De ce este atât de răspândit ateismul

  Fethullah Gulen   Ateismul înseamnă negarea existenței lui Dumnezeu, ceea ce implică și respingerea comenzilor Lui, a reflectării religioase și a seriozității, și a crede că oamenii sunt independenți de Dumnezeu. Asemenea concepte neagă ideea de păcat, iar oamenii își imaginează că pot trăi așa cum doresc. Ateismul se răspândește din cauza lipsei educației, […]

 

Fethullah Gulen

 

Ateismul înseamnă negarea existenței lui Dumnezeu, ceea ce implică și respingerea comenzilor Lui, a reflectării religioase și a seriozității, și a crede că oamenii sunt independenți de Dumnezeu. Asemenea concepte neagă ideea de păcat, iar oamenii își imaginează că pot trăi așa cum doresc. Ateismul se răspândește din cauza lipsei educației, tinerii sunt neglijați, iar școlile apără ateismul.

Ignorarea esenței credinței și a religiei este motivul principal pentru care ateismul începe să se dezvolte și să se răspândească. Oamenii ai căror suflete, inimi și minți nu au fost îndreptate către adevăr, devin în mod inevitabil vulnerabili, și numai ajutorul și bunăvoința lui Dumnezeu îi poate salva. Dacă comunitatea nu luptă pentru a combate această modă, atunci mințile și inimile membrilor săi se deschid către acele influențe ce duc la devierea de pe drumul bun.

lotsa-people

Ateismul se manifestă mai întâi ca o lipsă de interes asupra principiilor credinței. Oamenii care dețin o asemenea atitudine afirmă adesea că este una pozitivă, deoarece reprezintă o dorință de independență a minții și a libertății de gândire. Deoarece cererile credinței sunt dure, indiferența ne îndreaptă către ceea ce este mai ușor. Astfel cad oamenii în neglijență, ateism și ură pentru religie.

De fapt, ateismul nu se bazează pe raționament și nici nu este sprijinit de intuiție și experiență umană. Deci, cu atât mai puțin se bazează pe adevăruri “științifice”. Ateismul nu este decât o stare, uneori de leneveală care se transformă în una activă, de rebeliune.

Manifestările numeroase ale lui Dumnezeu înafara sferei noastre atestă că există doar Un Creator, Un Guvernant ce administrează totul, direcționează și susține Universul. Putem privi toate acestea ca pe o scrisoare sau o carte venită de la Dumnezeu pentru a ne face să reflectăm asupra Atributelor Sale divine. Aceste Atribute ale Sale pot fi găsite oriunde în Creație, care nu este decât o arie vastă folosită pentru a testa umanitatea. Oricum, unii oameni ce dețin concepte greșite, au putut înțelege și observa aceste semne. Ca rezultat, aceștia au prezentat natura, dar și principiile pe care se bazează și relațiile din ea, într-un anume fel încât mulți oameni (mai ales cei tineri) și-au abandonat adevărata lor credință.

Multe s-au spus și multe s-au scris despre balanța delicată a lumii naturale și armoniile din ea. O asemenea ordine poate fi atribuită numai Celui Atotputernic. Planetele și stelele se mișcă în orbite ce sunt mai precise decât am putea noi vreodată creea. Dacă ceea ce noi facem este acceptat ca o probă a inteligenței noastre, de ce nu ar fi considerat la fel și Universul atât de depărtat și complicat?

Natura se asemănă unei fabrici enorme de putere generativă. Principiile după care se ghidează sunt uimitor de bine puse la punct, subtile, dar totuși bine stabilite pentru a reasigura ritmul. De unde primește natura aceste reguli de operare? Unii spun că natură s-a creat de la sine, dar cum am putea convinge noi pe cineva de acest lucru? Desigur, una dintre aceste reguli este aceea de putere realizată de la sine. Dar vrem să cunoaștem originea acestei reguli.

