Tag: credinta

Am cautat adevarul

Am cautat adevarul … Ma determina sa scriu aceste randuri un mesaj postat pe Facebook si foarte mult sharuit de toti. Este vorba despre stirea in legatura cu baietelul musulman suspectat ca ar fi adus la scoala o bomba… si, totusi, copilul lucrase la un proiect de inventare a unui ceas sub coordonarea profesorului sau […]

Am cautat adevarul …

Ma determina sa scriu aceste randuri un mesaj postat pe Facebook si foarte mult sharuit de toti. Este vorba despre stirea in legatura cu baietelul musulman suspectat ca ar fi adus la scoala o bomba… si, totusi, copilul lucrase la un proiect de inventare a unui ceas sub coordonarea profesorului sau de la scoala. Copilul a fost incatusat si retinut pentru o perioada in arestul politiei pentru ca fusese suspectat de punerea la cale a unui act terorist. Pana sa se elucideze problema, pana sa fie copilul eliberat, fapta fusese consumata. Un copil fusese abuzat, agresat de niste autoritati, numit “terorist”… Toate acestea cand, de fapt, el era un copil ca oricare altul, in formare, cu visuri si sperante pentru o viata mai buna si pentru o lume creativa.
media islamAemanatoare erau si vremurile in care, nelamurit de toata campaniile duse impotriva musulmanilor in media si nu numai, am hotarat sa cercetez mai mult aceste valori. Auzeam la toate buletinele de stiri cate ceva impotriva musulmanilor, despre situatii ingrozitoare prin care treceau musulmani, despre permanentele razboaie de la “ei”, dar chiar si inalte personalitati care faceau catalogari si prejudecati grosolane. Desi mass-media pretindeau obiectivitatea, foloseau fara jena sloganuri islamofobe si etichetari in masa atunci cand vorbeau despre musulmani, sau, mai grav, atunci cand se refereau la credinta islamica (si inca mai fac asta, din pacate).

Am inceput sa citesc niste articole, iar mai apoi am gasit carti care au avut o abordare mai larga. Trebuie sa spun ca eu nu am crezut inainte in Dumnezeu… cel putin nu asa cum il vedeam “limitat” de fiecare religie pe care incercam sa o inteleg. Dumnezeul despre care vorbeau ei parea ca se adreseaza doar lor, ca doar prin manifestarile specifice lor Dumnezeu putea fi adorat in mod perfect. Insa, am gasit in Bucuresti un profesor de limba araba, fost imam, care m-a ajutat sa gasesc esenta lucrurilor, sa inteleg mesajul cuprinzator al Islamului pentru omenire si sa incerc sa il deslusesc.

Desi nu imi dadeam seama si ma consideram o persoana foarte deschisa, veneam si eu incarcat de tot felul de prejudecati. Credeam ca stiu (sau ca e totul dupa cum citesc) cam ce cred musulmanii, cate ceva din comportamentul lor, ca nu consuma porc si alcool pentru ca sunt haram, ca nu au voie muzica si alte forme de arte, stiam despre circumcizie, despre poligamie, despre valul femeilor….

Dar una cate una am inceput sa le deslusesc mai bine. Imamul (mie imi place sa ii spun asa, chiar daca nu mai practica asta) mi-a explicat ca notiunile de haram sau halal nu trebuiesc privite superficial. Ca este la fel de haram sa nu ai grija de pamantul pe care calci, de sufletele vietatilor dimprejurul tau, ca este foarte haram (daca pot sa zic asa) sa ii nedreptatesti pe ceilalti, ca circumcizia barbatilor nu este obligatorie (si ca a femeilor nu ar trebui sa existe in cazuri normale), …, ca valul femeilor este un act de credinta, asadar un manifest intre ele si Creatorul lor (si atat!), ca poligamia este exceptia atunci cand vorbim de casatoriile musulmanilor.

Insa ceea ce m-a determinat sa imbratisez Islamul a fost modul in care m-am simtit atunci cand am pus capul la sujud in rugaciune, legatura profunda pe care mi-am creat-o cu Dumnezeu prin invataturile islamice, perspectiva asupra vietii pe care mi-am dobandit-o si educat-o odata ce am avut acces la sursele adevarate ale Islamului. Ii multumesc lui Allah ca profesorul meu a fost cel care m-a indrumat in tot acest proces si constientizez  ca fara un ajutor al unui om precum domnia sa, as fi putut cadea prada unor idei nepotrivite despre ceea ce este “islamic” si sa inteleg in mod eronat mesajul Islamului.

