Tag: Dumnezeu

Rugăciunile

Rugăciunile   Rugăciunile trebuie să fie îndreptate doar către Dumnezeu, pentru că doar El poate răspunde cerințelor acestora. El este accesibil câtă vreme este invocat cu sinceritate:  ,,Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le]: «Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă.»” (Coran 2: 186). Profetul evidenţiază […]

Rugăciunile

 

silhouette of muslim man praying 23 2147794120 RugăciunileRugăciunile trebuie să fie îndreptate doar către Dumnezeu, pentru că doar El poate răspunde cerințelor acestora. El este accesibil câtă vreme este invocat cu sinceritate:

 ,,Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le]: «Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă.»” (Coran 2: 186).

Profetul evidenţiază acest lucru, spunând: „Dacă te rogi, roagă-te numai lui Allah şi, dacă tu cauţi ajutor, caută-l numai din partea lui Allah.”

Aşadar rugăciunea către fiinţele umane sau prin intermediul fiinţelor umane, moarte sau vii, este o formă de șirk. Cel către care sunt direcţionate rugăciunile devine un obiect de venerare. An-Nu’man ibn Bașir a relatat că Profetul a spus: „Implorarea este adorare.”

,,Aceia pe care voi îi invocaţi în locul lui Allah sunt robi asemenea vouă.” (Coran 7: 194).

Rugăciunile adresate sfinţilor de către creştinii catolici sunt șirk. Dacă ceva este pierdut, ei se roagă Sfântului Anton din Theba să-i ajute la găsirea acelui lucru. Sfântul Iuda Thaddaeus este considerat patronul spiritual al lucrurilor imposibile, adresându-i-se rugăciuni pentru a interveni în boli incurabile, căsătorii improbabile sau alte lucruri similare. Se obişnuia ca, atunci când cineva pleca într-o călătorie, să-i adreseze rugăciuni Sfântului Cristopher, patronul spiritual al călătorilor. În 1969 Sfântul Cristopher a fost scos din panteonul sfinţilor prin decret papal, după ce s-a confirmat că, în realitate, era un personaj fictiv. Rugăciunile către Maria, mama lui Iisus, şi ale îngerilor, precum Mihail, sunt de asemenea șirk. Chiar şi creştinii care evită adorarea sfinţilor comit șirk atunci când direcţionează rugăciuni către profetul Iisus, prin intermediul lui sau al numelui său. La fel, orice musulman care se roagă profetului Muhammad comite șirk. În consecinţă, Dumnezeu le porunceşte profeţilor Săi să-i înveţe pe adepţii lor, în capitolul Al-ʻA’raf, următoarele:

,,Eu nu stăpânesc niciun folos pentru mine şi nicio stricăciune, în afară de ceea ce voieşte Allah. Dacă eu aş fi ştiut necunoscutul, aş avea prisosinţă de bunuri şi nu m-ar atinge răul.” (Coran 7: 188).

Abu Hurayrah a relatat că, atunci când versetul: „Avertizează-ţi cele mai apropiate rude” a fost revelat Profetului, el a spus următoarele rudelor sale: „O, oameni ai Qurayș, asigurați-vă salvarea din partea lui Allah [făcând fapte bune], pentru că eu nu pot să vă feresc de Allah… O, Fatimah, fiică a lui Muhammad, întreabă-mă orice doreşti [în această viaţă], dar nu am nimic care să te ferească de Allah!”

Source Link

Views: 2

Amintirea de Dumnezeu

Amintirea de Dumnezeu   Toate actele de adorare conţinute de legile divine sunt create pentru a-l ajuta pe om să-şi amintească de Dumnezeu. Este normal pentru fiinţele umane să uite câteodată cele mai importante lucruri. Oamenii devin adesea atât de preocupaţi de îndeplinirea nevoilor materiale încât uită în totalitate de necesităţile lor spirituale. Rugăciunea efectuată […]

Amintirea de Dumnezeu

 

Toate actele de adorare conţinute de legile divine sunt create pentru a-l ajuta pe om să-şi amintească de Dumnezeu. Este normal pentru fiinţele umane să uite câteodată cele mai importante lucruri. Oamenii devin adesea atât de preocupaţi de îndeplinirea nevoilor materiale încât uită în totalitate de necesităţile lor spirituale. Rugăciunea efectuată în mod regulat este poruncită pentru a organiza ziua adevăratului credincios în jurul pomenirii lui Dumnezeu. Ea intercalează nevoile spirituale cu cele materiale în viaţa de zi cu zi. Nevoia zilnică obişnuită de a mânca, de a munci şi de a dormi este legată de nevoia zilnică de a reînnoi legătura omului cu Dumnezeu. Cu privire la rugăciunea efectuată în mod regulat, Allah spune în revelaţia finală, capitolul Ta-Ha:

,,Eu sunt Allah şi nu există altă divinitate în afară de Mine! Aşadar, adoră-Mă şi împlineşte Rugăciunea [As-Salat], pentru pomenirea Mea!” (Coran 20: 14).