Principiile sunt atributele neesențiale ale unui lucru sau ale unei ființe, deci secundare și dependente de substanță și esență. Atributele nu ar putea exista înainte sau în mod independent de compuși sau de organism. Deci, dacă o plantă deține o măsură de putere de organizare de sine prin căutarea luminii ce o necesită, prin căutarea nutrienților necesari creșterii, atunci asta înseamnă că această măsură a fost deja implantată în sămânța sa. În mod asemănător, principiul atracției în fizică operează cu și prin mase, distanțe și forțe. Este greșit să afirmăm că asemenea principii sunt originea sau sursa lucrurilor și ființelor existente.

La fel de ilogică este și încrederea cu care se afirmă asemenea lucruri. A susține că acest Univers atât de bine ordonat și subtil este rezultatul hazardului și al coincidenței este absurd, contradictoriu și impropriu din punct de vedere științific, deoarece toate probele indică exact opusul.

După multe experimente și cugetări, Muller a spus că rațiunea nu poate explica originea acestei vieți. El a stabilit, pentru binele științei și a oamenilor de știință absurditatea unei “coincidențe” ca posibilă explicație. La fel, după 22 de ani de studii numeroase, Institutul Sovietic de Chimie, condus de către Oparin, a demonstrat că legile chimiei și recțiile chimice nu au nici o legătură cu a demonstra originea vieții și că știința nu deține nici un răspuns pentru această întrebare.

Când acești oameni de știință au constatat limitele ce există în a observa umanitatea, au făcut-o pentru binele științei și a oamenilor de știință. Dar, totuși acest lucru nu distrus răul produs de cei dinainte, cei mai putin atenți, care au oferit doar presupuneri ca teorii științifice. Din păcate, atitudini și valori generale continuă să se formeze pe baza acestor presupuneri și nu pe baza realităților stabilite deja de cercetători.

De exemplu, multe cărți și enciclopedii continuă să prezinte evoluția umană de la maimuță la om ca fapte, și nu ca teorii. În realitate, un număr foarte mare de cercetători, mai ales evoluționiști, au spus că teoria de evoluție a lui Darwin nu este o teorie științifică. Mulți critici de calibru intelectual foarte ridicat susțin că încă nu avem nici o idee despre cum anume a avut loc această “evoluție”. Există multe opinii divergente între experți despre cauzele probabile și procesul în sine, dar publicul și oamenii de știință mai puțin informați continuă să creadă în acele lucruri.

Nenumărate proiecte de cercetare și studii publicate au prezentat dubii în ceea ce privește evoluția și au căutat să ofere o imagine reală a naturii ca creație și locul nostru în ea. Lucrări ca De ce credem în Dumnezeu? îi ajută pe cei îi priveau pe necredincioși în evoluție ca oameni ciudați să se mai gândească la asta și să reflecteze cu mai multă înțelepciune asupra acestei chestiuni.

Fiind dat faptul că înțelegerea lumii naturale duce la credința într-Un singur Dumnezeu, Creator, atunci ateismul presupune prejudecăți și refuzul de a renunța la iluzii. Tinerii sunt cei mai vulnerabili deoarece puterea lor de înțelege natura comportamentului lor și consecințele acestuia, este incompletă; conștiința ființei lor spirituale și a nevoilor spirituale bine înrădăcinate sunt limitate, și puterea lor de a înțelege balanța materială și non-materială a valorilor ce caracterizează existența unui om, este deficientă. Deci, aceștia sunt ușor de înșelat de către concepte învechite prezentate sub forma adevărurilor “științifice”, deși cercetătorii știu că acestea sunt numai teorii. De aceea în ziua de azi este mai important să căutăm adevărul decât să îndeplinim alte obligații.

Dacă această sarcină vitală nu este îndeplinită, nu putem prezice răul ce ne va afecta pe toți în viitor. Unele dintre acele consecințe dăunătoare se fac deja simțite. Acesta ar putea fi motivul suferințelor noastre de-a lungul anilor. Noi suntem generația nenorocoasă care a fost privată de profesori buni- cei care au atins armonia și unitatea interioară a minții și a inimii, care se cunoșteau pe sine însăși chiar și în cele mai adânci gânduri și sentimente, care aveau dorința de a-i ajuta pe ceilalți, și erau dispuși să sufere pentru a oferi fericirea și binele cuiva. Sperăm ca astfel de profesori deschiși la minte vor apărea printre noi și vor îndeplini această misiune umană de a salva omenirea din această suferință morală și spirituală.