Islamul este pace si credinta care te face mai bun si mai folositor societatii in care traiesti!

Source Link

Views: 6

Cine este Allah? – partea a 3-a

  Inegalabilitatea şi Perfecţiunea – Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) NU este comparabil cu nimeni şi nimic, nici în ceea ce priveşte caracteristicile Sale şi nici în ceea ce priveşte Esenţa Sa.Lui îi aparţine perfecţiunea absolută. Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a spus:   Allah! Nu există altă divinitate în afară de El! Ale Lui sunt numele cele mai […]

 

  1. Inegalabilitatea şi Perfecţiunea – Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) NU este comparabil cu nimeni şi nimic, nici în ceea ce priveşte caracteristicile Sale şi nici în ceea ce priveşte Esenţa Sa.Lui îi aparţine perfecţiunea absolută.

Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a spus:

 

Allah! Nu există altă divinitate în afară de El! Ale Lui sunt numele cele mai frumoase! (Ta-Ha 8)

6. Creatorul – Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) este Cel care a creat Universul cu tot ceea ce există în el. 
Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a spus:

 

Făcătorul cerurilor şi al pământului. El a făcut pentru voi soaţe din voi înşivă şi [a făcut] dobitoacele perechi. Prin aceasta vă înmulţeşte. Nu este nimic asemenea cu El. El este Cel care Aude Totul şi Cel care Vede Totul [As-Sami’, Al-Basir]. (Ash-Shuaraa 11)

  1. CreatorulAtotputernicia – Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) este Cel care dispune de absolut totul şi ceea ce voieşte El să fie, aceea se petrece, iar ceea ce El nu voieşte să fie, aceea nu se va produce niciodată.
    Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a spus:

[El este] Făcătorul desăvârşit al cerurilor şi al pământului şi dacă hotărăşte un lucru, El spune doar: „Fii” şi acesta este! – Al-Baqarah 2:117
şi

 

Allah este Cel care a înălţat cerurile fără stâlpi pe care să-i vedeţi, iar apoi s-a aşezat pe Tron şi a supus soarele şi luna, fiecare urmându-şi cursul său până la un termen hotărât. El orânduieşte lucrul şi tâlcuieşte semnele în amănunţime, poate că voi veţi fi încrezători în întâlnirea cu Domnul vostru. Al-Ra’d: 2
şi

 

Spune: “O, Doamne, Stăpân peste toate! Tu dai stăpânirea aceluia care voieşti Tu şi iei stăpânirea de la cel care voieşti Tu. Tu îl cinsteşti pe cel care voieşti Tu şi îl umileşti pe cel care voieşti Tu. In mâna Ta se află Binele şi Tu eşti Cel care are putere peste toate. / Tu faci să intre noaptea în zi şi faci să intre ziua în noapte. Tu faci să se ivească viul din mort şi faci să se ivească mortul din viu şi Tu îl dăruieşti [cu cele necesare traiului] pe cel care voieşti Tu, fără a ţine socoteală. Aal Imraan 26-27

8. Corectitudinea şi dreptatea – Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) NU este un tiran, El NU exploatează pe nimeni, El NU nedreptăţeşte pe nimeni. 
Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a spus:

 

In Ziua Invierii, Noi vom pune balanţa dreaptă şi nici un suflet nu va fi urgisit câtuşi de puţin. Şi de ar fi ceva, chiar şi numai cât greutatea unui bob de muştar, Noi îl vom aduce. Şi Noi suntem îndeajuns ca socotitori. – Āl-Anbiyaa 47

Acestea sunt minimul de atribute pe care un musulman trebuie să le reţină atunci când se gândeşte la Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), căci El are în total 99 de Nume sau atribute, iar acela care le ştie pe toate, pe dinafară, poate câştiga Paradisul.