În ceea ce priveşte postul, Allah a afirmat în capitolul Al-Baqara:

,,O, voi cei care credeţi, v-a fost statornicit vouă Postul [As-Siyam], aşa cum le-a fost prescris şi celor dinaintea voastră. Poate că veţi fi cu frică!” (Coran 2: 183).

dec15 14 patrick pilz meditate Amintirea de DumnezeuCredincioşii sunt încurajaţi să şi-L amintească pe Dumnezeu cât mai mult posibil. Deşi moderaţia în toate aspectele vieţii, fie materiale sau spirituale, este în general încurajată de legea divină, există o excepţie privind pomenirea lui Allah. Este practic imposibil să-ţi aminteşti de Dumnezeu în orice clipă. În consecinţă, în revelaţia finală, capitolul Al-ʻAhzab, Allah îi încurajează pe credincioşi să-şi amintească de Dumnezeu cât mai mult posibil:

,,O, voi cei care credeţi, pomeniţi-L pe Allah mereu.” (Coran 33: 41).

Pomenirea lui Dumnezeu este accentuată, pentru că păcatul este comis atunci când Dumnezeu este uitat. Forţele răului operează liber atunci când conştientizarea existenței lui Dumnezeu dispare. În consecinţă, forţele satanice caută să ocupe mintea oamenilor cu gânduri irelevante şi dorinţe pentru a-i face să uite de Dumnezeu. Odată ce Dumnezeu este uitat, oamenii se alătură de bunăvoie elementelor corupte. Revelaţia finală, Coranul, face referire la acest fenomen în capitolul Al-Mujadila după cum urmează:

,,Şeitan a pus stăpânire peste ei şi i-a făcut pe ei să uite pomenirea lui Allah. Aceştia sunt ceata lui Şeitan şi ceata lui Şeitan sunt cei pierduţi!” (Coran 58: 19).

Dumnezeu, prin legea divină, a interzis drogurile şi jocurile de noroc în primul rând pentru că acestea fac ca fiinţele umane să-L uite. Mintea umană şi corpul devin dependente cu uşurință de droguri şi jocuri de noroc. Odată dependenți, dorinţa oamenilor de a fi stimulaţi permanent de către ele îi conduce spre toate formele de corupţie şi violenţă. Dumnezeu spune în capitolul Al-Ma’ida al revelaţiei finale:

„Doar Şeitan doreşte să semene între voi duşmănie şi ură, prin vin şi prin jocul de noroc şi să vă abată de la pomenirea lui Allah şi de la Rugăciune [As-Salat]. Oare nu vă veţi opri voi [de la acestea]?” (Coran 5: 91).

În consecinţă, omenirea trebuie să-şi amintească de Dumnezeu pentru propria salvare şi creştere. Toţi oamenii au momente de slăbiciune în care comit păcate. Dacă nu au mijloace pentru a-şi aminti de Dumnezeu, ei se scufundă din ce în ce mai adânc în corupţie. Dumnezeu îşi va aminti în mod constant de aceia care urmează legile divine şi le va da o şansă să se căiască şi să se corecteze. Revelaţia finală descrie în mod clar acest proces în capitolul ʻAli ʻImran:

         ,,… și pe cei care, dacă au săvârşit o faptă josnică sau au fost nedrepţi cu propriile lor suflete, îşi aduc aminte de [măreţia lui] Allah şi cer iertare pentru păcatele lor…” (Coran 3: 135).

Source Link

Views: 3

Nenorocirile – Deznădejdea

Nenorocirile – Deznădejdea   Datorită acestei realităţi, suicidul este explicit interzis în Islam. Allah spune în capitolul An-Nisa’: „Şi nu vă ucideţi voi înşivă! Allah este Îndurător [Rahim] cu voi!” (Coran 4: 29). Aceia care comit suicid spun de fapt că Dumnezeu i-a împovărat dincolo de cât pot duce. Ei Îl acuză pe nedrept pe […]

Nenorocirile – Deznădejdea

 

hope Nenorocirile – DeznădejdeaDatorită acestei realităţi, suicidul este explicit interzis în Islam. Allah spune în capitolul An-Nisa’:

„Şi nu vă ucideţi voi înşivă! Allah este Îndurător [Rahim] cu voi!” (Coran 4: 29).

Aceia care comit suicid spun de fapt că Dumnezeu i-a împovărat dincolo de cât pot duce. Ei Îl acuză pe nedrept pe Creator că-i tratează în mod nedrept şi, prin urmare, cad într-o stare cumplită de necredinţă. Din cauza pierderii credinţei, gândurile lor cu privire la Dumnezeu devin diabolice, iar ei cad în deznădejde totală. Ei spun adesea că „viaţa este atât de nedreaptă, încât nu are sens să trăieşti.”

,,Nu-şi pierde nădejdea în îndurarea lui Allah decât neamul de necredincioşi!” (Coran 12: 87).

În consecinţă, Dumnezeu a informat omenirea că pedeapsa pentru aceia care nutresc gânduri necurate este chinul etern în iad. În capitolul Al-Fath, Allah spune:

„Şi pentru ca să-i chinuiască pe cei făţarnici şi pe cele făţarnice, pe politeişti şi pe politeiste, care nutresc gând rău despre Allah, asupra lor se va abate cercul răului. Allah S-a mâniat împotriva lor, i-a blestemat şi le-a pregătit lor Gheena. Şi ce soartă rea!” (Coran 48: 6).

 

Source Link

Views: 1