Dacă acest lucru s-ar întâmpla, generațiile prezente și cele viitoare vor putea acumula stabilitatea necesară în modul lor de gândire asupra marilor întrebări legate de viață. Ei vor putea rezista în fața falselor credințe și a iluziilor, fiind astfel salvați din anxietatea constantă în care se află din cauza dubiilor asupra naturii și scopului lor în viață. Ateismul este cauzat de lipsa cunoștințelor și a dorinței de a învăța, de incapacitatea de a sintetiza propria viață interioară și exterioară, dar și rezultatul inimilor și sufletelor nehrănite.

Mass-media prezintă constant moduri de viață, idei și tipuri de caractere care încurajează desfătarea și abandonarea de sine. Deci nu este nici o surpiză faptul că mulți tineri încearcă să devină hippie sau orice alt lucru care este la modă; caută plăcere și nu se complică în a căuta să-și cultive mințile, ci preferă trivialitatea.

Oamenii adoptă stiluri care li se par interesante și atrăgătoare. Ceea ce ei nu știu devine și mai depărtat de ei, ducând astfel la indiferență totală. Trebuie să găsim căi de a-i conduce pe tineri pe drumul credinței, a vieții religioase, drumuri ce transformă anxietatea în liniște și întunericul în lumină. Tinerii sunt ahtiați după libertate nelimitată și au dorințe nelimitate ce așteaptă să fie satisfăcute. Inimile și sufletele lor prea generoase cauzează o asimetrie ce poate duce la ateism. Ei răspund plăcerilor și bucuriilor pe care Satan le oferă lor, și astfel își pregătesc propria cădere. Tinerii zboară spre focul ateismului așa cum moliile zboară spre lumină.

În timp ce ignoranța crește, materialismul și dorințele carnale iau locul dorinței de adevăr. La fel s-a întâmplat și cu Faust. Acest bărbat, care și-a dorit puteri extraordinare pentru a fi capabil să facă tot ce vroia pentru o perioadă limitată, și-a vândut sufletul pe un preț de nimic lui Mephistopheles, trimisul lui Satan. Dar, când a primit aceste puteri, au dispărut scopurile sale nobile de a servi umanitatea și și-a folosit acele puteri pentru a-și satisface plăcerile triviale.

Când sufletul moare, inima moare și ea, compasiunea dispare, iar mintea și rațiunea devin confuze; de aceea oamenii devin victime neajutorate ale propriilor lor capricii. Orice persoană care devine obsedată de plăceri carnale și de senzualitate, nu va urma niciodată un drum drept, va aplauda în mintea sa orice modă nouă ca și cum ar fi adevărul, și va trece de la o ideologie la alta- de la dubii la confuzie și iarăși la fel. Aceștia nu vor găsi nici o atracție în credință, în sensul datoriei sau într-o inimă răbdătoare.

Acest tip de oameni nu vor găsi nici o întrebuințare educației morale, disciplinei de sine, contemplării, îmbunătățirii sufletului și întăririi moralului lor. Dependenți deplin de trivialitate, vor nega absolut orice realizare a strămoșilor noștri și vor rămâne ignoranți în fața realizărilor unei culturi și a unei civilizații adevărate care poate face posibilă balanța dintre spiritualitate și bunătate, dintre virtute și fericire.

Nu toți pot fi salvați. De aceea trebuie să ne concentrăm eforturile asupra educării tinerilor în inimile cărora obiceiurile dăunătoare încă nu s-au implantat. Ei ar trebui învățați principiile fundamentale ale sistemului de care depindem și de care atârnă existența noastră. Trebuie să îi îndrumăm spre o cale sistematică, onestă și dreaptă de gândire. Cei care dau greș în efortul depus vor privi cum comunitatea lor sau națiunea din care fac parte continuă să se scufunde în corupție morală și spirituală din care apoi nu mai pot și salvați.

