Dumnezeu - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

40 de principii ale credinței islamice – part 1

Cel mai important principiu care formează baza credinţei islamice, pe care orice musulman trebuie să îl ştie este mărturia de credinţă – شهادَة – shahadah, care este formată, practic din alăturarea a două declaraţii (mărturii) de credinţă numite – الشهادتين – şahadatain:
a. „Mărturisesc că nu există alt dumnezeu în afara de Allah” şi
b. „Mărturisesc că Muhammad este Profetul Său.”

Qaadiy spune că aceste şahadatain sunt cele mai importante, deoarece conţin alte 40 principii de credinţă:
10 principii de credinţă se referă la ceea ce trebuie să creadă un musulman
10 principii de credinţă se referă la ceea ce trebuie să respingă un musulman
10 principii de credinţă se referă la lucrurile care s-au petrecut şi
10 principii de credinţă se referă la lucrurile care se vor petrece

Cele 10 principii de credinţă pe care trebuie să le creadă un musulman sunt:
1. Allah Preaînaltul este Unul, Indivizibil în esenţa Sa.

Domnul vostru e un Domn Unic. Nu există altă divinitate în afară de El… (Al-Baqarah 2:163)
2. Allah Preaînaltul nu are parteneri şi nici asociaţi în Existenţa Sa Divină.

Adoraţi-L pe Allah şi nu-I asociaţi Lui nimic… (An-Nisaa)
3. Allah Preaînaltul este Cel Veşnic, care de Sine Stătător.

Va rămâne veşnic numai faţa Domnului tău, Cel plin de Slavă şi de Cinste (Ar-Rahman 55:27)
4. Allah Preaînaltul nu cunoaşte somnul şi nici oboseala

Allah! Nu există divinitate afară de El, Cel Viu, Veşnicul! Nici somnul şi nici aţipirea nu-l cuprind! (Al-Baqarah 2:255)
5. Allah Preaînaltul este Stăpânul tuturor şi Creatorul tuturor

El este Acela care v-a creat din lut. (Al-An’am 6:2)
El dă viaţă la ceea ce este mort şi face să moară ceea ce este viu. (Al-An’am 6:95)
El face să se ivească zorile. (Al-An’am 6:96)
El este Cel care v-a făcut stelele. (Al-An’am 6:97)
El este cel care v-a creat dintr-un singur suflet şi v-a dat loc de odihnă şi loc de repaus. (Al-An’am 6:98)
El este Acela care a făcut să coboare apă din cer. Apoi, prin ea, Noi am făcut să încolţească plantele, din care după aceea am făcut să iasă verdeaţă. (Al-An’am 6:99)
6. Allah Preaînaltul este Cel Atotputernic

Feţele se vor apleca umilite în faţa Celui veşnic Viu şi Atotputernic. (Ta-Ha 20:111)

Aceasta pentru că Allah este Adevărul şi pentru că El îi readuce la viaţă pe cei morţi şi El este Atotputernic. (Al-Hajj 22:6)
7. Allah Preaînaltul este A- tot – Cunoscătorul şi A – toate – Ştiutorul, El ştie şi cele ce se văd şi cele ce nu se văd

Celui ce ştie Necunoscutul, nu-i scapă nici măcar greutatea unui fir de colb, nici din ceruri şi nici de pe pământ. Şi nimic – nici mai mic decât acesta, nici mai mare – nu există fără să nu fie (înscris) într-o carte desluşită. (Sabaa’ 34:3)
8. Allah Preaînaltul este Plănuitorul şi Creatorul a orice este bun sau rău, a ceea ce El voieşte să existe sau să nu existe

Allah creează ceea ce voieşte El. Când hotărăşte un lucru, El spune doar «Fii!» şi el este de îndată! (Aal ‘Imran 3:47)

Apoi a hotărât un termen şi la el se află un alt termen hotărât. (Al-An’am 6:2)

Nicio nenorocire nu-l loveşte pe om decât numai cu îngăduinţa lui Allah. (At-Taghabun 64:11)

Dintr-o picătură l-a creat şi i-a hotărât (soarta). (‘Abasa 80:19)
9. Allah Preaînaltul aude totul, vede totul şi comunică total diferit de oricare dintre creaţiile sale (nu are organe sau vreun sistem de comunicaţie, El fiind de cu totul altă formă şi substanţă decât orice altă creaţie a Lui.) Auzul, Văzul şi Comunicarea sunt atribute ale Lui.

