei. Din acest cod face parte faptul că femela secretă în perioada împerecherii o substanţă chimică volatilă pe care o recepţionează perişorii sensibili de la picioarele muştelor masculi şi o transmit apoi celulelor nervoase care emit ordinele de declanşare a apetitului sexual şi de urmărire a femelei. Primul mascul care ajunge la femelă secretă o substanţă cu efect de antidot al substanţei secretate de femelă, care anulează efectul atractiv al acesteia pentru ceilalţi masculi şi cu ea acoperăşi corpul femelei, îndepărtând în felul acesta ceilalţi masculi care l-ar putea deranja şi astfel rămâne numai el cu partenera pentru a se acupla.

Un cercetător biolog contemporan a petrecut câţiva ani din viaţa sa ştiinţifică studiind o specie de muşte, cunoscută cu numele popular musca albastră, şi a consemnat următoarele concluzii, pe care le-am tradus din lucrarea lui în limba franceză: “Musca albastră este în realitate o maşină mică, extrem de perfecţionată. Ea este o insectă bine înzestrată, îndeosebi în ceea ce priveşte aripile şi zborul ei, ceea ce i-a făcut pe mulţi dintre colegii mei să-mi scrie, zicându-mi: nu mai cutezăm să ucidem o muscă după lectura cărţii tale despre muşte. Acesta este un lucru de înţeles, căci cum ar fi cu putinţă să distrugă o maşină vie în faţa căreia cele mai exacte şi mai complexe ceasuri par un lucru extrem de grosolan şi imperfect? Cum de reuşeşte musca albastră 200 de bătăi din aripi într-o secundă, ştiindu-se că orice aparat muscular obişnuit nu se poate contracta de mai mult de o sută de ori într-o secundă? Dar natura ( de ce nu o fi spunând, oare, Creatorul muştei?) a ajuns la acest grad înalt al frecvenţei bătăii aripilor, cu ajutorul unei serii de mecanisme care se influenţeazăşi se completează unul pe altul: aripile muştei sunt fixate direct pe pieptul ei, unde există în interior două perechi de muşchi care ridicăşi coboară pieptul şi care lucrează în sens invers, adică atunci când perechea muşchilor ridicători ai pieptului se contractă împreună cu ei se ridică şi aripile muştei, când perechea muşchilor coborâtori se contractă, coboară împreună cu ei şi aripile muştei, iar când muşchii ridicători ai pieptului sunt în acţiune, muşchii coborâtori sunt în stare de odihnă. În felul acesta, musca albastră reuşeşte două sute de bătai din aripi pe secundă, fără să obosească.

Iar,acţiunea motorului cu piston dublu al autoturismului nu face decât să imite, în mod aproximativ, operaţiunea bătăii din aripi a muştei.”

Cât priveşte procesul nervos care reglează sincronizarea contracţiilor muşchilor ridicători ai aripilor şi întinderea muşchilor coborâtori ai lor, acesta este una din cele mai complicate şi mai frumoase operaţiuni, dar ea nu-i interesează decât pe specialiştii din domeniul entomologiei.

O echipă de cercetători din domeniile biologiei, fizicii şi chimiei organice de la Universitatea din Marsilia a avut nevoie de zece ani pentru a confecţiona o maşină rudimentară, în greutate de câteva tone, capabilă să imite câteva din funcţiile membrelor muştei.

Ochiul muştei, care are un volum de mai puţin de o jumătate de milimetru cub, este compus din trei mii de ochi minusculi, fiecare din ei fiind legat de opt celule de recepţionare optică: două pentru culori şi şase specializate în descoperirea celor mai slabe mişcări care se produc în câmpul vizual al muştei, ceea ce înseamnă că în ochiul muştei există patruzeci şi opt de unităţi de recepţionare a luminii. În plus, Creatorul- mare este puterea Lui!- a înzestrat această minune zburătoare cu un milion de celule nervoase specializate în deplasările muştei de sus în jos, de jos în sus, din faţă în spate şi din spate în faţă, şi aceasta prin intermediul a treizeci şi opt de perechi de muşchi, dintre care şaptesprezece perechi pentru aripi şi douăzeci şi una de perechi pentru mişcările capului.

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 3

Ciclul vieţuitoarelor din natură

Adnan Ash-Sharif     “Allah creează făptura, apoi, o face din nou, apoi, la El veţi fi aduşi înapoi” Ştiinţele biologiei, chimiei şi fizicii atomice au descoperit că toate făpturile cu viaţăşi fără viaţă, se compun din unităţile de bază, care sunt atomii, că atomii sunt alcătuiţi din particule, precum electronul, neutronul, protonul şi altele, […]

Adnan Ash-Sharif

 

 

“Allah creează făptura, apoi, o face din nou, apoi, la El veţi fi aduşi înapoi”967149_527108390684404_1068829727_o

Ştiinţele biologiei, chimiei şi fizicii atomice au descoperit că toate făpturile cu viaţăşi fără viaţă, se compun din unităţile de bază, care sunt atomii, că atomii sunt alcătuiţi din particule, precum electronul, neutronul, protonul şi altele, al căror număr a ajuns până în prezent la mai mult de patruzeci şi că, prin unirea atomilor între ei, s-au format lucrurile din natură, că organismul uman este compus dintr-o sută de mii de miliarde de celule, că fiecare celulă este compusă dintr-o sută de miliarde de atomi, că în natură se află un număr de 92 de elemente, începând cu hidrogenul şi încheind cu uraniul. Orice lucru din univers are un ciclu de viaţăşi o viaţă limitată, după care se întoarce la atomii sau la particulele din care a fost alcătuit.

