Tag: desert

Emigrarea Profetului – partea a 3-a

  Acolo papucii i s-au rupt, iar unii spuneau chiar că umbla în vârful picioarelor pentru a nu lăsa urme. Abu Bakr – Allah să fie mulţumit de el! -l-a purtat pe munte până la o peşteră care avea acelaşi nume ca şimuntele, Peştera Seur. Abu Bakr a intrat primul pentru a cerceta peştera şi […]

 

Acolo papucii i s-au rupt, iar unii spuneau chiar că umbla în vârful picioarelor pentru a nu lăsa urme. Abu Bakr – Allah să fie mulţumit de el! -l-a purtat pe munte până la o peşteră care avea acelaşi nume ca şimuntele, Peştera Seur.

Abu Bakr a intrat primul pentru a cerceta peştera şi a se asigura cănu este nici un pericol. A înfundat toate găurile cu bucăţi rupte din hainelelui, a curăţat-o şi apoi l-a rugat pe Profet să intre. Profetul – Allah să-lbinecuvânteze şi să-l miluiască! – a intrat şi imediat şi-a pus capul în poala lui Abu Bakr şi a adormit. Deodată, Abu Bakr a fost înţepat în picior de oinsectă veninoasă. L-a durut atât de tare încât i-au dat lacrimile, care aucăzut pe faţa Profetului.

thawrImediat, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a dat cu puţină salivă pe piciorul lui Abu Bakr şi durerea a dispărut ca prin minune. Ei au stat în peşteră timp de trei nopţi, de vineri, până duminică. După lăsarea întunericului, ‘Abdullah, fiul lui Abu Bakr, venea să-i vadă şi rămânea acolo peste noapte, punându-i la curent cu situaţia din Mekka. Dimineaţa devreme pleca înapoi şi ca de obicei se amesteca printre mekkani, pentru a nu atrage câtuşi de puţin atenţia asupra activităţilor lui clandestine. ‘Amir bin Fuhaira care avea grijă de turma de capre a stăpânului său, Abu Bakr, se furişa în fiecare seară fără a fi observat şi ducea câteva capre până la peşteră, pentru a-i alimenta cu lapte pe cei doi care sălăşluiau acolo.

Quraişiţii, pe de altă parte, au fost foarte nedumeriţi şi de-a dreptul exasperaţi, când ştirea evadării celor doi tovarăşi a fost confirmată. Ei l-au adus pe ‘Ali la Al-Ka’ba, l-au bătut cu sălbăticie şi l-au închis acolo un timp, într-o încercare disperată de a-l face să mărturisească secretul dispariţiei celor doi “fugari”, dar fără nici un rezultat. Ei au mers atunci la Asma’, fiica lui Abu Bakr, dar nici aici n-au avut succes. Când a ajuns la uşa ei, Abu Jahl a pălmuit-o pe fată atât de puternic, încât i-a rupt cercelul.

Notabilii din Mekka au convocat o adunare de urgenţă pentru a determina viitorul curs al acţiunii şi pentru a cerceta toate variantele care i-ar fi putut ajuta să-i prindă pe cei doi bărbaţi.

Ei au hotărât să blocheze toate drumurile spre ieşire şi au pus supraveghetori bine înarmaţi la toate ieşirile posibile. A fost pus şi un preţ de 100 de cămile pe capul fiecăruia dintre cei doi.[1] Călăreţii, infanteria şi cercetaşii au răscolit ţara. Odată au ajuns chiar şi până la gura peşterii unde se ascundeau Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi Abu Bakr. În momentul în care a văzut duşmanul la o distanţă aşa de mică, Abu Bakr i-a şoptit Profetului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!: “Dacă ei se uită prin crăpătură şi ne descoperă, ce facem atunci?” Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – i-a răspuns, cu calmul său de inspiraţie divină: “Ce rău crezi tu că va veni peste aceiadoi pe lângă care al Treilea este Allah?”

 

finalul celei de-a treia parti

Source Link

Views: 1

Emigrarea Profetului – partea a 5-a

  Pe parcursul drumului, calul lui Suraqa se tot împiedica, iar el era aruncat la pământ. Deodată, a văzut că picioarele din faţă ale calului intraseră în pământ şi din ele ieşea fum. Abia atunci s-a trezit la realitate şi şi-a dat seama că acesta era un avertisment constant al lui Allah faţă de planul […]

 

Pe parcursul drumului, calul lui Suraqa se tot împiedica, iar el era aruncat la pământ. Deodată, a văzut că picioarele din faţă ale calului intraseră în pământ şi din ele ieşea fum. Abia atunci s-a trezit la realitate şi şi-a dat seama că acesta era un avertisment constant al lui Allah faţă de planul nelegiuit pe care îl avea în minte împotriva Profetului. El i-a rugat să se apropie de grupul de călători şi cu inima spăşită a implorat cu toată umilinţa iertare Profetului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!

apusEl s-a adresat Profetului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi tovarăşului său, astfel: “Oamenii tăi (n.t. quraişiţii) au promis o răsplată generoasă celui care te va prinde”. A mai adăugat apoi că putea să le ofere provizii, dar ei i-au refuzat oferta. I-au cerut doar să le acopere plecarea şi să nu le spună politeiştilor care era locul unde se ascundeau. Apoi, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – l-a iertat şi i-a confirmat acest lucru printr-o dovadă scrisă de ‘Amir bin Fuhaira pe o bucată de pergament. Suraqa s-a întors în grabă la Mekka şi a încercat să dejoace planurile celor care erau în urmărirea lui Muhammad – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi a tovarăşului său. Aşadar, duşmanul jurat a devenit un sincer credincios.