Şi noi v-am făcut pe unii dintre voi încercare pentru alţii, (ca să vedem) dacă veţi fi voi statornici. Iar Domnul tău este Cel care Vede. (Al-Furqan 25:20)

Dacă voieşte cineva răsplată în lumea aceasta, la Allah se află răsplata şi pentru această lume şi pentru Lumea de Apoi, căci Allah este Cel care Aude totul, Cel care Vede totul. (An-Nisaa’ 4:134)

Cuvântul Său este Adevărul şi a Lui va fi împărăţia în ziua când se va sufla în trâmbiţă. (Al-An’am 6:73)
10. Allah Preaînaltul are acele atribute pe care nimeni şi nimic nu le poate avea, precum şi Esenţa Lui nu este asemenea niciunei alteia.

Nu este nimic asemenea cu El, El este Cel care Aude totul şi Vede totul! (Ash-Shura 42:11)

Sursa: rasarit.comSource Link

Viața Profetului Muhammad – partea a 8-a

Atat evreii, cat si crestinii erau obligati sa plateasca un impozit – capitatia sau jizya. Nu era foarte diferit de impozitele patite de musulmani. Deoarece musulmanilor nu le era ingaduit sa imprumute bani cu dobanda, primii camatari au fost evreii si crestinii. Musulmanii aveau dreptul de a mosteni bani si bunuri de la evrei si crestini. Acestia din urma insa nu puteau mosteni bani de la musulmani.

Desi legea ii favoriza pe musulmani , evreii si crestinii nu erau persecutati. In cele mai multe localitati, toate cele trei grupuri religioase traiau, studiau si munceau impreuna, in armonie. Califii ii incurajau pe invatatii evrei sa studieze limbile straine. Ei au tradus multe texte, in special din limba greaca in limba araba. Unele dintre cele mai mari realizari in stiinta si medicina au fost rezultatul colaborarii dintre invatati.

Convietuirea dintre diferite grupuri religioase nu a fost insa intotdeauna pasnica. In anumite perioade, atat evreii, cat si crestinii au fost nevoiti sa respecte anumite reguli.

Evreii, de exemplu, erau parte a comunităţii, ei erau „dhimmi “, ceea ce înseamnă „oameni protejaţi“, atât timp cât se conformau legilor ei. Acesta a stabilit un precedent pentru tratarea cetăţenilor pe timpul cuceririlor de mai târziu. Creştinii şi evreii, în schimbul unei taxe anuale, li se permitea libertate religioasă şi, atât timp cât îşi menţineau statutul lor de nemusulmani erau membri asociaţi ai statului musulman.

Ibn Ishaq, unul dintre cei mai timpurii scriitori ai biografiei Profetului, indica aproximativ această perioadă ca fiind aceea in care Muhammed a trimis scrisori conducătorilor lumii – regele Persiei, împăratul Bizanţului, lui Negus al Abisiniei, şi guvernatorului Egiptului printre alţii – invitându-i să se supună Islamului.

Muhammed a construit propriu-zis în primii ani ai mesajului islamic o serie de alianţe între triburi şi beduini, pentru ca în anul 628, el împreună cu 1500 de adepţi ai Islamului să poată controla accesul la Ka’ba pe timpul negocierilor cu meccanii. Aceasta reprezintă un moment foarte important în istoria musulmanilor. Cu doar puţin timp în urmă, Muhammed trebuia să îşi părăsească oraşul lui natal de teamă pentru viaţa sa. Acum el era tratat de către conducătorul duşman ca un lider cu toate drepturile ce revin acestei pozitii.

Un an mai târziu, în 629, el a reintrat şi, în fapt, a cucerit Mecca fără vărsare de sânge şi într-un spirit de toleranţă care a stabilit un ideal pentru viitoarele cuceriri. El a distrus de asemena idolii ( statuile) din Ka’ba, pentru a pune un sfârşit definitiv practicilor păgâne de acolo.

În acelaşi timp, Muhammed a câştigat credinţa lui ‘Amr ibn al-‘As, viitorul cuceritor al Egiptului, şi a lui Khalid ibn al-Walid, amândoi îmbrăţişând Islamul şi alăturându-se lui Muhammed. Convertirea lor a fost remarcabilă în special pentru că aceşti oameni s-au aflat printe cei mai înverşunaţi opozanţi ai lui Muhammed cu doar puţin timp în urmă.

Pe de o parte, întoarcerea lui Muhammed la Mecca a reprezentat punctul culminant al misiunii sale . În 623, peste trei ani, el se îmbolnăveşte brusc şi pe data de 8 iunie a acelui an, în braţele celei de-a treia soţii, trimisul lui Allah moare.