Viaţa unor atomi radioactivi nu depăşeşte câteva secunde, după care se întorc la particulele din care sunt compuşi, în timp ce viaţa unor aştri din Univers, durează câteva miliarde de ani, după care şi ei dispar, transformându-se în atomii şi particulele lor, din care au fost alcătuiţi, pentru a relua un nou ciclu de viaţă cu durata de milioane de ani.

Omul a fost creat din pământ şi, când moare, se transformă în pământ şi revine la elementele din care a fost compus, precum hidrogenul, oxigenul, carbonul, calciul, fierul, fosforul, magneziul şi altele. Apoi, plantele şi animalele extrag acele elemente de care au nevoie pentru structura diverselor lor componente, animalele şi păsările mănâncă ceea ce le este necesar din plante, omul se hrăneşte cu plantele şi cu carnea animalelor şi păsărilor, pe care aparatul său digestiv o transformă în sânge, iar din acesta testiculele bărbatului şi ovarele femeii, extrag ceea ce este necesar pentru compunerea lichidului seminal al femeii care se întâlneşte cu lichidul seminal al bărbatului. Domnul face să se plămădească din ele o făptură, care după nouă luni devine un om nou, compus din miliarde de miliarde de atomi, a căror origine poate că dateazăde la începutul creaţiei, după ce poate că a avut loc miliarde de cicluri de viaţăşi fără viaţă. Omul – aşa după cum afirmă cercetătorul Hubert Ravez – este compus din praful aştrilor şi din cenuşa lor.

Elementul fier, care intră în structura corpului omenesc, de pildă, a fost creat de Domnul – aşa după cum afirmăştiinţa – Şi Allah ştie cel mai bine! – în urmă cu aproximativ cincisprezece miliarde de ani, în interiorul stelelor. Apoi, fierul şi atomii săi s-au preschimbat în decursul a milioane de cicluri de viaţă în milioane sau miliarde de făpturi fără viaţăşi cu viaţă, înainte de a intra în structura organismului fiecăruia dintre noi, pentru ca, după moarte, să reia ciclurile sale, al căror număr nu-l cunoaşte decât Stăpânul care “cunoaşte numărul din fiecare lucru – Mare este puterea Lui!”.

În lumina acestei explicaţii simple, în legătură cu ciclul făpturilor din Univers, înţelegem ceva din dimensiunea ştiinţifică a cuvintelor lui Allah Preaînaltul :

Allah v-a făcut pe voi să răsăriţi asemenea ierburilor, din pământ, /Apoi, vă va aduce pe voi înapoi la El şi vă va face să ieşiţi cu adevărat. (Nuh: 17-18).

Mărire Celui care le-a creat pe toate perechi, din ceea ce face pământul să creascăşi din ei înşişi şi din cele pe care ei nu le cunosc! (Ya-Sin : 36).

Spune : “Oare se află printre asociaţii voştri vreunul care să creeze o făpturăşi să readucă [la viaţă după moarte]?” Spune: “Allah creează făptura şi apoi o readuce! Cum de puteţi voi să staţi departe? (Yunus: 34).

Nu este El Cel care a început creaţia omului şi apoi îl va face din nou? (An-Naml: 64).

El este Cel care face prima oară făpturile şi apoi le face din nou – şi aceasta este şi mai uşor pentru El. (Ar-Rum: 27).

El este Cel care face prima oară [creaţia] şi El este Cel care o face din nou. (Al-Buruj: 13).

Oare nu ştiu ei cum a făcut Allah făpturile prima oarăşi cum le va face pe ele apoi din nou? (Al-‘Ankabut: 19).

Noi am hotărât pentru voi moartea şi Noi nu suntem împiedicaţi/ Să vă înlocuim cu semenii vostri şi să vă mai refacem [în Ziua de Apoi] într-un chip pe care voi nu-l ştiţi. (Al-Waqi’a: 60-61).

Laudă Aceluia a cărui promisiune s-a adeverit şi ne-a arătat, în secolul al XX-lea, cum plăsmuieşte creaturile şi cum, după aceea, le readuce la viaţă în chipuri şi forme din care nu cunoaştem decât foarte puţine prin intermediul unor operaţiuni pe care le efectuează nenumărate făpturi, printre care “stelele ce fug înapoi,/ Ce grăbesc să se ascundă” (At-Takwir: 15 – 16), aşa după cum vom prezenta, în detaliu, în rândurile ce urmează.