Într-o versiune a lui Abu Bakr – Allah să fie mulţumit de el!, acesta spune: „Am emigrat în timp ce mekkanii ne urmăreau. Nimeni nu ne-a ajuns din urmă, în afară de Suraqa bin Malik bin Ju’şam, pe calul său. Eu am spus: “O, Mesager al lui Allah, acesta ne-a ajuns din urmă!”. Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a răspuns: “Nu fi mâhnit, căci Allah este cu noi”. [9:40]

4. Grupul şi-a continuat călătoria până când a ajuns la nişte corturi izolate ce aparţineau unei femei numite Umm Ma’bad Al-Khuzaiia. Era o femeie milostivă şi şedea în uşa cortului ei, cu un covoraş aşternut pe jos, pregătit pentru orice călător ce se întîmpla să treacă pe acolo. Obosiţi şi însetaţi, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi tovarăşul lui au vrut să se învioreze cu hrană şi puţin lapte. Femeia le-a spus că turma este la păscut, iar capra ce se află în apropiere era aproape stearpă.

Era un an secetos. Cu permisiunea ei, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a atins ugerul caprei, invocând Numele lui Allah şi, spre marea lor bucurie, din uger a început să curgă lapte din belşug. Profetul- Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a oferit lapte stăpânei casei şi apoi a împărţit restul cu ceilalţi membrii ai grupului. Înainte de plecare, el a muls capra, a umplut plosca şi i-a dat-o lui Umm Ma’bad.

Mai târziu, soţul ei a venit cu caprele slăbănoage care nu aveau nici un pic de lapte în ugere. El a fost uimit să găsească lapte în casă. Soţia sa i-a povestit că trecuse pe acolo un om binecuvântat şi i-a dat mai multe amănunte despre înfăţişarea şi felul său de a vorbi. Abu Ma’bad şi-a dat seama imediat că omul acela era cel pe care îl căutau quraişiţii şi i-a cerut nevestei să i-l descrie în întregime. Ea a schiţat într-un mod minunat aspectul şi manierele lui, dar acest subiect îl vom detalia mai târziu, când vom vorbi despre trăsăturile şi meritele Profetului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!

După ce a ascultat descrierea soţiei lui, Abu Ma’bad şi-a exprimat dorinţa sinceră de a-l însoţi pe Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!, oricând se va ivi ocazia. şi-a arătat admiraţia faţă de acesta prin versuri care au răsunat cu o asemenea putere în toată Mekka, încât oamenii de aici au crezut că un djinn îi întipărea aceste cuvinte în minte. Asma’, fiica lui Abu Bakr, auzind aceste versuri, şi-a dat seama că aceşti doi tovarăşi se îndreptau spre Medina. Micul poem începea cu mulţumiri către Allah, care le dăduse şansa (n.t. familiei Ma’bad) de a-l găzdui, chiar şi pentru puţin timp, pe Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!

Apoi era descrisă lumina ce va învălui inima celui ce-l va însoţi pe Profet, indiferent cine ar fi fost acela, încheindu-se cu invitaţia adresată tuturor oamenilor de a veni s-o vadă cu ochii lor pe Umm Ma’bad, pe capra ei şi plosca plină cu lapte, ce stăteau mărturie a bunei-credinţe a Profetului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!

Source Link

Views: 5

Hijrah: planificare perfecta si incredere in Allah – 3

Hijrah: planificare perfecta si incredere in Allah – 3 ~ partea a treia ~ Dr. ‘Ali Al-Halawani   Increderea in Allah   Hijrah a fost astfel o succesiune de incidente care au rezultat in mod victorios in emigrare, prin imbinarea increderii Profetului in Allah, dar si prin rationalizarea aspectelor materiale si a legilor natural puse […]

Hijrah: planificare perfecta si incredere in Allah – 3

~ partea a treia ~

Dr. ‘Ali Al-Halawani

 

Increderea in Allah

 

Hijrah a fost astfel o succesiune de incidente care au rezultat in mod victorios in emigrare, prin imbinarea increderii Profetului in Allah, dar si prin rationalizarea aspectelor materiale si a legilor natural puse de Allah in Univers. Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fe asupra lui!) era atat de protejat si de mult sustinut de Allah Preaputernicul, incat toate capcanele rautacioase puse la cale de quraishiti au fost in zadar. Fusese voia lui Allah ca planurile Profetului Muhammad sa reuseasca, iar cele ale necredinciosilor sa esueze. El spune in Gloriosul Coran:

Si-l va inzestra pe el de unde el nici nu asteapta. Iar aceluia care se increde in Allah, El ii este de ajuns, caci Allah implineste lucrul Sau si Allah a stabilit un termen pentru fiecare lucru. (At-Talaq 65:3)

Iar in legatura cu DhulQarnain, Allah spune:

Intr-adevar, Noi am intarit puterea lui pe pamant s ii-am dat lui caile si mijloacele pentru toate lucrurile. Si a urmat el astfel o cale. (Al-Kahf 18:84-85)

Asmaa’ fiica lui Abu Bakr relateaza intr-un hadis consemnat de  Imamul Ahmad: “Le pregateam provizii de mancare… ei au reusit sa iasa dimprejurul muntilor Meccai si au mers pan ace au gasit un munte pe care l-au ales drept popas temporar. Cand a vazut un om stand in fata pesterii, Abu Bakr a spus: <O, Profet  al lui Allah! Ne-ar putea vedea!> Profetul a raspuns: <Nu! Sunt ingeri care ne acopera cu aripile lor.> Omul s-a asezat pentru a se usura cu fata spre [gura] pesterii. Atunci Profetul a spus: <Daca ne-ar fi vazut, nu ar fi facut aceasta.>” (Musnad Ahmad)

In ciuda tuturor eforturilor pe care le-a facut Profetul pentru a ascunde emigrarea si a pastra secretul ei, quraishitii tot au ajuns la gura pesterii unde se ascundeau el impreuna cu Abu Bakr. Aceasta insemna ca atunci cand eforturile umane sunt epuizate, ajutorul lui Allah vine, Cel care nu il lasa si nu il abandoneaza niciodata pe Profetul Sau si/sau pe cei care IL adora, intr-un fel in care ei sa cada prada adversarilor Lui.

Atotputernicul graieste despre aceasta semnificatie in Coran, ca il va proteja pe Profetul Sau atunci cand el este neajutorat sau atunci cand va fi nesustinut de toti ceilalti. Companionii erau dispersati  la acea vreme, dupa cum unii emigrasera la Medina mai devreme, iar unii ramasesera in Mecca. Astfel, Profetul (Pacea fie asupra lui!) nu avea pe nimeni alaturi in acele moment, in afara de Allah si Abu Bakr…

Daca voi nu-i veniti in ajutor, [sa stiti ca] l-a ajutat Allah mai inainte, cand cei care nu credeau l-au alungat, ca unul dintre cei doi. Cand ei doi se aflau in pestera si cand el i-a zis insotitorului sau: Nu fi mahnit, caci Allah este cu noi!” Si a pogorat Allah linistea Sa asupra lui s ii-a venit in ajutor cu osteni pe care voi nu i-ati vazut si a facut cuvantul celor care nu credeau sa coboare in jos, in timp ce cuvantul lui Allah s-a inaltat cel mai sus. Iar Allah este Puternic si Intelept. (At-Tawbah 9:40)

Astfel, dupa ce a avut grija de toate aspectele materiale ale calatoriei, Profetul si-a pus increderea in Allah si si-a marturisit dependenta completa de EL, si-a indreptat fata si inima spre Allah cautand Mila, Calauzirea si ajutorul Lui. Pe scurt, Profetul (Pacea fie asupra lui!) si-a pus increderea in Allah fara sa neglijeze aspectele materiale.

Hijrah: planificare perfecta si incredere in Allah – 3

Aceasta este o mare lectie care trebuie invatata de fiecare musulman care ar trebui sa aiba o credinta stricta in faptul ca ajutorul lui Allah va veni si sa fie increzator ca victoria si reusita sunt intotdeauna de la Allah care spune:

Si Allah nu a facut-o decat o veste buna si pentru ca inimile voastre sa se linisteasca prin aceasta. Victoria nu poate veni decat de la Allah, Puternicul, Inteleptul. (Aal ‘Imran 3:126)

leafIn concluzie, efortul uman nu poate fi neglijat sau minimalizat de catre musulmani, mai ales de catre cei care poarta responsabilitatea chemarii celorlalti la calea lui Allah, pentru ca ei sunt dependent  de Allah si incredinteaza totul Lui. Daca Profetul Muhammad – care era foarte bine protejat de Allah – a avut grija de toate aspectele materiale pentru a se asigura ca planul sau va functiona, fara indoiala noi ar trebui sa avem grija de acestea mult mai mult si sa ne folosim de toate abilitatile si planificarea noastra pentru a reusi. Trebuie sa facem tot ce ne sta in putinta, iar apoi sa lasam rezultatul in voia lui Allah Care stie mai bine decat creatiile Sale.

 

 

sursa: New-Muslims.info

Source Link

Views: 2