Încă o cauză ce conduce spre ateism este respingerea deliberată a tuturor constrângerilor și a interzicerilor. Asemenea slăbiciuni au pășit în societățile islamice din cauza Europei vestice printr-o formă degenerată de existențialism (mai ales franțuzesc) ce a respins valorile tradiționale și educația religioasă formală în favoarea libertății absolute. Teoria spunea așa: individul se poate maturiza prin experiența sa personală.

Această teorie, oriunde a fost ea aplicată, nu a produs ființe înțelepte, binevoitoare și miloase. Dimpotrivă, a intensificat egoismul izolând indivizii de familiile lor, de tradiții și chiar de ei înșiși. Adepții acestei teorii nu își cultivă preferințele morale, ci trăiesc o viață superficială, fără a încerca să găsească adevărul. Pe scurt, aceștia trăiesc o viață iluzorie, sperând ca într-un final să poată găsi fericirea.

Aceste câteva idei nu acoperă întreg subiectul. Cu toate acestea, sper ca viitorii ghizi, profesori și lideri cu discernământ le vor lua în considerare când vor dori să stopeze răspândirea ateismului. Am prezentat pe scurt această chestiune, sperând și rugându-mă ca unii oameni să înceapă să caute adevărul și să facă doar ceea ce este bine.

 

Sursa: ro.fgulen.com

Source Link

Views: 6

Tensiunea spirituală – 1

F. Gulen   Tensiunea spirituală (sau metafizică) este o atitudine interioară, un fel de răbdare în fața atracției spirituale și morale. În aspectul său pozitiv, acest lucru înseamnă că individul prezintă o dispoziție puternică, excepțională la tot ceea ce este bun și permis; el fiind preocupat de aceste lucruri și încercând mereu să le obțină. […]

F. Gulen

 

Tensiunea spirituală (sau metafizică) este o atitudine interioară, un fel de răbdare în fața atracției spirituale și morale. În aspectul său pozitiv, acest lucru înseamnă că individul prezintă o dispoziție puternică, excepțională la tot ceea ce este bun și permis; el fiind preocupat de aceste lucruri și încercând mereu să le obțină.

Această tensiune spirituală mai are și alte înțelesuri: dorința de religie și de tot ceea ce este legat de ea, urmarea tuturor gândurilor și sentimentelor religioase într-un mod ascetic dar cu dragoste, devotamentul minții la religie, așa cum îndrăgostiții din poeziile mistice se gândesc mereu unul la altul; preocuparea de religie mereu și oriunde; tânjirea după religie pentru ca ea să devină “viața vieții”, așa cum tânjesc după regăsire doi îndrăgostiți după ce au stat separați mult timp. Înseamnă de asemenea a-i trezi pe toți și de a-i face să se gândească la sensul religiei, mai ales pe cei apropiați ție, considerând acest lucru un scop în această viață; suferința de dragul religie; stabilirea de sisteme sau instituții ce îi ajută pe oameni în a deveni slujitorii lui Dumnezeu și a te asigura că aceste sisteme continuă să funcționeze eficient; iubirea de Dumnezeu și de Profet mai mult decât orice altceva, precum și încleștarea sinceră de stilul de viață pe care Profetul (s.a.a.w.s) l-a adoptat.

În sens negativ, tensiunea sprituală înseamnă respingerea necredinței, a imoralității și a corupției; exprimarea acestei respingeri în mod constructiv; alungarea răului, a viciilor și a căilor destructive, dar și rezistența în fața tentațiilor și a păcatelor.

spiritualitateAcesta este modul în care tensiunea spirituală poate conserva vigoarea și vitalitatea credinței și stilul de viață al credincioșilor. Dacă cei credincioși au slăbiciuni, ei nu pot fi slujitori adevărați ai lui Dumnezeu, pentru că a îndeplini ceea ce Dumnezeu ordonă este posibil doar prin dorință arzătoare și eforturi mari de a stabili armonia, ordinea și sistemul pe care Dumnezeu Și-l dorește. Dacă ne lipsește perseverența și determinarea sau dacă ne lăsăm influențați de necredință și ne este imposibil să ne eliberăm de ele, atunci putem considera că ne-am pierdut tensiunea spirituală. Adevărații credincioși nu pot păși spre căi greșite și tensiunea los spirituală trebuie să fie maximă, precum iubirea și dorința de credință.