Moartea lui Muhammed a fost o mare pierdere. Pentru cei care îl urmau, acest simplu meccan a fost de departe mai mult decât un prieten îndrăgit, de departe mult mai mult decât un priceput conducător, de departe mult mai mult decât un respectat lider care a format un nou stat din frânturi de triburi războinice.

Muhammed a fost de asemenea modelul exemplar al învăţăturilor pe care el le-a adus lor de la Dumnezeu: învăţăturile Coranului, care, de secole, a ghidat gândirile şi acţiunile, credinţa şi caracterul a nen’Omarati barbati si femei, şi care a condus la o eră distinctivă în istoria omenirii. Totuşi, moartea lui a avut un mic efect asupra societăţii dinamice pe care el a creat-o în Arabia, dar nici un efect asupra misiunii lui centrale: transmiterea Coranului lumii întregi. După cum a spus şi Abu Bakr: „Cine l-a adorat pe Muhammed, să afle că Muhammed e mort, dar cine l-a adorat pe Dumnezeu să afle că Dumnezeu trăieşte şi nu moare niciodată.“.

Source Link

Viața Profetului Muhammad – partea a 7-a

Situatia lui Muhammed era bine cunoscuta în Medina, deoarece , înainte de Hijrah, oraşul trimisese soli la Mecca creându-i lui Muhammed să medieze o dispută între cele două mari triburi. Cele auzite si vazute i-au impresionat pe solii trimisi ceea ce a dus la propunerea acestora facuta lui Muhammed de a se stabilii in Medina. Calităţile excepţionale ale lui Muhammed au impresionat atât de mult mediniţii, încât triburile rivale şi aliaţii lor au strâns rândurile la 15 martie 624, după Hijrah, dată la care şi Muhammed împreună cu cei care îl susţineau au pornit împotriva păgânilor din Mecca.

Aceasta prima batalie. a avut loc lângă Badr, acum un mic orăşel din sud-vestul Medinei, a avut mai multe efecte importante.

În primul rând, forţele musulmane, depăşite la număr, rata fiind de 3 la 1, i-au învins pe meccani. În al doilea rând, disciplina arătată de musulmani a aratat meccanilor, inca o data abilităţile celui pe care ei îl goniseră din oraş.

În al treilea rând, unul dintre triburile aliate care a promis initial să susţină musulmanii în bătălia de la Badr, dand dovada de indiferenta insa la momentul luptei, după o lună de la bătălie a fost expulzat din Medina. Cei care au pretins a fi aliaţi a musulmanilor, dar s-au opus lor în mod tacit, erau avertizaţi: pentru a fi membri în cadrul comunităţii impune obligaţia de susţinere totală.

Un an mai târziu, meccanii s-au reîntors. Cu o armată alcătuită din 3000 de oameni, i-au întâlnit pe musulmani pe Uhud, un deal în afara Medinei. După un iniţial succes, musulmanii au fost împinşi inapoi şi însuşi Profetul a fost rănit.

Deoarece meccanii stiau ca musulmanii nu fusesera infranti, ci doar castigasera o batalie, cu o armată ce număra 10.000 de capete, au atacat din nou Medina doi ani mai târziu. Rezultataul de asta data a fost cu totul altul. La Bătălia Tranşeelor, de asemenea ştiută şi ca Bătălia Confederaţiilor, musulmanii au înregistrat o victorie remarcabilă. Din partea Medinei din care se aşteptau a veni atacatorii ei au săpat o tranşee foarte adâncă pentru cavaleria meccană pentru a scăpa de ea fără a se expune arcaşilor aflaţi în spatele fortificaţiilor Medinei. După un asediu neconcludent, meccanii au fost forţaţi să se retragă. După aceasta Medina a fost cu totul în mâinile musulmanilor.

A fost adoptata Constituţia Medinei sub care clanurile, acceptându-l pe Muhammed ca fiind Profet al lui Dumnezeu, au format o alianţă, sau o federaţie datată din această perioadă. S-a punctat conştiinciozitatea politică a comunităţii musulmane; membrii ei s-au definit ca fiind o comunitate separată de toţi ceilalţi. Constituţia a definit de asemenea rolul nemusulmanilor în cadrul comunităţii. Evreii erau liberi sa isi practice propria religie; la fel si crestinii. Atat evreii, cat si crestinii erau considerati “oameni ai Cartii”. Tora evreiasca, ca si Evanghelia crestinilor erau considerate de catre musulmani carti sacre.

Musulmanii nu au incercat sa isi impuna religia in fata altor popoare. Evreii, ca si crestinii aveau libertatea de a-si practica religia in sinagogile si bisericile lor.Source Link