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 4

Aerul

  Adnan Aș-Șareef   “Îl preamăresc cele  şapte ceruri  şi pământul  şi cei care se află în ele  şi nu este nimic care să nu-L preamărească şi să nu-I aducă laude, însă voi nu pricepeţi preamărirea lor. Dar El este Blând şi Iertător” (Al-Isra: 44). Arhanghelul Gavriil a venit într-o zi la Trimisul lui  Allah […]

 

Adnan Aș-Șareef

 

“Îl preamăresc cele  şapte ceruri  şi pământul  şi cei care se află în ele  şi nu este nimic care să nu-L preamărească şi să nu-I aducă laude, însă voi nu pricepeţi preamărirea lor. Dar El este Blând şi Iertător” (Al-Isra: 44).

Arhanghelul Gavriil a venit într-o zi la Trimisul lui  Allah (- Allah  să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) care stătea trist, cu rănile sângerând, dupăce îl loviseră câţiva din neamul de la Mekka, şi i-a zis lui: Ce-i cu tine? El ia răspuns: Aceştia mi-au făcut cutare  şi cutare. L-a întrebat: Vrei să-ţi arăt un semn? El i-a răspuns: Da! S-a uitat la un pom situat pe cealaltă parte a văii  şi i-a zis: Cheamă pomul acela!  Şi el  l-a chemat  şi pomul a venit mergând până ce s-a oprit în faţa lui. Arhanghelul i-a zis: Spune-i să se întoarcă! Şi i-a zis el şi s-a întors la locul de unde plecase. Atunci, Trimisul lui  Allah   i-a zis Arhanghelului: ”Îmi este de ajuns!“

(Hadis nobil consemnat de Ibn Maja în Sunan)

“Eu cred că materia este făcută din spirit şi ea ne conduce direct la meditaţia asupra lui Dumnezeu”.     Bergson

AERUL

“Dar nu! Jur pe ceea ce vedeţi şi pe ceea ce nu vedeţi”

Creatorul a jurat pe toate făpturile vizibile  şi invizibile. Următoarele informaţii despre aer îi conferă cititorului o idee despre sensurile ştiinţifice conţinute de versetul sfânt de mai sus. Aerul este una din binefacerile invizibile ale Creatorului, pe care El le-a hărăzit să fie un bun al tuturor.

AirQuality_200x300Dacă omul ar fi fost în stare să domine aerul, l-ar fi vândut şi l-ar fi cumpărat şi s-ar fi luptat pentru el, aşa cum a procedat cu cele mai multe lucruri pe care Domnul i le-a făcut supuse  şi i le-a încredinţat lui. Dar cei mai mulţi dintre oameni nu au fost la nivelul acestei încrederi: “Noi am propus cerurilor, pământului şi munţilor, sarcina de a purta povara Adevărului, dar ele au refuzat să o poarte şi le-a fost teamă de ea, însă s-a încărcat omul cu ea, căci el este tare nedrept [faţă  de  el  însuşi]  şi tare neştiutor” (Al-Ahzab: 72).

Făpturile de pe pământ trăiesc în oceanul gazos invizibil care este aerul  şi care înconjoară  pământul din toate părţile, ridicându-se deasupra lui până la înălţimea de aproximativ şaisprezece kilometri. Aerul uscat este un amestec gazos compus din oxigen în proporţie de 21%, azot în proporţie de 78%, argon în proporţie de 0,9%, bioxid de carbon în proporţie de de 0,003%  şi alte gaze rare, aşa cum sunt metanul  şi altele. Dacă aceste procente s-ar dezechilibra într-o măsură foarte mică, s-ar strica rânduiala minunată care a făcut viaţa posibilă pe planeta Pământ. Este suficient să amintim că unul din motivele secetei care afectează de ani de zile întinse suprafeţe ale pământului este creşterea procentului de bioxid de carbon, care s-a dublat în ultimul secol ca urmare a risipirii energiei  şi a poluării mediului. Savanţii apreciază  că omenirea se va autodistruge, dacă omul nu va pune capăt dezechilibrului balanţei foarte precise stabilite de Stăpân, în ceea ce priveşte compoziţia aerului, căci El ne-a prevenit în această privinţă, atunci când a grăit: “Şi cerul El l-a înălţat şi El a stabilit balanţa/ Pentru ca voi să nu fiţi nedrepţi la cumpănire”  (Ar-Rahman: 7-8);

“Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite” (Al-Qamar: 49).

Ştiinţa nu a descoperit gazele din care se compune aerul decât în secolul al XVIII-lea, prin savantul englez Pristly şi savantul francez Lavoisier, pe care gloata l-a decapitat în timpul revoluţiei franceze prin ghilotinare, în anul 1793, pretextând că revoluţia nu are nevoie de savanţi. Unul dintre prietenii săi  l-a deplâns, prin cuvintele devenite celebre: “Nu a fost nevoie decât de câteva secunde pentru tăierea unui cap, dar probabil că o sută de ani nu vor fi de ajuns pentru crearea altuia ca acesta..”

 

 

sursa: Revista franceză „Știința și viața”, martie 1991

Source Link

Views: 1