În Hadis sunt precizate metodele prin care putem păstra această tensiune. Printre multe altele, se găsesc următoarele: “Nici unul dintre voi nu poate fi credincios decât atunci când mă veți iubi mai mult decât vă iubiți părinții și copiii” și “Sunt trei lucruri care vă pot face să gustați din dulceața credinței adevărate: atunci când Dumnezeu și Profetul Lui vă sunt mai dragi decât orice altceva, când iubirea pentru cineva este numai de dragul lui Dumnezeu, și când necredința este pentru voi ca și cum ați sări în foc.”

Acei ce au puterea de a găsi aceste trei lucruri în conștiința lor sunt cei conștienți că sunt credincioși. Interesul, iubirea și relația unui individ cu Dumnezeu și cu Profetul Său trebuie să fie mai puternice decât cele naturale, înnăscute. Spunem acestea în lumina logicii, a motivației, a gândiri și a judecății. De fapt, interesul și atașamentul nostru față de Dumnezeu și de Profet sunt doar o expresie a meditării și a percepției, a căutării și a găsirii. Nici un alt lucru nu este de preferat acestei iubiri dacă o putem găsi în conștiința noastră prin gândire și meditație, și este prima calitate a celor care au gustat dulceața credinței.

Source Link

Views: 4

Tensiunea spirituală – 3

  F. Gulen Menținerea tensiunii spirituale este mai grea decât obținerea ei. De aceea este nevoie de perseverență și hotărâre pentru a o câștiga. Tensiunea încetează treptat din cauza obișnuinței și familiarizării. Credincioșii se pot obișnui cu acel lucru pentru care ei luptă și deci se plictisesc de el. Uneori egoismul, pasiunea, ambiția, invidia, lăcomia, […]

 

F. Gulen

Menținerea tensiunii spirituale este mai grea decât obținerea ei. De aceea este nevoie de perseverență și hotărâre pentru a o câștiga. Tensiunea încetează treptat din cauza obișnuinței și familiarizării. Credincioșii se pot obișnui cu acel lucru pentru care ei luptă și deci se plictisesc de el. Uneori egoismul, pasiunea, ambiția, invidia, lăcomia, avariția, iubirea de putere și de poziție socială, comoditatea și letargia le înnăbușesc entuziasmul și dorința de a servi căii lui Dumnezeu. O asemenea dezvoltare poate duce la pierderea calităților spirituale deja acumulate și la o voință blocată. Fără tensiune spirituală activă, credincioșii nu Îi pot servi lui Dumnezeu, Islamului și celorlalți oameni.

Din fericire, există oameni în jurul nostru care ar trebui lăudați pentru că sunt bune exemple în acest sens. De exemplu,nu voi uita niciodată răspunsul unei asemenea persoane atunci când am întrebat-o dintr-un anume motiv dacă a stat acasă pentru câteva zile: ” Nu stau niciodată acasă dacă am de îndeplinit o sarcină.”

Doctorii prescriu medicamente și vaccinuri pentru diferite boli și ne sfătuiesc să le urmăm îndeaproape, chiar dacă vrem sau nu. Noi urmăm aceste sfaturi medicale pentru a ne rezolva problemele fizice. Nu ar trebui să fim mai atenți la ceea ce ne este prescris pentru afecțiunile noastre spirituale? Cum am putea noi conserva această tensiune spirituală și a ajunge la rangul Profetului (s.a.a.w.s) și cel al Companionilor săi dacă nu ne îndreptăm atenția spre aceste lucruri?