 

 

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 10

Graţia divină

Graţia divină   Cât despre cei din paradis, nu vor intra în el decât pe baza faptelor lor bune. Graţia lui Dumnezeu este aceea care îi va conduce acolo în cele din urmă. Ultimul Profet al lui Allah a spus în această privinţă: „Fă tot ce îţi stă în putere pentru a face bine şi […]

Graţia divină

 

Cât despre cei din paradis, nu vor intra în el decât pe baza faptelor lor bune. Graţia lui Dumnezeu este aceea care îi va conduce acolo în cele din urmă. Ultimul Profet al lui Allah a spus în această privinţă:

„Fă tot ce îţi stă în putere pentru a face bine şi fii fericit. Pentru că nimeni nu va intra în paradis doar datorită faptelor sale bune.” Companionii lui au spus: „O, Profet al lui Allah, nici măcar tu?” El a replicat: „Nici măcar eu, decât dacă Allah îmi acordă Îndurarea şi graţia Sa. Şi ţine minte că fapta cea mai iubită de către Allah este una făcută în mod constant, chiar dacă este neînsemnată.”

Graţia lui Dumnezeu nu este arbitrară, ci este bazată atât pe credinţă corectă, cât şi pe fapte bune. În capitolul ʻAli ʻImran, Allah spune:

 „Acela care va veni cu o faptă bună va avea parte de zece asemenea ei, iar acela care va veni cu o faptă rea nu va fi răsplătit decât cu o faptă pe măsura ei. Dar nu li se va face nicio nedreptate!” (Coran 6: 160).

Dacă Dumnezeu ar ţine socoteală omenirii în mod strict, faptele bune ale omului nu ar depăși faptele sale rele. Dumnezeu şi-a manifestat Binecuvântarea Sa prin înmulţirea valorii faptelor bune, în vreme ce faptele rele au fost păstrate la adevărata lor valoare. Prin Binecuvântarea lui Dumnezeu, credincioşii adevăraţi intră în paradis. Aceasta nu înseamnă că faptele nu au niciun rol. Faptele au un rol major, dar nu sunt factorul decisiv. Binecuvântarea lui Dumnezeu le depășește.

În consecinţă, crearea fiinţelor umane, greşelile pe care ele le comit şi binele pe care îl fac sunt cu toate circumstanţe ale manifestării atributelor lui Dumnezeu, ale îndurării şi iertării, ale justiţiei şi ale binecuvântării Sale.

Omenirea nu trebuie să pună la îndoială motivul pentru care Dumnezeu a ales să-Și manifeste atributele în acest mod. Se presupune doar că aceasta a fost calea cea mai bună, pentru că Allah se descrie pe Sine Cel Înţelept şi Cel Cunoscător. Oamenii pot înţelege doar ceea ce Allah alege să le dezvăluie:

„Şi ei nu pricep nimic din ştiinţa Sa în afară de ceea ce El voieşte.” (Coran 2: 255).

Prin urmare ei nu ar trebui să încerce să se considere egali cu Dumnezeu. Dacă El le-a spus oamenilor de ce a ales să facă ceva, ei nu sunt îndreptăţiţi să se întrebe de ce a făcut aceasta. El a decis astfel. Asemenea întrebări sunt nesfârşite şi, prin urmare, dincolo de puterea de înţelegere a omului. Ei sunt cei care vor fi întrebaţi în Ziua Judecăţii despre acţiunile şi intenţiile lor, nu El. În capitolul Al-ʻAnbiyaʼ, Allah spune aceasta:

„El nu este întrebat despre ceea ce face, pe când ei vor fi întrebaţi.” (Coran 21: 23).

În această privinţă, potrivit lui Ibn ’Abbaas, profetul Muhammad a spus:

„Reflectează asupra creaţiei lui Allah, dar nu reflecta asupra lui Allah.”

A reflecta asupra realităţii lui Allah înseamnă a reflecta asupra infinitului. Deoarece mintea nu are capacitatea de a înţelege atunci când reflectează asupra limitelor universului finit şi a galaxiilor şi stelelor din interiorul său, ea va fi mai confuză când va încerca să înţeleagă necreatul. Profetul a atenţionat asupra faptului că forţele satanice vor căuta să introducă îndoiala în inimile credincioşilor prin lansarea unor întrebări fără răspuns despre Dumnezeu.

Abu Hurayrah a relatat că Profetul lui Allah a spus:

„Satan va veni la fiecare dintre voi şi va întreba: «Cine a creat asta şi cealaltă?». Apoi va întreba: «Cine L-a creat pe Domnul tău?» Când ajunge la aceasta, individul trebuie să caute refugiu la Allah [spunând: Îmi afirm credinţa în Allah şi în Profeţii Săi] şi să evite [astfel de gânduri].”

Source Link

Views: 5