Am câteva recomandări:

Nu sta singur, căci “lupul va devora oaia ce stă departe de turmă.” Cei ce stau separați de prieteni sau de congregația lor, sunt ușor de acaparat de către Satan. Declinul lor începe atunci când aceștia se lamentează asupra a ceea ce nu au putut realiza. Oricum, la scurt timp ei vor critica faptele prietenilor lor, o atitudine ce înrăutățește totul treptat până când ei ajung să nege scopul și idealurile cauzei și spun că ceea ce se întâmplă este neadecvat sau nu este necesar. Când este atins acest punct, asemenea oameni se află în pericolul de a se pierde pe ei înșiși.

Caută mereu căi noi de a-ți extinde cunoașterea și înțelegerea, mai ales cunoașterea spirituală, și continuă să cauți mereu și să afli lucruri noi. Dumnezeu ne-a deschis Universul precum o carte și a trimis Profeții și Cărți Divine care să ne învețe despre el. Nenumărați învățați și erudiți au trudit în a căuta cunoașterea și înțelepciunea, în a înțelege și a explica aceste cărți ale Legilor (Shari’a) și cartea creației. Precum albinele colecteză mierea din mii de flori, așa și ei au contribuit la producerea mierii în stupii cunoașterii. Totul trebuie studiat cu atenție și evaluat ca întâmplări ce se petrec în concordanță cu cererile și scopul Înțelepciunii Divine. Dacă am fi capabili să facem acest lucru, am putea considera că acționăm în armonie cu Divinitatea. Cei ce nu pot face asta își pierd vitalitatea căzând în corupție, devenind ineficaci.

Contemplarea morții este un factor important. A muri înainte de timpul care îți este prescris reprezintă un mod de a descoperi adevărata viață. Stoparea ambițiilor lumești ce ne obosesc la maxim este posibilă doar prin moarte, prin a înțelege că adevărații noștri prieteni ne așteaptă acolo și că adevărata fericire există dincolo de mormânt.

spiritualitateIdealul nostru cel mai mare nu este să ajungem la prietenul nostru drag (Profetul), la Paradis și la Frumusețea Divină? Ar trebui să facem tot posibilul să nu renunțăm niciodată la a lupta pentru asta. Îmi plac foarte mult caii și folosesc comparația cu caii pentru a descrie oamenii care urmează calea lui Dumnezeu. Un cal nu spune niciodată că este obosit și nu oferă scuze pentru a nu mai alerga; aleargă până când inima i se oprește și apoi moare. Moartea este scuza lui de a nu mai alerga. Toți cei dintre noi care luptăm pentru Cauza Lui ar trebui să fim precum caii- să alergăm spre calea lui Dumnezeu, fără pauză, fără scuză, până la moarte.

Alege-ți un prieten care te va ridica atunci când vei fi jos și te va preveni în momentele grele. Asemenea prieteni vor observa moleșirea noastră și ne vor ridica prin sfaturi și avertismente. Deși ar fi puțin incomodă la început, această sugestie te va ajuta foarte mult.

În momentul în care simți o moleșire, o suferință în inima ta, o lipsă de entuziasm, vorbește cu prietenul tău și spune-i ceea ce ți se întâmplă deoarece el te va ajuta să îți revii, salvându-te de la situații chiar mai dureroase și înlocuindu-ți durerea cu plăcerea spirituală. Am apelat adesea la o asemenea persoană, mai tânără decât mine, o persoană care a fost studentul meu, iar sugestiile lui întotdeauna mi-au fost de folos. Oricine poate forma o astfel de legătură, dacă este gratuită și în numele lui Dumnezeu.

Există un proverb ce spune: “Bate fierul cât e cald.” Acest proverb se aplică celor ce Îi servesc lui Dumnezeu. Este un criteriu psihologic acela că suntem mai mult interesați de afacerile noastre decât ale celor din jur, căci chiar dacă acestea sunt importante în principiu, ne afectează doar pe plan secundar și indirect. Toți ar trebui să ne asumăm răspundere și sarcini, mai mari sau mai mici asupra sarcinilor ce le avem de îndeplinit.

Atâta timp cât urmăm aceste sugestii cu adevărat, in sha Allah ne vom conserva și ne vom întări tensiunea spirituală.

Source Link

Views: 2